Astfel dar, fiindcă. Sau prin urmare. Acum Petru trage concluzia celor prezentate în cap. 3,18–22.

Hristos a pătimit. Vezi comentariul de la cap. 2,21; 3,18.

[Pentru noi, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale pentru omiterea acestor cuvinte, deşi sunt atestate în pasajul paralel, din cap. 2,21. Vezi comentariul de la cap. 3,18.

În trup. Vezi comentariul de la cap. 3,18.

Înarmaţi-vă. Gr. hoplizo, a se aproviziona (compară cu Efeseni 6,12–17).

Gândire. Gr. ennoia, fel de gândire şi de simţire, nu nous, cuvântul folosit de obicei în Noul Testament pentru minte. Aici Petru îi îndeamnă pe creştini să-şi modeleze viaţa, atât în gândire cât şi în fapte, după pilda Domnului Isus Hristos (vezi comentariul de la 1 Petru 2,21; compară cu Filipeni 2,5).

A pătimit în trup. Vezi comentariul de la cap. 3,18. Încercările de foc (cap. 4,12) îl aduc pe credincios mai aproape de Dumnezeu şi îl îndeamnă la o predare mai deplină în faţa puterii şi a conducerii Duhului Sfânt.

A sfârşit-o cu păcatul. Adică a părăsit păcatul ca fel de viaţă (vezi comentariul de la Romani 6,7.12–17). Petru nu vrea să spună aici că persoana despre care este vorba nu mai greşeşte, ci că a întors spatele lumii, firii pământeşti şi diavolului, şi că, prin harul lui Dumnezeu, a pornit pe urmele Domnului. Ţinta sa este desăvârşirea caracterului (vezi comentariul de la Matei 5,48; compară cu DA 555; SC 62; COL 316). Când suntem îmbrăcaţi cu dreptatea Domnului Hristos, nu vom avea nici

În vremea care-i mai rămâne. Adică restul vieţii sale pe acest pământ.

În trup. Şi anume ca fiinţă umană.

Nu mai. Vezi comentariul de la Romani 6,11–15.

Poftele oamenilor. Adică dorinţele şi pasiunile rele, care îi conduc pe oameni la păcat.

Voia lui Dumnezeu. Viaţa celui care a sfârşit-o cu păcatul (v. 1) urmează un drum cu totul nou. Voinţa lui este supusă voinţei lui Dumnezeu, aşa cum busola e supusă polului magnetic. El trăieşte nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului (Romani 8,1). Comuniunea veşnică cu Dumnezeu este făgăduită oricui face voia lui Dumnezeu (1 Ioan 2,17).

În trecut. [În timpul trecut al vieţii, KJV]. Literal, timpul care a trecut. Aici este vorba despre viaţa trecută a creştinilor dintre neamuri cărora le scrie Petru, şi prima parte a acestui verset poate fi tradusă astfel: Deja aţi petrecut destul din viaţa voastră făcând ceea ce le place păgânilor să facă.

Neamurilor. Vezi comentariul de la cap. 2,12.

Desfrânări. [Lascivitate, KJV]. Sau moravuri uşoare, depravare, senzualitate (vezi comentariul de la 2 Corinteni 12,21).

Pofte. Vezi comentariul de la Ioan 8,44; Romani 7,7.

Beţii. [Exces de vin, KJV]. Gr. oinophlugia, de la oinos, vin, şi phluo, a da pe deasupra. Aici se face referire la depravarea petrecerilor în care se consuma vin.

Ospeţe. [Chefuri, KJV]. Gr. komoi, un cuvânt folosit adesea în literatura seculară pentru a descrie procesiuni şi adunări festive, adesea caracterizate prin chefuri şi desfrâu.

Chefuri. [Benchetuieli, KJV]. Sau Chefuri cu multă băutură.

