1 Și se va întâmpla, după ce vor veni peste tine toate lucrurile acestea, binecuvântarea și blestemul, pe care le-am pus înaintea ta și ți le vei aminti printre toate națiunile la care te va împrăștia DOMNUL Dumnezeul tău,

Le vei pune la inimă. Literal, să-i aduci înapoi la inima ta. Notează aceeaşi expresie în 1 Regi 8,47. Avea să fie necesar ca ei să mediteze asupra cauzelor exilului lor şi a legăturilor lor cu Iehova ca o măsură pregătitoare pentru refacerea lor faţă de favoarea lui Dumnezeu (vezi Levitic 26,40; Deutronom 4,29.30).


2 Și te vei întoarce la DOMNUL Dumnezeul tău și vei asculta de vocea lui conform cu tot ce îți poruncesc eu astăzi, cu toată inima ta și cu tot sufletul tău, tu și copiii tăi,

Întoarce. Aceasta trebuie să fie şi o întoarcere de la păcat şi o reîntoarcere la închinarea la Iehova (vezi Numeri 1,8.9). Sinceritatea avea să fie reflectată în ascultare.


3 Atunci DOMNUL Dumnezeul tău va întoarce pe captivii tăi și va avea milă de tine și te va întoarce și te va aduna din nou dintre toate națiunile, printre care te va fi împrăștiat DOMNUL Dumnezeul tău.

Va aduce înapoi robii tăi. Compară Psalmi 14,7; 85,1-3; 126,1.4; Ezechiel 16,53. Nu eliberarea din captivitatea fizică este cel mai important lucru, ci mai degrabă eliberarea din captivitatea păcatului (vezi Psalmi 41,4; Ieremia 3,22; 17,14; Osea 14,4; Matei 13,15).


4 Dacă vreunul din ai tăi este împrăștiat până la cele mai îndepărtate margini ale cerului, DOMNUL Dumnezeul tău te va aduna de acolo și te va lua de acolo,

Cealaltă margine a cerului. Profetul Neemia se referă la făgăduinţa acestui verset (Neemia 1,8,9). Pentru o expresie asemănătoare, vezi Deutronom 4,32; Psalmi 19,4; Isaia 13,5. Iehova nu avea să lepede pe poporul Său. Ca indivizi, El nu i-a lepădat niciodată. Pedeapsa lor avea să fie împrăştierea. Pedeapsa divină are întotdeauna un obiectiv deosebit. Când efectul acesta s-a realizat, Dumnezeu Se întoarce la copilul Său cu oferta de restaurare şi ajutor de aducere la îndeplinire (vezi Iov 23,10; Osea 6,1-3; Evrei 12,11).


5 Și DOMNUL Dumnezeul tău te va aduce în țara pe care au stăpânit-o părinții tăi și tu o vei stăpâni și îți va face bine și te va înmulți mai mult decât pe părinții tăi.

Îţi va face bine. Vezi Ieremia 32,42,43, cu privire la felul în care Dumnezeu a intenţionat să împlinească această făgăduinţă.


6 Și DOMNUL Dumnezeul tău îți va circumcide inima și inima seminței tale, ca să iubești pe DOMNUL Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău, ca să trăiești.

Îţi va tăia împrejur inima ta. Compară cu Levitic 26,41; Ieremia 31,33. A tăia împrejur inima înseamnă a însufleţi percepţia spirituală a cuiva şi a face sensibilă conştiinţa cuiva.


7 Și DOMNUL Dumnezeul tău va pune toate aceste blesteme asupra dușmanilor tăi și asupra celor ce te urăsc, care te-au persecutat.

Peste vrăjmaşii tăi. Adevărata pocăinţă inversează blestemul adus de încăpăţânare. Nu există nici o separare între Dumnezeu şi păcătos, atât de largă şi de adâncă încât să nu poată fi închisă imediat după întoarcerea din nou a păcătosului la Dumnezeu. Bucuria lui Dumnezeu este totală când un om se întoarce la El, pentru că atunci pot fi revărsate binecuvântările cerului. Păcătosul care stăruie în păcat este cel care trebuie să sufere blestemul deplin al păcatului.


8 Și te vei întoarce și vei asculta de vocea DOMNULUI și vei împlini toate poruncile lui, pe care ți le poruncesc astăzi.

Te vei întoarce. A reveni pe urmele paşilor săi, ca dintr-o călătorie. Aceasta se foloseşte adesea în mod figurat despre întoarcerea la Dumnezeu în pocăinţă umilită (vezi Isaia 10,21; 19,22; Ieremia 4,1; 15,19; 18,11; Ezechiel 18,23; etc.).


