Ţofar. Elifaz luase cuvântul (cap. 4 şi 5). Bildad la fel (cap. 8). Ambii exprimaseră simţăminte profunde, dar se agăţaseră cu tărie de filozofia că suferinţele lui Iov sunt pe măsura păcatelor lui. Acum ia cuvântul Ţofar. Cuvântarea lui nu adaugă nimic nou la ideile exprimate de prietenii săi. El manifestă lipsă de simpatie, de delicateţe şi de bunăcuviinţă, care poate întrece pe cea a prietenilor săi. Violenta explozie a lui Ţofar e provocată de faptul că Iov nu îşi recunoscuse vinovăţiei şi de acuzaţiile lui împotriva lui Dumnezeu. Cuvântarea lui Ţofar poate fi împărţită în trei părţi: (1) exprimarea dorinţei ca Dumnezeu să răspundă în aşa fel încât să-l convingă pe Iov de vinovăţia lui

(v. 2-6); (2) descrierea menită să-l avertizeze pe Iov de atotştiinţa lui Dumnezeu, prin care El pune în seama fiecărui om păcatele lui (v. 7-12); (3) accentuarea nevoii pocăinţei ca o condiţie unică de recâştigare a vechii prosperităţi (v. 13-20).

Năvala de cuvinte. Ţofar pare să fie enervat de lungimea cuvântării lui Iov. Orientalii considerau concizia în vorbire drept o virtute specială. (vezi Proverbe 10:19 şi Eclesiastul 5:2).

Vorbele tale deşarte. [Minciunile, KJV]. Ebr. baddim, "vorbire deşartă" (vezi Isaia 16:6; Ieremia 48:30; 50:36). Ţofar caracterizează cuvântarea lui Iov ca fiind o vorbire zadarnică şi o batjocură. Iov îşi afirmase dreptul de a se plânge (Iov 10:1). Ţofar îşi afirmă dreptul de a răspunde unei astfel de vorbiri.

Felul meu de a vedea. [Doctrina, KJV]. Ebr. leqach, "instrucţiune", "învăţătura". Cuvântul acesta apare în cartea lui Iov numai aici şi rareori în altă parte. Ţofar face probabil aluzie la afirmaţii precum declaraţia lui Iov din cap. 10:7. Iov nu folosise exact cuvintele pe care Ţofar i le atribuie, dar Ţofar prezintă pe scurt susţinerea lui Iov.

Sunt curat. Ţofar îl acuză pe Iov că îşi apară atât "doctrina" ["felul său de a vedea" (trd. Cornil.)], cât şi purtarea. Într-un anumit sens, el chiar aşa procedase. Totuşi, el nu susţinuse că nu are nici un păcat. El susţinuse că nu e atât de păcătos cum îl învinuiau prietenii lui. Versetul acesta repetă miezul discuţiei dintre Iov şi prietenii săi. Iov a acceptat mărturia conştiinţei sale, pe când prietenii lui au interpretat greşit mărturia suferinţei lui.

De ce ar vrea Dumnezeu să vorbească. Iov dorise ca Dumnezeu să vorbească (cap. 6:24). Acum Ţofar repetă aceeaşi dorinţă; dar el e convins că dacă va face aşa ceva, o va face pentru a-i arată lui Iov greşeala lui.

Nemărginite. [Duble, KJV]. Ebraica din expresia aceasta este neclară. LXX zice de data aceasta: "Căci va fi dublă faţă de ceea ce e cu tine". Evident ideea este de a scoate în evidenţă caracterul suprem şi natura insondabilă a înţelepciunii lui Dumnezeu.

Nu-ti răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta. [Dumnezeu cere de la tine mai puţin, KJV]. Ţofar spune de fapt: "Dacă măcar ai înţelege înţelepciunea de nepătruns a lui Dumnezeu, ai vedea că Dumnezeu a făcut ca o parte din nelegiuirea ta să fie uitată. În loc să te trateze, aşa cum te-ai plâns, cu asprime, El nu te-a lovit nicidecum cu nenorocirile pe care le meriţi." Aceasta este probabil cea mai exagerată acuzaţie adusă lui Iov până acum.

Poţi pătrunde. [Poţi găsi prin cercetare pe Dumnezeu? KJV]. Propoziţia spune de fapt: "Poţi tu să descoperi lucrurile despre Dumnezeu care pot fi cercetate?" Întrebarea transmite ideea măreţiei incomensurabilă lui Dumnezeu şi a neputinţei de a-L putea cuprinde cu mintea.

Cât cerurile de înaltă. Compară cu Efeseni 3:18, unde sunt folosite aceleaşi patru dimensiuni pentru a descrie iubirea lui Dumnezeu în Hristos. Întrebările cu care Ţofar punctează aceasta maiestuoasă descriere a lui Dumnezeu urmăresc să întipărească în mintea lui Iov nimicnicia omului în contrast cu măreţia lui Dumnezeu.

Mai lungă decât pământul. Ilustraţiile erau mult mai impresionante pe vremea lui Iov. Noi am străbătut oceanul, dar ei nu o făcuseră. Noi am explorat colţurile îndepărtate ale pământului, dar ei nu o făcuseră. Ei considerau imposibile astfel de acţiuni.

Dacă apucă. [Dacă opreşte, KJV]. Literal, "trece repede", "apucă".

