Lumină în sfârșit

Cu mii de ani în urmă, păcatul a stricat lumea noastră perfectă. Fără întârziere însă, Isus a promis să devină unul dintre noi, astfel încât „să ne ia păcatele” (1 Ioan 3:5). În felul acesta, El avea să aparțină, de fapt, familiei noastre umane pentru totdeauna. Ce dragoste minunată! Geneza 3:15; Isaia 9:6

După ce au trecut 4.000 de ani, lumea era controlată de un singur popor. O singură limbă era larg răspândită. Lumea putea să audă cu ușurință veștile bune despre mântuire. Însă aproape toată lumea a crezut minciuna Satanei că Dumnezeu este neiertător și egoist. Deoarece oamenii l-au ales pe Satana să le fie conducător, lumea a ajuns să fie plină de nefericire, disperare și suferință.

Păgânii – și marea parte din poporul lui Dumnezeu – credeau că se puteau mântui singuri prin faptele lor bune. Mulți au ajuns să fie nesatisfăcuți de religiile lor păgâne; dar chiar dacă unii au încercat să studieze Scripturile, poporul lui Dumnezeu a refuzat să explice simbolurile profetice. Ei credeau că mântuirea este doar pentru ei.

Venise „împlinirea vremii” (Galateni 4:4,5). Isus era singura speranță pentru lumea noastră revoltată. În marea Lui dragoste și lipsit de egoism, El nu avea să încerce să ne câștige loialitatea preamărindu-Se pe Sine; ci avea să Se coboare până la nivelul nostru și să devină o persoană exact ca noi. El urma ca de bunăvoie să plătească prețul pentru păcatele noastre și să ne dea putere să ne supunem și să devenim ca El. El avea să ne arate cum este Dumnezeu cu adevărat. Evrei 2:14-17; Filipeni 2:5-8

Satana știa din profețiile din Daniel că se apropia timpul ca Isus să-Și îndeplinească promisiunea de a veni în lumea noastră (Daniel 9:25). El i-a făcut pe oameni să creadă că profețiile despre a doua venire a lui Isus, cea a revenirii Lui cu o mare putere, descriau prima Lui venire. Prin urmare, ei așteptau ca Mesia să vină ca un împărat puternic, care să le elibereze poporul și să-i facă o națiune măreață. Ei nu voiau un Mesia care să-i elibereze din regatul satanic al păcatului.

Așadar, înaintea lui Isus avea să vină un sol special, care să pregătească mințile oamenilor pentru venirea Lui. Despre acest sol, profetul Isaia a scris: „Un glas strigă: «Pregătiți în pustie calea Domnului.»” Isaia 40:3-5

Aplicație: Acest lucru a însemnat să încerce să conducă oamenii la pocăință și la mărturisirea păcatelor, precum mândria și egoismul. Se numără acestea printre păcatele pe care trebuie să le mărturisim înainte de a doua venire a lui Isus? 

Cu câteva luni înainte de nașterea solului, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel la templul din Ierusalim, ca să-i spună lui Zaharia despre acest lucru. Acesta era un preot care, asemenea altor preoți, își deservea rolul de a ajuta la slujbele din templu, atunci când îi venea timpul. El și nevasta lui Elisabeta locuiau la o mare distanță. Ce ne spune Biblia despre ei? Luca 1:5-9

În timp ce mielul era sacrificat în acea zi pe altarul din curtea templului, Zaharia stătea la altarul tămâierii din Locul Sfânt, înaintea perdelei care separa Locul Sfânt de Locul Preasfânt. Din tămâia arsă pe altar se înălța un nor cu miros dulce, la fel cum și rugăciunea lui s-a înălțat la Dumnezeu.

În același timp, în curtea templului se rugau mai mulți oameni. Așteptându-l pe Zaharia să iasă și să-i binecuvânteze, aceștia au început să se îngrijoreze. De ce dura atât de mult? Ei nu știau că acesta, în timp ce se afla înaintea altarului aurit, a văzut un înger strălucitor „stând în partea dreaptă a altarului”. Zaharia a fost surprins și s-a înspăimântat. Uitase că atunci când solul lui Dumnezeu stătea în partea dreaptă a altarului, nu exista niciun motiv să se teamă. Ce a spus îngerul? Luca 1:12-17

Zaharia și nevasta lui se rugaseră ani de zile pentru un copil, dar Dumnezeu nu le-a răspuns niciodată la rugăciuni. Acum, fiind bătrâni, părea imposibil să se mai întâmple acest lucru. Ce i-a spus Zaharia îngerului în privința acestui lucru? Luca 1:18

Aplicație: Acel nor de tămâie care se înălța de pe altarul aurit din Locul Sfânt simboliza adăugarea vieții perfecte a lui Isus la rugăciunea imperfectă a oamenilor. Acest lucru făcea ca rugăciunile lor să fie frumoase, astfel încât Dumnezeu să le accepte. Aceasta este în continuare calea prin care rugăciunile noastre sunt auzite.

