Timpul pentru judecată

Când ne gândim la judecată, ne gândim că mergem la tribunal, poate pentru o amendă pentru viteză sau altă contravenție. Deseori nu ne gândim că este o veste bună să stăm în fața unui judecător sau a juriului. De obicei, ne gândim la Evanghelie ca fiind vestea cea bună. De fapt, chiar cuvântul „evanghelie” înseamnă „veste bună”. Prin urmare, ar trebui să fie interesant studiul prezentării de către înger a Evangheliei ca o solie uimitoare a judecății. În această lecție, vom lua mai întâi în considerație ora judecății, apoi cum trebuie să trăim în timpul acesteia și, în final, cum să ne asigurăm că primim un verdict favorabil în urma judecății.

Apocalipsa 14:6-7: Și am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui, și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!”

Acest fragment este numit solia primului înger. Îngerul anunță că ora judecății a sosit. Cum știm că este timpul anunțării acestei solii? Răspunsul implică profețiile biblice și calculele matematice. O altă lecție se va ocupa de acest subiect mai în detaliu, însă în această săptămână vom face prezentarea cât mai simplă posibil. În anul 457 î.Hr., un împărat persan a poruncit reconstruirea Ierusalimului și reluarea serviciului în templu. Acest moment reprezintă începutul unei lungi profeții, cea a celor șaptezeci de săptămâni din Daniel 9, în care era prevestit botezul lui Isus în anul 27 d.Hr.

Perioada de șaptezeci de săptămâni era prima parte dintr-o perioadă profetică mult mai lungă, de 2.300 de ani, menționată în Daniel 8:14. Dacă adăugăm 2.300 de ani din toamna anului 457 î.Hr., ajungem în toamna anului 1844 d.Hr. În figura de mai sus poți vedea cronologic perioada profeției. Să ne uităm acum la Daniel 8:14.

Daniel 8:14: Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit!

În Biblie, cuvântul „curățit”, sau „purificat” simbolizează procesul îndepărtării păcatului (vezi Isaia 6:7; Ieremia 33:8; 1 Ioan 1:9).

Evrei 9:22: Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu este iertare.

Curățirea însă cere o judecată.

Isaia 4:4: După ce va spăla Domnul murdăriile fiicelor Sionului și va curăți Ierusalimul de vinovăția de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecății și cu duhul nimicirii.

Timpul curățirii sanctuarului este același cu timpul judecății. De fapt, evreii se refereau la ritualul anual al curățirii sanctuarului cu denumirea de „Yom Kippur”, adică ziua judecății. Sanctuarul evreiesc ne îndreaptă atenția spre ziua judecății din ceruri, care, în conformitate cu profeția din Daniel 7-9, a început pe 22 octombrie 1844. 

1. Desenează pe o foaie separată de hârtie propria cronologie profetică. Marchează datele importante și scrie din Scriptură de unde provin aceste date. Poate dorești să revezi Tragedia veacurilor, pp. 325-329. Folosește schema ta pentru a explica cuiva profeția de 2.300 de ani și relația ei cu judecata.

De obicei, oamenii se îmbracă frumos când merg la tribunal. Infractorii, care înainte de arestare purtau pantaloni cu turul lăsat și aveau părul neîngrijit, vin la tribunal cu părul tuns și îmbrăcați la costum. De ce? Pentru că un juriu poate fi influențat de astfel de lucruri. Este greu să ne imaginăm că un tânăr arătos și bine îmbrăcat este un infractor violent.

Noi suntem ușor influențați de apariția exterioară a unei persoane, deoarece asta este tot ceea ce putem vedea. În schimb, Dumnezeu vede ce este dedesubt – gândurile, motivele și intențiile noastre.

1 Samuel 16:7: Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă.

În Biblie, îmbrăcămintea este folosită ca un simbol pentru gândurile și sentimentele noastre obișnuite (caracterul nostru), pe care doar Dumnezeu le poate vedea. Din fire, sentimentele și gândurile noastre obișnuite sunt necurate, fiind reprezentate printr-o „haină mânjită” (Isaia 64:6). Judecata este ilustrată prin imaginea lui Dumnezeu, care ne cercetează hainele. Doar o singură haină este acceptată la judecată (Vezi Matei 22:1-14). Această haină necesară este mantia perfectă a neprihănirii lui Isus. El a țesut-o de mână, fir cu fir, moment cu moment, prin ascultarea Sa perfectă de Legea lui Dumnezeu, indiferent de motivele, intențiile, gândurile, deciziile și acțiunile din viața trăită de El pe pământ.

