1 După ce DOMNUL Dumnezeul tău va stârpi națiunile, a căror țară ți-o dă DOMNUL Dumnezeul tău, și le vei alunga și vei locui în cetățile lor și în casele lor,

După ce. Vezi capitolul 12,29.

Vei locui. Problema în discuţie avea să se aplice în mod deosebit la situaţia din Palestina, o dată ce Israel urma să se aşeze în mijlocul ţării alese de Dumnezeu. Ceea ce urmează se aplică unei ordini de viaţă socială (vezi cap. 6,10).


2 Să îți separi trei cetăți în mijlocul țării tale, pe care ți-o dă DOMNUL Dumnezeul tău, ca să o stăpânești.

Să desparţi trei cetăţi. Aşa poruncise Dumnezeu mai înainte de Moise (Numeri 35,14.15). Cele trei de pe partea de apus a Iordanului au fost hotărâte de Iosua după cucerire (Iosua 20). Cele trei de pe partea de răsărit a Iordanului fuseseră deja hotărâte de Moise, şi anume: Bezer, Ramot-Ghilead şi Golan (Deutronom 4,41-43).

În mijlocul. Nu exact în centrul geografic, dar distribuite aşa fel ca să le facă accesibile tuturor celor care aveau nevoie de ele. Cetăţile de scăpare arată inimii temătoare spre siguranţa în Isus Hristos.


3 Să îți pregătești o cale și să împarți în trei părți hotarele țării tale, pe care ți-o dă DOMNUL Dumnezeul tău ca să o moștenești, ca orice ucigaș să fugă acolo.

Drumuri. Literal, drumul adică şoseaua. Accesul la cetăţile de scăpare trebuia să fie uşor. Şoseaua trebuia să fie în mod clar însemnată şi bine întreţinută (PP 513), pentru că era în pericol viaţa oamenilor. Tot aşa trebuie să fie şi calea spre refugiul nostru în Isus Hristos, aşa de clară încât nimeni să nu se rătăcească pe ea (vezi Isaia 35,8).

Ţinutul. Adică regiunea (RVS). Fiecare cetate de scăpare avea să servească drept centru convenabil pentru districtul în care era aşezată şi nici un loc nu trebuia să fie prea îndepărtat de cetatea de scăpare. Aceleaşi aranjamente trebuie să fie făcute pentru toate părţile ţării.

Fugi în. Creştinul consacrat se va gândi cu siguranţă la privilegiul păcătosului de a fugi la Hristos. După cum porţile cetăţii de scăpare nu trebuiau să fie închise niciodată pentru cel care căuta să intre, tot aşa Hristos nu refuză niciodată pe omul care vine la El plin de remuşcări şi pocăit (Psalmi 51,17; Isaia 57,15).


4 Și acesta este cazul ucigașului, care va fugi acolo, ca să trăiască. Cine ucide fără intenție pe aproapele său, pe care nu l-a urât în trecut;

Fără voie. Adică, neintenţionat, literal, fără ştiinţă (Deutronom 4,42; Iosua 20,3.5). Fără să-i fi fost vrăjmaş. Bărbatul responsabil a lucrat neintenţionat (vezi Numeri 35,23). A cere viaţa unui astfel de ucigaş fără voie ar însemna să se verse sânge nevinovat.


5 Ca atunci când un om merge cu vecinul său în pădure să taie lemne și mâna sa dă o lovitură cu securea să taie lemnul și fierul iese din coadă și cade pe vecinul său încât el moare; el să fugă într-una din acele cetăți și să trăiască;

Lemne. Probabil pe o coastă de deal. După rapoartele egiptene, Canaanul era mult împădurit pe vremea patriarhilor. Acesta este cazul de omucidere fără premeditare (vezi Numeri 35,22). Omul a fost angajat într-o ocupaţie legală, şi moartea tovarăşului său a fost cu totul accidentală.

Coadă. Unii consideră că aceasta înseamnă că securea a sărit din pom deoarece cuvântul pentru pom este acelaşi ca acela tradus aici coadă. Dar poate că este mai bine a se înţelege aşa cum este redat în KJV, că a sărit fierul securii din coadă în timp ce omul tăia pomul.

