Estera și Mardoheu

Una dintre cele mai impresionante relatări din Biblie, o relatare despre „misiunea interculturală”, se poate găsi în cartea Estera. De-a lungul secolelor s-au scris multe despre această carte și până astăzi mulți evrei țin sărbătoarea Purim, pe baza textelor din Estera 9:26-31.
Estera și vărul ei Mardoheu erau evrei care locuiau în capitala Imperiului Persan, Susa. Dintr-un oarecare motiv, spre deosebire de ceilalți evrei care se întorseseră în Iuda, ei, împreună cu alții, au rămas în țara prizonieratului lor.
Apoi, printr-o serie de providențe, Estera ajunge împărăteasă. „Îm­păratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap şi a făcut-o împărăteasă în locul lui Vasti” (Estera 2:17).
Cu acest statut, Estera, chiar dacă oarecum reținută, a reușit să joace un rol major în istoria biblică. În modul său unic, acest fragment de istorie arată cum poporul lui Dumnezeu, chiar și printre străini, poate da mărturie despre adevăr.

Încearcă să citești cartea Estera pentru studiul din această săptămână.
 

Comentariu EGW

Prin bunăvoința arătată de Cirus, aproape cincizeci de mii dintre fiii robiei au beneficiat de prevederile decretului care le îngăduia reîntoarcerea. Aceștia însă, în comparație cu sutele de mii răspândite în provinciile Medo-Persiei, erau doar o rămășiță neînsemnată. Marea majoritate a israeliților alesese să rămână mai degrabă în țara robiei decât să suporte greutățile călătoriei de întoarcere și ale restaurării cetăților și caselor lor pustiite. 
Au trecut mai mult de zece ani, când al doilea decret, aproape tot atât de favorabil ca și primul, a fost emis de Darius Istaspe, monarhul care conducea pe atunci. În felul acesta, Dumnezeu, în îndurarea Sa, le-a oferit o altă ocazie iudeilor din Imperiul Medo-Persan să se întoarcă în țara părinților lor. Domnul a prevăzut vremurile grele care aveau să urmeze în timpul domniei lui Xerxes I – Ahașveroș din cartea Esterei – și El nu numai că a lucrat o schimbare în inimile bărbaților cu autoritate, dar l-a și inspirat pe Zaharia să stăruie pe lângă exilați să se întoarcă. – Profeți și regi, p. 598–599

Creștinii sunt nestematele lui Hristos. Ei trebuie să strălucească puternic pentru El răspândind mai departe lumina farmecului Său. Strălucirea lor depinde de șlefuire. Ei pot alege să fie șlefuiți sau să rămână neșlefuiți. Însă fiecare dintre cei găsiți vrednici să ocupe un loc în Templul Domnului trebuie să se supună procesului de șlefuire. Fără această lucrare realizată de Domnul, ei nu pot reflecta mai multă lumină decât o pietricică oarecare. …
Maestrul divin petrece puțin timp cu materialul fără valoare. El prelucrează numai pietrele de valoare, potrivite pentru un palat și îndepărtează toate marginile tăioase și aspre. Acest proces este adesea sever și încercarea, dură; mândria omului este rănită. Hristos taie adânc în experiența pe care, în mulțumirea sa de sine, omul o vedea ca fiind completă, și îndepărtează din caracter înălțarea de sine. El taie ce este în plus și, punând piatra prețioasă pe roata de polizat, o apasă bine pentru a îndepărta tot ce este aspru. Apoi, ridicând în lumină piatra prețioasă, Maestrul vede în ea o reflectare a Sa și o declară potrivită pentru a fi pusă în caseta Sa. 

„«În ziua aceea», zice Domnul oştirilor, … «te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete, căci Eu te-am ales», zice Domnul oştirilor.” Binecuvântată să fie experiența, oricât ar fi de severă, care îi dă pietrei o nouă valoare și o face să lumineze cu o strălucire vie. – Comentariile Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 4, p. 1177
Dumnezeu, în marea Sa iubire, caută să dezvolte în noi prețioasele daruri ale Duhului Său. Dumnezeu îngăduie să întâmpinăm piedici, persecuții și greutăți nu ca un blestem, ci ca pe cea mai mare binecuvântare a vieții noastre. Fiecare ispită învinsă, fiecare încercare suportată cu bărbăție ne dă o nouă experiență și ne face să progresăm în lucrarea de formare a caracterului. Cel care, prin puterea lui Dumnezeu, rezistă în fața ispitei descoperă lumii și universului întreg puterea harului lui Hristos. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 117
 

