De aceea. Adică din cauza iubirii şi a grijii apostolilor pentru convertiţii lor, dar şi din cauza frustrării cauzate de neputinţa lui Pavel de a se reîntoarce la Tesalonic.

Răbda. Gr. stego, a acoperi, a ascunde, a îndura (compară cu 1 Corinteni 9,12; 13,7). Se pare că prin forma de plural a verbului Pavel dorea arate că şi tovarăşii lui împărtăşeau aceeaşi grijă pentru noii convertiţi şi că participau din toată inima la eforturile lui de a rezolva problemele generate de despărţire (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 2,17.18).

Am socotit mai bine. Adică am hotărât. Timpul verbului din greceşte (eudokeo) arată că se luase o hotărâre definitivă.

Singuri în Atena. Raportul biblic spune că atunci când Pavel a fost constrâns să părăsească Macedonia, Sila şi Timotei au rămas în Berea (Faptele Apostolilor 17,14). Sosind la Atena, apostolul şi-a dat seama de grozava provocare a acestei metropole păgâne şi intelectuale şi a simţit nevoia de ajutoare credincioase. De aceea le-a trimis porunca să vină numaidecât la el (v. 15). Raportul din Faptele Apostolilor nu spune dacă Sila şi Timotei au putut să vină la Atena, dar acest pasaj sugerează că Timotei s-a dus acolo şi că aproape imediat a fost trimis înapoi în Macedonia, pentru a le sluji credincioşilor tesaloniceni. Pavel urma să fie lăsat singur în Atena. Trebuie să-i fi fost foarte greu să ia hotărârea aceasta. Marele sacrificiu pe care apostolul era dispus să-l facă prin acceptarea absenţei tovarăşului său, Timotei, arată urgenţa nevoii tesalonicenilor. După vizita lui acolo, Timotei, însoţit de Sila, a venit la Pavel în Corint (Faptele Apostolilor 18,5). E clar deci că cei trei lucrători s-au unit în planurile pe care făcute dinainte şi că Pavel a luat iniţiativa atât de a le alcătui, cât şi de a le pune în practică.

Trimis pe Timotei. Vezi comentariul de la v. 1.

Slujitorul. Gr. diakonos (vezi comentariul de la Marcu 9,35).

Împreună lucrător. Dovezile textuale sunt împărţite între prezenţa şi absenţa acestor două cuvinte în textul original. Fie că sunt sau nu prezente, Pavel îl laudă foarte mult pe Timotei. Acest tânăr nu era numai fratele, colegul credincios şi tovarăşul lui Pavel, ci şi conlucrător cu Dumnezeu la proclamarea Evangheliei lui Hristos. Această concepţie nobilă, de a fi legat cu Dumnezeu în marea Sa misiune din iubire pentru omenirea căzută, ocupa un loc de seamă în gândirea lui Pavel şi adesea îşi găsea expresia în scrierile lui (compară cu Romani 1,9; 1 Corinteni 3,9; 2 Corinteni 6,1; Filipeni 4,3).

Să vă întărească. Gr. sterizo (vezi comentariul de la Romani 16,25). Obiectivul principal al vizitei lui Timotei era de a-i întări pe credincioşi, pentru ca nici unul să nu cadă de la credinţă.

Să vă îmbărbăteze. Gr. parakaleo (vezi comentariul de la Matei 5,4). Al doilea scop al vizitei lui Timotei era să-i îmbărbăteze pe credincioşi. Lucrul acesta însemna o trecere în revistă a ceea ce fuseseră învăţaţi, o lărgire a orizonturilor lor doctrinare şi o întărire a experienţei lor creştine. Toate acestea se includ în expresia în credinţa voastră.

