Copilul Isus

Noua și frumoasa stea pe care o văzuseră înțelepții dintr-o țară îndepărtată era, de fapt, grupul de îngeri care i-a vizitat pe păstori. Înțelepții au fost atât de impresionați de stea, de profețiile din Scripturi și de visele avute, încât s-au hotărât să meargă să-L găsească pe noul Împărat și să I se închine.

Înțelepții nu știau unde vor merge; ei au urmat steaua prin credință. În timpul zilei, studiau Scripturile evreiești și discutau despre noul Împărat. Nu știm cât timp au călătorit, dar în cele din urmă steaua s-a oprit deasupra templului din Ierusalim și a dispărut.

Plini de nerăbdare, înțelepții se așteptau să-L găsească pe Împărat acolo. Probabil că au fost surprinși de faptul că nimeni nu știa despre El. Preoții auziseră că îngerii vizitaseră păstorii și ar fi putut să se pregătească să-i ducă pe înțelepți la Isus. Aceștia însă deveniseră geloși. Cum de nu i-au vizitat îngerii pe ei în locul păstorilor? Erau prea mândri ca să recunoască faptul că Dumnezeu trimisese o solie atât de importantă altora. Nici măcar nu se duseseră la Betleem ca să-L vadă pe Isus. Irod s-a tulburat când a auzit despre înțelepții care Îl căutau pe copilul împărat. Ce a făcut el? Matei 2:1-8

În seara aceea, steaua a reapărut și i-a condus pe înțelepți la Isus. Ce s-a întâmplat după aceea? Matei 2:10,11

Acei înțelepți nu erau evrei. Ei veneau dintr-o țară păgână, însă credeau în Scripturi. Ei L-au acceptat, chiar dacă era sărac. După ce I s-au închinat lui Isus, I-au dat daruri. În vis, Dumnezeu i-a avertizat pe înțelepți să nu meargă înapoi pe la Irod. Apoi, un înger l-a avertizat pe Iosif să-i ia pe Maria și pe Isus și să meargă în Egipt. Iosif s-a supus imediat și, astfel, au fost protejați de porunca teribilă a lui Irod. Matei 2:16-18

Regele Irod a murit la puțin timp după ce a poruncit uciderea copilașilor din Betleem. Atunci, un înger i-a spus lui Iosif că se putea întoarce în siguranță acasă. Unde s-a dus el? Matei 2:20-23

Aplicație: Satana a încercat să-L distrugă pe Isus încă de când era copilaș. Ești recunoscător că nu s-a întâmplat nimic care să împiedice planul lui Dumnezeu?

Ca împărat al universului și Creator, Isus a trăit întotdeauna înconjurat de minunata slavă a raiului. Dar când a venit pe pământ, nu a locuit într-un palat regal și nici nu s-a îmbrăcat cu haine luxoase. În loc de aceasta, El a ales să trăiască într-o cetate mică, numită Nazaret, și să împărtășească încercările și poverile celor mai sărmani oameni. 2 Corinteni 8:9

Înainte să vină și să trăiască alături de noi, Isus a fost Conducătorul cerului. Îngerii erau nerăbdători să facă orice spunea El. Însă Isus nu a venit în lumea noastră ca un lider puternic, ci a ales să Se umilească și să trăiască exact ca noi. Filipeni 2:5-8

Datorită dragostei Sale uimitoare și lipsite de egoism, Isus a sosit în lumea noastră ca un bebeluș neajutorat și a crescut treptat, învățând să meargă, să vorbească și să citească, așa cum face orice alt copilaș. De asemenea, Biblia ne spune cum a învățat Isus să fie ascultător. Evrei 5:8

Părinții lui Isus erau foarte săraci și trebuiau să lucreze din greu în fiecare zi pentru a-și câștiga traiul. El nu Și-a folosit niciodată puterea divină pentru a Se ajuta pe Sine sau pentru a-Și face viața mai ușoară. Ca Fiu al lor, Isus era oricând gata să le slujească. Era ascultător și i-a ajutat cu ce a putut.