Când Zaharia i-a spus îngerului că el și Elisabeta erau prea bătrâni ca să mai aibă un copil, îngerul i-a spus numele său – Gabriel. Ce i-a spus el lui Zaharia după aceea? Luca 1:19,20

Oamenii care așteptau în curtea templului se întrebau de ce dura atât de mult pentru ca Zaharia să iasă afară. Se întâmplase ceva cu el? După puțin timp, au știut că se întâmplase ceva. Când Zaharia a ieșit din Locul Sfânt, fața lui luminoasă reflecta strălucirea îngerului și nu putea vorbi. Luca 1:21,22

Zaharia își încheiase îndatoririle la templu pentru săptămâna aceea; apoi, s-a întors la Elisabeta și la casa lor de la țară. Timp de cinci luni, au păstrat pentru ei veștile minunate despre copil. Crezi că oamenii s-au întrebat de ce nu putea vorbi Zaharia?

Cu trei luni înainte de nașterea copilului, Gabriel a fost trimis la Maria, verișoara Elisabetei, care locuia în Nazaret, la aproximativ 120 de kilometri nord de locul unde locuiau Zaharia și Elisabeta. Gabriel aducea cele mai importante vești de la promisiunea pe care a făcut-o Isus lui Adam și Eva cu 4.000 de ani înainte. Luca 1:26-33

Cu mai bine de 500 de ani înainte, Gabriel i-a spus lui Daniel despre Mesia (Daniel 9:25). Acum, i-a spus Mariei că ea avea să fie mama lui Mesia și că numele Lui va fi Isus. Dar cum ar fi putut Maria să-I fie mamă? Ea urma să devină nevasta lui Iosif, dar încă nu erau căsătoriți.

„Cum pot să am un copil, când nici măcar nu sunt căsătorită?”, l-a întrebat. Gabriel i-a explicat, după care i-a spus veștile despre Elisabeta și Zaharia. „La Dumnezeu nimic nu este imposibil”, i-a spus. Ce a zis apoi Maria? Luca 1:34-38.

Maria și-a dorit să o vadă pe verișoara ei, Elisabeta, și a parcurs acea distanță mare ca s-o viziteze. Ambele aveau să nască miraculos, așa că aveau numeroase lucruri pentru care să se roage împreună. Duhul Sfânt a vorbit prin amândouă de îndată ce s-au văzut una pe alta. Luca 1:41-55

Aplicație: Crezi că Dumnezeu a fost mulțumit văzând credința Mariei și dorința ei de a-I sluji? Luca 1:38

Maria a rămas cu Zaharia și Elisabeta cam trei luni. Poate că încă era cu ei când s-a născut copilul. Nu știm însă acest lucru. Dar atunci când rudele și vecinii lor au auzit că li s-a născut un fiu la vârsta aceea înaintată, aceștia s-au bucurat foarte tare. Se întâmplase o minune. Luca 1:57,58

Opt zile mai târziu, când acești oameni s-au adunat ca să dea un nume copilului, Elisabeta a spus că numele lui avea să fie Ioan. Ei însă doreau să-l numească după tatăl lui. Ce s-a întâmplat când l-au întrebat pe Zaharia ce nume dorea să aibă copilul? Luca 1:59-64

Veștile despre bebelușul Ioan s-au răspândit cu rapiditate. În curând, oamenii din toate colțurile țării vorbeau despre nașterea lui miraculoasă. Ei știau că atunci când urma să crească, avea să fie o persoană specială. De asemenea, și-au amintit de profeția dată de Duhul Sfânt lui Zaharia despre Mesia și lucrarea lui Ioan. Luca 1:65-66,76-79

Maria s-a întors acasă la ea, în Nazaret. Nu știm când i-a spus lui Iosif despre ce i-a zis Gabriel, că urma să fie mama lui Mesia. Ea era deja însărcinată, chiar dacă nu se căsătorise cu Iosif încă. Cum putea el să-i creadă povestea despre vizita îngerului? Alți oameni o vor crede? Ce trebuia să facă?

Iosif Îl iubea pe Dumnezeu și voia să facă voia Lui. Care era însă voia lui Dumnezeu? Cât de ușurat a fost când un înger i-a spus într-un vis ce să facă! El i-a spus să-și urmeze planul și să o ia de nevastă pe Maria și să-i pună copilului numele Isus.

Acest Copil special avea să Se nască peste doar câteva luni. Profeția spunea că El avea să Se nască în Betleem, iar Iosif și Maria trăiau în Nazaret – la mai mult de 90 de kilometri nord de Betleem! Planul lui Dumnezeu avea să-i ducă însă acolo, ca să se împlinească profeția exact la timp. Mica 5:2

Cu puțin timp înainte ca Isus să Se nască, împăratul roman a poruncit oamenilor să meargă în locul de naștere al strămoșilor, pentru a-și înscrie numele. Împăratul David era strămoșul atât al lui Iosif, cât și al Mariei, iar acesta se născuse în Betleem. Prin urmare, ei trebuiau să meargă la Betleem ca să se înscrie. Luca 2:4,5

Îngerii știau că după ce Iosif și Maria soseau în Betleem, avea să se întâmple unul dintre cele mai importante evenimente din toate timpurile – urma să Se nască Mântuitorul lumii. Cum aveau să-L întâmpine oamenii? Îngerii s-au dus la templul din Ierusalim și în alte locuri, căutând oameni care să-L aștepte, dar n-au putut găsi pe nimeni. Oamenii practicau închinarea la Dumnezeu, dar erau mai degrabă interesați de măreția lumească.