Nu este niciodată ușor să fii expatriat, să fii nevoit să trăiești într-o țară străină. S-ar putea ca în zilele noastre să fie greu de înțeles cu ce s-au confruntat evreii, mai întâi sub stăpânirea babiloniană, apoi sub cea persană.
Foarte puțini dintre noi trăiesc într-o țară în care principiile credinței noastre adventiste să fie, într-o oarecare măsură, cuprinse în legile statului. Dar înainte de a fi deportați, evreii trăiseră în propria țară, unde principiile credinței lor erau încorporate în legile țării.
Pe de o parte, gândește-te cât de ușor era să Îi fii credincios lui Dumnezeu în aceste condiții. La urma urmei, cu cât mai ușoară ar fi păzirea Sabatului în ziua a șaptea dacă, de fapt, păzirea Sabatului în ziua a șaptea ar fi prevăzută în legislația statului?
Pe de altă parte, istoria sacră ne-a arătat că oricare ar fi decretele țării, chiar dacă sunt favorabile credinței, devotamentul trebuie să izvorască din inimă, din interior, altfel păcatul, apostazia și ruina vor urma cu siguranță. „Domnul zice: «Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură de datină omenească»” (Isaia 29:13). 
În schimb, pe cei hotărâți să fie credincioși nici mediul cel mai nefavorabil nu îi poate împiedica să fie ascultători.

1. Citește Daniel 1:1-12; Daniel 3:1-12; Daniel 6:1-9. Deși unice într-o bună măsură, ce ne învață aceste situații despre dificultățile cu care se confruntă poporul lui Dumnezeu pentru că trăiește într-o cultură străină?

Indiferent cine suntem sau unde locuim, facem parte până peste cap dintr-un mediu care – într-o măsură sau alta, fie prin legi sau cultură, fie prin ambele – poate ridica mari piedici credinței și mărturiei noastre. Aceste relatări din Daniel, cu tot cu finalul lor invariabil fericit, transmit că până și în împrejurări dificile oamenii Îi pot rămâne credincioși lui Dumnezeu. Și dacă aceste episoade nu s-ar fi încheiat bine, acești oameni au acționat fără îndoială în mod corect.

Care sunt lucrurile pe care le are de înfruntat credința ta în cultura țării tale? Cum le răspunzi?

Comentariu EGW

Dumnezeu îl pune la încercare pe poporul Său în această lume. Acesta este locul potrivit pentru a sta în prezența Sa. Aici, în această lume, în aceste ultime zile, oamenii vor arăta ce putere stăpânește inima lor și le controlează acțiunile. Dacă este puterea adevărului divin, aceasta va conduce la fapte bune. Îl va eleva pe cel care o primește și îl va face generos și cu o inimă nobilă, asemenea Domnului său. …
Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea. Cei care se declară oameni religioși [adesea] nu sunt dispuși să se cerceteze pe ei înșiși ca să vadă dacă sunt în credință și este înfricoșător că unii se bizuie pe o speranță falsă. Unii se sprijină pe o experiență veche, pe care au avut-o cu mulți ani în urmă, dar când sunt aduși la realitate de această cercetare a inimii, când toți ar trebui să aibă o experiență zilnică, ei nu au nimic de spus. Ei par să creadă că mărturisirea adevărului îi va salva. Când păcatele pe care Domnul le urăște vor fi supuse, Isus va veni și va cina cu voi și voi cu El. Atunci veți primi putere divină de la Isus și veți crește în El și veți putea spune cu o sfântă bucurie triumfătoare: Binecuvântat să fie Dumnezeu care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos. – Spiritual Gifts, vol. 2, p. 226–227

Tinerii trebuie să stea într-o poziţie în care inimile lor să fie în totul ale lui Dumnezeu, în care să-L onoreze pe Dumnezeu cu toată puterea lor. Dumnezeu îi va onora atunci, dându-le cunoștinţă și înţelepciune. Așa a făcut Daniel la curtea Babilonului, rămânând credincios principiilor, în mijlocul corupţiei și al păgânismului. „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul (Daniel 1:8). 
Daniel și tovarășii săi nu știau care avea să fie urmarea hotărârii lor. Nu știau, dar ar fi putut să-i coste viaţa. Însă ei s-au hotărât să meargă pe drumul cel drept al unei stricte cumpătări, chiar și atunci când se aflau la curtea stricată a Babilonului. 
Prin exemplul lui Daniel și al tovarășilor lui în Babilon, noi vedem că este imposibil să atingi standardul pe care Domnul dorește să-l atingă copiii Săi, în timp ce practici o religie ușoară, comodă, care neglijează principiile și este determinată de împrejurări. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 174