După ce a crescut mai mare, Isus a început să ajute la muncile familiei. Iosif era tâmplar, iar Isus lucra alături de el în atelierul de tâmplărie. Își făcea treaba amănunțit, nedorindu- și să facă ceva nechibzuit sau imperfect. El își dădea silința indiferent ce ar fi făcut. Bineînțeles, lui Isus nu i-a fost niciodată ușor. Însă când munca lui era grea și era tentat să Se plângă, alegea să fie voios. Adesea, oamenii din Nazaret Îl auzeau cântând imnuri de laudă la adresa lui Dumnezeu și deveneau bucuroși gândindu-se la casa lor cerească.

Aplicație: Isus învăța la fel ca noi. Înveți și tu să fii neegoist, să-i binecuvântezi pe alții și să-ți îndeplinești responsabilitățile de acasă?

Biblia ne spune despre Isus: „Iar Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.” (Luca 2:40) Cum de era Isus „plin de înțelepciune” încă de când era copil? Proverbele 9:10; Proverbele 15:33

În timp ce creștea, Isus nu a urmat școala sinagogii, ca oricare alt copil. În aceste școli, copiii erau învățați tradițiile și ceremoniile făcute de oameni, dar nu învățau despre Dumnezeu și nici nu vorbeau cu El. În loc de aceasta, Isus a stat acasă, iar Maria L-a învățat Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt i-a dat înțelepciunea necesară ca să-L învețe, iar El a învățat să Se roage și să studieze Scripturile pentru Sine.

Cele mai fericite ore ale lui Isus erau cele pe care Și le petrecea cu Dumnezeu în natură. Din natură, a doua carte a lui Dumnezeu, El a învățat numeroase lecții spirituale și a dobândit multe idei pentru parabolele Lui. Isus iubea să împărtășească ce învăța. Singurul Său scop în viață era să binecuvânteze oamenii și să-i ajute să înțeleagă cum este cu adevărat Tatăl nostru ceresc. Prin rugăciune și studiu atent al Scripturii și al naturii, Isus a ajuns „plin de înțelepciune” și a învățat „să lepede răul și să aleagă binele” (Isaia 7:15).

Isus este singura persoană care nu a păcătuit niciodată. Chiar dacă oamenii din Nazaret erau cunoscuți pentru nelegiuirea lor, Isus nu le-a copiat niciodată căile rele. El nu a chemat ispita prin irosirea timpului sau petrecându-și timpul cu cei care L-ar fi influențat să facă rău.

Satana nu suporta să se gândească la faptul că exista o persoană care refuza să se spurce prin păcătuire. El a încercat prin orice mijloc posibil să-L facă pe Copilul Isus să cedeze ispitei, dar Isus nu a făcut-o niciodată. Nimeni nu avea să suporte încercări și ispite atât de teribile cum a trebuit El să îndure.

Aplicație: Prin exemplul Său, Isus a arătat că până și copiii pot avea înțelepciune cerească și pot trăi o viață pură, indiferent cât de săraci sunt sau cât de rele sunt împrejurările. Îngerii L-au ajutat și ne ajută și pe noi pe măsură ce urmăm exemplul Său.

Probabil că Isus a fost încântat când a împlinit doisprezece ani și a mers pentru prima dată împreună cu familia ca să celebreze sărbătoarea Paștilor la Ierusalim.

Cu un mare interes, Isus i-a urmărit pe preoți și a văzut mielul însângerat pe altarul de jertfă. S-a rugat împreună cu ceilalți închinători în timp ce norul de tămâie se înălța din altarul auriu. Puțin câte puțin, Isus a început să înțeleagă mai multe despre adevăratul sens al ceremoniei de Paști; voia să fie singur ca să Se gândească la asta. Era sigur că ceea ce văzuse avea de-a face, într-un mod foarte special, cu El.

