1 Acestea sunt statutele și judecățile de care să luați seama să le împliniți în țara pe care ți-o dă DOMNUL Dumnezeul părinților tăi, ca să o stăpânești, în toate zilele cât veți trăi pe pământ.

Iată legile. Capitolule de la 12,1 la 26,19 au fost numite Cartea Legământului. Înclinaţia poporului de a uita cererile lui Dumnezeu a necesitat o repetare a voinţei Lui (vezi cap. 6,1).


2 Să nimiciți cu desăvârșire toate locurile unde națiunile pe care le veți stăpâni au servit dumnezeilor lor, pe munții cei înalți și pe dealuri și sub orice pom verde,

Orice copac verde. Literal, orice copac cu frunziş bogat. Cuvântul tradus verde este de la verbul a creşte bogat. Munţi, dealuri şi tufişuri sunt locurile favorite printre naţiunile păgâne pentru aşezarea unui idol şi a sanctuarului lui (vezi 1 Regi 14,23; 2 Regi 16,4; Isaia 57,5; 65,7; Ieremia 2,20; 3,13; Ezechiel 18,6.11.15; 22,9). În general, o astfel de închinare era însoţită de imoralitate sub înfăţişare religioasă.


3 Și să le dărâmați altarele și să le sfărâmați stâlpii și să le ardeți cu foc dumbrăvile și să retezați chipurile cioplite ale dumnezeilor lor și să le nimiciți numele din acel loc.

Să le surpaţi altarele. Aceasta era absolut necesar, dacă trebuia ca idolatria să fie dezrădăcinată (vezi Levitic 26,1; Deutronom 7,5). Stâlpii. Cuvântul tradus stâlp se referă la o singură piatră. Altarele erau clădite pe una sau

mai multe pietre; stâlpul era o singură piatră şi de obicei era obiect de închinare. Acelaşi cuvânt este tradus chip şi chipuri in Exod 23,24; 34,13; Levitic 26,1; Deutronom 7,5; 16,22; 1 Regi 14,23; 2 Regi 3,2; 10,26.27; Osea 3,4).


4 Voi să nu faceți astfel DOMNULUI Dumnezeul vostru!

Să nu faceţi aşa. Astfel de altare, tufişuri şi stâlpi sacrii nu trebuiau să fie folosiţi în închinarea faţă de Iehova. Totuşi, în istoria lor de mai târziu, copiii lui Israel n-au ascultat de porunca expresă a lui Dumnezeu (2 Regi 17,10.11; Ezechiel 20,28; Osea 4,13).


5 Ci la locul pe care îl va alege DOMNUL Dumnezeul vostru dintre toate triburile voastre, ca să își pună numele acolo, adică la locuința lui, să căutați; și acolo să veniți,

Să-şi aşeze numele Lui. Adică, unde avea să locuiască El personal – în Templu. Numele Iehova era sfinţit, şi nu trebuia să fie expus în locuri nevrednice (vezi Exod 20,24). Unde este numele lui Dumnezeu este un loc de scăpare (Psalmi 48,3; 76,1). Mai ales Psalmii sunt foarte bogaţi în referinţe cu privire la numele sfinţit (Psalmi 5,11; 29,2; 33,21; 72,17.19; etc.). Compară cu făgăduinţa din Maleahi către biserica rămăşiţei (Maleahi 4,2).

La locaşul Lui. Sanctuarul din Şilo şi mai târziu Templul in Ierusalim (vezi 2 Samuel 7,13; 1 Regi 3,2; 8,17-19,44.48; Isaia 18,7; Ieremia 3,17). În alte cazuri, referirea poate să fie la Ţara Sfântă.


6 Și acolo să aduceți ofrandele voastre arse și sacrificiile voastre și zeciuielile voastre și ofrandele legănate ale mâinii voastre și promisiunile voastre și ofrandele voastre de bunăvoie și întâii născuți din cirezile voastre și din turmele voastre.

Arderile voastre de tot. Adesea amintite împreună ca jertfele, întrucât erau cele mai

obişnuite dintre toate jertfele (Exod 10,25; 18,12; Iosua 22,26.28).

Zeciuielile. Vezi cap. 14,22,23.