Slujiri idoleşti neîngăduite. [Idolatrii urâcioase, KJV]. Literal, idolatrii ilegale. Versetul acesta arată clar că Petru le scrie, cel puţin se adresează în primul rând, creştinilor dintre neamuri – foşti idolatri. Faptul că vecinii lor păgâni erau surprinşi (v. 4) că aceşti creştini refuzau să ia parte la astfel de activităţi este o dovadă în plus că ei nu erau creştini iudei, ci păgâni convertiţi (vezi comentariul de la cap. 2,10).

De aceea. Adică din cauza purtării descrise în v. 3.

Se miră. Deoarece necredincioşii sunt de obicei orbi cu privire la avantajele şi binecuvântările supreme ale creştinismului, ei sunt uimiţi că foştii lor tovarăşi, acum creştini, evită felul de viaţă de mai înainte. Pe temeiul premizei că omul poate afla satisfacţie şi fericire doar în lumea aceasta, viaţa necreştinilor este o necurmată căutare de plăceri, prin mulţumirea poftelor fireşti. Pentru astfel de oameni neîmplinirea dorinţelor naturale, în mâncare, băutură sau în satisfacţii senzuale, este o nebunie de neînţeles. Totuşi, creştinul trebuie să se păzească neîntinat de lume (Iacov 1,27), deoarece prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu (cap. 4,4). În consecinţă, credincioşii nu trebuie să se mire dacă îi urăşte lumea (1 Ioan 3,13).

Potop de desfrâu. [Exces de orgie, KJV]. Literal, exces de depravare, un tablou al unei revărsări de murdărie şi desfrâu, o mare hazna morală, în contrast cu puritatea creştinului cu adevărat convertit.

Vă batjocoresc. [Vă vorbesc de rău, KJV]. Literal, vă hulesc. Păgânii îi blestemau pe creştini deoarece credeau că aceştia se considerau superiori pentru că nu mai luau parte la acelaşi potop de desfrâu. Această opinie păgână greşită a fost adesea scânteia care a aprins focul persecuţiei.

Au să dea socoteală. Este vorba de batjocoritorii din v. 4. Vezi comentariul de la Romani 14,10–12.

Celui. Adică Domnului Isus Hristos (compară cu 2 Timotei 4,1; Apocalipsa 19,11).

Este gata să judece. Vezi comentariul de la 2 Timotei 4,1.

Viii. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 10,42; compară cu 1 Tesaloniceni 4,15–17.

Tocmai în vederea aceasta. [Din această cauză, KJV]. Literal, prima parte a acestui verset zice: Cu acest scop au fost evanghelizaţi chiar şi cei morţi. Fiecare om va fi judecat pe baza propriului său răspuns la lumina care i-a fost oferită.

A fost vestită Evanghelia. Din versiunea greacă este evident că predicarea la care se face referire aici a avut loc înainte de momentul când şi-a scris Petru epistola şi că nu mai avea loc atunci când scria el. Dacă Petru ar fi vorbit despre cei morţi spiritual, atunci ar fi scris este vestită Evanghelia (vezi mai jos, la celor morţi).

Celor morţi. Probabil că aici este vorba despre creştinii morţi, aşa cum sugerează ultima parte a versetului. Contextul arată ca este improbabil ca Petru să fi vorbit aici la figurat, despre cei morţi spiritual, deşi sensul acesta este obişnuit în Scriptură (vezi comentariul de la Matei 8,22; Efeseni 2,1; Coloseni 2,13). Morţii din 1 Petru 4,5 sunt, evident, cei morţi fizic şi, deoarece în v. 5 şi 6 se vorbeşte despre morţi în legătură cu judecata, cel mai probabil este că cei morţi din v. 6 sunt, de asemenea, cei morţi fizic. Dacă ar fi o trecere de la sensul literal la cel figurat, lucrul acesta ar fi indicat de context. Totuşi, Scripturile susţin starea de inconştienţă a morţilor şi că timpul de har acordat omului se încheie la moarte (vezi comentariul de la cap. 3,19). Astfel, singura concluzie consecventă cu învăţăturile generale ale Bibliei este că cei care erau morţi în momentul când scria Petru auziseră Evanghelia înainte de a fi murit. Evanghelia le fusese predicată înainte ca ei să fi murit.