Chiar când se pregăteau să se întoarcă în ceruri, au descoperit un grup de păstori care își păzeau oile pe colinele din afara Betleemului. Aceste coline erau aceleași unde David păzise oile tatălui lui cu mai bine de o mie de ani înainte.

Se lăsase noaptea când îngerii au ajuns la păstorii pe care i-au auzit vorbind despre Mesia. Citește întâmplarea și imaginează-ți cum te-ai fi simțit tu dacă ai fi fost cu ei când, dintr-odată, a apărut un înger luminos și strălucitor. Luca 2:8-14

Îngerul le-a spus că Isus nu Se va afla într-un palat, ci într-un loc umil, sărăcăcios. Ceilalți îngeri n-au mai așteptat și, atunci când păstorii se obișnuiseră cu strălucirea îngerului, au inundat întreaga câmpie cu lumină și au început să cânte bucuroși, aducându-I slavă lui Dumnezeu.

După ce s-a stins lumina, păstorii s-au grăbit să meargă în cetate ca să-l găsească pe bebeluș. Nu a durat mult și toată lumea din mica cetate a Betleemului a aflat că îngerul spusese că Mesia se născuse în ziua aceea.

Când Isus a împlinit opt zile, Iosif și Maria s-au supus poruncii ce îi privea pe copiii de sex masculin; după aceea, I-au pus numele Isus.

La patruzeci de zile după ce s-a născut, L-au dus la templul din Ierusalim pentru a-L consacra și ca să aducă jertfa necesară. Preotul de la templu, care L-a ținut pe Isus pentru ceremonia de consacrare, nici nu știa că Îl ținea pe Mesia, pe care poporul lui Dumnezeu l-a așteptat 4.000 de ani.

Aplicație: Ani mai târziu, acel Copil avea să devină jertfa noastră pentru păcat, prin care se punea capăt tuturor slujbelor din templu și nevoii de a avea preoți pe pământ. Isus este acum Marele nostru Preot din ceruri. Evrei 8:1

La sfârșitul ceremoniei de consacrare de la templu, preotul l-a predat înapoi pe Isus Mariei și I-a scris numele pe sul, alături de cele ale altor copii. Atunci a venit un bătrân, pe nume Simeon, care a văzut copilul. „Acesta este Mesia”, i-a spus Duhul Sfânt. Fața îi strălucea de bucurie în timp ce s-a îndreptat spre Maria și, cu blândețe, L-a luat pe Copilul Isus din brațele ei. Toți au ascultat când a vorbit. Citește ce a spus în Luca 2:29-35

Simeon de-abia începuse să vorbească și a și intrat o bătrână văduvă. Fața ei era plină de bucurie, de asemenea, în timp ce-L privea pe Isus și auzea ce spunea Simeon despre El. Ea era o profetesă. Iosif și Maria, precum și alții, au ascultat minunându-se, în timp ce ea prorocea despre Isus că este Mesia. Luca 2:36-38

În timp ce parcurgeau cei câțiva kilometri înapoi la Betleem, prin mintea lui Iosif și Maria treceau numeroase gânduri. O parte din ce spusese Simeon suna încântător. Maria însă trebuie că s-a întrebat ce a vrut să spună că o sabie o s-o străpungă. Nu avea cum să știe că într-o zi o să i se frângă inima văzându-și Fiul murind pe cruce.

Simeon a mai spus și că Isus avea să fie o lumină pentru neamuri. De fapt, chiar atunci a putut fi văzută o lumină printre neamuri. La sute de kilometri distanță, în est, niște bărbați înțelepți urmăreau o nouă stea strălucitoare, pe care nu o mai văzuseră înainte.

Acești înțelepți știau din studiul Scripturilor evreiești că în curând avea să Se nască un Împărat special. Ei s-au întrebat dacă nu era cumva Cel despre care citiseră în Scripturile evreiești. Profeția spunea: „O stea răsare din Iacov, Un toiag de cârmuire se ridică din Israel.” (Numeri 24:17)

Oare steaua aceea strălucitoare, aflată la mare distanță în vest, însemna că profeția se împlinise în sfârșit? Sosise într-adevăr mărețul Împărat? În vis, Dumnezeu le-a spus înțelepților să urmeze steaua, iar înțelepții au decis nerăbdători să asculte.

Aplicație: În întâmplarea din lecția de săptămâna aceasta, îngerii au spus la cel puțin șase oameni (grupuri) despre venirea lui Isus. Poți să-i enumeri? Cum ne putem număra printre cei care sunt pregătiți pentru a doua venire a lui Isus?