Cele dintâi roade. Aceasta este o referire la primele roade de grâu, vin, untdelemn şi alte

produse ale pământului aduse în persoană (Numeri 18,11.12; Deutronom 18,4; 26,4,10). Închinătorul le-a cultivat prin propria lui muncă şi le-a cules cu propria lui mână.

Daruri de bunăvoie. Acestea erau jertfele aduse ca îndeplinire a unei juruinţe sau ca jertfe de mulţumire pentru o binecuvântare specială (vezi Levitic 7,16; 22,18.21; 23,28; Numeri 15,3; 29,39).

Întâii născuţi. Vezi Exod 13,2.12; 22,29; 34,19; Numeri 18,15-17.


7 Și acolo să mâncați înaintea DOMNULUI Dumnezeul vostru și să vă bucurați de tot ce vă atinge mâna, voi și casele voastre, în care te-a binecuvântat DOMNUL Dumnezeul tău.

Să mâncaţi. Adică, la mesele ceremoniale (Exod 18,12).

Înaintea Domnului. Preoţii mâncau în incinta sanctuarului (Numeri 18,10), dar poporul putea să mănânce numai aproape de Cortul Întâlnirii şi, în sensul acesta, în prezenţa lui Dumnezeu (Exod 18,21; 24,11; Deutronom 27,6,7).

Să vă bucuraţi. A se bucura înaintea Domnului este în Scripturi un subiect fără sfârşit (Levitic 23,40; Deutronom 16,11.14; 27,7; Psalmi 32,11; 97,12). În schimb, Dumnezeu se bucură de poporul Său (Ţefania 3,14-17).

8 Să nu faceți precum facem noi aici, astăzi, fiecare tot ce este drept înaintea ochilor săi.

Face ce-i place. Adică, cu privire la prescripţiile ceremoniale la care tocmai se făcuse referire. Mereu trebuie să fie avut în vedere că multe din instrucţiunile date de Moise lui Israel în pustie n-au putut fi întru totul îndeplinite, până n-au ajuns să fie o comunitate stabil aşezată.

În propriii lui ochi. Adică, în mod conştient de acord cu Legea (vezi cap. 13,18).


9 Pentru că nu ați ajuns încă la odihna și la moștenirea pe care ți-o dă DOMNUL Dumnezeul tău.

Locul de odihnă. Locul de odihnă, poate că ar fi mai bine (vezi şi 1 Regi 8,56; Psalmi 95,11). Numele de Noe este derivat din aceeaşi rădăcină. În Vechiul Testament există multe făgăduinţe frumoase despre odihnă, odihnă în prezenţa lui Dumnezeu (Exod 33,14), odihnă după osteneli (Isaia 14,3), şi liberare de vrăjmaş (Isaia 14,5-7).


10 Dar după ce veți trece Iordanul și veți locui în țara pe care DOMNUL Dumnezeul vostru v-o dă să o moșteniți și după ce vă va da odihnă din partea tuturor dușmanilor voștri de jur-împrejur, astfel încât să locuiți în siguranță,

El vă va da. Comentatorii iudei aplică aceasta la glorioasa domnie a lui David (2 Samuel 7,1).


11 Atunci va fi un loc pe care îl va alege DOMNUL Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască numele său acolo; acolo să aduceți tot ce vă poruncesc; ofrandele voastre arse și sacrificiile voastre, zeciuielile voastre și ofranda ridicată a mâinii voastre și toate promisiunile voastre alese pe care le promiteți DOMNULUI,

Să aduceţi. Domnul a poruncit să-I fie aduse jertfe şi daruri, nu pentru vreo oarecare virtute inerentă în darurile însăşi, ci ca lecţie intuitivă prin care poporul să poată învăţa calea mântuirii. Fără sinceritatea de inimă din partea credinciosului, darul lui nu era primit înaintea lui Dumnezeu (1 Samuel 15,22; Isaia 1,11; Ieremia 7,22-24).

Juruinţelor voastre. Literal, toate alesele voastre juruinţe – toate darurile lor de plată a juruinţelor. Animalele de jertfă alese de ei trebuiau să fie desăvârşite, fără nici un defect.