Pentru ca. Aici apostolul scoate în evidenţă două rezultate ale propovăduirii Evangheliei la oamenii vii care apoi muriseră.

Pentru ca să fie judecaţi. Vezi comentariul de la Ioan 5,29; 2 Corinteni 5,10; Evrei 9,27. N-ar fi putut fi traşi la răspundere în privinţa Evangheliei dacă n-ar fi auzit-o niciodată (vezi comentariul de la Ezechiel 3,18–20; Ioan 3,19; 15,22; Faptele Apostolilor 17,30; Iacov 4,17; compară cu Luca 23,34; 1 Timotei 1,13).

Ca. Cei care murit vor fi judecaţi după cum au trăit în viaţa aceasta. Vor fi judecaţi pe acelaşi temei ca şi cei vii, adică cei vii care sunt pomeniţi în v. 5. În trup. Literal, cu privire la trup, adică fiinţe umane vii (vezi comentariul de la cap. 3,18).

Dar să trăiască. Este evident că Petru se referă la credincioşii care adormiseră în Domnul Isus; creştinii din timpurile Noului Testament fiind foarte îngrijoraţi cu privire la aceştia (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,12–14; 1 Tesaloniceni 4,13–17). Aceşti morţi auziseră şi primiseră Evanghelia în timpul vieţii, iar la judecată vor fi socotiţi vrednici să trăiască după Dumnezeu în duh.

După Dumnezeu. Aceste cuvinte pot să însemne aşa cum trăieşte Dumnezeu, adică vor fi făcuţi nemuritori (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,51–55; 1 Tesaloniceni 4,16.17); sau aşa cum voieşte Dumnezeu, adică după voia lui Dumnezeu pentru viaţa lor, aşa cum va fi decretat la judecată.

În duh. Adică având trupuri nemuritoare, proslăvite, ca acela pe care L-a avut Domnul Hristos când a ieşit din mormânt (vezi comentariul de la cap. 3,18). Totuşi, compară cu Ioan 3,6; Romani 8,9.

Sfârşitul tuturor lucrurilor. Adică sfârşitul lumii (vezi Nota Suplimentară de la Romani 13; vezi comentariul de la Matei 24,3.34; Apocalipsa 1,3; compară cu Romani 13,11.12; 1 Corinteni 7,29; 10,11; Filipeni 4,5; Iacov 5,3.8.9; 1 Petru 4,17; 2 Petru 3,11; 1 Ioan 2,18; Apocalipsa 22,10).

Este aproape. Perspectiva iminentă a întâlnirii cu Judecătorul universului (v. 5, 6) este, într-adevăr, un gând care determină la seriozitate. Sfatul lui Petru către credincioşi, mai ales cel din versetele care urmează, este dat într-un spirit de urgenţă, deoarece sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Compară cu 1 Ioan 3,3.

Înţelepţi. [Cumpătaţi, KJV]. Gr. sophroneo, a avea o minte sănătoasă, a exercita control de sine (vezi comentariul de la Romani 12,3; Tit 2,4.5; compară-l cu cel de la 1 Tesaloniceni 5,6). Deşi revenirea Domnului Hristos se apropie tot mai mult, oamenii nu trebuie să folosească de aceasta ca o scuză pentru a-şi neglija răspunderile. Creştinii trebuie să rămână la posturile lor chiar până în ultima clipă, îndeplinindu-şi datoriile cu credincioşie. Domnul porunceşte cu privire la talanţi: Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce (Luca 19,13).

Vegheaţi. Gr. nepho, a fi cumpătat, adică a se abţine de la băuturi îmbătătoare (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 5,6). Petru îi sfătuieşte pe creştini să fie vigilenţi, în vederea evenimentelor viitoare (vezi comentariul de la Matei 24,42.44).