Hristos le-a spus ucenicilor Săi că în lume vor avea necazuri. Ei aveau să fie duși înaintea regilor și a conducătorilor din cauza Numelui Său, aveau să se spună tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva lor și cei care îi condamnau la moarte aveau să considere că Îi aduc un serviciu Domnului. În toate timpurile, toți cei care au trăit cu evlavie au suferit persecuții în diferite forme. Au suferit toate umilințele, amenințările și cruzimile pe care oamenii au putut să le inventeze la sugestia luiSatana. 
Lumea se împotrivește și astăzi la fel de mult ca întotdeauna religiei adevărate. Spiritul de persecuție se va ridica împotriva celor credincioși care nu fac concesii lumii și nu se vor lăsa influențați de opiniile, de favorurile sau de împotrivirea ei. – My Life Today, p. 69
 

În cele din urmă, după căderea Babilonului și ridicarea Medo-Persiei, mulți iudei s-au întors pe meleagurile lor ancestrale. Însă nu toți. Unii au rămas acolo unde locuiseră vreme de o generație sau mai multe.
Având în minte aceste informații, avem un oarecare context pentru istoria Esterei. „Împăratul Ahaşveroş şedea atunci pe scaunul lui împărătesc la Susa, în capitală” (Estera 1:2). Aici se desfășoară narațiunea biblică, în Imperiul Persan sub acest împărat.
În capitolul 1, împărăteasa Vasti iese din grațiile împăratului, ceea ce îl face să caute o altă împărăteasă, care să o înlocuiască pe Vasti. În acest context intră în scenă Estera și vărul ei Mardoheu.

2. Citește Estera 2:1-9. Ce ne spun aceste versete despre situația lui Mardoheu și a Esterei?

Se pare că Mardoheu, un angajat imperial, stătea la poarta palatului și locuia în cetatea Susa, cu fiica lui adoptivă, care era și verișoara lui, Estera. Datorită poziției lor și a faptului că locuiau acolo unde locuiau, erau afundați în cultura persană. Acesta trebuie să fi fost cel puțin în parte motivul pentru care Estera a fost aleasă pentru a fi prezentată împăratului. „Odată cu ele a fost luată și Estera și adusă la casa împăratului, sub privegherea lui Hegai, păzitorul femeilor” (Estera 2:8).

3. Citește Estera 2:10,20. Despre ce este vorba aici și de ce i-ar fi dat Mardoheu o astfel de poruncă?

Deși textul nu spune întocmai de ce, nu este greu de ghicit. Ca străini într-o cultură și religie străină – care, după cum vom vedea, poate fi ostilă –, au acționat înțelept prin păstrarea tăcerii cu privire la familia și poporul lor.

Care sunt împrejurările în care consideri că ar fi prudent să nu fim trans­parenți cu privire la credința noastră? Sau ar trebui ca întotdeauna să fim deschiși cu privire la credința noastră? Dacă da, de ce da? Dacă nu, de ce nu?

Comentariu EGW

Vasti nu a ascultat de porunca împăratului, pentru că știa că se băuse mult vin și că Ahașveroș era sub efectul băuturii amețitoare. De dragul soțului ei, dar și pentru ea însăși, s-a hotărât să rămână pe poziția ei, în fruntea femeilor de la curte. 
Nu este de pus la îndoială faptul că, după ce a regândit mai târziu situația, împăratul a simțit că Vasti ar fi trebuit să fie onorată, mai degrabă decât să fie tratată așa cum fusese tratată. …
Prin experiența care a adus-o pe Estera pe tronul Medo-Persiei, Dumnezeu lucra la împlinirea planurilor Sale pentru poporul Său. Hotărârea luată sub influența unei mari cantități de vin, a fost întoarsă spre binele lui Israel. – Comentariile Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 3, p. 1139
Prin regina Estera, Domnul l-a eliberat în mod minunat pe poporul Său. Într-o vreme când se părea că nicio putere nu era în stare să-i salveze pe iudei, Estera şi femeile din preajma ei au întâmpinat situația cu post, rugăciune şi acțiune promptă şi au salvat poporul.

