Binecuvântări din cer – 2

Ai observat că fericirile sunt ca niște cărămizi? Începând cu a doua, fiecare se potrivește peste cea anterioară și ne ajută să înțelegem cum oamenii devin creștini – cum trec din zona de influență a Satanei de partea lui Isus în acest război dintre ei. Mai întâi, fericirile ne spun despre cei săraci în duh, care își recunosc nevoia de Isus, și despre cei ce plâng din cauză că păcatele lor L-au rănit pe El. După aceea, ne conduc pas cu pas pentru a deveni creștini sinceri, cu inima curată. În următoarea fericire, aceștia sunt numiți „fiii lui Dumnezeu”, deoarece ei sunt pacificatori. Matei 5:9

Isus este Domn al păcii (Isaia 9:6). Nașterea Lui a adus pacea pe pământ. Din acest motiv, îngerii cântau „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” (Luca 2:14). Atunci când luăm decizia de a nu mai păcătui și învățăm să-L iubim cu adevărat pe Isus și să-L copiem, vom avea și noi această pace cerească.

Pacea aceasta ne va ajuta să ne înțelegem cu oamenii și îi va ajuta și pe alții să se înțeleagă între ei. Dar va face chiar și mai mult de atât. Atunci când suntem împăcați cu Dumnezeu și cu cei din jurul nostru, vom vrea ca alții să-L cunoască pe Isus și să aibă și ei parte de pacea Lui în viețile lor tulburate. Pacea este unul dintre darurile prețioase pe care Isus vrea ca noi toți să le avem. Iar cei care din dragoste vor asculta de legea Lui o vor avea. Psalmii 119:165

Indiferent ce se întâmplă cu noi și unde ne găsim sau ce facem, dacă Isus trăiește în noi, putem avea această pace. Nu la fel stau însă lucrurile cu cei nelegiuiți. Acestora nu le place să asculte de legea lui Dumnezeu și, bineînțeles, din acest motiv sunt nelegiuiți. Pentru ei nu există pace. Isaia 57:21 Revolta lui Satana din cer a distrus pacea perfectă de acolo. Dar aceasta nu va mai fi distrusă niciodată. Oamenii care vor fi în cer au fost mai întâi pacificatori aici pe pământ.

Aplicație: Lumea nu poate înțelege acest tip de pace pe care o au copiii lui Dumnezeu. Numai Isus poate oferi această pace. Ce le-a spus El apostolilor Lui despre asta înainte să moară pentru noi? Ioan 14:27

Pacea despre care a vorbit Isus în cea de-a șaptea fericire îi va întări pe urmașii Săi să treacă prin necazurile despre care a vorbit după aceea. Despre ce fel de necazuri a vorbit El? Matei 5:10

Să fii prigonit datorită neprihănirii este mult diferit față de a fi pedepsit pentru că ai făcut ceva greșit. Apostolul Petru L-a auzit pe Isus declarând cea de-a opta fericire. Nu a uitat-o și mulți ani după aceea a scris: „Căci este mai bine, dacă așa este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele decât pentru că faceți răul!” (1 Petru 3:17)

De asemenea, Petru a scris: „Chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi!” (versetul 14) Însă de ce trebuie să sufere prigoană cineva din cauza neprihănirii? Petru a explicat că oamenii nelegiuiți gândesc că este ciudat ca oamenii neprihăniți să nu trăiască la fel ca ei. Din acest motiv, Petru a scris că ei vor spune lucruri rele despre cei neprihăniți (1 Petru 4:4). Despre asta a vorbit Isus după aceea. El a spus că oamenii răi vor spune tot felul de lucruri neadevărate și răutăcioase împotriva urmașilor Lui. Matei 5:11

Cei mai mulți oameni preferă ca despre ei să se spună numai lucruri bune. Ce avertisment ne-a dat însă Isus în privința asta și ce ne-a spus să facem? Luca 6:26-28

Privind în viitor, Isus știa că apostolii Săi, precum și mulți alții care ascultau în ziua aceea, vor suferi din cauza persecuțiilor despre care vorbea El. La fel se va întâmpla și cu alții care vor trăi mai târziu. Persecuțiile acelea aveau să vină mai întâi din partea conducătorilor religioși ai propriului popor, dar și din partea Romei păgâne. Apoi, timp de mai bine de o mie de ani, acestea au fost îndeplinite de Roma papală. Aceasta a fost o perioadă de mare putere pentru papalitate și de întuneric pentru lume.