Mai presus de toate. Proba supremă a creştinismului este efectul pe care îl are asupra relaţiilor dintre oameni. Să aveţi. Literal, să aveţi în continuare [aşa cum aveţi acum].

Dragoste. Gr. agape, iubire (vezi comentariul de la Matei 5,43; 1 Corinteni 13,1). Dragostea nu cunoaşte limite şi nu va pieri niciodată. Ea leagă, în comuniune creştină, oameni de diferite obârşii şi opinii. În biserică nu există problemă care să nu poată fi rezolvată într-un spirit de iubire inteligentă, altruistă.

Fierbinte. Literal, deplină.

Acopere. Vezi comentariul de la Iacov 5,20. Petru citează aici din Proverbele 10,12. Acolo unde lipseşte iubirea există tendinţa de a exagera greşelile şi insuccesele altora. Acolo unde domneşte dragostea, oamenii sunt gata să ierte şi să uite. În plus, spiritul iubirii frăţeşti va atrage cu siguranţă atenţia celor neconvertiţi şi va duce pe mulţi dintre ei la o cunoaştere mântuitoare a Domnului Isus Hristos.

Fiţi primitori de oaspeţi. [Folosiţi ospitalitatea, KJV]. Gr. philoxenoi, [a fi] ospitalier (vezi comentariul de la Romani 12,13).

Fără cârtire. Ocazia de a fi ospitalier poate fi umbrită de semne de deranj din partea gazdei. Adevărata ospitalitate include un duh ospitalier, deoarece darul fără dăruitor este gol. În vremurile de persecuţie (compară cu v. 12), numărul refugiaţilor creştini s-ar putea să fie mare, iar îngrijirea de aceşti semeni să fie costisitoare, dar creştinul care poate alina lipsurile altuia este dator înaintea lui Dumnezeu să-şi împlinească răspunderea cu voioşie.

Buni. Gr. kaloi, excelent, eficient.

Ispravnici. Vezi comentariul de la 1 Corinteni 4,1.

Felurit. Vezi comentariul de la Iacov 1,2. Darurile lui Dumnezeu sunt oferite cu bucurie şi din plin. Ispravnicii Lui trebuie să împartă aceste binecuvântări în acelaşi spirit.

Fiecare dintre voi. Nici un creştin nu e prea sărac pentru a da altora o mână de ajutor. Spiritul ospitalităţii conferă celor mai umile posibilităţi o valoare nepreţuită. Fiecare persoană are o anumită capacitate de a-i sluji pe semenii săi. A împărţi cu alţii ceea ce avem este un privilegiu şi o răspundere creştină.

Să slujească altora. Ceea ce, plin de îndurare, ne-a oferit Dumnezeu, trebuie să împărţim şi altora, mai ales fraţilor în credinţă (vezi comentariul de la Galateni 6,10).

Darul. Gr. charisma, un dar oferit fără plată, cu generozitate, o favoare făcută cuiva. Petru nu se referă la talentele neobişnuite pe care le împarte Duhul Sfânt, ci la binecuvântările pe care le primeşte neîncetat fiecare copil al lui Dumnezeu. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi (vezi comentariul de la Matei 10,8).

Dacă vorbeşte cineva. Anume, în calitatea sa de creştin.

Cuvintele. Gr. logia (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 7,38; Romani 3,2). Un exemplu al harului felurit este capacitatea de a vorbi convingător şi plăcut. Totuşi, darul acesta trebuie folosit doar spre slava lui Dumnezeu. Talanţii oferiţi de Dumnezeu trebuie cultivaţi şi dezvoltaţi cu grijă, astfel încât răspândirea Evangheliei să nu fie împiedicată de o vorbire necioplită, de nesinceritate sau de neseriozitate.

Slujeşte. Pasajul spune literal, dacă slujeşte cineva, [aceasta să fie] din puterea pe care o dă Dumnezeu. O viaţă veritabilă de creştin este o manifestare neîntreruptă a puterii lui Dumnezeu. Nimeni nu poate trăi o viaţă neprihănită fără să se sprijinire clipă de clipă pe puterea divină.

