Binecuvântări din cer – 3

Isus i-a învățat pe discipolii Săi și pe mulțimile de oameni adunate despre importanța gândurilor noastre. În mintea noastră începe păcatul, înainte să poate fi văzut sau auzit de alții. După aceea, El a spus că fariseii și cărturarii arată că în mintea lor este mândrie. Atunci când se pregăteau să-și dea darurile în sume mari de bani la templu sau la sinagogă, câteodată puneau pe cineva să sune din trâmbiță pentru a atrage atenția tuturor. Aceștia voiau să fie văzuți că fac fapte bune. Iar atunci când își spuneau cu voce tare rugăciunile lungi, le plăcea să le spună stând în picioare în sinagogă sau la colțul unei străzi. Asta se întâmpla pentru că voiau să fie și văzuți, și auziți. Matei 6:1-5

Ascultă Dumnezeu astfel de rugăciuni? Le răspunde El? Nu. Oamenii le aud și le laudă; acesta este singurul răspuns pe care îl primesc. Aceasta este răsplata pentru cei care se roagă astfel. „Să nu faceți ca ei”, a spus Isus. Găsește un loc liniștit și privat ca să vorbești cu Dumnezeu. Apoi, El ne-a spus cum să ne rugăm, dându-ne un exemplu de rugăciune pe care Dumnezeu o aude și la care răspunde. Răsplata noastră o vom primi de la El și nu din lauda oamenilor de pe pământ. Matei 6:6-8

Rugăciunea pe care le-a spus-o Isus se numește numim Rugăciunea Domnului și începe astfel: „Tatăl nostru care ești în ceruri.” Cuvântul „nostru” ne spune că suntem cu toții frați și surori. Isus ne-a spus că Dumnezeu este Tatăl Său (Ioan 8:28); și pentru că El este unul dintre noi (Evrei 2:17), El este Fratele nostru mai mare; iar Lui nu Îi este rușine să ne cheme frații și surorile Lui. Evrei 2:11

Următoarele cuvinte ale rugăciunii sunt: „Sfințească-se Numele Tău.” Ar trebui să pronunțăm numele lui Dumnezeu cu respect și niciodată într-un mod necugetat. El nu vrea ca nouă să ne fie frică de El; și vrea ca noi să știm că-L putem chema în orice moment din zi sau din noapte.

Aplicație: În același timp însă, nu ar trebui să uităm niciodată cât de sfânt și măreț este El. Ar trebui să-I pronunțăm numele cu neglijență?

Ieri am studiat prima parte a „Rugăciunii Domnului”, iar versetul următor este acesta: „Vie Împărăția Ta.” Dacă dorim cu adevărat să vină Împărăția Lui, putem ajuta la îndeplinirea acestui lucru invitând oamenii să se alăture familiei lui Dumnezeu. Familia Sa este formată din numeroase rase de oameni care trăiesc în toată lumea.

Cu toții suntem copiii lui Dumnezeu. Noi ne putem ruga să Îi fim martori și ca puterea Sa să ne ajute să ne supunem regulilor Împărăției Lui, astfel încât aceasta să vină cât mai curând. Aceste reguli sunt Cele Zece Porunci, din care aflăm care este voința lui Dumnezeu.

Următoarea propoziție din rugăciune este aceasta: „Facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.” Cum este îndeplinită voința lui Dumnezeu în cer? Îngerii fac voia Lui deoarece ei Îl iubesc și se bucură să-I slujească. Când a fost pe pământ, așa a fost și Isus. Și noi putem fi așa dacă Îi cerem să-Și scrie legea iubirii în mințile noastre. Citește Psalmii 40:8

Întreaga primă parte a acestei rugăciuni este despre a face din respectul și serviciile noastre închinate Tatălui ceresc cel mai important lucru din viață. După aceasta, Îl putem ruga să răspundă nevoilor noastre și putem ști că El va face asta în acel mod cum știe că e mai bine pentru noi.

Atunci când ne gândim la nevoile noastre, recunoaștem că depindem de tatăl nostru ceresc pentru tot. Asta include și fiecare bătaie de inimă și fiecare respirație. Nu uita să-I mulțumești pentru aceste binecuvântări. Dar binecuvântarea care ni se spune să o cerem în această rugăciune este ca El să ne dea astăzi „pâinea noastră cea de toate zilele”.

Aplicație: Ai observat cuvântul „nostru”? Am învățat că îi include pe copiii lui Dumnezeu de peste tot. Cum putem ajuta ca rugămintea pentru pâinea zilnică să primească răspuns? Luca 14:12-14

Am observat cât de dependenți suntem de Dumnezeu pentru „pâinea” noastră fizică. Însă există un alt fel de pâine, mult mai importantă decât alimentul pe care îl mâncăm pentru a ne menține corpul în viață în lumea aceasta. Când Isus Se va întoarce ca să ne ia în cer, El ne va da trupuri noi. Ne va da El și caractere noi? 1 Corinteni 15:51-53 Nu.