El oferă haina Sa perfectă tuturor celor care acceptă invitația Lui de salvare. Noi o primim atunci când ne predăm necondiționat lui Hristos, pocăindu-ne prin renunțarea la căile și obiceiurile noastre rele, pentru a urma călăuzirea Lui. Noi suntem plini de păcate, dar Isus „S-a arătat ca să ia păcatele; și în El nu este păcat” (1 Ioan 3:5). Chiar numele Lui, Isus, ne amintește că El a venit pentru a „mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei 1:21).

Prin ascultarea Lui perfectă, El a făcut posibil ca fiecare om să asculte de poruncile lui Dumnezeu. Când ne predăm lui Hristos, inima noastră se unește cu inima Lui, voința noastră este cuprinsă în voința Lui, mintea noastră devine una cu mintea Lui, gândurile noastre Îi sunt predate Lui; noi trăim viața Lui. Asta înseamnă să fii îmbrăcat cu mantia neprihănirii Lui. – Ferestre spre cer, p. 312

La judecata din cer se hotărăște dacă ne-am schimbat hainele mânjite ale îndreptățirii de sine cu mantia perfectă a neprihănirii adevărate a lui Hristos. Cei care, asemenea fariseilor și saducheilor mândri, refuză să-și predea hainele mânjite și aleg să nu accepte mantia perfectă a lui Hristos pot fi oameni care vin la biserică. Ei pot fi foarte religioși, dar vor fi respinși la judecata de curățire. Ei nu sunt „curați” deloc (Vezi Matei 5:20).

2. Citește Isaia 26:10. Isus a plătit deja pentru păcatele nelegiuiților. De ce nu poate Dumnezeu să-i ierte pur și simplu și să-i ia în cer?

3. Răspundeți la următoarele întrebări după ce citiți Zaharia 3:1-7 și Matei 22:1-14. La fel de folositoare sunt paginile 582-592 din Profeți și regi și paginile 307-319 din Ferestre spre cer. 
Care este haina neprihănirii lui Hristos?
Cât costă și cum o poți obține?
Ce se va întâmpla cu tine dacă refuzi să primești haina neprihănirii lui Hristos?

Păcatul nu te răsplătește niciodată. De ce este așa? Din cauza judecății. Cum toată lumea va fi judecată, fiecare om care a trăit de-a lungul istoriei ar fi trebuit să poarte acest gând în minte. Dacă un soldat care a trăit cu cinci sute de ani în urmă a înșelat un om pentru un cal, atunci când va fi judecat, o să-și dorească să nu o fi făcut. Toată plăcerea și folosul obținute de pe urma calului furat vor fi pedepsite cu dreptate; așadar, indiferent cât de mult s-a bucurat de cal în viața aceasta, el va regreta că a luat acea decizie.

Judecata are loc în cer de la data de 22 octombrie 1844. Cu toate că la ora aceasta morții sunt judecați, în curând, va începe judecata celor ce sunt în viață. Acest lucru ne face să ne gândim la două lucruri:
1. Toată lumea trebuie să trăiască neprihănit, ținând cont că toți vor fi judecați.
2. Cei care trăiesc în timp ce are loc judecata trebuie să se pregătească pentru verdictul primit înainte să moară.

Ținând cont că vei primi un verdict din cer, vei vrea ca acest verdict să fie „nevinovat”. Așadar, ai nevoie de milă, deoarece ești vinovat. Vestea bună este că mila lui Dumnezeu ne poate declara nevinovați și că El este dispus să ne ierte păcatele (Vezi Ezechiel 18:21,22; 1 Ioan 1:9). Există însă niște condiții pentru a avea parte de mila și iertarea lui Dumnezeu:
1. Trebuie să-i iertăm de bunăvoie pe alții.
2. Nu trebuie să ne comportăm noi înșine ca niște judecători, condamnându-i pe cei din jurul nostru pentru greșelile și păcatele lor. Atunci când găsim greșeli la alții, ne putem aștepta ca Dumnezeu să găsească greșeli și la noi.

Matei 7:1-5: Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poți zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” și, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

Când păstrăm resentimente, când disprețuim persoanele vinovate sau tratăm oamenii de parcă nu sunt importanți pentru noi, demonstrăm că nu ne gândim la judecata din cer.