12 Și să vă bucurați înaintea DOMNULUI Dumnezeul vostru, voi și fiii voștri și fiicele voastre și robii voștri și roabele voastre și levitul care este înăuntrul porților voastre, pentru că el nu are nici parte nici moștenire cu voi.

Levitul. Seminţia lui Levi a fost consacrată serviciului sfânt al lui Dumnezeu şi, prin urmare, nu avea nici o parte în ocupaţiile obişnuite prin care oamenii îşi câştigau existenţa. Levitul nu avea pământ (cap. 10,9) şi de aceea el primea întreţinerea de la adunare (cap. 14,27; 16,11.14; 18,1-8; 26,11).


13 Ia seama la tine însuți să nu aduci ofrandele tale arse în orice loc pe care îl vezi,

În toate locurile. O aşezare frumoasă nu trebui să-i ademenească. Multe astfel de locuri, fără îndoială că mai înainte fuseseră ocupate de altare idolatre (vezi Ezechiel 20,27-29).


14 Ci în locul pe care îl va alege DOMNUL într-unul din triburile tale, acolo să aduci ofrandele tale arse și acolo să faci tot ce îți poruncesc eu.

În locul. Porunca aceasta a fost dată în mod repetat (v.5, 6, 11) ca o avertizare accentuată şi

o protecţie împotriva închinării idolatre. Numai când Dumnezeu a stabilit un loc, slujbele lor aduse acolo aveau să fie primite.


15 Totuși, poți să înjunghii și să mănânci carne în toate porțile tale, după tot ce poftește sufletul tău, conform cu binecuvântarea DOMNULUI Dumnezeul tău, pe care ți-a dat-o, cel necurat și cel curat pot să mănânce din ea, ca din căprioară și din cerb.

Să înjunghii vite şi să mănânci. Aceasta este o modificare a legii în vigoare în timpul peregrinărilor prin pustie, care interzicea înjunghierea de animale pentru hrană decât înaintea uşii Cortului Întâlnirii (Levitic 17,3.4). Legea cea nouă s-a aplicat la şederea în Canaan.

Prin binecuvântare. Referirea de aici este la o mâncare obişnuită. După cât se pare vânatul căprioarelor nu era mai puţin obişnuit decât astăzi. Pentru că mâncarea aceasta nu era mâncare de jertfă, nu se insista asupra curăţirii ceremoniale ca în cazul unei mâncări de jertfă (Deutronom 12,22; Levitic 7,20).


16 Numai să nu mâncați sângele; să îl vărsați pe pământ ca apa.

Sângele. În armonie cu prevederile stricte în vigoare încă de pe vremea când omului i s-a îngăduit să mănânce carne după potop (vezi Geneza 9,4-6).

Să-l vărsaţi. Sângele animalului de jertfă era stropit pe altar. Tot aşa, sângele unui animal înjunghiat pentru hrană nu trebuia să fie mâncat, ci vărsat pe pământ.


17 Nu poți să mănânci înăuntrul porților tale zeciuiala grâului tău, sau a vinului tău, sau a untdelemnului tău, sau întâii născuți din cirezile tale sau din turma ta, nici vreuna din promisiunile pe care le promiți, nici ofrandele tale de bunăvoie, nici ofranda ridicată a mâinii tale,

Cetăţile tale. Adică, în particular, în propriile cămine. Aceasta este o repetare a versetului 7 cu privire la mâncarea jertfei, cu scopul ca să nu se facă confuzie cu privire la îngăduinţa acordată în versetul 15.

Zeciuiala. Aceasta nu poate fi prima zecime, care era folosită exclusiv pentru întreţinerea leviţilor (Numeri 18,24). Zecimea care era îngăduită poporului s-o mănânce, totuşi numai în apropierea sanctuarului iar nu în căminele lor, era cea de a doua zecime. Amănunte asupra acestei a doua zecimi sunt date în Deutronom 14,22-29.

Întâii născuţi. Vezi cap. 15,19,20. Întâiul născut de parte bărbătească din turme şi cirezi era în mod expres proprietatea Domnului (Exod 13,2.12.15; Numeri 18,15-18) şi aparţinea părţii preoţilor. Acest dar nu putea fi niciodată mâncat de poporul de rând. Se poate ca întâii născuţi la care se referă aici să fie întâi născuţi de parte femeiască. Aceştia trebuiau să fie partea poporului şi a preoţilor în prezenţa Domnului.