Caracterele pe care le construim mâncând – sau nu – Pâinea vieții sunt foarte importante. Caracterele noastre vor decide dacă facem parte din familia lui Dumnezeu în această lume și dacă vom fi gata să mergem cu El „în lumea viitoare” (Evrei 2:5).

Această Pâine a vieții este, bineînțeles, pâinea spirituală. Isus a spus: „Eu sunt pâinea vieții... Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu.” (Ioan 6:48,51) Isus nu a vrut să spună că trebuie să-I mâncăm carnea de-a dreptul pentru a trăi veșnic. El a spus: „Carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.” (Ioan 6:63) Este vorba de Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia – Pâinea care ne dă viață spirituală.

O, cât de important este să ne petrecem timpul în fiecare zi cu Isus, studiind Cuvântul Său! Mesele pe care le mâncăm într-o zi nu ne ajung mai mult de următoarele două zile. La fel se întâmplă și cu hrana spirituală. Noi avem nevoie de Pâinea vieții în fiecare zi. Următorul verset din rugăciune spune: „Ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” Greșelile sunt păcatele. Isus nu a păcătuit niciodată; așadar, această rugăciune este pentru noi, chiar dacă este numită Rugăciunea Domnului.

Citește-o din nou acum și observă că Dumnezeu ne poate ierta păcatele noastre numai dacă și noi iertăm păcatele făcute de alții împotriva noastră. Iar El ne iartă în același fel în care și noi iertăm altora.

Aplicație: Câteodată, oamenii nu iartă cu adevărat sau păstrează resentimente împotriva altora. Nu e de mirare că Satana vrea ca noi să trecem în viteză prin această rugăciune fără să ne gândim la ce spunem!

Atunci când oamenii fac ceva greșit, câteodată, spun că diavolul i-a făcut să acționeze așa. Ai auzit vreodată pe cineva să spună că Dumnezeu i-a făcut să acționeze astfel? Probabil că nu. De fapt, nici Dumnezeu, nici diavolul nu ne fac să greșim. Noi alegem să facem răul pentru a ne satisface propriile dorințe rele. Iacov 1:14

Așadar, care este sensul acelei părți din Rugăciunea Domnului care spune „nu ne duce în ispită”? Este o cerință adresată lui Dumnezeu, Tatăl nostru iubitor, să nu ne ispitească? Nu. Dumnezeu nu ispitește pe nimeni. Iacov 1:13

Aceasta e lucrarea diavolului. De fapt, el este numit „ispititorul” (Matei 4:1,3). Versetul sugerează mai degrabă o rugăminte adresată lui Dumnezeu să ne scoată din calea lucrurilor rele și a oamenilor răi, conducându-ne, în schimb, pe „cărări drepte” (Psalmul 23:3).

Dumnezeu îi permite lui Satana să ne ispitească din câteva motive foarte bune. Noi suntem născuți din „carne” (Romani 8:3) și chiar dacă „ne-am născut din nou” din Duhul Sfânt (Ioan 3:6,7), este ușor să păcătuim din nou. Dar când trecem printr-o încercare și rezistăm încă o dată în fața ispitei, ne întărim caracterul pentru a rezista data viitoare – și nu va mai fi atât de greu.

Asta înseamnă că trecerea prin încercări și rezistarea în fața ispitelor sunt binecuvântări? Biblia asta spune. Iacov 1:2,12 Dar asta nu este tot. Aceste etape ne arată, de asemenea, puterea lui Dumnezeu de a învinge păcatul „în fire pământească”. Lăudat să fie Dumnezeu! Această exclamație o includem în ultima propoziție a rugăciunii atunci când spunem: „A Ta este împărăția și puterea și slava în veci.” Apoi, în predica Sa, Isus a vorbit despre postit. Dacă nu am mânca o zi sau două și am bea doar apă, ni s-ar limpezi mintea, astfel încât vom gândi mai bine și vom auzi Duhul Sfânt vorbindu-ne, când căutăm cu sinceritate să ne apropiem de Dumnezeu.

Fariseii însă gândeau că postitul era o modalitate de a câștiga mai multe binecuvântări din partea lui Dumnezeu și mai multe laude de la oameni. Isus i-a numit ipocriți. Asta înseamnă că, prin felul cum se comportau, erau oameni înșelători.

Aplicație: Ce putem învăța din asta? Acțiunile noastre ar trebui să fie pe măsura cuvintelor noastre?

În Predica Lui de pe Munte, Isus a descris ce fel de oameni vor fi în Împărăția lui Dumnezeu. Și până acum, mulțimea care asculta nu cunoștea pe nimeni care să fie ca oamenii aceia despre care vorbea El.