Închide. [Adună, KJV]. Sau "convoacă o adunare", şi anume pentru judecată. Având în vedere măreţia lui Dumnezeu, susţine Ţofar, dacă El alege să pornească împotriva unui om, să-l pună în închisoare şi să-l cheme la judecată, cine se poate amesteca în ceea ce face El? Cu siguranţă Iov nu avea dreptul să pună sub semnul întrebării purtarea lui Dumnezeu faţă de el!

Făcătorii de rele. [Pe oamenii neînţelepţi, KJV]. Ţofar îi aminteşte lui Iov că Dumnezeu poate să îi recunoască pe oamenii care sunt nevrednici şi nelegiuiţi.

Mânzul unui măgar sălbatic. Versetul acesta este dificil. O altă traducere posibilă este: "un om neînţelept poate câştiga pricepere, şi mânzul unui măgar sălbatic să ajungă un om." Adică un om dificil, neîmblânzit şi încăpăţânat, asemenea unui măgar sălbatic, poate totuşi să fie transformat într-un om adevărat. O altă interpretare este sugerată de traducerea: "Dar un om greoi la minte câştigă pricepere, când mânzul unui asin sălbatic se naşte om" (RSV). Astfel nu sunt speranţe ca un om neînţelept să primească înţelepciune, aşa cum un măgar sălbatic nu poate naşte un om. Interpretarea aceasta însă nu pare să asigure trecerea corespunzătoare la a doua subîmpărţire a capitolului. Ţofar nu consideră cazul lui Iov total lipsit de speranţă.

Te. [Dacă tu, KJV]. "Tu" este accentuat în ebraică.

Îndreaptă-ţi inima. [Pregăteşte-ţi inima, KJV]. Ţofar îşi începe aici apelul, invitându-l pe Iov să se pocăiască. Făcând aceasta el foloseşte un argument asemănător cu acela al lui Elifaz (cap. 5:17-27).

Întinde-ţi mâinile. Ţofar îl îndeamnă pe Iov să se apropie de Dumnezeu într-o atitudine de rugăciune.

Depărtează-te. [Îndepărtează-o, KJV]. Ţofar face apel la Iov să îndepărteze păcatul, de care e sigur că e vinovat Iov, ca un pas necesar înainte ca să aibă din nou siguranţă şi fericire.

Atunci. Când te vei pocăi de păcatele tale, vei găsi încredere şi siguranţă şi nu te vei mai teme.

Ca de nişte ape. Aşa cum un ropot de ploaie sau un râu umflat şi zgomotos, care ameninţa cândva să înghită totul, trece curând şi este uitat, tot astfel chinul prezent a lui Iov va dispărea şi va deveni nimic în lumina zilei de mâine.

Dacă soarele la amiază. Iov descrisese sfârşitul său ca un întuneric total (cap. 10:22). Pentru subliniere, el folosise câteva cuvinte care descriau umbra şi întunericul. Ţofar răspunde făgăduind un viitor luminos, ca lumina amiezii şi a dimineţii.

Plin de încredere. Dorinţa arzătoare de siguranţă, veche de când lumea, se oglindeşte în promisiunea aceasta.

Te vei uita. [Vei cerceta adânc, KJV]. Ebr. chaphar, "a cerceta", "a explora". Propoziţia aceasta poate fi tradusă astfel: "da, vei privi în jurul tău şi îţi te vei odihni în siguranţă".

Vor umbla după. Ţofar prevede că Iov va fi din nou un bărbat respectat şi că oamenii vor veni la el să ceară sfat.

Celor răi. Dacă Ţofar ar fi terminat cu v. 19, Iov ar fi fost mângâiat de cuvântarea lui, care scotea în evidenţă, de fapt, nădejdea readucerii în graţia lui Dumnezeu şi a reîntoarcerii la fericire. Dar, ca şi cum ar vrea să evidenţieze părerea nefavorabilă pe care o are despre purtarea şi caracterul lui Iov, el nu termină folosind cuvinte de încurajare, ci adaugă un pasaj care sună a condamnare.

Nădejdea lor. Propoziţia zice literal: "nădejdea lor, năzuinţa vieţii lor". Nădejdea omului neprihănit trăieşte până când atinge punctul maxim de împlinire în ceruri. Îl însoţeşte când e sănătos şi îl sprijină când e bolnav; îl înviorează în singurătate şi e tovarăşul lui în societate; dă sens vieţii şi îl susţine în moarte. Păcătosul nu are o astfel de speranţă. Pentru el orice aşteptare se sfârşeşte când se trage cortina morţii.

Elogiul lui Ţofar la adresa lui Dumnezeu e admirabil. Sinceritatea lui e evidentă. Dar el, ca şi ceilalţi prieteni ai lui Iov, înţelege greşit providenţa divină. El nu e în stare să conceapă suferinţa decât ca o pedeapsă directă pentru păcat. El face apel la Iov pentru pocăinţă, când ar fi trebuit să-i transmită iubire şi mângâiere. Cuvântările prietenilor lui Iov au fost comparate cu nişte roţi care se învârtesc pe aceeaşi osie. Ele se deosebesc în detalii, dar în fond sunt la fel.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 7 �

Ed 169; GC 343; ML 108; MM 95; 5T 301; 8T 285

7.8 �

�

SC 110; 5T 698

7-9 �

�

MH 430; PP 116; 8T 279

8 �

�

DA 412

15-20 �

PK 163