Romani 14:10: Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

Când interacționăm cu oamenii, cuvintele noastre trebuie să arate că gândim bine despre alții. Isus ne tratează mai bine decât merităm. Și dacă apreciem cu adevărat mila Lui, vom fi bucuroși să o manifestăm și noi față de alții. Trebuie să ne bucurăm că este privilegiul nostru să-i tratăm pe alți oameni mai bine decât merită.

Iacov 2:12-13: Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o Lege a slobozeniei: căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruiește judecata.

În predica Sa cea mai cunoscută, Isus ne spune cum ne putem aștepta să beneficiem de milă. Matei 5:7: Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Toată lumea va fi judecată. Nu putem evita asta. Cu siguranță, vom culege ce am semănat.

2 Corinteni 5:10: Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Ținând cont că lucrurile stau astfel, ar fi bine să nu trăim doar pentru ziua de azi. Mai bine să păstrăm în minte gândul solemn al judecății și să ne pregătim pentru aceasta în fiecare zi.

4. Cine va sta în fața scaunului judecății lui Hristos? 2 Corinteni 5:10; Eclesiastul 12:13,14; Romani 14:10-13

5. Citește pilda lui Isus despre robul nemilos. Matei 18:21-35. Față de cine trebuie să dăm dovadă de milă? De ce este atât de important să fii iertător? Matei 6:14

Forța de înaintare a lui Dumnezeu

Nigeria este cea mai populată țară din Africa și este compusă din mai mult de 250 de grupuri etnice. Adventiștii reprezintă un pic mai mult de 0,001% din populație. AWR lucrează să răspândească mesajul Evangheliei oamenilor din această țară nevoiașă. Președintele uniunii, fratele Owolabi, a auzit rapoarte venind din sătucul Lomordu, aflat în îndepărtatul stat Taraba. Din cei aproximativ 100 de locuitori ai satului, 16 au început să asculte transmisiunile pe unde scurte ale AWR în limba hausa. Tot mai mulți oameni li s-au alăturat treptat și au început și ei să asculte, numărul ascultătorilor frecvenți ajungând la 38.

Oamenii din această zonă formează un amestec de creștini și musulmani tradiționaliști. Pe măsură ce ascultau programele, ei au verificat ceea ce auzeau cu Bibliile lor. Convingându-se, s-au hotărât din proprie inițiativă să păzească Sabatul. În curând, au vrut să meargă să caute biserica aceasta la care voiau să adere, așa că au călătorit în capitala statului, unde, în cele din urmă, au găsit o biserică adventistă de ziua a șaptea. Prezentându-se membrilor bisericii, sătenii din Lomordu au întrebat: „Voi sunteți cei care fac programele AWR? Noi suntem cu voi.” Fratele lui Owolabi este membru al acelei biserici, așa că i-a telefonat și i-a spus președintelui de vizita neașteptată.

Fratele Owolabi și-a spus: „Vreau să văd cu propriii ochi dacă este adevărat!” L-a luat pe trezorierul uniunii cu el, și cei doi bărbați au început lunga călătorie spre Lomordu. Când au ajuns în cele din urmă în sat, au descoperit că noul grup de păzitori ai Sabatului construise o structură simplă care să slujească drept biserică, folosind bețe de bambus și paie, pe un teren donat de liderul lor, un fermier cu mult pământ. Fratele Owolabi a declarat: „Vă spun că a fost cea mai frumoasă biserică în care m-am închinat vreodată, în cel mai bun Sabat pe care l-am trăit vreodată ca lider de biserică!” Optzeci și cinci de oameni au fost prezenți în biserică, inclusiv liderul laic al zonei. „Regatul” lui era compus din 20 de sate. Fratele Owolabi a spus: „Ușa este deschisă acum pentru a relaționa cu alți oameni din regiune. Vrem să ajungem și la celelalte 19 sate. Noi trebuie să lucrăm ca biserică și ca lideri ai acesteia acolo unde Dumnezeu lucrează.”