Să nu se clatine. [Fie mişcat, KJV]. Gr. sano, a tulbura, a agita, folosit numai aici în Noul Testament. În scrierile clasice acest cuvânt e folosit literal cu privire la câini, cu sensul de a da din coadă, de unde sensurile derivate, a linguşi, a înşela. Unii cred că aceste ultime două sensuri ar trebui aplicate la versetul de faţă. Alţii sunt de acord cu sensul a tulbura, care este susţinut de versiunile mei vechi. Pavel cunoştea primejdia persecuţiilor locale. De aceea el speră cu ardoare ca lucrarea lui Timotei să-i ferească de a ajunge în vreun fel slabi în credinţă.

În aceste necazuri. [De aceste necazuri, KJV]. Sau în aceste necazuri [în aceste necazuri], deoarece Pavel vizualiza circumstanţele dificile în care convertiţii aveau să-şi exercite credinţa.

Suntem [rânduiţi]. Subiectul, noi, inclus în desinenţa acestui verb, se referă nu numai la apostoli, dar şi la convertiţii lor. Înţelegerea faptului că Dumnezeu cunoaşte persecuţia prin care trec ei şi că ea joacă un rol rânduit în planul Lui pentru viaţa lor, îi întăreşte pe creştini în suferinţă. Încercările pe care Părintele nostru iubitor le îngăduie sunt mijloace necesare pentru mântuire şi sunt îndrumate şi ajustate în acest scop (1 Corinteni 10,13). Caracterele sunt şlefuite prin încercări, şi creştinii n-ar trebui să se răzvrătească din cauza acestui proces de desăvârşire (vezi comentariul de la Maleahi 3,3; Faptele Apostolilor 14,22; 2 Timotei 3,12; 1 Petru 2,21; 4,12.13).

V-am spus mai dinainte. În scurtul timp cât Pavel şi asociaţii lui fuseseră cu tesalonicenii, s-au străduit să-i pregătească pe aceştia pentru necazul inevitabil ce le stătea înainte (vezi Faptele Apostolilor 18,23). Pentru început, credincioşii aceştia au aflat de teribila bătaie cu nuielele pe care Pavel şi Sila o primiseră la Filipeni (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 2,2). În predica lor misionarii îi avertizaseră de persecuţia ce avea să vină. Acum Pavel le reaminteşte de prezicerea lui şi de dureroasa ei împlinire. Veridicitatea spuselor apostolilor trebuie să fi confirmat încrederea tesalonicenilor în cuvântul lor (vezi comentariul de la Ioan 13,19) şi trebuie să îi fi îndemnat la statornicie.

Vom avea să suferim necazuri. [Va trebui să suferim necazuri, KJV]. Sau urmează să suferim necazuri.

Astfel. [Din cauza aceasta, KJV]. Deşi Pavel ştia că tesalonicenii vor fi persecutaţi, el n-a acceptat indiferent o astfel de certitudine. El îi iubea pe copiii săi spirituali şi era preocupat de binele lor. Din cauza aceasta el a trimis un sol personal pentru a afla, printr-o sursă sigură, veşti cu privire la starea lor. Nu aminteşte numele persoanei trimise, întrucât dăduse deja această informaţie (v. 2). Doar arată motivul trimiterii lui Timotei. Făcuse o declaraţie similară în versetele 1 şi 2, dar aici o face şi mai personală, vorbind la persoana întâia singular. [În limba română prin cuvintele mea, am trimis, să-mi aducă trimit la persoana I singular, eu].

În nerăbdarea. [Rabd, KJV]. Vezi comentariul de la v. 1. Ştiri despre credinţa voastră. Preocuparea principală a lui Pavel era starea sănătăţii spirituale a convertiţilor săi.