În toate lucrurile. Adică în toate activităţile în care s-ar angaja creştinul.

Să fie slăvit. Literal, să continue să fie slăvit. Adevăratul scop al vieţii este ca Dumnezeu să fie onorat şi înălţat. Un creştin nu este niciodată eliberat de obligaţia de a-L reprezenta bine pe Dumnezeu şi de a demonstra eficacitatea puterii Sale mântuitoare.

Isus Hristos. Vezi comentariul de la Matei 1,1. Domnul Hristos este Acela prin care credinciosul devine un copil al lui Dumnezeu şi prin care Îl proslăveşte pe Dumnezeu.

A Căruia. Pronumele acesta se poate referi fie la Dumnezeu Tatăl, care este glorificat prin Domnul Isus Hristos, fie la Domnul Hristos Însuşi. Ca şi aici, pe pământ, doxologia aceasta va fi cântată tuturor Celor trei Persoane ale Dumnezeirii, când cei răscumpăraţi vor ajunge în căminul lor veşnic (compară cu Romani 11,36; 2 Timotei 4,18; Apocalipsa 1,6).

Slava. Vezi comentariul de la Efeseni 1,6.14. S-a sugerat că ultima parte a acestui verset este un citat dintr-o rugăciune folosită de creştinii din biserica primară. Compară cu 1 Petru 5,11, unde de asemenea cuvintele slava şi puterea sunt folosite împreună.

Puterea. Literal, stăpânirea, dominaţia. În ce priveşte cuvântul putere (Gr. kratos), vezi comentariul de la Efeseni 1,19. Kratos este folosit în doxologie doar aici şi la 1 Timotei 6,16; Iuda 25; Apocalipsa 1,6; 5,13. A-I atribui puterea Domnului Hristos înseamnă a-I recunoaşte dreptul la stăpânire şi a-L aclama ca Domnitor.

Amin. Vezi comentariul de la Matei 5,18.

Prea iubiţilor. O salutare tandră, care scoate în evidenţă prietenia şi grija reciprocă. Anticipând zilele întunecoase ce urmau să vină, Petru le dă credincioşilor sfaturi care au scopul de ai întări pentru furtuna viitoare.

Să nu vă miraţi. [Nu socotiţi ca ceva ciudat, KJV]. Literal, nu mai fiţi uimiţi. Atâta vreme cât marea luptă dintre Hristos şi Satana are loc în sufletelor oamenilor, creştinul se poate aştepta la felurite încercări şi probleme cu care Satana vrea să-i distrugă toată credinţa în Dumnezeu (vezi comentariul de la cap. 1,7; 3,17).

Încercarea de foc. Gr. purosis, o ardere, pârlire. Vezi şi cap. 1,7. Persecuţiile cumplite din timpul lui Nero aveau să-i încerce în curând pe creştini; necazurile neîncetate din partea iudeilor şi a romanilor era numai un preludiu la holocaustul ce stătea înainte. Pentru a distruge biserica ce se afla la începuturile ei, Satana a încercat orice uneltire pe care a putut să o născocească. În vederea ceasului viitor al încercării, creştinii de azi ar face bine să ia aminte la cuvintele adresate de Petru bisericii primare.

Încerce. Gr. peirasmos (vezi comentariul de la Matei 6,13; Iacov 1,2). Ca şi în cazul lui Iov, Dumnezeu îi permite lui Satana să pună la încercare caracterul celor credincioşi. Dumnezeu cunoştea răbdarea lui Iov, şi de atunci înainte toţi cei care suferă au fost întăriţi de exemplul său de statornicie în încercarea de foc. Suferinţele vieţii nu sunt trimise de Dumnezeu, ci de Satana. Totuşi, Dumnezeu conduce, transformându-le în mijloace de dezvoltare a caracterului copiiilor Săi. Vezi comentariul de la Iov 42,5; Psalmi 38,3; 39,9.