9 Și DOMNUL Dumnezeul tău te va face abundent în fiecare lucrare a mâinii tale, în rodul pântecelui tău și în rodul vitelor tale și în rodul pământului tău, spre bine, pentru că DOMNUL se va bucura din nou de tine spre bine, precum s-a bucurat de părinții tăi,

Te va umplea. Când un om iubeşte pe Dumnezeu şi ascultă de voinţa Lui (vezi Ioan 14,15), pentru că găseşte plăcere în poruncile lui Dumnezeu (vezi 1 Ioan 5,3), atunci principiile divine ajung să fie păstrate în inima lui (Psalmi 40,8). Aceasta îngăduie lui Dumnezeu să învioreze sufletul şi viaţa acelui om şi să adauge binecuvântări materiale (vezi Deutronom 28,63; Ieremia 32,41; Matei 6,33).


10 Dacă vei da ascultare la vocea DOMNULUI Dumnezeul tău, ca să păzești poruncile lui și statutele lui, care sunt scrise în cartea aceasta a legii, dacă te vei întoarce la DOMNUL Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău.

Acestei legi. De la Tora, care se referă la voia descoperită a lui Dumnezeu în general. Iudeii

o aplică de asemenea la Pentateuh şi chiar la Vechiul Testament în întregime.


11 Pentru că această poruncă pe care ți-o poruncesc astăzi, nu este nici ascunsă nici departe de tine.

Mai presus de tine. Literal, şi nu este nici prea grea, adică nu este prea greu de înţeles (vezi Geneza 18,14; Deutronom 17,8; Ieremia 32,17.27; etc.).


12 Nu este în cer, ca să spui: Cine se va urca pentru noi în cer și să ne-o aducă, pentru ca să o auzim și să o împlinim?

Cine se va sui. Este posibil că versetele 12 şi 13 citează o zicală proverbială. Sensul este că nu se cere ca cineva să întreprindă vreo lucrare supraomenească, să facă o călătorie lungă şi obositoare, sau să încerce să se suie în ceruri în scopul de a înţelege voia lui Dumnezeu pentru om. Dumnezeu a descoperit în mod clar gândul Său lui Israel, prin proorocul Său Moise. Poruncile Sale cele drepte au fost scrise; omul pe deplin informat Compară cu argumentul apostolului Pavel (Romani 10,5-13).


13 Nici nu este dincolo de mare, ca să spui: Cine va trece pentru noi dincolo de mare și să ne-o aducă, pentru ca să o auzim și să o împlinim?
14 Ci cuvântul este foarte aproape de tine, în gura ta și în inima ta, ca să îl împlinești.

Aproape de tine. Moise făcuse cunoscută voinţa lui Dumnezeu nu numai prin cuvântul vorbit, ci şi sub formă de scriere. Compară cu apărarea lui Pavel (Fapte 20,26.27; Filipeni 1,8).


15 Vezi, am pus astăzi înaintea ta viața și binele și moartea și răul;
16 În aceea că îți poruncesc astăzi să îl iubești pe DOMNUL Dumnezeul tău, să umbli în căile lui și să păzești poruncile lui și statutele lui și judecățile lui, ca să trăiești și să te înmulțești, și ca DOMNUL Dumnezeul tău să te binecuvânteze în țara în care mergi să o stăpânești.
17 Dar dacă ți se abate inima și nu vei asculta, ci vei fi atras și te vei închina altor dumnezei și le vei servi,
18 Vă mărturisesc astăzi, că veți pieri negreșit și nu vă veți lungi zilele pe pământul pentru care treci Iordanul, ca să intri să îl stăpânești.
19 Chem cerul și pământul să mărturisească astăzi împotriva voastră, v-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul; alege dar viața, ca să trăiți deopotrivă tu și sămânța ta,
20 Ca să poți iubi pe DOMNUL Dumnezeul tău și să asculți de vocea lui și să te poți alipi de el, pentru că el este viața ta și lungimea zilelor tale, ca să locuiești în țara pe care DOMNUL a jurat-o părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob, că le-o dă.

Atârnă viaţa ta. Mai bine, aceasta este viaţa ta, a-L iubi pe Dumnezeu. A avea o viaţă inspirată şi condusă de iubirea lui Dumnezeu înseamnă a avea viaţa veşnică. Posibilităţile vieţii pentru fiecare om sunt în cele din urmă reduse la două. Una este a iubi pe Dumnezeu cu toate puterile lui. Rezultatul final este viaţa în toată plinătatea ei, unindu-se până la urmă cu nemurirea. Alternativa este o neluare în seamă a bunei plăceri a lui Dumnezeu, cu viaţa cuiva care este consacrată lucrurilor acestui pământ. O viaţă petrecută în felul acesta în mod constant, duce la moarte veşnică. Aceste alegeri confruntă pe fiecare bărbat şi femeie născut/născută în această lume. Aici se termină a patra cuvântare a lui Moise.

Comentariile lui Ellen G. White

15 GC 544

16-18 SR 171

19 PK 393

19,20 PP 467