Să vă fi ispitit Ispititorul. Pavel cunoştea slăbiciunea firii omeneşti şi se temea ca nu cumva unii dintre credincioşi lui să fi căzut de la curăţia credinţei. Îngrijorarea lui putea fi spulberată numai având veşti directe de la Tesalonic. Apostolul dă pe faţă o înţelegere a naturii ispitei. Dumnezeu îngăduise ca necazurile să-i lovească pe creştinii tesaloniceni, dar ispita nu venea de la El. Pavel recunoaşte că tentaţiile vin de la Ispititorul, Satana însuşi (vezi comentariul de la Matei 4,1; Iacov 1,13.14). El îşi dă seama că diavolul, lucrând prin oameni nelegiuiţi, îi atacă pe creştini cu scopul de a-i descuraja şi a-i face să-şi părăsească credinţa. Dacă diavolul ar fi reuşit, atunci efortul depus pentru credincioşi ar fi fost în zadar, iar Pavel consideră că eforturile sale sunt folositoare doar dacă au ca rezultat salvarea acelora pentru care lucrează.

Dar chiar acum. Adverbul acum arată clar că Timotei tocmai sosise de la Tesalonic. Deci această primă epistolă a fost scrisă la scurt timp după sosirea lui Timotei, şi prin urmare ea reflectă sentimentele plăcute provocate de raportul încurajator al lui Timotei. E de asemenea clar că epistola a fost scrisă la Corint, nu la Atena (vezi Introducerea), deoarece raportul afirmă că Timotei şi Sila i se alăturaseră lui Pavel la Corint (Faptele Apostolilor 18,5).

Dragostea. Gr. agape (vezi comentariul de la Matei 5,43; Ioan 11,3; 1 Corinteni 13,1). Era un balsam pentru inima lui Pavel să afle că credinţa convertiţilor lui nu fusese zguduită, şi că dragostea lor nu se răcise.

O plăcută aducere aminte despre noi. Pavel se temuse că în absenţa sa declaraţiile false ale iudeilor i-ar fi întors pe tesaloniceni împotriva lui. Veştile că ei încă se gândeau cu iubire la el şi că doreau continuu să-l vadă trebuie să fi fost foarte liniştitoare pentru apostol. El declară că dorul este reciproc – şi el doreşte să-i vadă (vezi cap. 2,17.18).

Strâmtorările şi necazurile. Dovezile textuale atestă inversarea cuvintelor mâhnire (thlipsis) şi necaz (anagke). În ce priveşte însemnătatea acestor două cuvinte greceşti, vezi comentariul de la Romani 2,9 şi de la 1 Corinteni 7,26. Unii comentator au considerat că prin cuvintele strâmtorări şi necazuri se face referire la necazurile lăuntrice şi la cele din afară. Cel mai probabil, este vorba de încercările grele la care l-au supus iudeii pe apostol în Corint (Faptele Apostolilor 18,1–17). Acolo conducătorii iudei obiectaseră atât de vehement împotriva predicării lui Pavel, încât acesta se despărţise de ei şi se îndreptase cu totul spre neamuri (v. 6). Încercările lor de a-l aduce la tăcere nu încetaseră, ci dimpotrivă sporiseră, până când au aţâţat revolta făţişă împotriva lui (v. 12). Într-o vreme de necaz ca aceasta, Domnul îl încurajase printr-o vedenie pe Pavel să fie îndrăzneţ în prezentarea soliei, şi-l asigurase de protecţie şi succes în lucrarea lui (v. 9 şi 10). Probabil că la data aceasta fusese adusă de către Timotei solia încurajatoare.

Am fost mângâiaţi. Pavel, care era atât de atent în a-i mângâia pe alţii, fusese el însuşi mângâiat de către aceia pe care se străduia să-i ajute. Tot aşa, slujitorii moderni ai lui Dumnezeu pot fi îmbărbătaţi de către aceia pentru care lucrează. Cea mai bună încurajare pe care un convertit poate să o dea celui care l-a adus la Mântuitorul e să fie statornic pe calea creştină.

Acum, da, trăim. [Căci acum trăim, KJV]. În contrast cu existenţa plină de necazuri, condiţionată de strâmtorările şi necazurile pe care le îndurase apostolii.

Fiindcă, voi staţi tari. [Dacă staţi tari, KJV]. În ce priveşte semnificaţia cuvintelor staţi tari, vezi comentariul de la Filipeni 1,27. Pavel spune că atâta vreme cât tesalonicenii rămân tari, el şi tovarăşii lui se vor bucura de viaţa în cel mai deplin sens creştin. Iubirea şi interesul său viu pentru binele lor veşnic trebuie să îi fi încurajat pe tesaloniceni să fie credincioşi.