Ceva ciudat. Adică ceva nemaiauzit. Încercarea de foc nu este ceva nou, deoarece Domnul Hristos a suferit tot atât de mult cât ar fi putea să sufere orice fiinţă umană (v. 13). Încercarea de foc îi face pe ucenicii Domnului Hristos să fie pe deplin părtaşi la suferinţele Sale.

Bucuraţi-vă. Vezi comentariul de la Iacov 1,2.

Întrucât. Sau în măsura în care, atât timp cât. Creştinii trebuie să se aştepte la problemele care apar din cauza faptului că lumea nu înţelege credinţa creştină. Creştinul poate să se bucure, deoarece ştie că nu va trebui să sufere mai mult decât a suferit Domnul Hristos (vezi comentariul de la Evrei 2,18; 4,15.16).

Ca să. Sau pentru ca să, arătând care este scopul bucuriei prezente.

Să vă bucuraţi. Bucuria inefabilă a primei ore petrecute în veşnicie va umbri repede amintirea tuturor clipelor triste şi a necazurilor de pe pământ. Emoţia şi uimirea provocate de splendoarea cerului vor depăşi peste măsură de mult cea mai bogată imaginaţie.

Arătarea. Gr. apokalupto (vezi comentariul de la 1 Corinteni 1,7; 1 Petru 1,7).

Slavei Lui. Adică slava celei de-a doua veniri a Lui (vezi comentariul de la Matei 25,31).

Batjocoriţi. Gr. oneidizo, a ocărî, a batjocori, a aduce insulte cuiva. De obicei persecutorii încep prin a batjocori integritatea, inteligenţa şi comportamentul civil al creştinului. Batjocura este doar începutul unor atacuri mai dure. Vezi comentariul de la Matei 5,11.

Pentru. Sau din cauza, în legătură cu.

Numele lui Hristos. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 3,16. După cum lumea romană trata cu dispreţ curăţia şi onoarea Domnului Hristos, tot aşa cei neevlavioşi din toate veacurile îi resping pe reprezentanţii Săi (vezi comentariul de la Matei 5,11.12; 1 Petru 2,21).

Ferice. Gr. makarios (vezi comentariul de la Matei 5,3; vezi şi comentariul de la Psalmi 1,1).

Duhul slavei. Sau Duhul slăvit, adică Duhul Sfânt. În persecuţie şi suferinţă, creştinul are asigurarea că Dumnezeu va fi cu el prin Duhul Său Sfânt, pentru a mângâia, a încuraja, a îndruma şi a binecuvânta.

Duhul lui Dumnezeu. [Şi al lui Dumnezeu, KJV]. Literal, chiar [Duhul] lui Dumnezeu. Prezenţa puterii lui Dumnezeu, care îl face în stare pe creştin să facă faţă oricărei probleme a vieţii, este sursa seninătăţii şi a încrederii sale. O viaţă plină de bunuri şi plăceri materiale nu poate compensa prezenţa Duhului lui Dumnezeu.

Se odihneşte peste voi. Adică rămâne în voi.

În KJV versetul acesta mai are o parte care nu apare în traducerea Cornilescu. Este vorba de următoarele cuvinte: Ei Îl vorbesc de rău, dar voi Îl proslăviţi. Dar dovezile textuale favorizează omiterea acestor cuvinte.

Sufere ca ucigaş. Este un privilegiu să suferi pentru Domnul Hristos şi prin aceasta să aduci onoare numelui Său. Dar dacă un creştin săvârşeşte vreo faptă rea, le dă necredincioşilor prilejul să ia în râs biserica şi să ocărască numele Domnului Hristos. Vezi comentariul de la cap. 2,20.

Hoţ. Vezi comentariul de la Exodul 20,15; compară cu Matei 19,18; Romani 2,21; Efeseni 4,28.

Făcător de rele. Un cuvânt generic pentru cei care săvârşesc tot felul de rele şi produc stricăciuni.