Liderii bisericii au căzut de acord să sponsorizeze salariul unui misionar, care și-a petrecut următorul an lucrând cu oamenii din Lomordu și din împrejurimi; de asemenea, au contribuit cu niște bani la construirea unei biserici din cărămizi de beton. Mai mult, uniunea a dedicat 30% din bugetul anual pentru evanghelizare pentru răspândirea Evangheliei în regiunea aceasta. „Apreciem foarte mult lucrarea pe care o face AWR în Nigeria”, spune fratele Owolabi. „Transmisiunile radiofonice pe unde FM nu pot ajunge atât de departe; dar cu transmisiunile radiofonice pe unde scurte, Evanghelia poate fi auzită la mare distanță. Anul trecut, am primit o scrisoare cu fonduri de la un donator anonim pentru achiziționarea de radiouri de la un producător local. Dacă putem pune la dispoziția oamenilor mai multe radiouri, vom fi uimiți de ce anume se va întâmpla în nordul Nigeriei. Îi mulțumim Dumnezeului atotputernic pentru lucrarea Sa și mulțumim AWR pentru munca depusă pe teren.”

Directorul studioului AWR din Nigeria spune: „Nu o să vă vină să credeți ce răspuns primim. Studioul primește apeluri telefonice de la ascultători la fiecare cinci minute, precum și numeroase mesaje scrise. De fapt, un raport arată că programele AWR au a doua rată de reacție din statul Taraba. Acest lucru este miraculos, ținând cont că nordul Nigeriei este un teritoriu dominat de musulmani.” Fratele Owolabi spune că acum înțelege că AWR este o forță de înaintare, iar lucrătorii bisericii doar merg să culeagă sufletele. 

Prietenul nostru ceresc

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.” ... „Pe cine Altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.”

Trebuie să ne educăm și să ne antrenăm mintea, astfel încât să avem o credință inteligentă și o prietenie strânsă cu Isus. În cazul în care nu prețuim continuu prietenia dintre Dumnezeu și sufletele noastre, vom ajunge să ne separăm și să mergem despărțiți de El. Dacă ne facem prieteni dintre cei din jurul nostru și ne punem încrederea în umanitate, sentimentele noastre vor fi deturnate de la Cel care merită închinarea adevărată. Nu trebuie să permitem indiferenței să ne răcească dragostea pentru Răscumpărătorul nostru. Dacă avem părtășie cu El, trebuie să-L avem pe Domnul mereu înaintea noastră și să-L tratăm ca pe un Prieten onorat, dându-I întâietate în sentimentele noastre. Trebuie să vorbim despre farmecul Lui fără pereche și să cultivăm constant dorința de a avea o cunoaștere mai bună a lui Isus Hristos. Atunci, Duhul Său va avea putere dominantă asupra vieții și caracterului nostru. Dar cât de des este Domnul neglijat în favoarea companiei altora și pentru lucruri lipsite de valoare!

Isus a spus: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.” „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” Nu lăsați niciodată ca distracțiile sau compania altora să intervină între voi și Isus, cel mai bun Prieten al vostru. Puneți-L pe Domnul întotdeauna înaintea voastră. Atunci când înclinațiile naturale vă atrag spre îndeplinirea vreunei dorințe egoiste, puneți-L pe Domnul înaintea voastră ca sfătuitor și întrebați-vă dacă ceea ce vreți să faceți L-ar mulțumi pe Isus. Acest lucru o să-mi crească dragostea pentru cel mai bun Prieten al meu? Dacă o să urmez această cale, o să-L întristez pe Mântuitorul meu drag? Mă va îndepărta de compania Lui? Mă va însoți Isus la această petrecere plină de plăceri, unde toate lucrurile vor fi ușuratice și exuberante, unde nu Se va găsi nimic de natură religioasă, nimic serios, niciun gând despre lucrurile lui Dumnezeu? Dacă Isus mă trimite acolo ca misionar, ca să avertizez pe cineva despre pericolul în care se află, atunci voi fi sigur că Isus nu Se va separa de mine, dar dacă mă duc doar ca să caut propria satisfacție, nu mai pot fi sigur de prezența Mântuitorului. Dacă aleg să merg acolo unde Isus nu poate intra, acolo unde nu-Și poate face locaș, unde inimile celor prezenți spun: „Lăsați-ne în pace cu Sfântul lui Israel!”, atunci voi alege un alt sfătuitor decât Isus.