Aplicație: „De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți.” (2 Timotei 3:12) Dar Isus va fi de partea noastră, după cum a spus: „Harul meu îți este de ajuns.” (2 Corinteni 12:9) Persecuția se întâmplă deja în unele locuri. Așadar, din ce motiv a spus Isus că ar trebui să ne veselim și să ne bucurăm atunci când vom fi persecutați? Matei 5:12

Isus a vorbit despre urmașii Lui că vor fi persecutați din cauza neprihănirii, pentru că trăiesc drept și, de asemenea, pentru că îi învață pe alții ceea ce spune Biblia despre a trăi drept. Îndeplinirea acestei lucrări îi face pe oamenii lui Dumnezeu „sarea pământului”. Pentru ca sarea să-și facă treaba, trebuie să fie amestecată cu alte alimente. Creștini fiind, noi trebuie să ne amestecăm cu oamenii și să fim blânzi cu ei. După aceea, Îl vor putea vedea pe Isus în inimile noastre și-și vor dori să fie mai mult ca El.

Isus a spus totuși că atunci când sarea își pierde gustul, nu mai este bună de nimic. La fel se întâmplă și cu oamenii pentru care dragostea lui Isus nu mai face parte din viața lor. Poate că ei citesc Biblia zilnic și dau daruri în fiecare Sabat, dar dacă nu au dragostea lui Isus în inimile lor, atunci nu au nimic. 1 Corinteni 13:2,3

În timp ce Isus vorbea mulțimii în dimineața aceea, razele soarelui au alungat umbrele și au strălucit peste sătucurile de pe colinele din jur. El S-a folosit de acea luminare a zonei rustice pentru a învăța o lecție de neuitat. Apostolii proaspăt rânduiți ai lui Isus stăteau în apropierea Lui; privindu-i, le-a spus: „Voi sunteți lumina lumii.”

De fapt, Isus este adevărata lumină a lumii, dar El a ales oameni pentru a reflecta lumina caracterului Său iubitor. Asemenea unei lumânări într-un sfeșnic sau ca razele soarelui peste acele sătucuri de pe colinele din apropiere, ei trebuiau să arate prin viața lor cum este Isus. Matei 5:14-16

Aplicație: Și viețile noastre trebuie să dea mărturie despre cum este Isus, mai ales că atât de mulți oameni sunt în întuneric și nu își dau seama de dragostea lui Isus pentru noi sau despre dorința Sa de a ne salva de păcate. Îngerii așteaptă să ne folosească pentru a le da lumină și ca să le spunem despre Isus și puterea Lui de a salva. Dragostea noastră, blândețea și răbdarea manifestate când lucrurile nu merg cum ne dorim, precum și rezistarea în fața ispitelor și a luării de atitudine pentru Dumnezeu – toate acestea sunt luminile care strălucesc și îi atrag pe oameni la Isus. Nu vrei să alegi din nou să-L lași pe Isus să trăiască în tine, să-ți controleze viața astfel încât să fii o lumină pentru El azi?

Cu cât Isus spunea mai multe în predica Lui, cu atât mai mult fariseii erau siguri că El încerca să distrugă legea. El știa ce gândeau ei, așa că a spus: „Să nu credeți că am venit să distrug Legea și Prorocii. Nu am venit să distrug, ci să împlinesc.”