Probabil că și ceea ce a spus despre bani li s-a părut foarte ciudat. Majoritatea dintre ei erau oameni săraci care își doreau să fi avut mai mulți bani. Iar oamenii bogați pe care îi cunoșteau nu făceau ceea ce Isus spunea că ar fi trebuit să facă. Unii dintre ei încercau să-I slujească lui Dumnezeu, dar și banilor, deoarece se gândeau la banii lor. Citește ce a spus Isus despre asta în Matei 6:19-24

După aceea, a vorbit despre îngrijorare. Câteodată, până și copiii se îngrijorează. Este ușor să uiți că lumea și tot ce este în ea aparține Tatălui nostru ceresc (Psalmii 50:10,12). Iar dacă noi suntem cu adevărat copiii Lui și facem tot ce putem mai bine cu credincioșie, atunci de ce să ne îngrijorăm? El ne poate da tot ce avem nevoie.

Dacă ne îngrijorăm în privința nevoilor viitoare, atunci ne încredințăm cu adevărat viitorul în mâinile lui Dumnezeu? Subliniază Matei 6:31-33 în Biblia ta pentru a-ți aminti și ca să împărtășești și cu alții, dar citește toate versetele din Matei 6:25-34 Noi n-ar trebui să ne îngrijorăm nici măcar în privința hainelor, căci Dumnezeu ne va da tot ce avem nevoie.

Ai văzut vreodată pe cineva prin jur cu o bârnă în ochi? Trebuie să existe oameni care au problema aceasta, deoarece despre asta a vorbit apoi Isus. Citește ce a spus El în Matei 7:1-5 Bineînțeles, Isus nu vorbea cu adevărat despre oameni care au bârne din lemn sau paie în ochi, ci despre păcatele din viața lor de asemenea dimensiuni și cum un om poate fi mult mai rău decât altul. Este ușor să vezi lucruri greșite la alții. Acestea sunt paiele din ochi. Iar atunci când îi criticăm sau îi judecăm, ne judecăm pe noi înșine, deoarece și noi facem aceleași lucruri greșite. Biblia spune asta în Romani 2:1

Aplicație: Însă în afară de a face aceleași lucruri greșite cum fac cei pe care îi criticăm, adăugăm și păcatul judecării și condamnării lor. Asta face ca păcatele noastre de dimensiunile unor paie să aibă mărimea unor bârne din lemn.

Oamenii care ascultau predica lui Isus de pe versantul muntelui erau uimiți. Felul în care îi învăța și ceea ce spunea erau lucruri atât de diferite față de cele cu care erau obișnuiți să le audă de la cărturari. După ce i-a avertizat să nu-i judece pe alții, El le-a spus că sunt unii, oricum, a căror viață nelegiuită arată limpede cum sunt. Aceștia sunt atât de răi și iubesc răul atât de mult încât refuză să se schimbe. Isus îi numește pe aceștia câini și porci; cum sunt aceste animale? 2 Petru 2:22

Argumentele și ridiculizările venite din partea unor asemenea oameni nu trebuie să ne împiedice să răspândim evanghelia celor care vor cu adevărat să-L cunoască și să-I slujească lui Isus. Cât de doritor este Tatăl nostru ceresc să dea viață veșnică acelora care o caută? Matei 7:7-11; Ioan 3:16

Ce a spus Isus după aceea? Matei 7:12 Noi numim aceasta ca fiind Regula de Aur, iar Isus vrea să spună că întotdeauna ar trebui să ne gândim la sentimentele și nevoile altora și că ar trebui să le facem ceea ce am vrea ca ei să ne facă nouă dacă am fi în locul lor. De asemenea, înseamnă că ar trebui să ne pese de cei care nu-L cunosc pe Isus. Dacă am fi în locul lor, nu am vrea să fie cineva care să ne spună despre dragostea Lui minunată?

Oamenii pot merge pe doar două drumuri și pot intra pe doar două porți. O poartă este largă, iar drumul care duce la ea este lat, numai că duce la nimicire veșnică. Cealaltă poartă este strâmtă și drumul care duce la viața veșnică este îngust. Isus ne-a avertizat despre învățătorii falși, despre care a spus: „Îi veți cunoaște după roadele lor.” Este ușor să faci diferență între pomii buni și cei răi după fructele lor. Matei 7:15-20

În același fel, învățătorii falși arată prin cuvintele și faptele lor că nu învață adevărul Bibliei, dar consideră că fac lucruri bune pentru cauza lui Dumnezeu. Ei nu aud și nici nu fac ceea ce spune Dumnezeu. Matei 7:21-23

La finalul predicii din ziua aceea, Isus a arătat printr-o ilustrație care este diferența dintre cele două grupuri de oameni care își spun „creștini”. El le-a vorbit despre doi constructori. Unul și-a construit casa pe o stâncă solidă și furtunile nu au putut să o distrugă. Această imagine seamănă cu construirea caracterului (gândurile și sentimentele noastre) prin ascultarea și supunerea față de cuvântul veșnic al lui Dumnezeu (Isaia 40:8).

Celălalt om și-a construit casa pe nisip și, chiar dacă credea că arată bine, furtuna a nimicit-o. Această imagine seamănă cu construirea caracterului (hotărând care vor fi gândurile și sentimentele noastre) copiind ceea ce vedem și auzim în jur. Matei 7:24-27

Aplicație: Pe ce fel de fundație îți construiești caracterul?