Marele obiectiv și scop al acestei vieți este să formeze caractere, astfel încât să fim considerați merituoși pentru viața veșnică. Trebuie să acționăm ca ființe raționale și să facem din religie o chestiune practică. Trebuie să-L punem pe Mântuitorul nostru mereu înaintea noastră și să ne educăm astfel încât dorințele noastre să se îndrepte continuu spre El, să medităm continuu la făgăduințele Lui și să ne adresăm Lui cu o credință încrezătoare. Înainte să începeți orice lucrare importantă, amintiți-vă că Isus este Sfătuitorul vostru și că este privilegiul vostru să vă aruncați toate grijile asupra Lui; căci El Însuși vă invită să faceți asta, și va sta la dreapta voastră, ca să nu vă clătinați. Fiți hotărâți în fiecare zi să stați aproape de Dumnezeu, privind la Isus, autorul și desăvârșitorul credinței voastre. Să nu-L tratați cu superficialitate pe Isus; căci nu ați face asta niciunuia dintre prietenii voștri dragi. Să nu-L țineți pe Isus ascuns și să nu-I menționați numele pentru a nu atrage atenția prietenilor voștri spre El, Cel care este la dreapta voastră ca să vă fie sfătuitor. Dacă prietenii voștri ar sta lângă voi, și voi nu ați vorbi cu ei sau despre ei, nu v-ar considera ei lipsiți de respect? „«Un fiu cinstește pe tatăl său și o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine?», zice Domnul oștirilor.”

Sunt mulți care se plâng că Isus pare departe. Dar cine L-a pus la mare distanță? Oare nu e vorba de propriile voastre acțiuni, care v-au separat de Isus? El nu v-a uitat, dar voi L-ați uitat pentru alți iubiți. Dar Domnul spune: „Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și vă voi ierta abaterile.” – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul Dumnezeul nostru.” „Căutați pe Domnul câtă vreme Se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.”

Rugați-vă cu credință și încredeți-vă în Mântuitorul vostru. Faceți toate eforturile necesare pentru a păstra un canal de comunicare deschis între Hristos și sufletul vostru. Căutați orice oportunitate de a fi prezenți unde sunt înălțate rugăciuni, decât să mergeți în locuri unde tendința este de așa natură încât să vă facă să uitați de Dumnezeu. Vrem religia Bibliei și o evlavie practică, eliberată de orice pretenție și sofisticărie. Dacă nu vă păstrați religia Bibliei, o să descoperiți că sunteți separați de Isus Hristos. Din cauza necredinței și a neglijenței, vă veți frânge relația sensibilă de prietenie cu Isus. De ce vă jucați atât de mult cu Prietenul vostru ceresc? De ce simțiți că aveți libertatea să-I slujiți lui Dumnezeu după bunul plac și să neglijați să vă închinați Lui cu bucurie? Aceasta se întâmplă când vă îndepărtați de El, vă lăsați fermecați de vocea seducătorului și vă legați sentimentele de vreun lucru ușuratic, astfel încât ajungeți să fiți în pericol să vă pierdeți pacea, încrederea în Dumnezeu. După aceea, va părea că nu veți mai avea înțelepciunea de a ști cum să-L găsiți pe Isus. Atunci Satana vă va prezenta gândul că Isus v-a uitat; dar, de fapt, nu voi L-ați uitat pe Isus?...

Iată, Isus a fost crucificat pentru voi. Iată-L îndurerat de păcatele voastre; când vă rugați, pocăiți-vă și doriți-vă cu sinceritate să-L vedeți ca pe Răscumpărătorul care v-a iertat păcatele, gata să vă binecuvânteze și să vă audă recunoștința. Stați aproape de El căci aveți nevoie de prezența Lui cu voi...

Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Ziua lui Dumnezeu se grăbește cu pași repezi. Lumea este plină de crime, de suferință și de jale. Au loc dezastre pe continent și pe mare. Furtunile și vijeliile fac să nu fie sigur pentru noi să fim separați de Dumnezeu nici măcar un singur moment. Doar cei care trăiesc prin credință în această viață de probă vor fi capabili să stea drepți în ziua încercărilor, când tot ce poate fi cutremurat va fi cutremurat; însă ei vor locui în siguranță și vor fi de neclintit. Copiii lui Dumnezeu trebuie să se plaseze cu încredere și în liniște în mâinile lui Dumnezeu și să-I încredințeze Lui păzirea sufletelor lor, ca unui Creator credincios. – The Youth’s Instructor, 19 iulie 1894

1. Care este urmarea eșecului de a prețui constant prietenia cu Dumnezeu?

2. Ce anume nu trebuie să lăsăm să intervină între noi și Isus?

3. Articolul ne pune la dispoziție mai multe întrebări pe care le putem pune pentru a face din Domnul sfătuitorul nostru. Exersați și folosiți aceste întrebări pentru a analiza câteva dintre activitățile și obiceiurile voastre.

