Bildad. Cu acest scurt răspuns al lui Bildad se încheie ceea ce au avut de spus prietenii lui Iov, deoarece Ţofar nu încearcă să răspundă. Cuvântarea pare să fie efortul elaborat al unuia care consideră că trebuie să spună ceva, dar care nu ştie cum să facă faţă şirului de argumente prezentate de Iov. Departe de a accepta provocarea lui Iov şi luptându-se cu problema prosperităţii celor nelegiuiţi, Bildad evită cu totul subiectul şi se limitează să atingă pe scurt două subiecte vechi şi discutate - puterea lui Dumnezeu şi păcătoşia universală a oamenilor. Asupra nici unui din aceste puncte el nu aduce vreo lumină nouă. El repetă în cea mai mare parte ceea ce spusese Elifaz în cuvântările anterioare (vezi 4:17; 15:14).
Puterea. [Stăpânirea, KJV]. Iov recunoscuse pe deplin suveranitatea lui Dumnezeu (23:13). Totuşi, Bildad putea să facă cu uşurinţă astfel de observaţii, deoarece nu trecea printr-o experienţă asemănătoare cu cea a lui Iov. Acesta trecea printr-o probă personală a încrederii sale în Dumnezeu. Bildad nu trecea prin aşa ceva.
El face să împărăţească pacea. Aceasta pare să atragă atenţia că Dumnezeu este Cel care păstrează armonia în locurile cereşti.
Oştile. Interpretarea cea mai clară a acestui termen e că se referă la fiinţe supranaturale (vezi 2 Regi 6:16.17; Psalm 68:17; Daniel 7:10; Matei 26:53; Evrei 12:22). Asemenea armatelor, oştile acestea împlinesc poruncile lui Dumnezeu.
Răsare lumină. Vezi Evrei 4:13.
Cum ar putea omul să fie fără vină? [Cum poate deci să fie omul îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu?, KJV]. Nici Bildad, nici prietenii lui, nici Iov nu puteau răspunde la această întrebare. Doar în era Evangheliei oamenii au primit clarificarea completă a principiului îndreptăţirii prin credinţă (vezi Romani 3:23-25; Coloseni 1:25-27).
Nu este strălucitoare. Bildad susţine că atât luna cât şi stelele sunt nedesăvârşite în comparaţie cu Dumnezeu, Creatorul lor. Aşa stând lucrurile, cât de smerit ar trebui să fie omul! Ceea ce nu ştia Bildad este că omul, în ciuda slăbiciunii lui, este mult mai preţios înaintea lui Dumnezeu decât lucrările neînsufleţite ale creaţiunii Sale.
Care nu este decât un vierme? Vezi cap. 7:5. Cuvintele acestea au ca scop să-l smerească pe Iov şi să-l convingă de nimicnicia lui. Iov avea nevoie să fie încurajat şi nu să i se aducă aminte de slăbiciunea lui. Astfel sfârşesc prietenii lui apărarea tradiţiei - vorbind despre viermi. În fervoarea lor de a apăra o teorie, ei n-au reuşit nici un pic să înţeleagă nici pe Dumnezeu, nici pe prietenul lor suferind.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3 �
MH 434
6 �
�
AA 572