Boaz. Însemnând probabil iuţime. O altă derivaţie posibilă este din bo şi ‘az, care înseamnă în el (este) tărie. Acesta a fost numele unuia dintre stâlpii Templului lui Solomon (1 Regi 7,21). Boaz a fost, după câte se pare, un om bogat şi cu mare influenţă în cetatea Betleem. El putea să fie fiul lui Rahab din Ierihon (vezi Matei 1,5).
Lasă-mă... să mă duc. Rut aflase despre obiceiul de a se îngriji de cei săraci prin îngăduinţa de a culege spice în ogoarele celor bogaţi (Levitic 19,9.10; Deuteronom 24,19-22). Deoarece Rut şi Naomi au venit la începutul seceratului orzurilor (Rut 1,22), iar Rut a cules spice până la sfârşitul seceratului orzurilor (cap. 2,23), este vădit că Rut a mers la lucru curând după sosirea lor (vezi despre v. 6). Faptul că Naomi însăşi nu s-a dus să culeagă spice înseamnă fie oboseală din cauza călătoriei, fie infirmităţile vârstei. Prima încercare a caracterului lui Rut s-a făcut prin hotărârea de a părăsi patria sa. Acum ea face dovada sincerităţii motivelor ei prin aceea că ia iniţiativa şi lucrează cu hărnicie îngrijindu-se de nevoile lui Naomi.
Să strâng spice. Adică, să adune spicele lăsate în urmă de secerători. Dumnezeu hotărâse culegerea de spice pentru cei săraci, orfani, văduve şi străini, sau ne-izraeliţi (vezi despre Levitic 19,9). În felul acesta, Rut avea calificare dublă, fiind săracă şi străină (Levitic 23,22). În felul acesta au fost luate măsuri pentru aprovizionarea celor săraci cu cele necesare vieţii, şi pentru învăţarea de către cei cu situaţie mai favorabilă a lecţiilor de neegoism şi împreună-simţire. Ba mai mult, cei nevoiaşi trebuiau să lucreze pentru ceea ce primeau, şi nu deveneau doar simpli primitori pasivi ai carităţii. Aceasta întreţinea respectul lor de sine şi încuraja iniţiativa şi hărnicia.
Spice (în engl. lars of corn). În mod literal, grâne – nu indianul maize (porumb) numit de obicei corn în Statele Unite. Aceasta era vremea seceratului orzului (cap. 1,22; 2,23), care, în regiunile înalte din Iudeea, venea în timpul lunii mai.
S-a întâmplat. Sau s-a întâmplat (RSV), în mod literal, s-a întâmplat întâmplarea ei. Providenţa a călăuzit-o pe Rut spre ogorul lui Boaz, una dintre rudele apropiate ele soţului ei decedat (cap. 2,1; 3,2.12.13). Cât de adesea, dacă am şti, împrejurările şi experienţele vieţii, care nouă ni se par din întâmplare, sunt în realitate providenţiale (vezi Psalm 27,13.14; DA, p. 224, 330, 668). Dumnezeu se interesează de noi personal şi individual.
Ogorul. Adică, întreaga regiune cultivată împrejurul Betleemului – toate ogoarele, fie că aparţineau lui Boaz sau altora din cetate. Cuvântul ebraic astfel tradus este în esenţă mai general decât cuvântul nostru ogor. În cap. 1,1.2.6.22, el este tradus ţară (vezi cele despre Deuteronom 14,22).
Domnul să fie cu voi. Salutul obişnuit al unui iudeu evlavios şi răspunsul la o altă formă obişnuită de salut. Amândouă reflectă o aplicaţie pioasă a cugetării religioase la situaţia vieţii zilnice.
A cui este tânăra? După cât se pare, Boaz i-a recunoscut pe ceilalţi culegători de spice, despre care el a vorbit ca despre slujnicele mele (v. 8). Îngăduinţa proprietarului pare să fi fost necesară pentru culegerea de spice (v. 7). Poate că acei care culegeau într-un anumit ogor, de obicei făceau aşa la invitaţie. Proprietarul putea astfel să păstreze dreptul de a culege spice pentru acei pe care el îi considera că merită cel mai mult. Este evident că Boaz, deşi rudă apropiată, încă nu o întâlnise pe Rut.
Este o tânără moabită. Slujitorul vorbeşte ca şi cum venirea lui Rut era o chestiune îndeobşte cunoscută. Faptul că Boaz, deşi rudă (v. 20), nu o întâlnise încă pe Rut înseamnă că Rut începuse să culeagă spice curând după sosirea ei în Betleem (vezi despre v. 2).
Dă-mi voie. Vezi cele despre v. 5.
S-a odihnit decât o clipă în casă. Sau fără să se odihnească nici măcar o clipă (RSV). Aceasta este redarea din LXX, Siriacă şi Vulgata. Textul ebraic în forma lui actuală nu este clar, după cum este vădit din KJV. În ţările orientale fermierii locuiesc în sate sau oraşe, iar ogoarele pe care le ară sunt în părţile care le înconjoară, adesea la distanţă considerabilă. Ieşind să culeagă spice, Rut părăsise cetatea (v. 2-4), iar seara s-a întors în ea (v. 17, 18), dar nu în timpul zilei.
