Isus respins

Ioan Botezătorul a pregătit calea pentru ca Isus să-Și înceapă lucrarea. Bătrâni și tineri, bogați și săraci, lideri și oameni obișnuiți – cu toții s-au dus în pustie ca să-l asculte predicând. Și cu toții au știut că trebuie să-și schimbe felul păcătos de a trăi.

Cei pe care Ioan i-a botezat s-au pocăit de păcatele lor și le-au mărturisit. Botezul lor simboliza curățirea de acele păcate. Printre cei care s-au botezat au fost până și vameși. Ce credeau însă fariseii și alți lideri religioși despre lucrarea lui Ioan? Luca 7:29,30.

Până și Irod Antipa s-a simțit vinovat când a auzit predica lui Ioan. El era fiul lui Irod cel Mare și conducătorul Pereii și Galileii. Divorțase de prima nevastă și se căsătorise cu Irodiada, soția unuia dintre frații lui. Prin urmare, Ioan l-a mustrat pentru că trăiește cu aceasta. Acest lucru a înfuriat-o pe Irodiada, care l-a convins pe Irod să-l bage pe Ioan în închisoare. Irodiada îl ura pe proroc. Matei 14:3,4

Îți imaginezi să fii legat într-o temniță solitară, întunecată? Pentru Ioan Botezătorul, acest lucru a fost în mod special dificil, deoarece trăise și lucrase în natură toată viața. El predicase unor mari mulțimi în aer liber în pustietate, iar acum se găsea singur într-o celulă de închisoare sufocantă. Ucenicii lui aveau voie să-l viziteze și credeau, probabil, că Isus avea să facă o minune în curând ca să-l elibereze din închisoare. La urma urmelor, Ioan pregătise calea pentru ca oamenii să creadă în Isus. Dar săptămânile au trecut și Ioan era în continuare în închisoare. Auzise despre vindecările miraculoase ale lui Isus. De ce nu făcea însă nicio minune ca să-l elibereze? De ce nu făcea ce așteptau ei ca Mesia să facă?

Ioan era tulburat. Totuși, ca „voce” care a pregătit calea pentru Isus, el și-a îndeplinit lucrarea atât de bine, încât oamenii, mai târziu, au spus: „Tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat.” (Ioan 10:41)

Aplicație: Nu ai vrea ca oamenii să spună același lucru și despre tine?

Ucenicii lui Ioan Botezătorul se întrebau de ce Isus nu făcea nimic ca să-l elibereze pe Ioan din închisoare sau ca să-i elibereze pe evrei de romani. Aceștia aveau îndoieli despre Isus și le-au împărtășit cu Ioan. Se înșelaseră oare în privința lui Isus și cine era El?

Întrebările lor nu-l încurajau pe bietul Ioan, ci mai degrabă îl tentau să se îndoiască și el. Ioan făcuse tot ce putuse mai bine ca să mustre păcatul și ca să-i pregătească pe oameni pentru venirea lui Isus. Fusese lucrarea lui în zadar? Dar când și-a amintit de ceea ce se întâmplase la botezul lui Isus, credința lui în Isus s-a întărit. Îl auzise pe Dumnezeu declarând „Acesta este Fiul Meu preaiubit” și văzuse porumbelul coborându-se din ceruri. Cum ar fi putut să se îndoiască de asta?

Ioan a ales cu înțelepciune să nu-și discute îndoielile și îngrijorările cu ucenicii lui. Dar după ce a trecut o perioadă lungă de stat în închisoare, Ioan a trimis doi dintre discipolii lui cu un mesaj la Isus. Aceștia trebuiau să se întoarcă cu răspunsuri, iar Ioan spera că credința lor avea să li se întărească și că Isus avea să trimită un mesaj personal. Ce l-au întrebat cei doi ucenici pe Isus? Luca 7:19,20

Cum de a fost posibil ca o astfel de întrebare să vină din partea lui Ioan și a ucenicilor lui? Dacă se îndoiau atât de tare, ce ar fi putut să gândească alții? Isus nu le-a spus că El era Mesia. În loc de aceasta, El le-a arătat asta continuându-Și lucrarea de vindecare și de predicare de peste zi; iar ucenicii lui Ioan au privit și au ascultat. Luca 7:21

Minunile pe care le-a făcut Isus și felul în care îi învăța pe oameni i-a uimit pe ucenicii lui Ioan. Aceștia fuseseră fermecați de cuvintele Sale, deoarece „niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” (Ioan 7:46). Până la sfârșitul acelei zile, nu s-au mai îndoit că Isus era Mesia. Apoi, Isus i-a chemat pe ucenicii lui Ioan la El. Ce le-a spus? Luca 7:22,23

Aplicație: Dacă Satana te va ispiti vreodată să te îndoiești, nu vorbi cu alți oameni despre asta, pentru a nu-i descuraja. În loc de aceasta, fă ceea ce au făcut discipolii lui Ioan – du-te și petrece timpul cu Isus. Studiază viața Lui și Cuvântul Său cu evlavie și rugăciune. Pe măsură ce vei face și crede de bunăvoie tot ceea ce El spune, o să vezi cum credința ta în El este întărită.