Bineînțeles, totul era despre El. Duhul Sfânt Îl pregătea pentru lucrarea vieții Lui, care avea să ducă la jertfirea vieții Sale asemenea mielului însângerat de pe altar. Când s-au terminat slujbele de Paști, familia lui Isus a plecat, neștiind că El nu era în grupul lor de călători. Fuseseră atât de ocupați să vorbească între ei, încât uitaseră de El.

Când au descoperit, în cele din urmă, că lipsea, s-au grăbit să se întoarcă la Ierusalim ca să-L caute. Îl pierdem noi din vedere pe Isus când suntem ocupați discutând și distrându-ne cu prietenii? Dacă se întâmplă asta, ar putea dura ceva timp ca să-L găsim și să-L avem din nou în inimile noastre. Haideți să nu uităm niciodată de Isus!

Isus Se dusese într-o încăpere specială din templu, unde rabinii își țineau cursurile. Când i-a întrebat politicos ce spuseseră profeții despre Mesia, aceștia și-au dat seama că era un băiat profund.

Rabinii I-au spus că Mesia avea să fie un împărat măreț și plin de putere. Dar când Isus i-a întrebat despre profeția lui Isaia, care menționa că Mesia avea să fie Mielul lui Dumnezeu care Își va da viața, rabinii au început să-I pună ei întrebări. Răspunsurile Lui umile din Scriptură i-au ajutat să înțeleagă adevărurile pe care nu le văzuseră niciodată mai înainte. Dacă ar fi acceptat aceste lucruri, ar fi putut conduce poporul la o mare reformă. Însă nu au făcut-o. Ce trist!

Ce s-a întâmplat când părinții lui Isus L-au găsit în cele din urmă la templu, după trei zile? Luca 2:47-50 Isus știa că adevăratul Său tată nu era Iosif, chiar dacă acesta din urmă se îngrijea cu iubire de El. Tată Său adevărat era Dumnezeu, dar Iosif și Maria ajunseseră să se gândească la El ca la fiul lor și uitaseră ce comoară le fusese încredințată.

Aplicație: Isus avea aproximativ doisprezece ani când a stat de vorbă cu acei lideri religioși; tocmai de aceea L-au și ascultat. Ei erau mult prea mândri ca să-i asculte pe adulți vorbind. Acest lucru demonstrează că Dumnezeu poate folosi tineri smeriți pentru a mărturisi adevăruri biblice oamenilor care n-ar avea răbdare să-l asculte pe pastor.

În timpul primului Paști sărbătorit de Isus, la vârsta de doisprezece ani, Duhul Sfânt L-a ajutat să înțeleagă că El era Fiul lui Dumnezeu. Într-o bună zi, avea să-Și dea viața – asemenea mielului – ca plată pentru păcatele noastre.

Ce a făcut Isus de îndată ce Și-a dat seama cine era El cu adevărat? Luca 2:51,52 Isus S-a purtat întotdeauna cu dragoste și respect față de părinții Săi. El a continuat să-i ajute acasă, în Nazaret, și a lucrat în atelierul de tâmplărie. Sunt cei mai tineri „ascultători” față de părinții lor? Se aplică instrucțiunile din Efeseni 6:1-3 adolescenților? Înveți și tu să urmezi exemplul lui Isus?

Nu este deloc ușor să fii o persoană tânără, iar anii de dezvoltare ai lui Isus au fost în mod special dificili. Cum ar putea înțelege cineva ce greutate teribilă este aceea de a fi responsabil pentru salvarea lumii nelegiuite? Chiar și un singur gând, o privire sau o acțiune păcătoasă I-ar fi stricat întregul plan. Nimeni de pe pământ nu-L înțelegea – nici rabinii, nici prietenii, nici frații și nici măcar propria mamă.