Cum putem noi oare să mulţumim? Inima lui Pavel dă pe dinafară de exaltare datorită credincioşiei convertiţilor săi. În mod natural Pavel doreşte să aducă mulţumiri pentru mărturia lor exemplară, nu omului, ci lui Dumnezeu, care a făcut posibilă viaţa lor de biruinţă. Bucuria lui este de natură spirituală. Ea izvorăşte din contemplarea spiritualităţii credincioşilor. O astfel de bucurie nu conţine egoism. Ea se înrudeşte cu fericirea simţită de îngeri la convertirea unui păcătos (Luca 15,10). Pentru a treia oară Pavel Îi aduce mulţumiri lui Dumnezeu pentru puterea Lui de a-i susţine pe credincioşi (vezi 1 Tesaloniceni 1,2; 2,13). Ce motiv mai bun de mulţumire ar putea avea? Plata cea mai mare a unui slujitor a lui Hristos este bucuria pe care o simte când află de credincioşia acelora pe care i-a adus la Domnul (vezi 3 Ioan 4).

Zi şi noapte. [Noapte şi zi, KJV]. Vezi comentariul de la cap. 2,9. Aici descoperim o frântură a vieţii ascunse de rugăciune a apostolului. Pavel lucra zi şi noapte (cap. 2,9); totuşi, ca şi marele preot, el îi purta pe convertiţi în inima sa fără încetare (vezi comentariul de la Exod 28,29).

Să vă putem vedea faţa. Vezi cap. 2,17.18; 3,6. Pavel credea că există un lucru pe care doar el putea să îl îndeplinească, şi asta doar fiind în mijlocul lor. Totuşi, faptul că era împiedicat în a-şi îndeplini dorinţa l-a îndemnat să scrie această scrisoare, care a însemnat mult pentru prietenii săi de departe. Dar mult mai mult a făcut ea pentru biserică de-a lungul veacurilor! Epistola aceasta, probabil cea mai timpurie dintre scrierile sale cunoscute (vezi Introducerea) a fost scrisă ca un rezultat direct al încercărilor lui neizbutite de a se întoarce la Tesalonic (vezi comentariul de la cap. 2,18). Este posibil ca el să fi vizitat biserica aceasta mai târziu şi să îi fi instruit pe membrii ei în continuare (vezi Faptele Apostolilor 20,2). Dar în prezent calea lui era închisă. Harul Domnului a transformat acest impediment într-o binecuvântare: scrisoarea către tesaloniceni. În felul acesta mânia omului a fost făcută să slujească spre lauda lui Dumnezeu.

Să putem împlini. [Să putem desăvârşi, KJV]. Gr. katartizo (vezi comentariul de la Luca 6,40; Galateni 6,1). Pavel era nerăbdător să împlinească nevoile lor spirituale. El lăudase mai înainte credinţa, iubirea şi nădejdea lor (1 Tesaloniceni 1,3) dar a recunoscut că le lipseau virtuţi esenţiale (vezi cap. 4,11; 5,14), şi că aveau nevoie să sporească tot mai mult (cap. 4,10) în roadele Duhului.

Însuşi Dumnezeu. Cu aceste cuvinte Pavel începe o nouă secţiune şi face o rugăciune specifică. Faptul că Dumnezeu şi Hristos sunt menţionaţi împreună, accentuează unitatea acestor două Persoane ale Dumnezeirii. În ce priveşte o discuţie cu privire la folosirea de către Pavel a titlurilor de Tată şi Fiu, vezi comentariul de la Romani 1,7; Galateni 1,4; Filipeni 2,5.