Juruinţe. Acestea de asemenea aparţineau lui Iehova (Levitic 27,28) şi erau pentru preoţi (Numeri 18,14) când juruinţele erau făcute exclusiv lui Iehova. Alte daruri ca juruinţe erau mâncate la sărbători solemne cu preoţii şi puteau fi împărţite cu văduvele, orfanii şi cu cei săraci.

Cele dintâi roade. Cele dintâi roade din grâu, vin şi untdelemn erau de asemenea partea preoţilor (Numeri 18,12).


18 Ci trebuie să le mănânci înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău în locul pe care îl va alege DOMNUL Dumnezeul tău, tu și fiul tău și fiica ta și servitorul tău și servitoarea ta și levitul care este înăuntrul porților tale; și să te bucuri înaintea DOMNULUI Dumnezeul tău de toate lucrurile pe care îți vei fi pus mâinile.
19 Ia seama la tine însuți să nu îl părăsești pe levit cât timp trăiești pe pământ.

Levit. Această avertizare divină contra neglijării celor din slujba sfântă este repetată în cap. 14,27. Aceasta era necesar pentru că nu era luată nici o măsură legală spre a obliga la plata zecimii. Leviţii puteau fi aduşi la o stare precară dacă poporul devenea neglijent şi nu plătea cu credincioşie zecimea. Apostolul Pavel aplică acest principiu al zecimii cu credincioşie la slujirea creştină (1 Corinteni 9,13.14).


20 Când DOMNUL Dumnezeul tău îți va lărgi hotarul, precum ți-a promis, și vei spune: Carne doresc să mănânc, fiindcă sufletul tău tânjește să mănânce carne, poți să mănânci carne, după tot ce poftește sufletul tău.

vei putea să mănânci după dorinţa ta.

Hotarele. În armonie cu făgăduinţa din Geneza 15,18 (vezi şi Deutronom 1,21; 19,8; compară cu Exod 34,24).


21 Dacă locul pe care l-a ales DOMNUL Dumnezeul tău ca să își pună numele acolo, este prea departe de tine, atunci să înjunghii din cireada ta și din turma ta, pe care ți le-a dat DOMNUL, precum ți-am poruncit, și să mănânci în porțile tale după tot ce poftește sufletul tău.

Departe. În timpul peregrinărilor prin pustie, sanctuarul era aproape de popor; de aceea toată carnea era mâncată în prezenţa lui Dumnezeu (Levitic 17,3.4). O dată cu lărgirea hotarelor naţiunii, avea să fie o călătorie grea şi costisitoare pentru mulţi spre a ajunge într-un singur loc, indiferent unde acesta era ales. Distanţa până la un loc central de închinare avea să fie pentru cea mai mare parte din popor prea departe din motive de comoditate.

Cetăţile tale. Poporul putea să mănânce din cirezile şi turmele lui acasă. O elaborare a versetelor 15 şi 16 şi o modificare a prescripţiei stricte de a nu face aşa în timp ce se aflau în pustie.


22 Precum se mănâncă și căprioara și cerbul, astfel să mănânci din ele, cel necurat și cel curat să mănânce deopotrivă din ele.

Căprioară. Aceasta şi cerbul nu erau considerate ca animale de jertfă (v.15).

Cel necurat şi cel curat. Vecinătatea faţă de altar făcea locul sfânt şi numai cei curaţi în mod levitic se puteau apropia de loc. Când oamenii mâncau la casele lor, persoana ce nu era curată ceremonial putea să participe şi ea.


23 Numai asigură-te că nu mănânci sângele, pentru că sângele este viața; și să nu mănânci viața cu carnea.

Numai, vezi. Porunca împotriva sângelui este cea mai accentuată şi literal se citeşte Să devii tare ca să nu mănânci sângele.

Sângele este viaţa. Vezi Geneza 9,4; vezi şi Levitic 17,11.14; 1 Samuel 14,32-35.


24 Să nu îl mănânci; să îl verși pe pământ ca apa.
25 Să nu îl mănânci, ca să îți fie bine ție și copiilor tăi după tine, când vei face ce este drept înaintea ochilor DOMNULUI.