Din studiul contribuției femeilor în lucrarea lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament vom învăța lecții care ne vor face în stare să întâmpinăm situațiile de criză din lucrarea care se face în zilele noastre. Poate că nu suntem aduşi în situații la fel de critice şi de importante ca acelea în care s-a aflat poporul lui Dumnezeu din timpul Esterei, dar, adesea, femeile convertite pot să îndeplinească un rol important chiar în poziții mai umile. – Comentariile Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 3, p. 1140
Cei care îşi păstrează mintea într-o continuă dispoziţie de rugăciune vor fi capabili să le spună un cuvânt la vremea potrivită celor care sunt aduşi în sfera lor de influenţă, deoarece Dumnezeu le va da înţelepciune ca să-I poată sluji Domnului Isus. „Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi” (Proverbele 2:10,11). Veţi deschide gura cu înţelepciune şi pe limba voastră se va afla legea bunătăţii. – Mărturii, vol. 6, p. 69
… Caiafa, ridicând brațul drept spre ceruri, s-a adresat Domnului Isus ca și când ar fi fost rostit un jurământ solemn: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!”

La acest apel, Domnul Hristos nu mai putea rămâne tăcut. Este un timp când trebuie să taci și unul când trebuie să vorbești. El n-a vorbit până când n-a fost întrebat în mod direct. El știa că, dacă răspundea acum, aceasta avea să însemne cu certitudine moartea Sa. Dar apelul acesta a fost făcut de cea mai înaltă autoritate recunoscută a națiunii și în Numele Celui Preaînalt. Domnul Hristos nu putea să nu arate respectul cuvenit legii. Mai mult decât atât, legătura Sa cu Tatăl era pusă acum sub semnul întrebării. El trebuia să declare în mod clar caracterul și misiunea Sa. – Hristos, Lumina lumii, p. 706
 

Trăind într-o țară străină, Mardoheu și Estera ar fi putut avea necazuri, mai devreme sau mai târziu, dacă ar fi fost să rămână credincioși lui Dumnezeu. Acest lucru i s-a întâmplat cu siguranță lui Mardoheu. 
 

4. Citește Estera 3:1-15. Ce s-a întâmplat aici și de ce?

Din Estera 3 aflăm că împăratul Xerxes (Ahașveroș) l-a onorat pe Haman și i-a oferit o poziție înaltă, cu autoritate și putere. Tuturor li s-a spus că trebuiau să se închine înaintea lui Haman. Citim însă că „Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina” (Estera 3:2). Biblia nu ne spune motivul pentru care Mardoheu nu îngenunchea înaintea acestui om. Dar noi știm de ce. Mardoheu era un iudeu credincios. El nu era dispus să aducă omagii unui urmaș al lui Agag, un amalecit, care se număra printre vrăjmașii poporului său de la exod încoace (Deuteronomul 25:19). Cum ar fi putut un iudeu credincios să îngenuncheze înaintea unui amalecit? Sau, de fapt, să se închine oricui altcuiva în afară de Domnul?

„Şi slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului au zis lui Mardoheu: «Pentru ce calci porunca împăratului?»” (Estera 3:3). Deși nu cunoaștem în detaliu răspunsul lui, versetul următor spune că „el spusese că este iudeu” (Estera 3:4). Cu siguranță că, în răspunsul lui, Mardoheu a avut ocazia să explice că, în calitate de închinător al Dumnezeului care a creat cerurile și pământul, el nu se putea închina niciunei ființe umane păcătoase. Fără îndoială, Mardoheu și-a putut mărturisi într-o anumită măsură credința, o credință la care aderase atât de puternic încât se punea pe sine și, din nefericire, și pe alții în pericol.
„De la Daniel și prietenii săi […] strălucea o lumină puternică în întunericul moral al curților imperiale ale Babilonului” (Ellen G. White, în Advent Review and Sabbath Herald, 13 mai 1884). 
Când a vrut să distrugă poporul evreu, Haman l-a descris astfel: „În toate ţinuturile împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor şi nu ţine legile împăratului” (Estera 3:8). Un popor ale cărui obiceiuri sunt diferite și care nu ține legile împăratului? Rețeta perfectă pentru persecuție.

Care sunt modurile în care, chiar și acum, s-ar putea să fim încercați cum a fost Mardoheu? Cum ar trebui să reacționăm?