Unul care se amestecă în treburile altuia. Gr. allotriepiskopos, supraveghetor al treburilor altora. Nu se ştie sigur care este înţelesul exact al acestui cuvânt. Deoarece Petru vorbeşte despre legăturile creştinului cu necreştinii, poate că se gândeşte aici la membrii imprudenţi ai bisericii care în mod necugetat critică practicile şi obiceiurile păgânilor. O parte din ocara şi persecuţia aduse de necreştini ar putea fi eliminată printr-un comportament creştin atrăgător. Creştinul nu trebuie să se facă conştiinţă pentru alţi oameni. Datoria lui este de a se asigura că propria sa purtare este de aşa fel încât nu doar oamenii, ci şi Dumnezeu să o poată aproba din toată inima.

Dimpotrivă, dacă. [Dar dacă, KJV]. Vezi comentariul de la cap. 3,14.

Creştin. Cuvântul acesta apare doar de trei ori în tot Noul Testament. La început a fost rostit în batjocură (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 11,26), dar a devenit un simbol al onoarei şi a ajuns un nume purtat cu mândrie de biserica primară (vezi cap. 26,28). Indiferent de insultele şi de interdicţiile de care au parte creştinii, ei ştiu că a fi onorat de Dumnezeu este cu mult mai de preţ decât de a fi onorat de lume. Domnul Isus de asemenea a suferit pe nedrept pentru faptul că a ascultat cu hotărâre de principiile neprihănirii.

Să nu-i fie ruşine. Vezi comentariul de la v. 12–14. Să proslăvească pe Dumnezeu. Şi anume pentru că e creştin, pentru privilegiul de a fi părtaş la suferinţele Domnului Hristos şi pentru că dă mărturie pentru Dumnezeu (v. 13). Pentru numele acesta. [În privinţa aceasta, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea pentru numele acesta, adică datorită numelui de creştin.

Suntem. [A venit, KJV]. Cuvântul acestea a fost adăugat de către traducători. Vezi mai jos, la stă să înceapă; vezi comentariul de la v. 7. Clipa. [Timpul, KJV]. Gr. kairos, un timp aparte, specific, potrivit (vezi comentariul de la Marcu 1,15; Faptele Apostolilor 1,7).

Judecata. Gr. krima, sentinţa (vezi comentariul de la Apocalipsa 17,1). Se pare că scena judecăţii din Ezechiel 9 constituie cadrul pe care îl foloseşte Petru pentru comparaţia dintre creştinul evlavios şi cel neevlavios, ambii înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.

Stă să înceapă. [Trebuie să înceapă, KJV]. Literal, începe. Prima parte a acestui verset poate fi tradusă: Pentru că e timpul potrivit ca judecata să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Având în vedere scurtimea timpului (vezi comentariul de la v. 7) şi încercarea de foc care va veni în curând (v. 12), Petru îi îndeamnă pe fraţii săi de credinţă să-şi aducă aminte de solemna lor răspundere în calitate de creştini. Compară cu Ezechiel 9,6, unde agenţii judecăţii şi-au început lucrarea de la sanctuar, judecându-i mai întâi pe cei care pretindeau cel mai tare că sunt credincioşi. În încercarea de foc şi la judecată, Dumnezeu are aşteptări mai mari de la cei care îşi mărturisesc credinţa în Domnul Hristos.

Casa lui Dumnezeu. Adică biserica (vezi comentariul de la 1 Timotei 3,15).

Sfârşitul. Adică soarta. În comparaţie cu cei nelegiuiţi, creştinii sunt cu mult mai vrednici de viaţa veşnică. Dacă Dumnezeu are de gând să Se poarte strict chiar cu ai Săi, atunci va fi cu mult mai sever cu aceia care în mod intenţionat s-au împotrivit adevărului, în persoana creştinilor. Aşadar, credincioşilor nu trebuie să le fie teamă că Dumnezeu nu va fi drept cu asupritorii lor.