Fiică. Din punctul de vedere al mult înaintaţilor lui ani (cap. 3,10), Boaz a putut în mod cuvenit să se adreseze lui Rut cu fiică.
Să rămâi. Boaz a recunoscut gradul de răspundere specială care lega raporturile lui faţă de ea. Nimeni altul nu i-ar fi acordat ocazia favorabilă de a culege spice cum i-o acordase el. Slujnicele sau culegătoarele de spice ale lui Boaz veneau imediat în urma secerătorilor, culegând ceea ce pierdeau ei. Culegătorul de spice care îi urma cât mai aproape avea să aibă, natural, cea mai bună ocazie.
Vor secera. Adică, tinerii, secerători (v. 7). Pronumele ebraic este masculin.
După ele (ei). Adică slujnicele (v. 8) a căror sarcină era să lege snopii. Aici pronumele este feminin.
Să nu se atingă de tine. Boaz nu s-a îngrijit numai ca să-i procure lui Rut o ocazie bună de a culege spice; el s-a îngrijit şi de siguranţa ei personală. Se pare că lucrul acesta era necesar, mai ales având în vedere faptul că ea era o străină neocrotită. Ba mai mult, spunându-i să se servească cu apă de băut, el s-a îngrijit şi de confortul ei personal.
S-a aruncat cu faţa la pământ. Rut îşi exprimă recunoştinţa faţă de Boaz pentru amabilitatea lui evidentă faţă de ea. Din partea ei, Rut este surprinsă că Boaz este atât de binevoitor faţă de ea, o străină, adică din altă ţară. Ea nu s-a aşteptat la favoruri.
Mi s-a spus tot. Cu toate că nu întâlnise mai înainte pe Rut, Boaz era pe deplin informat despre ea.
Domnul să-ţi răsplătească. Boaz invocă asupra lui Rut binecuvântarea lui Iehova.
Sub ale cărui aripi. Metafora aceasta este de la puii cei mici care fug la mama lor spre a fi ocrotiţi de pericol, furtună sau frig. Metafora aceasta este o expresie favorită la David, descendentul lui Rut (vezi Psalmi 17,8; 36,7; 63,7), şi este folosită şi de Hristos (vezi Matei 23,37). Boaz vorbeşte cu multă modestie şi evlavie. El înţelege şi doreşte ca Rut să înţeleagă că Dumnezeul israeliţilor, pe care ea Îl acceptase ca Dumnezeu al ei, este singurul care-i poate da răsplătirea pe care o merită.
Să capăt trecere. Sau tu eşti foarte binevoitor faţă de mine (RSV).
Oţet. Ebraicul chomeş, de la chameş, a fi iute, a fi acru. Oţetul era un vin acru sau sos folosit ca ingredient. Probabil că acesta a fost acelaşi oţet ca cel oferit lui Hristos pe cruce (Psalm 69,21; Matei 27,34).
S-a săturat. Printre toate favorurile neobişnuite care i-au fost acordate, Rut n-a încetat să fie ea însăşi. Ea n-a uitat-o pe soacra ei, ci a economisit o parte şi pentru ea din prânzul cel bun pe care îl avusese. Aceasta este în perfectă concordanţă cu obiceiul oriental încă actual de a lua o parte din ceea ce nu s-a mâncat. Dacă noi înşine am sorbit adânc din iubirea lui Hristos, descoperim că rămâne provizie nemărginită. Este privilegiul nostru să luăm din aceasta şi să ducem la alţii care pot fi flămânzi şi însetaţi după cunoştinţa adevărului, aşa cum este el în Isus Hristos.
Rămas (engl. left). Nu că ea a părăsit ogorul (vezi v. 17), ci că rămăsese ceva peste (RSV).
S-a sculat. Se pare că Rut s-a întors la culesul de spice înainte ca tinerii să se întoarcă la secerişul lor. Ea a lucrat timp mai mult decât ei, iar culegerea de spice nu era o sarcină uşoară.
Să n-o opriţi. Rut putea să vadă unele spice lăsate în urmă pe care legătorii nu le legaseră în snopi. Dacă ea avea să le culeagă pe acestea, tinerii nu trebuia s-o împiedice prin nici un cuvânt de condamnare, ceea ce ar indica faptul că ei au observat acest lucru.
Instrucţiunile lui către echipa de secerători mai face dovada consideraţiei speciale pe care Boaz a arătat-o în mod deliberat faţă de Rut. Poate că el se gândea deja la dreptul lui Rut de a-i cere s-o ia de nevastă, şi prin aceasta să păstreze averea şi casa soţului ei decedat. Preţuirea de către Naomi a purtării lui Boaz înseamnă că ea astfel a înţeles amabilitatea lui neobişnuită faţă de Rut. Era pregătită calea pentru Naomi de a explica obiceiul iudaic despre căsătoria levirată, datorită căruia cea mai apropiată rudă a soţului decedat trebuia să se căsătorească cu soţia lui văduvă (vezi cele despre Deuteronom 25:5).