Comentariu EGW

Prin Haman Agaghitul, un bărbat fără scrupule din înalta autoritate a Medo-Persiei, Satana a lucrat de data aceasta să contracareze planul lui Dumnezeu. Haman cultivase o răutate amară împotriva iudeului Mardoheu. Mardoheu nu îi făcuse niciun rău lui Haman, dar refuzase să-i arate respect sub formă de închinare. Nemulțumit să pună mâna numai pe Mardoheu, Haman a complotat „să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toți iudeii care se aflau în toată împărăția lui Ahașveroș” (Estera 3:6). 
Indus în eroare de declarațiile neadevărate ale lui Haman, Ahaşveroş a fost convins să dea un decret cu privire la exterminarea tuturor iudeilor risipiți „în toate ținuturile împărăției” Medo-Persiei (vers. 8). A fost rânduită o zi în care iudeii urmau să fie nimiciți, iar averile lor, confiscate. Împăratul nu și-a dat seama de consecințele profunde care aveau să însoțească aducerea la îndeplinire a acestui decret. Însuși Satana, instigatorul ascuns al planului, încerca să-i șteargă de pe pământ pe aceia care păstrau cunoștința despre Dumnezeul cel adevărat. – Profeți și regi, p. 600–601

Unii, asemenea lui Haman, uită toate favorurile primite din partea lui Dumnezeu doar pentru că Mardoheu stă înaintea lor şi nu este aruncat în dizgraţie, pentru că inima lor este plină mai degrabă cu ură decât cu dragostea şi cu spiritul scumpului nostru Răscumpărător, care Şi-a dat viaţa Sa preţioasă pentru duşmanii Lui. Noi spunem că avem acelaşi Tată, că ne îndreptăm spre acelaşi cămin nepieritor, că ne bucurăm de aceeaşi credinţă solemnă şi credem aceeaşi solie probatoare, şi totuşi mulţi dintre noi se luptă unii cu alţii ca nişte copii certăreţi. …
Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu nu pot nutri ură sau invidie. … Dacă Îl iubim pe Dumnezeu cu toată inima, trebuie să-i iubim şi pe copiii Săi. Această dragoste este spiritul lui Dumnezeu. Ea este acea podoabă a cerului care îi dă sufletului adevărata nobleţe şi demnitate şi care face ca viaţa noastră să se asemene cu aceea a Învăţătorului nostru. Indiferent câte calităţi am avea, indiferent cât de onorabili şi de rafinaţi ne-am considera, dacă sufletul nu ne este botezat cu darul ceresc al iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, atunci ne lipseşte adevărata bunătate şi nu suntem potriviţi pentru cer, unde totul este dragoste şi unitate. – Mărturii, vol. 4, p. 223–224

Decretul care va fi dat în cele din urmă împotriva rămășiței poporului lui Dumnezeu va fi foarte asemănător cu acela emis de Ahașveroș împotriva iudeilor. Astăzi, vrăjmașii adevăratei biserici văd în grupa cea mică a păzitorilor poruncii Sabatului un Mardoheu la poartă. …
… Pentru a-și asigura popularitatea și dominația, legislatorii se vor supune cererii pentru legi duminicale. Dar aceia care se tem de Dumnezeu nu pot accepta o instituție care nesocotește un precept al Decalogului. Pe acest câmp de bătaie se va desfășura ultimul mare conflict în lupta dintre adevăr și rătăcire. Dar noi nu suntem lăsați în nesiguranță cu privire la deznodământ. Astăzi, ca în zilele Esterei și ale lui Mardoheu, Domnul Își va apăra adevărul și îl va apăra pe poporul Său. – Profeți și regi, p. 605–606
 

5. Citește Estera 4:1-14. De ce poate fi considerat acesta un moment potrivit ca Estera să se identifice ca evreică?

Când Mardoheu s-a dus la Estera pentru ajutor, ea era căsătorită cu Ahașveroș de câțiva ani, însă în Persia era o lege că nimeni nu putea veni la tronul împăratului fără o invitație specială din partea acestuia. Oricine nu respecta această regulă risca pedeapsa cu moartea. Estera, cunoscând riscurile, s-a dus în sala tronului neinvitată.
Credința lui Mardoheu căuta să trezească credința Esterei. În centrul cărții Estera se găsesc cuvintele lui Mardoheu adresate Esterei: „«Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi iudeii pentru că eşti în casa împăratului. Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?»” (Estera 4:13,14).