Legile despre sacrificiile ce simbolizau moartea lui Isus ca adevăratul Miel al lui Dumnezeu aveau să se „împlinească” în curând prin moartea Sa. Acele legi și celelalte daruri și sărbători – cuvintele scrise ca să fie martore împotriva lor (Deuteronomul 31:24-26) – aveau să fie nimicite când Isus urma să fie pironit pe cruce (Coloseni 2:14). Însă legea lui Dumnezeu, Cele Zece Porunci, nu au fost nimicite la cruce. Acestea nu fac parte din zapisul scris de Moise. În loc de asta, acestea au fost enunțate de Însuși Dumnezeu pe Muntele Sinai, fiind apoi scrise cu propriul Său deget pe două table de piatră (Exodul 31:18).

De asemenea, aceste două table de piatră nu au fost așezate „lângă chivot”, cum s-a întâmplat cu cartea legilor scrise de Moise. În schimb, ele au fost puse în chivot. Apoi, capacul chivotului, numit capacul milei, a fost așezat deasupra. Exodul 40:20

Deasupra capacului milei se găsea o lumină supranaturală numită Șekina, un simbol al prezenței lui Dumnezeu peste Cele Zece Porunci ale Lui, care mărturisesc despre felul cum funcționează guvernarea Sa – în cer și pe pământ. Asta înseamnă că o lege care este schimbată ar putea să nu fie o lege a lui Dumnezeu. Isus nu a încălcat legea lui Dumnezeu. Citește Psalmii 119:126

Simbolul prezenței lui Dumnezeu pe capacul milei arată că El este milos și ne iartă când ne mărturisim păcatele. Biblia spune că păcatul înseamnă încălcarea legii lui Dumnezeu (1 Ioan 3:4). Dar dacă nu există lege, sau dacă scopul ei s-a încheiat la cruce, cum cred unii oameni, atunci nu poate exista neascultare și, prin urmare, nici păcat (Romani 4:15). Dar noi știm că păcatul există și vedem asta în lumea din ziua de azi. Cât de ciudat și de prostesc să crezi că legea lui Dumnezeu poate fi desființată.

Aplicație: Așadar, cum a împlinit Isus legea fără să o desființeze sau să o elimine? El i-a împlinit cerințele așa cum și tu ai împlinit cerințele de la școală în clasa a treia fără să o desființezi. Ascultând în mod perfect de lege, Isus a arătat cât de importantă este. Iar El ne promite că ne-o va scrie în mințile noastre, astfel încât și noi să ne supunem ei. Isaia 42:21

Isus îi ajuta pe oameni să înțeleagă sensul real al Celor Zece Porunci. Cum crezi că s-au simțit fariseii când a explicat că uciderea oamenilor începe cu ura? Aceștia Îl urau pe Isus și plănuiau să-L ucidă. Matei 5:21,22 Rodul răutății, al urii și al răzbunării este moartea – chiar dacă credem că nu vom ucide vreodată pe cineva. Dacă iubim oamenii, așa cum Isus i-a iubit, atunci nu îi vom urî.

Ne vom ruga pentru ei și vom face tot ce putem mai bine pentru a rezolva toate problemele pe care le avem cu ei, ca să-i câștigăm de prieteni. Acest lucru nu este întotdeauna ușor, dar Isus ne dă curajul de care avem nevoie, atunci când alegem să ne supunem Lui. Matei 5:23,24

După aceea, Isus a vorbit despre a șaptea poruncă, care este valabilă atât pentru oamenii celibatari, cât și pentru cei căsătoriți. Căsătoria și Sabatul sunt daruri oferite lumii noastre încă de la început, iar Satana face tot ce poate ca să le distrugă. O modalitate prin care distruge căsătoria este prin ispitirea oamenilor de a nu asculta de porunca a șaptea, iar acea neascultare începe în minte. Matei 5:27,28 Nu e de mirare că este atât de important să ai mintea pură! Isus a spus că mai bine ne-am pierde ochii și mâinile decât să-l lăsăm pe Satana să le folosească pentru a ne conduce la gânduri greșite și care cedează ispitelor. Matei 5:29,30