Rabinii făcuseră nenumărate reguli care împovăraseră poporul. Multe dintre aceste reguli făcute de ei le cereau oamenilor să facă lucruri pe care Dumnezeu nu le ceruse, sau care contraziceau Cuvântul lui Dumnezeu. Isus nu studia aceste reguli și nici nu asculta de ele. El voia să cunoască și să facă ceea ce Dumnezeu spusese. Rabinii ajunseseră să se mânie pe El și să-L mustre pe tânărul Isus. Ba chiar au încercat să-i convingă părinții să-L facă să Se supună tradițiilor lor. Însă El nu s-a certat niciodată și nici nu s-a mâniat. În loc de aceasta, le-a arătat cu blândețe din Cuvântul lui Dumnezeu că procedase corect.

Frații lui Isus considerau că rabinii aveau dreptate. Ei nu puteau înțelege de ce Isus insista întotdeauna să facă exact ce spusese Dumnezeu și Îl acuzau că era încăpățânat. Ei erau furioși din cauza vieții Lui smerite și pure și pentru că Își dorea întotdeauna să îndure cu răbdare încercările și munca grea. Ei Îl făceau laș pentru că era bun, lipsit de egoism, smerit și ascultător. Adesea, ei profitau de dorința lui de a lucra, dar Isus nu Se plângea și nici nu Se răzbuna.

Prietenilor lui Isus le plăcea să fie cu El, deoarece era amabil, vesel și amuzant. Dar se enervau pe El atunci când încercau să-L convingă să facă ceva rău. Ce le spunea El? Iov 28:28; Psalmii 119:14-16 Cuvântul lui Dumnezeu Îl conducea pe Isus.

Aplicație: Când prietenii încearcă să te convingă să faci vreun rău, cum ar trebui să acționezi? Rămâi credincios Cuvântului lui Dumnezeu?

În timpul lui Isus, liderii religioși simțeau că Dumnezeu îi favoriza în mod special pe ei. Aceștia urau „păcătoșii” și evitau suferința. Ei gândeau că boala și necazul erau pedepse pentru păcat.

Însă cum i-a tratat Isus pe oamenii disprețuiți de alții? Biblia spune că El era „despărțit de păcătoși” (Evrei 7:26). Asta înseamnă că nu se apropia de ei? Nu, dimpotrivă, Isus S-a coborât din ceruri în lumea noastră pentru a fi aproape de păcătoși. Versetul menționează că El nu a păcătuit niciodată. El era „sfânt, nevinovat, fără pată”.

Inima iubitoare a lui Isus era plină de simpatie pentru fiecare persoană suferindă. Deoarece era sărac, Isus nu avea bani pentru cei nevoiași, dar făcea tot ce putea ca să-i ajute. Dacă era cineva însetat, îi dădea o cană cu apă rece. Dacă era cineva înfometat, Isus Își dăruia propria hrană, alegând să rămână flămând. Dacă era cineva descurajat, Isus îi adresa cuvinte blânde, încurajatoare, vorbindu-i despre minunatul Tată ceresc.

Timp de 18 ani, după ce a înțeles pentru prima dată că era Mesia, Isus a așteptat cu răbdare ca Dumnezeu să-I arate când era timpul să-Și înceapă misiunea de slujire publică. La vârsta de treizeci de ani, Isus a auzit niște vești încântătoare. Un tânăr uimitor pe nume Ioan începuse să predice în pustie și să boteze oamenii în râul Iordan. Matei 3:1-6

Isus nu-l văzuse niciodată pe Ioan, deși erau verișori. Dar atunci când a auzit că Ioan spune că „Împărăția cerurilor este aproape!”, a știut că venise timpul să înceapă marea lucrare pe care venise să o facă.

Aplicație: Tu cum îi tratezi pe oameni? Cere-I lui Isus să-ți dea dragostea Lui pentru ei, iar El o va face.