Credința Esterei a fost pusă la încercare când Mardoheu a făcut apel la atașamentul ei pentru poporul din care făcea parte. Nimeni nu știa că ea era de origine iudaică, cu excepția lui Mardoheu. Apoi, odată luată decizia de a se implica, ea nu a ezitat să își pună la bătaie propria viață. 
Credința Esterei în Dumnezeu era puternică și ea știa că fără ajutorul lui Dumnezeu nu putea reuși. Răspunsul adresat lui Mardoheu transmite credința ei: „Du-te, strânge pe toţi iudeii care se află în Susa şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi, nici să beţi trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat în ciuda legii şi, dacă va fi să pier, voi pieri” (Estera 4:16). Mardoheu a transmis această informație întregii comunități de evrei din Susa și, în timp ce aceștia posteau și se rugau, Estera se pregătea pentru momentul periculos. „A treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărăteşti şi a venit în curtea dinăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului. Împăratul şedea pe scaunul lui împărătesc, în casa împărătească, în faţa uşii casei. Când a văzut împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere înaintea lui. Şi împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc pe care-l ţinea în mână. Estera s-a apropiat şi a atins vârful toiagului” (Estera 5:1,2). 

În cazul evreilor aflați într-o situație ca cea de mai sus, cu siguranță rugăciunea avea să însoțească postul. Adică, deși acționau pe cont propriu, rugăciunea avea un loc central în cadrul reacției lor. Ce lecție clară putem extrage de aici?
 

Comentariu EGW

Criza căreia Estera îi făcea față cerea o acțiune rapidă și hotărâtă, dar atât ea, cât și Mardoheu și-au dat seama că, dacă Dumnezeu nu va lucra cu putere în favoarea lor, străduințele lor aveau să fie fără efect. Astfel, Estera și-a luat timp pentru comuniune cu Dumnezeu, izvorul puterii ei. „Du-te”, i-a spus ea lui Mardoheu, „strânge pe toți iudeii care se află în Susa și postiți pentru mine, fără să mâncați, nici să beți trei zile, nici noaptea, nici ziua. Și voi posti și eu cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat în ciuda legii și, dacă va fi să pier, voi pieri” (Estera 4:16). 
Evenimentele care au urmat într-o succesiune rapidă – apariția Esterei înaintea împăratului, favoarea deosebită arătată ei, ospețele împăratului și împărătesei împreună cu Haman, ca singur invitat, somnul tulburat al împăratului, cinstirea publică a lui Mardoheu, precum și umilirea și căderea lui Haman după descoperirea complotului nelegiuit – toate acestea sunt părți ale unei istorii cunoscute. Dumnezeu a lucrat în mod minunat pentru poporul Său pocăit, iar împăratul a dat un alt decret prin care li se îngăduia iudeilor să se lupte pentru viața lor. Acest decret a fost transmis deîndată în toate ținuturile împărăției prin curieri, care, „au plecat îndată în toată graba, după porunca împăratului” (Estera 8:14).

„În fiecare ținut și în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungea porunca împăratului și hotărârea lui, au fost între iudei bucurie și veselie, ospețe și zile de sărbătoare. Și mulți oameni dintre popoarele țării s-au făcut iudei, căci îi apucaseră frica de iudei” (vers. 17). – Profeți și regi, p. 601–602 
Deşi cunoștea foarte bine decretul împăratului, Daniel a îngenuncheat înaintea Dumnezeului său, „cu ferestrele deschise”. El considera că rugăciunea stăruitoare adresată lui Dumnezeu era atât de importantă, încât a ales ca mai degrabă să-şi dea viaţa, decât să renunţe la rugăciune. Pentru că se rugase lui Dumnezeu, a fost aruncat în groapa leilor. Până aici, îngerii cei răi şi-au atins scopul. Dar Daniel a continuat să se roage, chiar şi în groapa leilor. A fost el lăsat să fie devorat de lei? L-a uitat Dumnezeu acolo? O, nu; Isus, puternicul Comandant al oştilor cereşti, l-a trimis pe îngerul Său să închidă gurile acelor lei înfometaţi, ca să nu-i facă niciun rău omului lui Dumnezeu care se ruga. … Satana şi îngerii lui erau înfrânţi şi plini de furie. … 

