1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

Viaţă scurtă. [De puţine zile, KJV]. Literal, "scurt de zile" (vezi Psalmi 90:10; Genesa 47:9).

Plină de necazuri. Acest text repetat deseori introduce un pasaj grăitor despre slăbiciunea şi fragilitatea omului.


2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

O floare. Scriitori biblici aseamănă adesea viaţa cu o floare sau cu iarba (vezi Psalmi 37:2; 90:5.6; 103:15; Isaia 40:6; Iacob 1:10.11; 1 Petru 1:24).

"Iată ce-i omul: azi odrăsleşte

Dulci frunze ale nădejdii; mâine-nfloreşte

Şi poartă-ale cinstirii mii cununi;

A treia zi vine-un îngheţ, omorâtor îngheţ,

Şi - când se crede, tihnitul om, mai sigur,

Mărirea lui la culme, - mor rădăcinile,

Şi atunci el cade." - Shakespeare.

O umbră. Nimic nu e mai lipsit de substanţă ca umbra (vezi 1Cronici 29:15; Psalmi 102:11; 144:4; Eclesiastul 6:12).


3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

Ochiul deschis. [Îţi deschizi ochiul, KJV]. Adică "cercetezi atent o fiinţă atât de neînsemnată cu scopul de a o pedepsi?"

Mă tragi la judecată. Adică să fie chemat la judecată cineva atât de slab înaintea Cuiva atât de puternic?


4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

Dintr-o fiinţă necurată. Iov îşi recunoaşte greşelile, dar întreabă: "Cum poate cineva să se aştepte ca eu să fiu fără greşeală? Fac parte dintr-un neam de păcătoşi. Atunci de ce mă urmăreşte Dumnezeu cu atâta înverşunare?"


5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

Zilele lui sunt hotărâte. Scopul textului e de a arăta slăbiciunea omului. Viaţa lui e mărginită. În câţiva ani trece.


6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

Întoarce-Ţi...privirile de le el. Iov stăruie pe lângă Dumnezeu să înceteze de a-l mai urmări atât de aproape, ca să aibă un scurt răgaz să răsufle înainte de a pleca de pe pământ. Răgaz. Literal, "încetare". Ideea nu este aceea de odihnă, ci ca Dumnezeu să nu-l mai supună suferinţei. Iov dorea ca Dumnezeu să-l lase în pace (cap. 10:20). Simbriaşul. Simbriaşul se bucură cu adevărat de ziua lui atunci când umbrele serii aduc cu ele odihna pe care o doreşte şi plata pe care a câştigat-o. Tot astfel, Iov îşi doreşte mulţumirea pe care

o va aduce sfârşitul trudei şi al întristării sale.


7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

Un copac. Iov văzuse copaci tăiaţi şi-i văzuse cum odrăslesc din nou şi cresc la fel de mult ca înainte. Dar un om nu are nici nădejdea pe care o are un copac.


8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

Apei. Când cade pe neaşteptate, ploaia trezeşte la viaţă rădăcina aparent moartă, care odrăsleşte din nou ramuri.


10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

Omul. Ebr. geber, "războinic", "om tare".

Îşi dă sufletul. Literal, "moare" sau "îşi dă duhul" (vezi la cap. 3:11).

Unde mai este? Iov nu reuşeşte să pătrundă viitorul. Amănuntele unei învieri a corpului n-au fost clar dezvăluite decât pe timpul lui Hristos (vez1 Ioan 5:28.29; 1 Corinteni 15:12-56; 1 Tesaloniceni 4:13-18; 2 Timotei 1:10).


11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

Pier apele. Scena se schimbă. Omul nu este ca un copac care ar putea odrăsli din nou, ci ca un lac sau ca un râu care seacă şi dispare. Efectele morţii par irevocabile, ca şi cerurile neschimbătoare.


12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine!

Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol. Somnul fără vise al morţii nu era un subiect înspăimântător pentru Iov. În starea în care se afla, el i-ar fi zis "bun venit". Ea ar fi fost un adăpost de mânia lui Dumnezeu. Vezi la Proverbe 15:11.