Celor ce nu ascultă. Cu alte cuvinte, cei care sunt răspunzători pentru încercarea de foc prin care au să treacă cei credincioşi (v. 12).

Cel neprihănit scapă cu greu. Aici apostolul citează din Proverbele 11,31, după LXX (vezi comentariul de acolo). De fapt cei neprihăniţi sunt mântuiţi doar în virtutea meritelor Domnului Hristos. Dacă nu au credinţă în El, atunci ei nu trebuie să aibă vreo pretenţie la îndurarea divină în ziua judecăţii.

Ce se va face … ? [Unde va apărea?, KJV]. Adică în ce lumină vor apărea cei neevlavioşi? Ei au dispreţuit singurul mijloc prin care se poate ajunge în Împărăţia veşnică a celor răscumpăraţi.

Nelegiuit. [Neevlavios, KJV]. Gr. asebes, neevlavios, nerespectuos (vezi comentariul de la Romani 4,5).

Aşa că. Acum Petru îşi încheie îndemnul cu privire la suferinţa la care creştinii se puteau aştepta în încercarea de foc care se întrezărea înaintea lor.

După voia lui Dumnezeu. Adică din cauza credincioşiei faţă de voia clar exprimată a lui Dumnezeu, nu din cauza unei purtări rele (vezi comentariul de la cap. 2,12.19.20; 3,14.16–18; 4,14.16).

Să-şi încredinţeze. Cea mai mare siguranţă a creştinului stă în cunoaşterea faptului că Dumnezeu niciodată nu îi părăseşte pe copiii Săi (vezi comentariul de la 2 Timotei 1,12; 2,19). Ca un adevărat păstor, Petru îi îndreaptă pe fraţii săi de credinţă către singurul loc în care pot afla siguranţă atunci când norii persecuţiei se adună cu repeziciune.

Sufletele. [Păstrarea sufletelor lor, KJV]. Ei îşi vor încredinţa viaţa Singurului care poate să-i ferească de rău şi să-i întărească pentru a suferi nobil. În ce priveşte cuvântul suflete, vezi comentariul de la Matei 10,28.

Credinciosului Ziditor. [Credinciosul Creator, KJV]. Dumnezeu ne-a creat, deci suntem ai Săi. Cu siguranţă că Se va îngriji de ce este al Său. Putem fi siguri de iubirea şi îndurarea Sa. Nici o forţă din cer sau de pe pământ nu poate smulge viaţa celui care s-a încredinţat mâinii ocrotitoare a lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Ioan 10,28.29).

Să facă ce este bine. Cea mai sigură protecţie a creştinului este o viaţă ireproşabilă (vezi comentariul de la Daniel 6,4). Ajutat de harul divin, creştinul trebuie să facă, indiferent de împrejurări, tot ce poate mai bine şi să-I încredinţeze totul lui Dumnezeu.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 4T 79

7 AA 518; CM 17, 145; Ev 18, 30, 71, 219; GW 125, 128; SC 97; TM 187, 508; 1T 507, 662; 2T 55, 427; 3T 473; 6T 148; 7T 272; 8T 53; 9T 38, 40, 62, 149,

167; WM 267

8 CT 267; Ed 114; ML 179

9, 10 AH 445; ML 194; 6T 343

10 COL 395; CS 112; CT 42, 309, 459; Ed 286; Ev 158, 618; FE 209, 213, 230, 464; TM 213; 2T 245; 5T 730, 731; 6T 196; 7T 72, 246; WM 96, 111

10, 11 5T 726; 9T 221

11 CG 294; Ed 226

12 AA 524

12, 13 AA 525; DA 306, 416; MH 472; ML 93

13 EW 47, 64, 67, 114; MB 13, 31; 1T 155; 2T 491; 4T 387; 5T 467, 502; 8T 126; 9T 103, 285

14 3T 531

14, 16 AA 157

17 EW 280; GC 480

19 CT 230; TM 148, 391; 8T 128; 9T 136