Rugăciunea credinţei constituie marea putere a creştinului, care îl va învinge cu siguranţă pe Satana. Acesta este motivul pentru care el încearcă să ne sugereze că nu avem nevoie de rugăciune. El urăşte Numele lui Isus, Apărătorul nostru; iar atunci când noi venim cu stăruinţă înaintea Domnului ca să cerem ajutor, oştirea lui Satana este alarmată. Atunci când neglijăm rugăciunea, noi împlinim scopul lui, deoarece atunci falsele lui minuni sunt primite cu mai multă uşurinţă. – Mărturii, vol. 1, p. 295
Acum și mai departe până la încheierea timpului, cei din poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie mai hotărâți, mai prudenți, neîncrezându-se în propria înțelepciune, ci în înțelepciunea Conducătorului lor. Ei ar trebui să-și pună deoparte zile de post și rugăciune. Se poate ca abstinența totală de la mâncare să nu fie necesară, dar ei ar trebui să mănânce cu moderație din hrana cea mai simplă. – Dietă și hrană, p. 188
 

Comentatorii din toate secolele au observat că numele lui Dumnezeu nu apare în cartea Estera. Aceasta este singura carte biblică în care apare acest fenomen. Cu toate acestea, iudeii au putut recunoaște acțiunile lui Dumnezeu în marea eliberare care s-a produs în favoarea lor, iar această carte a fost aleasă de poporul lui Dumnezeu pentru a fi inclusă în canonul Bibliei.
Putem descoperi prezența lui Dumnezeu dincolo de fațada vieții noastre de zi cu zi? Acțiunile lui Dumnezeu pot părea evenimente normale, naturale și, dacă nu le acordăm o atenție deosebită, nu vom observa prezența lui Dumnezeu. 

6. Citește Estera 9:1-12. Care a fost rezultatul eforturilor Esterei?

Minunea de Purim are o formă foarte neobișnuită. Este ascunsă, deghizată în evenimente aparent naturale. Legea de a-i extermina pe iudei nu a fost anulată, ci s-a scris o nouă lege, care le permitea iudeilor să se apere.
De asemenea, observăm și celelalte lucruri care s-au întâmplat și modul în care Dumnezeu a putut lucra prin intermediul lor. Perșii au observat acțiunile lui Dumnezeu în favoarea iudeilor.
Și rezultatul?
„Și mulți oameni dintre popoarele țării s-au făcut iudei” (Estera 8:17). Acesta este un exemplu extraordinar de modalitate în care Dumnezeu poate să Se facă cunoscut sufletelor pierdute.

Conducătorii poporului iudeu au recunoscut lucrarea lui Dumnezeu. După ce au ieșit victorioși în lupta lor de apărare, iudeii au decretat o sărbătoare anuală (numită Purim) de amintire și celebrare a biruinței lor. Aceste zile sunt și în prezent petrecute în recunoștință la adresa lui Dumnezeu și în amintirea eliberării oferite de El. 
Implică-te!  Roagă-te ca Dumnezeu să îți dea curajul să îi împărtășești unei persoane de pe lista ta de rugăciune ceva ce a făcut El pentru tine. 
Implică-te și mai mult!  Începe să îți notezi într-o agendă sau într-un jurnal lucrurile mici (sau mari) pe care Dumnezeu le face pentru tine. Recitește-le și roagă-te ca Dumnezeu să ți le readucă în minte la vremea potrivită pentru a le împărtăși cuiva.
 

Comentariu EGW

În ziua rânduită pentru nimicirea lor, „iudeii s-au strâns în cetățile lor, în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să-i piardă. Nimeni n-a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei apucase pe toate popoarele!” Îngeri care excelau în putere fuseseră însărcinați de Dumnezeu să-i ocrotească pe copiii Săi, în timp ce ei „și-au apărat viața” (Estera 9:2,16). – Profeți și regi, p. 602
Dumnezeu a dezvăluit ce urmează să aibă loc în zilele din urmă, pentru ca poporul Său să poată fi pregătit să reziste furtunii opoziţiei şi mâniei. Cei care au fost avertizaţi cu privire la evenimentele care le stau înainte nu trebuie să aştepte liniştiţi furtuna care urmează să vină, mângâindu-se cu gândul că Domnul îi va adăposti pe credincioşii Săi în ziua necazului. Noi trebuie să fim ca nişte oameni care Îl aşteaptă pe Stăpânul lor nu lenevind, ci lucrând sârguincios, cu o credinţă care nu se clatină. Nu este timpul acum să lăsăm ca mintea să ne fie acaparată de lucruri fără importanţă. În timp ce oamenii dorm, Satana este activ şi pregăteşte totul în aşa fel, încât poporul Domnului să nu aibă parte de milă sau dedreptate. …