Viaţa. Compară cu Iosua 20,1-4 pentru amănunte suplimentare. Aceasta este o figură de exprimare evident simbolică a siguranţei pe care o poate găsi păcătosul în Isus Hristos. Persoana vinovată de sânge este curăţită în Isus (Romani 8,1), pentru că fiind socotiţi neprihăniţi prin credinţă, ei au pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos (Romani 5,1).


6 Ca nu cumva răzbunătorul sângelui să urmărească pe ucigaș, pe când inima lui este aprinsă și să îl ajungă, deoarece calea este lungă și să îl ucidă; deși nu era demn de moarte, pentru că nu l-a urât în trecut.

Răzbunătorul. Din acelaşi cuvânt tradus rudă (vezi Rut 2,20), şi răscumpărător (Iov 19,25; Psalmi 19,14; 78,35; Isaia 41,14; 43,14; 54,5).

Lung drumul. Acelaşi interes cu privire la lungimea şi inconvenienţa drumului le arătase Dumnezeu în legătură cu altarul central (cap. 12,21; 14,24).


7 De aceea îți poruncesc, spunând: Să îți separi trei cetăți.

De aceea. Cele trei cetăţi au fost stabilite în diferite părţi ale ţării pentru a preveni o situaţie nenorocită ca aceea amintită în versetele precedente.


8 Și dacă DOMNUL Dumnezeul tău îți lărgește hotarul, precum a jurat părinților tăi și îți dă toată țara, pe care a promis că o va da părinților tăi,

Lărgi. Vezi Geneza 15,18; Exod 23,31; Deutronom 1,7.


9 Dacă vei păzi ca să faci toate aceste porunci, pe care ți le poruncesc astăzi, să iubești pe DOMNUL Dumnezeul tău și să umbli pe căile lui în toate zilele, atunci să îți mai adaugi încă trei cetăți, pe lângă acestea trei,

Numai să păzeşti. Împlinirea făgăduinţelor despre lărgire era dependentă de ascultare (cap. 11,22-24). Compară cu făgăduinţa făcută lui Avraam (Geneza 15,18).

Mai adaugi trei cetăţi. În total aveau să fie nouă, deoarece se stabiliseră deja câte trei de fiecare parte a Iordanului (versetul 2; cap. 4,41-43). Totuşi nu există nici un raport al celor trei adăugate ca fiind vreodată hotărâte în istoria de mai târziu a naţiunii.


10 Ca să nu fie vărsat sânge nevinovat în țara ta, pe care ți-o dă DOMNUL Dumnezeul tău de moștenire, și astfel sânge să fie peste tine.

Nevinovat. Compară cu Deutronom 21,8; Ieremia 7,6. Cuvântul tradus astfel este din rădăcina unui verb care înseamnă a fi curat, a fi liber. Ideea inerentă în ea este a fi liber de obligaţiile care rezultă din vinovăţie.

Să fii vinovat de omor. Compară cu 2 Samuel 16,8; Osea 12,14. Sângele nevinovat asupra lor avea să fie al aceluia care a ucis pe cel care omorâse un om în mod întâmplător, şi n-a putut găsi un loc de refugiu înainte ca să fie omorât.


11 Dar dacă vreun om urăște pe aproapele său și îl pândește și se ridică împotriva lui și îl lovește de moarte încât el moare, și fuge într-una din aceste cetăți,

Vrăjmăşie împotriva lui. Pentru amănunte vezi Numeri 35,16-24. Ura în inima unui om face să întindă laţuri, apoi să se arunce asupra lui la momentul oportun, şi l-a lovit aşa încât i-a pricinuit moartea aproapelui pe care-l detesta (vezi Exod 21,14).


12 Atunci bătrânii cetății sale să trimită și să îl aducă de acolo și să îl predea în mâna răzbunătorului sângelui, ca să moară.

Bătrânii. Cei legal numiţi şi autorizaţi trebuiau să lucreze în acest domeniu important. Compară cu cap. 21,2.4.6.19, pentru exemple de bătrâni legal numiţi. Cât priveşte bătrânii acestor cetăţi, vezi Iosua 20,1-6.