Să fii fericit. O făgăduinţă deseori făcută (cap. 4,40; 5,29; 6,18). Fără îndoială sunt incluse ambele binefaceri, atât fizică, cât şi spirituală.


26 Ci să iei cele sfinte ale tale pe care le ai și promisiunile tale și să mergi la locul pe care îl va alege DOMNUL,

Lucrurile. O declaraţie generală care cuprinde jertfele (Exod 28,38; Levitic 22,2.3; Numeri 18,8) şi zecimile (Levitic 27,30) şi astfel de jertfe speciale pe care o persoană putea dori să le facă. Aceasta este o repetare că jertfele ceremoniale trebuiau să fie aduse la altar.


27 Și să oferi ofrandele tale arse, carnea și sângele, pe altarul DOMNULUI Dumnezeul tău; și sângele sacrificiilor tale să fie vărsat pe altarul DOMNULUI Dumnezeul tău, iar carnea să o mănânci.

Pe altarul. Vezi versetul 6. Vărsat. În aceste cazuri, sângele era sfânt, nu ca sângele animalelor înjunghiate acasă, care era vărsat pe pământ. Carnea s-o mănânci. Adică după ce preoţii şi leviţii îşi primiseră părţile cuvenite lor.


28 Ia aminte și ascultă toate aceste cuvinte pe care ți le poruncesc, ca să îți fie bine, ție și copiilor tăi după tine pentru totdeauna, când vei face ce este bine și drept înaintea ochilor DOMNULUI Dumnezeul tău.

Ca să fii fericit. Vezi versetul 25. Ce este bine si ce este plăcut. Vezi cap. 6,18. Fericirea lor viitoare ca popor şi ca indivizi depindea de colaborarea cu voinţa exprimată a Domnului.


29 Când DOMNUL Dumnezeul tău va stârpi dinaintea ta națiunile la care mergi să le stăpânești și să le alungi și să locuiești în țara lor,

Nimici toate neamurile. Vezi Deutronom 19,1; Iosua 23,4.


30 Ia seama la tine însuți să nu fii prins în cursă urmându-le lor, după ce vor fi nimicite dinaintea ta; și să nu întrebi de dumnezeii lor, spunând: Cum au servit națiunile acestea dumnezeilor lor? Tot astfel voi face și eu.

Vezi să nu. În noua patrie aveau să se ivească pentru ei tot felul de ispite.

Prins în cursă. Era o credinţă comună printre vechile popoare că era fatal să se neglijeze închinarea la zeii speciali ai localităţii în care se putea afla o persoană (vezi 2 Regi 17,26). Aceasta explică accentuarea pe care o face Dumnezeu de a nu se închina la zeii ţării în care aveau să intre. Acest început de închinare a fost rădăcina depravării locuitorilor păgâni care aveau să fie alungaţi sau nimiciţi (Deutronom 7,16.25).


31 Tu să nu faci astfel DOMNULUI Dumnezeul tău, pentru că tot ce este urâciune înaintea DOMNULUI, ce urăște el, ei au făcut dumnezeilor lor; căci chiar pe fiii lor și pe fiicele lor i-au ars în foc pentru dumnezeii lor.

Să nu faci aşa. Riturile şi ceremoniile idolatriei nu trebuiau să fie preluate de poporul lui Dumnezeu şi folosite în închinarea adusă Lui.

Fiii…lor. Vezi Levitic 18,21; 20,2; 2 Regi 17,31; Ieremia 7,31; 19,5; 32,35. Jertfirea de copii la vechile popoare păgâne este cu totul legalizată. Au fost cunoscute cazuri izolate de acestea în India modernă (vezi India, Census, Ethnography, 1901-1931, tipărită de tipografia Guvernului Indiei, New Delhi, 1937, pag. 65).


32 Luați seama să faceți orice lucru vă poruncesc, să nu adăugați la el, nici să nu scădeți din el.

Toate lucrurile. Acesta este versetul 1din cap. 13 din textul ebraic. El se aplică cu forţă egală atât la capitolul 12, cât şi la capitolul 13.

Comentariile lui Ellen G. White

7 SC 108

8 PP 634

16 AA 191

19 Ed 149

28 PP 634