Dumnezeu a intervenit întotdeauna pentru cei din poporul Său când s-au aflat în punctul cel mai critic, atunci când părea că nu mai este nicio speranţă ca ruina să fie evitată. Planurile oamenilor răi, ale duşmanilor bisericii, sunt supuse puterii Sale şi providenţei Sale stăpânitoare. El poate să impresioneze inimile oamenilor de stat; mânia celor turbulenţi şi nemulţumiţi, a celor care Îl urăsc pe Dumnezeu, pe poporul Său şi adevărul Său poate fi abătută, aşa cum sunt abătute apele unui râu, dacă El le porunceşte astfel. Rugăciunea mişcă braţul Celui Atotputernic. Cel care conduce stelele în ordine pe bolta cerului, al cărui cuvânt ţine sub control valurile adâncului de ape, acelaşi Creator infinit va lucra în favoarea celor care sunt poporul Său dacă ei Îl vor chema cu credinţă. El va ţine pe loc forţele întunericului până când lumea va fi avertizată şi toţi cei care vor să asculte vor fi pregătiţi pentru conflict. – Mărturii, vol. 5, p. 452–453

Dacă ar fi mai multă rugăciune în rândurile noastre, mai multă exercitare a credinței care lucrează prin dragoste și mai puțină bizuire pe alte persoane care să aibă experiență în locul nostru, astăzi am fi cu mult mai înainte în privința înțelepciunii decât suntem de fapt. Avem nevoie de o profundă experiență individuală a inimii și a sufletului. Atunci vom fi în stare să spunem ce face Dumnezeu și în ce fel lucrează El. Noi trebuie să avem o experiență vie în lucrurile lui Dumnezeu; dacă nu o avem, nu putem fi în siguranță. … Dacă a fost vreodată vreun timp în istoria noastră când să fie nevoie să ne umilim sufletele înaintea lui Dumnezeu, acel timp este astăzi. Noi trebuie să venim la Dumnezeu cu credință în tot ce a făgăduit în Cuvântul Său și apoi să umblăm în toată lumina și cuputerea pe care ni le dă Dumnezeu. – Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 531
 

„Fiecărei familii şi fiecărei şcoli, fiecărui părinte, profesor şi copil asupra căruia a strălucit lumina Evangheliei i se pune întrebarea care i-a fost pusă şi împărătesei Estera atunci când poporul evreu trecea printr-o criză gravă: «Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?» (Estera 4:14)” (Ellen G. White, Educație, p. 263). 
„În vechime, Domnul a lucrat în mod minunat prin femei consacrate care s-au implicat în lucrarea Sa alături de bărbați pe care El îi alesese să fie reprezentanții Săi. El S-a folosit de femei pentru a câştiga biruințe mari şi decisive. De mai multe ori în vremuri de criză, El le-a adus în față și a lucrat prin ele pentru salvarea multor vieți. Prin împărăteasa Estera, Domnul Și-a eliberat în mod minunat poporul. Într-o vreme când părea că nicio putere nu putea să-i salveze pe iudei, Estera şi femeile din preajma ei au înfruntat situația cu post, rugăciune şi acțiune promptă şi au salvat poporul. […] Din studierea contribuției femeilor la lucrarea lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament vom învăța lecții care ne vor face în stare să înfruntăm situațiile de criză din lucrarea care se face în zilele noastre. Poate că nu suntem puși în situații la fel de critice şi de importante ca acelea în care s-a aflat poporul lui Dumnezeu din timpul Esterei, dar adesea femeile convertite pot să îndeplinească un rol important chiar din poziții mai umile. Multe au făcut lucrul acesta şi sunt gata să-l facă din nou” (Ellen G. White, Fiice ale lui Dumnezeu, p. 45, 46).

Studiu zilnic:

Isaia 17
Isaia 18
Isaia 19
Isaia 20
Isaia 21
Isaia 22
Isaia 23

Ellen G. White, Divina vindecare, capitolul „Să lucrăm pentru cei necumpătați”.

1. Câte roade rămân la scuturatul măslinului?

2. Cine va fi ca o femeie, va tremura și se va teme? 

3. Cine și ce a strigat ca un leu?

4. Cât ține viața unui împărat?

5. Cum este obiceiul de a invita bărbați și femei să-și spună în public experiența vieții lor de păcat?
 

Comentariu EGW

Studiu suplimentar: Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, „Solia lui Dumnezeu pentru acest timp”, p. 95–96; Mărturii, vol. 6,  „Pregătirea pentru criza finală”, p. 404–406.