De mi-ai rândui o vreme. Acesta este momentul crucial al pasajului. Iov exprimă dorinţa ca dincolo de somnul morţii, într-o vreme când mânia divină va fi trecut, Dumnezeu să-Şi aducă aminte de el. Mintea omului nu poate fi mulţumită cu gândul desfiinţării inevitabile. Un asemenea gând duce la concluzia că viaţa e fără rost.


14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

Să mai învie? [Va mai trăi el din nou? KJV]. Iov pare să-şi încordeze privirea către orizonturile de dincolo de viaţa aceasta. El nu vedea turnurile acelei cetăţi îndepărtate a vieţii perpetue atât de clar ca scriitorii Noului Testament, dar vedea îndeajuns ca să-i inspire nădejde.

Tot timpul suferinţei mele. [Timpul rânduit mie, KJV]. Literal, "războirii mele". Limbajul pare să fie împrumutat din viaţa unui oştean. Războinicul luptă până când e lăsat la vatră.


15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

M-ai chema. O descriere a învierii. După cum cel ce doarme e chemat să se trezească dimineaţa, tot aşa Iov are încrederea că într-o zi va fi chemat la o viaţă nouă. Ţi-ar fi dor. [Vei avea o dorinţă, KJV]. Sau "ai dori [după]". Iov crede că Dumnezeu nu va uita lucrarea mâinilor Sale. Acesta e temeiul conform căruia aşteaptă învierea şi nemurirea.


16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

Numeri paşii. Iov întrezărise o zi când Dumnezeu Îşi va aduce aminte de el cu îndurare. Dar viziunea piere şi Iov vede din nou suferinţa sa prezentă şi pe Dumnezeu cercetându-i cu atenţie viaţa.


17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

Pecetluite. Aşa cum un casier îşi numără banii, îi coase într-o pungă şi pune un sigiliu pe ea indicând suma, tot aşa Dumnezeu ţine socoteală de fiecare păcat al lui Iov.

Unii interpretează v. 16.17 ca o descriere nu a supravegherii lui Dumnezeu, ci a făgăduinţei

Lui de iertare şi traduc versetele acestea în felul următor:

"Căci atunci Tu ai număra paşii mei,

nu ai veghea asupra păcatului meu;

fărădelegile mele ar fi pecetluite într-o pungă,

şi tu ai acoperi nelegiuirea mea."


18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

Piere. Odată cu versetul acesta începe ultima strofă a cuvântării lui Iov. Iov îşi exprimase nădejdea - chiar dacă vedea în chip întunecos ca într-o oglindă (vezi 1 Corinteni 13:12). Acum Îl acuză pe Dumnezeu că îl tratează astfel în viaţa aceasta încât piere orice urmă de nădejde. Tragediile vieţii sunt asemenea unui munte care cade şi a unei stânci care se prăbuşeşte.


19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

Nimiceşti Tu nădejdea. Aşa cum stâncile care se prăbuşesc şi râurile înfuriate distrug pământul, tot aşa nenorocirile vieţii, pe care Iov le atribuie lui Dumnezeu, nimicesc nădejdea din om.


20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

Într-una. Adică fără încetare. Suferinţa neîncetată aduce în final moartea.


21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

Fiii lui. Textul acesta este o dovadă evidentă că Iov considera moartea ca un somn (vezi la Ioan 11:11).


22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

Simte durere. Prin personificare poetică se spune că trupul are dureri în mormânt şi despre suflet se spune că se întristează. Acesta e un tablou viu al ravagiilor morţii. Pasajul acesta nu trebuie să fie interpretat ca însemnând că morţii simt ceva. În limbaj poetic adesea se atribuie inteligenţă, personalitate şi sentimente obiectelor sau concepţiilor lipsite de aceste atribute (vezi Judecători 9:8-15).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 �

PP 754

4 �

�

DA 172; FE 173; MH 443; SC 20; 8T 306

10-12 �

GC 550

13 �

�

Ed 155

14 �

�

6T 230

21 �

�

GC 550