Până seara. Se pare că Rut a lucrat cu hărnicie toată ziua (vezi v. 7). S-a dovedit că, după masă, culesul spicelor este o treabă mai uşoară decât în cursul dimineţii. Dar Rut n-a încetat din cauza aceasta mai devreme să culeagă spice. Ea s-a oprit numai seara să bată ce culesese.
O efă. Echivalent cam cu vreo 20 litri.
Binecuvântat să fie. Naomi a fost pe drept impresionată de rezultatele muncii de peste zi. Cantitatea de cereale a arătat că proprietarul ogorului unde a cules Rut spice fusese neobişnuit de amabil faţă de ea. Amabilitatea lui a devenit şi mai evidentă când Rut a dat lui Naomi rămăşiţele mesei de prânz – pe care ea o economisise din hrana pe care Boaz i-o dăduse cu atâta bunăvoinţă
(v. 14). Având în vedere favoarea arătată lui Rut, Naomi a invocat binecuvântarea lui Dumnezeu
asupra generosului binefăcător al lui Rut. Boaz. Vezi cele despre v. 1.
Din cei ce au drept de răscumpărare. Ceea ce Naomi i-a explicat, fără îndoială, lui Rut nu este doar că Boaz este o rudă, ci că, în calitate de rudă apropiată, el are drept de răscumpărare a proprietăţii lui Elimelec, vândută probabil pentru datorie (vezi despre Levitic 25:24). Primul gând al lui Naomi este despre moştenirea familiei. Rut n-a înţeles încă ce cuprinde dreptul de răscumpărare (Rut 4:6) din legea socială iudaică, dar ea s-a grăbit să-i spună lui Naomi cum o îndemnase Boaz să rămână în ogorul lui în tot timpul secerişului. Naomi aprobă din toată inima serioasa invitaţie a lui Boaz de a continua să culeagă spice în ogorul lui (vezi cap. 2,22).
Cuvântul tradus rudă este din rădăcina ga'al, care înseamnă a răscumpăra, a mântui, a reintra (în drepturi), adică, prin reglementarea de îndatoriri evidente. Participiul este go'el, o rudă apropiată. Precedat de articolul definit, el devine haggo'el, “cea mai apropiată rudă, ca în cap. 4:1.
Erau mai multe răspunderi principale care, în conformitate cu legea şi obiceiul iudaic, treceau asupra unei rude apropiate. Era datoria lui să: (1) Răscumpere proprietatea pe care o rudă apropiată o vânduse unui creditor, sau altcuiva, să răspundă la cererile creditorilor, ca în Levitic 25,25; Rut 4,4.6; Ieremia 32,7. (2) Să răscumpere pe o rudă apropiată care, de nevoie, se vânduse în robie, ca în Levitic 25,48.49; (3) Să răzbune sângele unei rude apropiate dacă a fost ucisă de un vrăjmaş, ca în Numeri 35,19, unde go'el este tradus răzbunător. (4) Să se căsătorească cu văduva fără copii a rudei apropiate, ca în Rut 3,13, şi să devină curatorul proprietăţii în folosul urmaşului din această unire.
Scriitorii biblici au adaptat figura rudei apropiate ca răscumpărător şi au aplicat-o la Dumnezeu ca Răscumpărătorul omului din păcat şi moarte. Iov, de pildă, a spus: Ştiu că Răscumpărătorul [go'el] meu este viu (Iov 19:25) – Cel care îl va răscumpăra din mormânt la înviere. Isaia foloseşte ga'al şi go'el de 18 cu referire la Dumnezeu ca Răscumpărătorul lui Israel de vrăjmaşii lor, şi al oamenilor din ghearele păcatului (vezi Isaia 43,1.14; 44,22; 49,7; 54,5.8; 63,16 etc.). Ei bine, noi ne putem bucura în Hristos, Ruda noastră apropiată, care a acceptat în folosul nostru răspunderile cuprinse în această legătură. El este Cel care ne-a răscumpărat din puterea păcatului şi a morţii (Isaia 44,22; Osea 13,14). Numai noi să venim la El, şi El nu va refuza aşa cum a făcut ruda apropiată a lui Rut (Rut 46). El cu nici un chip nu ne va da afară (Ioan 6,37). Şi venind la El vom găsi odihnă pentru sufletele noastre (Rut 3,1; Matei 11,29).
Să nu te întâlnească. Atâta timp cât a rămas în ogoarele lui Boaz, Rut a fost sub ocrotirea unui prieten puternic şi vrednic de încredere. Ba mai mult, El a fost generos. În altă parte, printre străini, ea putea fi molestată.
Seceratului. A fost pe vremea seceratului când Rut a primit răsplata ei de la ruda cea mai apropiată, răscumpărătorul ei. Pentru noi, secerişul este sfârşitul lumii (Matei 13,39). Atunci, Răscumpărătorul nostru va veni să ne ia cu El.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZĂ
20 DA, p. 327