4. Care este acea singură condiție sigură pentru a merge într-un loc unde nu există niciun gând pentru Dumnezeu? 

5. Care este marele nostru obiectiv și scop în această viață?

6. Pare Isus departe de tine câteodată? De ce crezi că poate fi așa?

7. Ce putem face pentru a păstra un canal deschis de comunicare între Dumnezeu și noi?

Nu din întâmplare: Papagalii amorezi

Denumirea de „papagal amorez” este o excelentă descriere a acestor papagali colorați, de mică dimensiune, care sunt niște animale de companie bucuroase și iubitoare – dacă au companie. Papagalii nu sunt în niciun caz creaturi solitare.

Ați observat vreodată cum unii oameni par să aibă nevoie de companie mai mult decât alții? Asemenea lor, și păsările au diverse nevoi pentru companie; iar pentru papagalii amorezi, viața trebuie împărtășită. Dacă nu ai destul timp pe care să-l petreci zilnic cu aceste păsări ce tânjesc după apropiere, atunci nu achiziționa doar una ca animal de companie. Ia o pereche. Nu este deloc întâmplător că aceste păsări au fost create pentru această legătură, și vei avea doi „musafiri” fericiți în casă în loc de unul singur.

Din cele nouă specii de papagali amorezi, papagalul cu față de piersică este cel mai răspândit în Statele Unite. Acești mici papagali ating maturitatea când au cam un an (trăiesc între zece și cincisprezece ani), după care vei putea să-ți dai seama care este femelă și care mascul. Femela, deloc întâmplător, va începe să fărâmițeze hârtii ca să-și umple penajul cu ele. Fiind constructorul cuibului, ea cară astfel materiale la locul cuibului. Între timp, masculul poate începe să-și regurgiteze mâncarea. Nu te îngrijora, nu este bolnav. El doar exersează hrănirea tovarășei lui feminine – activitate cu care l-a însărcinat Creatorul lui pentru cele trei sau mai multe săptămâni în care ea clocește ouăle.

După ce puișorii eclozează, părinții lor se îngrijesc foarte bine de ei. Hrana pe care Creatorul i-a dat-o păsării mamă ca s-o dea puilor delicați pentru prima dată este mai calitativă decât cea cu care își hrănesc unii oameni bebelușii. Prima mâncare pe care o mamă de papagal amorez o dă puișorilor ei este un lichid limpede ce conține enzime digestive. Mai târziu, mâncarea regurgitată de părinți include mai multe elemente solide. La urmă, ambii părinți își învață puișorii să mănânce mâncare obișnuită. Dumnezeu a plănuit ca lucrurile să se întâmple astfel pentru ca acești puișori de pasăre să aibă parte de o atenție corespunzătoare, deloc întâmplătoare.

Haideți însă să reflectăm un pic la numele familiei papagalilor amorezi – Agapornis. Acesta provine de la cuvintele grecești „agape” (dragoste) și „ornis” (pasăre). În Scriptură, termenul de „agape” face referire la modalitatea de iubire a lui Dumnezeu. Vă întrebați cum a ajuns acest cuvânt să eticheteze o pasăre? Este posibil ca tocmai comportamentul des întâlnit al acestor păsărele vesele să dea un răspuns. Este acel răspuns care aduce în minte dragostea agape a lui Dumnezeu: este felul în care această pasăre, atunci când se găsește alături de un alt papagal amorez sau pur și simplu lângă omul cu care a format o legătură, petrece perioade lungi de timp stând doar lângă tovarășul ei. Unde se va afla unul, și celălalt își va dori, evident, să fie. Ne amintim că numele lui Isus, Emanuel (cum a fost anunțat la venirea Lui pe acest pământ prima dată), înseamnă „Dumnezeu cu noi”. Acest lucru ne reamintește cât de mult vrea Dumnezeu să fie cu noi, după cum El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

Așadar, noi, oamenii, care poate ne simțim singuri, putem cunoaște dragostea agape a iubitului nostru Mântuitor, care dorește să fie cu noi. El este companionul nostru – aflat chiar lângă noi – legat de noi cu o dragoste adevărată, mai puternică decât dragostea umană sau decât dragostea micuțului papagal amorez.