Cei doi ucenici ai lui Ioan Botezătorul se asiguraseră acum că Isus era Mesia. Prin urmare, s-au grăbit să se ducă să-i spună lui Ioan și celorlalți ucenici ai lui ce au văzut și ce au auzit. Le-au spus despre vindecările lui Isus și despre faptul că învăța numeroși oameni, care erau captivați de cuvintele Lui.

Ioan asculta și fiecare îndoială pe care Satana încercase să i-o strecoare în minte se evapora. După aceea, a fost gata să primească mesajul personal pe care i l-a trimis Isus. Citește-l în Luca 7:23 și spune ce crezi că însemna pentru Ioan. Probabil că Ioan s-a gândit de nenumărate ori la ceea ce s-a întâmplat la botezul lui Isus – Duhul Sfânt care S-a coborât peste El sub forma unui porumbel și vocea lui Dumnezeu care a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit.” De asemenea, s-a gândit și la cuvintele pe care Duhul Sfânt l-a inspirat să le zică de mai multe ori: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”

Pentru Ioan însă, aceste lucruri aveau sens când le aplica unui Mesia cuceritor, așa cum doreau conducătorii poporului. El nu s-a gândit că se aplicau unui Mesia care făcea acel tip de lucrare ca Isus până când nu s-au întors ucenicii lui să dea raportul. Acum, profeții precum cea din Isaia 61:1 aveau brusc un nou înțeles pentru el și a înțeles într-un mod mult mai limpede lucrarea lui Isus.

Chiar dacă Ioan însuși era profet, el tot nu înțelegea totul despre misiunea lui Isus. Cu toate acestea, nu s-a mai întrebat niciodată dacă El era sau nu Mesia. Cât despre el însuși, era mulțumit să rămână în închisoare sau cu orice avea să permită Dumnezeu să i se întâmple. De asemenea, și-a dat seama că nici liderii religioși nu vor înțelege misiunea lui Isus.

Isus a spus că Ioan era mai mult decât un profet și că niciodată nu a fost unul mai mare decât el (Matei 11:9,11). Lucrarea sa era să-i pregătească pe oameni pentru prima venire a lui Isus. Acest lucru era foarte important.

Aplicație: Și noi avem o misiune importantă. Lucrarea noastră cea mai mare este să-i pregătim pe oameni pentru a doua venire a lui Isus.

Isus Și-a început lucrarea publică în Iudeea, când a curățat templul din Ierusalim de Paști, în primăvară. Până în toamnă, a continuat să-i învețe și să-i vindece pe oamenii din Iudeea. Iarna aceea Și-a petrecut-o în Galileea, unde l-a vindecat pe fiul nobilului, iar în primăvară S-a întors la Ierusalim.

Atunci l-a vindecat pe slăbănogul de la scăldătoarea Betesda și a fost arestat că a făcut asta în Sabat. A fost dus înaintea Sinedriului, unde le-a spus conducătorilor acelui consiliu că El este Fiul lui Dumnezeu. Aceștia au considerat că blasfemiază și L-au respins. Prin urmare, S-a întors în Galileea și Și-a continuat lucrarea acolo.

Conducătorii din Iudeea îi priveau cu superioritate pe galileeni, pe care îi considerau ignoranți și neciopliți. Isus mergea însă prin cetățile și satele lor, și oamenii se adunau în mulțimi mari ca să-L asculte. Mințile celor de aici erau mai deschise să învețe adevărul. Adesea, Isus trebuia să Se ascundă până scădea entuziasmul oamenilor. Exista pericolul ca romanii să bănuiască despre ei că ar plănui o revoltă. Ce anume predica El de provoca o încântare atât de mare? Marcu 1:14,15

Ce voia să spună Isus prin „s-a împlinit vremea”? „Vremea” la care se gândea El este menționată în profeția celor 70 de săptămâni din Daniel 9:24 Această perioadă e totuna cu 490 de zile, iar o zi în profeție reprezintă un an. Ezechiel 4:6 Prin urmare, 70 de săptămâni înseamnă 490 de ani. Dumnezeu oferea poporului Său, evreilor, 490 de ani ca să renunțe la păcate și să-L urmeze cu adevărat pe El.

În aceeași linie de interpretare, primele 69 de săptămâni din cele 70 reprezintă 483 de ani. Aceste perioade au început în toamna anului 457 î.Hr., când a intrat în vigoare decretul de reconstruire a Ierusalimului dat de împăratul Artaxerxe (Ezra 7:9,11-15). Începând de la această dată, cei 483 de ani s-au încheiat în toamna anului 27 d.Hr. Ce s-a întâmplat atunci? Profeția din Daniel spune că anii aceia vor ține până la „Mesia, Cârmuitorul.” „Mesia” înseamnă „Unsul”. Isus a fost uns de Duhul Sfânt după botezul Lui, în toamna anului 27 d.Hr. (Luca 3:21,22). Astfel, se îndeplinea cu exactitate profeția de 483 de ani din Daniel. Și la asta Se referea Isus când a spus „s-a împlinit vremea” (Daniel 9:25).