În continuare, Isus a vorbit despre înțelesul adevărat al poruncii a treia. Sunt numeroase căi prin care putem să luăm „numele Domnului în deșert”. Nu trebuie să folosim numele lui Dumnezeu într-un fel neglijent, lipsit de evlavie, sau să-l folosim alături de cuvinte lipsite de sens, cum sunt expresiile vulgare. Să juri (promiți) în sala de judecată că vei spune adevărul nu înseamnă să iei în deșert numele lui Dumnezeu.

Sunt multe modalități prin care nu ascultăm de a noua poruncă, cea despre depunerea unei false mărturii. Ca să minți, câteodată nu trebuie să spui niciun cuvânt. Orice decepție – până și complimentele sau exagerările, ori doar o privire, o mică mișcare cum ar fi să înclini capul pentru aprobare sau să-l clatini negând, comportamentul inocent când știi că ești vinovat – toate acestea sunt modalități prin care putem minți.

Aplicație: Dacă ne-am aminti să ne întrebăm dacă Isus ar vorbi așa, dacă S-ar comporta așa sau dacă ar gândi așa, ne-am schimba multe dintre cuvintele și acțiunile noastre. Gândește-te la asta.

Probabil că oamenii aflați pe versantul muntelui care Îl ascultau pe Isus în acea dimineață de vară au rămas mult pe gânduri. Ceea ce auzeau era atât de diferit de învățăturile cărturarilor și fariseilor. Iar ceea ce i-a învățat Isus după aceea probabil că i-a șocat cu totul. Mai întâi, le-a reamintit de una dintre regulile date prin Moise pentru poporul care israeliții trebuiau să devină. Regula aceea spunea că atunci când cineva rănea o altă persoană intenționat, judecătorul trebuia să comande pedepsirea criminalului prin același mod prin care acesta îi adusese daune victimei. Leviticul 24:19,20

Această lege fusese dată pentru a ghida guvernul să pedepsească astfel de oameni. Însă oamenii nu trebuiau să zică: „Cum mi-a făcut el, așa am să-i fac și eu.” (Proverbele 24:29) Asta îi învăța Isus pe oameni în acea dimineață pe versantul muntelui. Citește despre asta în Matei 5:38-42

Isus nu vorbea împotriva legilor drepte care protejau oamenii. El dăduse israeliților multe legi prin care să fie condus poporul și le-a spus cum să-și aleagă judecători și martori. Dar ei nu trebuiau să „se răzbune” pe cei care i-au rănit. Asta era treaba conducătorilor. Ce trebuiau ei să le facă, în loc de asta, vrăjmașilor care îi urau? Matei 5:43,44

Evreii îi urau pe conducătorii lor romani, precum și legile pe care aceștia le impuseseră. Una dintre aceste legi le solicita ca, în unele situații, să care bagajele soldaților romani aflați în trecere, dar numai pe o distanță de o milă. Oricum, Isus le-a spus că trebuie să se supună acelor legi; ba mai mult, le-a cerut să facă în plus față de cerințele lor. Prin urmare, ei trebuiau să se ofere să fie de ajutor cu bucurie și să care bagajele soldaților două mile în loc de una. Făcând astfel, îi puteau ajuta pe romani să-și dorească să-L cunoască pe Dumnezeul lor iubitor. Matei 5:41,45-48

Aplicație: Unii oameni nu fac decât ce li se cere și nici măcar puțin mai mult. Asta seamănă cu a căra bagajele soldaților doar cât li se cerea. Aceștia sunt oameni care merg doar o milă. Nu ai vrea mai degrabă să faci mai mult decât ți s-a cerut și să mergi două mile, astfel încât să fii cunoscut drept „copil al Tatălui nostru din cer” care iubește să facă bine altora? Citește din nou Matei 5:44,45.