Să-l dea. Dacă era găsit ca vinovat de ucidere cu premeditare el trebuia să fie predat răzbunătorului sângelui; altfel, trebuia să primească ocrotire (Numeri 35,12.24.25).

13 Ochiul tău să nu aibă milă de el, iar tu să îndepărtezi sângele nevinovat din Israel, ca să îți fie bine.

Să n-ai milă. Vezi versetul 21.

Să ştergi. Literal să consumi sau să arzi arătând îndepărtarea completă.


14 Să nu muți pietrele de hotar ale aproapelui tău, pe care le-au pus cei din vechime în moștenirea ta, pe care o vei moșteni în țara, pe care ți-o dă DOMNUL Dumnezeul tău, ca să o stăpânești.

Să nu muţi. Literal, muţi înapoi, adică, aşa fel ca să lărgeşti propria bucată de pământ şi să micşorezi corespunzător pe cea a vecinului. Din vechi timpuri, semnele de hotar au fost considerate ca inviolabile. Asupra aceluia care muta pe furiş semnele de hotar era pronunţat un blestem (Deutronom 27,17; vezi şi Iov 24,2; Proverbe 22,28; 23,10; Osea 5,10).

Puse de strămoşi. Sau de cei de mai înainte. Nu se referă la generaţiile timpurilor trecute ajungând până la antichitate, ci la cei care au împărţit la început pământul şi au pus semn hotarelor.


15 Un singur martor să nu se ridice împotriva unui om pentru vreo nelegiuire, sau pentru vreun păcat, în orice păcat prin care păcătuiește; prin gura a doi martori sau prin gura a trei martori, să fie întemeiat un lucru.

Un singur martor. Un om nu putea fi osândit pe mărturia unui singur martor, fie învinuire civilă, fie penală (compară cu Deutronom 17,6; Numeri 35,30).


16 Dacă se ridică un martor fals împotriva cuiva să mărturisească împotriva lui vreun lucru nedrept,

Martor mincinos. Un martor mincinos trebuia să fie pedepsit (versetul 19).


17 Atunci cei doi bărbați, între care este cearta, să stea în picioare înaintea DOMNULUI, înaintea preoților și a judecătorilor care vor fi în acele zile.

Înaintea Domnului. Un caz mai greu putea fi adus la o instanţă superioară la uşa sanctuarului Domnului, unde părţile avea să fie în faţa lui Iehova (cap. 17,8-12).


18 Și judecătorii să cerceteze cu de-amănuntul; și, iată, dacă martorul este martor fals și a mărturisit fals împotriva fratelui său,

Martor mincinos. Sperjurul este cea mai odioasă crimă, totuşi mulţi nu ezită să mintă chiar sub jurământ. Unul care nu spune în mod public adevărul păcătuieşte împotriva lui însuşi, a vrăjmaşului lui şi împotriva lui Dumnezeu.


19 Atunci să îi faceți precum s-a gândit el să facă fratelui său, astfel să îndepărtezi răul din mijlocul tău.

Cum avea el de gând să facă. Un martor mincinos avea să sufere pedeapsa pe care el a avut de gând să i-o aplice învinuitului (vezi Deutronom 19,21; compară cu Exod 23,1; Psalmi 35,11). Aceasta este legea pedepsei juste.


20 Și cei care rămân, să audă și să se teamă și să nu mai facă un asemenea rău printre voi.

Nu se va mai face. Această lege a fost dată pentru a înfrâna egoismul şi tindea să ridice pe o treaptă mai înaltă slujba publică şi moralitatea (vezi cap. 13,11; 17,13).


21 Și ochiul tău să nu aibă milă, ci viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

Să n-ai nici o milă. Sfatul acesta este dat judecătorilor, ca să nu fie ispitiţi a fi mai îngăduitori decât cerea stricta dreptate.

Viaţă pentru viaţă. Pentru mai multe amănunte, vezi Exod 21,23-25; Levitic 24,19.20. O conspiraţie care urmăreşte depunerea unei mărturii mincinoase şi, prin aceasta, punerea unui om nevinovat în primejdie, este de neiertat, pentru că reprezintă o crimă latentă în inima martorului mincinos (vezi Matei 5,22). Groaza pe care a inspirat-o în inima vecinului său nevinovat trebuia să fie propriul său mormânt.