Netezească. [Îndrume, KJV]. Literal, să facă drept (compară cu Luca 1,79; 2 Tesaloniceni 3,5). Cărarea lui Pavel fusese blocată de Satana (cap. 2,18), aşa că apostolul s-a îndreptat către Tatăl şi către Hristos, rugându-I să îndepărteze toate obstacolele şi să facă cu putinţă ca şi asociaţii lui să-i viziteze din nou pe tesaloniceni.

Domnul. [Şi Domnul, KJV]. Sau dar Domnul, punând versetele 11 şi 12 în contrast unul cu altul. Pavel zice de fapt: indiferent de ceea ce se petrece cu mine, doresc ca voi să creşteţi spiritual.

Să vă îmbogăţească. Gr. pleonazo, a supraabunda. Cuvântul să abundaţi [în KJV] serveşte pentru a scoate în evidenţă intensitatea dorului lui Pavel după convertiţii săi. El se roagă ca Hristos să le dea o iubire crescândă, mai întâi pentru fraţii de credinţă, apoi pentru cei din afara bisericii. Apostolul dorea ca această iubire fierbinte pentru alţii să se regăsească şi în inimile lor. Iubirea fierbinte a unuia pentru altul este un semn al religiei autentice. Aceasta este învăţătura explicită a lui Hristos (Ioan 13,34.35).

Ca să. [În scopul, KJV]. Sau aşa ca, arătând spre rezultatul faptului de a avea inima plină de iubire.

Întărească. Gr. sterizo (vezi comentariul de la Romani 16,25). În 1 Tesaloniceni 3,2 sterizo este tradus la fel, să întărească. Pavel are încrederea că Hristos va întări inimile credincioşilor şi recunoaşte că tesalonicenii nu pot săvârşi această lucrare în propria lor putere.

Fără prihană. [De ne mustrat, KJV]. Gr. amemptoi, fără defect, fără să merite nici o mustrare (vezi comentariul de la Efeseni 1,4; Filipeni 2,15; 3,6). Dorinţa apostolului pentru convertiţii săi e ca să nu aibă nici un cusur în cele spirituale.

Sfinţenie. Aceasta arată sfera în care Hristos urmează să-i facă pe credincioşi fără cusur. El îi va face în stare să trăiască vieţi sfinte,astfel încât să fie capabili să stea fără mustrare înaintea Judecătorului universului. Fără prihană în sfinţenie reprezintă cel mai înalt standard etic şi spiritual. Apostolul crede că acest standard poate fi atins prin harul pe care Hristos îl pune la îndemână acelora care cresc în iubire. A crede mai puţin înseamnă a tăgădui Evanghelia.

Înaintea lui Dumnezeu. Grija lui Pavel este ca fraţii lui să fie declaraţi neprihăniţi la judecată, nu de către oameni, care sunt supuşi greşelii, ci de către Dumnezeu, care cercetează inimile.

Tatăl nostru. Compară cu v. 11.

Venirea. Gr. parousia. Vezi comentariul de la Matei 24,3. Venirea Domnului nostru este una din temele cheie ale acestei epistole (vezi 1 Tesaloniceni 1,10; 2,19; 4,16; 5,23). Aici Pavel consideră că ziua venirii lui Hristos este momentul când caracterul credinciosului trebuie să fie desăvârşit. Atunci nu va fi posibilitate de schimbare.

Sfinţii. Gr. hagioi (vezi comentariul de la Romani 1,7). În Noul Testament, în general, termenul hagioi se referă la copiii răscumpăraţi ai lui Dumnezeu (Matei 27,52; Faptele Apostolilor 9,13; 1 Corinteni 1,2). Unii cred că hagioi se referă aici la îngerii care Îl însoţesc pe Hristos la parousia Lui (Matei 25,31). Alţii cred că Pavel se gândeşte la sfinţii morţi şi la sfinţii în viaţă, care sunt reuniţi la data venirii lui Hristos (1 Tesaloniceni 4,13–17).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 AA 234

6–10AA 255

8 EW 28; MH 167

11, 12 ML 221

12, 13 AA 263; 5T 693

13 MB 149