Aplicație: De asemenea, Biblia ne spune cu claritate că acum trăim în „timpul sfârșitului” (Daniel 12:4,10). Ne pregătim noi pentru a doua venire a lui Isus?

În Galileea exista o cetate pentru care Isus simțea un dor special. Era vorba de Nazaret – cetatea cu reputație proastă în care crescuse. Până să ajungă Isus din nou în vizită, probabil că toată lumea auzise despre El și lucrurile minunate pe care le spunea și le făcea. După cum Îi era obiceiul, de Sabat, a intrat în sinagogă – aceeași pe care o frecventase cu credincioșie pe măsură ce creștea. Toți oamenii Îl cunoșteau.

Când I s-a cerut să citească din Scriptură, oamenii L-au privit cu nerăbdare. Erau obișnuiți să audă profeții despre Mesia și nu oboseau niciodată să li se reamintească despre venirea Sa iminentă. La fel ca numeroși alți compatrioți, aceștia credeau că Mesia va veni cu o armată pentru a-i elibera din mâna vrăjmașilor și pentru a la face poporul măreț. Cu astfel de idei în minte, nu erau pregătiți să primească mesajul pe care aveau să-l audă.

Isus a citit una dintre minunatele profeții despre Mesia din Isaia 61:1,2. După aceea, în timp ce explica sensul acesteia, Duhul Sfânt S-a adresat inimilor oamenilor, iar aceștia au fost încântați. Din adunare s-a auzit „Amin!” și „Lăudat să fie Domnul!”.

Ce a spus Isus după aceea? Luca 4:21 La început, s-a lăsat liniște peste sinagogă. Apoi, oamenii au înțeles brusc ceea ce voia să spună, iar acest lucru i-a șocat. El zicea că El era Mesia „unsul... care să le predice” lor. Și de ce le predica El lor? Deoarece, așa cum spunea profeția, aceștia erau prizonieri ce aveau nevoie să fie eliberați din păcat. Ei și-au dat seama de teribilul adevăr că se îndepărtaseră de Dumnezeu. Însă în loc să recunoască asta, continuau cu încăpățânare să se gândească la ei înșiși ca la descendenții lui Avraam, căruia Dumnezeu îi făcuse făgăduințe mărețe. Cum putea să fie Isus Mesia și să vorbească așa cu ei?

Aplicație: Tu cum reacționezi când îți sunt evidențiate greșelile?

Oamenii prezenți în sinagoga din Nazaret în Sabatul când Isus Se afla în vizită erau mândri că sunt descendenți ai lui Avraam. Aceștia erau siguri că se supuneau legii lui Dumnezeu. Când și-au dat seama însă că Isus aplica profeția lui Isaia în dreptul lor, scoțând în evidență nevoia de a-i elibera din păcat, au rămas șocați: „Nu este acesta fiul lui Iosif?”, au întrebat ei. Atunci, cum ar putea El să fie Mesia?

Auziseră de minunile pe care le făcuse Isus în alte locuri și acum sperau că va face câteva și în cetatea Lui natală. Isus știa ce aveau în minte; ce a spus El, descriindu- le gândurile într-o parabolă? Luca 4:23,24

După aceea, Isus le-a reamintit că Dumnezeu îl trimisese pe Ilie la neamuri pentru propria lui siguranță. O văduvă din Sarepta și-a arătat credința, protejându-l de Ahab, împăratul Israelului. De asemenea, le-a reamintit că Elisei îl vindecase de lepră pe Naaman, un comandant păgân de oștiri, însă nu i-a vindecat și pe leproșii din Israel. Era ca și cum le spunea că neamurile păgâne erau mai bune decât israeliții. Acest lucru a înfuriat și mai tare poporul. Deși erau mândri că păzeau legea, dintr-odată, erau gata să-L ucidă pe Isus. Care le era planul când L-au scos afară din sinagogă? Luca 4:28,29

Probabil că cei din familia lui Isus s-au îngrozit fiind martori la ceea ce se întâmpla. Au văzut oamenii aruncând cu pietre spre El și grăbindu-se să-L ducă pe stânca de pe marginea unei prăpăstii. După aceea, dintr-odată, El a dispărut. Îngerii care au fost alături de El în sinagogă L-au luat din mijlocul mulțimii înfuriate și L-au dus într-un loc sigur, iar oamenii nu L-au mai văzut nicăieri. În acel Sabat, în sinagoga lor, a fost momentul cel mai potrivit ca oamenii din Nazaret să-L accepte pe Isus ca Mesia. El dorea cu disperare să-i salveze de nimicirea veșnică spre care îi conduceau păcatele lor, dar ei au refuzat. Câteva luni mai târziu, Isus a vizitat din nou Nazaretul, iar oamenii L-au respins din nou. Maria însă, mama Lui dragă, credea în El și, după alte câteva luni, frații Lui vitregi și, probabil, surorile Lui vitrege L-au acceptat ca Mântuitor al lor (Faptele Apostolilor 1:14).

Aplicație: Cât de repede se poate transforma furia în ură și răzbunare crudă! Crezi că Isus poate apela la noi prin cei care ne dojenesc?