Pâine din cer

Pâinea fost numită „ajutorul vieții”. Este atât de importantă, încât în Biblie este folosită pentru a ilustra adevăruri cruciale, fiind menționată în numeroase pasaje. De exemplu, făcând referire la o perioadă de foamete severă, psalmistul precizează că „toiagul pâinii” a fost frânt (traducerea în engleză a versetului de la Psalmii 105:16), de parcă poporul ar fi fost un om bătrân care se sprijinea cu putere pe rezerva acestui aliment de bază. Iar Isus ne-a spus să ne rugăm astfel: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.” Pâinea este soluția la foame. Ne oferă energie ca să trăim. Atunci când Isus a fost extrem de înfometat, Diavolul l-a ispitit să creeze în mod miraculos pâine.

Matei 4:3: Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.”

Drept răspuns, Isus a citat un verset despre pâine din Vechiul Testament.

Matei 4:4: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

Indiferent că Isus hrănea mii de oameni sau doar câțiva, pâinea era partea principală a mesei. Până și mana, pe care îngerii o trimiteau din cer, este numită „pâine”.

Psalmii 105:40: La cererea lor... i-a săturat cu pâine din cer.

Pâinea este o ilustrație atât de importantă, încât Dumnezeu i-a învățat pe israeliți să pună pâine atât în Locul Sfânt, cât și în Locul Preasfânt. Pâinea din Locul Sfânt era numită pâinea pentru punerea înainte și era așezată pe o masă de aur. Mana din Locul Preasfânt, o mostră a „pâinii din cer”, se găsea în interiorul chivotului legământului. Isus a explicat adevărul important pe care Dumnezeu îl ilustra prin mană:

Ioan 6:31-33: Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viața.”

Pâinea este un simbol pentru Isus. Grâul trebuie să fie făcut făină și copt în cuptor pentru a face pâine. Apoi, bucata de pâine trebuie să fie ruptă ca să o mâncăm. Noi sfărâmăm pâinea cu dinții și o mestecăm. Toate acestea trebuie să ne slujească de amintire de zdrobirea, rănirea și cuptorul suferințelor îndurate de Isus pentru a ne da viață. Atât mana personală, cât și pâinea publică de pus înainte ne amintesc că hrana noastră zilnică este un dar de la Dumnezeu.

Pâinea pe care o mâncăm a fost cumpărată cu trupul Lui frânt. Apa pe care o bem a fost cumpărată cu sângele Lui vărsat. Nimeni, sfânt sau păcătos, nu-și mănâncă pâinea zilnică, ci este hrănit de trupul și sângele lui Hristos. Crucea de pe Golgota este imprimată pe fiecare bucată de pâine. – Viața lui Iisus, p. 660

Te ajută acest adevăr minunat să vezi de ce trebuie să-I mulțumim cu sinceritate lui Dumnezeu înainte să mâncăm?

1. Dedică-ți un timp ca să te gândești la paragraful care începe cu „Pâinea pe care o mâncăm...” și fă un rezumat cu propriile cuvinte.  Cum îți afectează acest lucru rugăciunile înainte să mănânci?

Cuvântul evreiesc pentru pâinea de pus înainte înseamnă „mâncarea prezenței”. Aceasta reprezenta un timp social petrecut cu Dumnezeu și cu alții, în care masa era luată cu Dumnezeu și familia Lui. De asemenea, cuvântul poate fi tradus și prin „mâncarea feței”. Asta înseamnă să mănânci față în față cu Dumnezeu. Dumnezeu le-a dat indicații preoților să mănânce din pâinea de pus înainte doar în sanctuar (Vezi Leviticul 24:9). Astfel, Dumnezeu i-a învățat pe israeliți că nu trebuie să-și neglijeze închinarea publică din casa lui Dumnezeu, arătându-le că există binecuvântări spirituale pe care El le dă poporului Său doar în adunările sfinte.

Unii pot alege să meargă la plajă în loc să meargă la biserică, dar ratează astfel binecuvântarea de Sabat a pâinii puse înainte. Alții pot face drumeții pe munte, considerând că asta le aduce o mai mare binecuvântare decât dacă ar merge la biserică; dar pâinea prezenței este disponibilă doar în sanctuar.

Leviticul 23:3: Șase zile să lucrați, dar ziua a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului în toate locuințele voastre.

Pavel ne amintește:

Evrei 10:25: Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei.

Pâinea pentru punerea înainte avea alte nume în evreiește. Mai era numită pâinea necurmată, ținând cont că avem nevoie continuu să ne hrănim cu ea, nu doar când și când. Cele douăsprezece bucăți ale pâinii de pus înainte erau dispuse pe două rânduri, ea fiind numită și pâinea rândului. Cele două rânduri de pâine de pus înainte erau așezate pe „masa prezenței” Domnului. Și acest lucru era semnificativ, fiind o mare onoare să stai în prezența Împăratului la masa Împăratului.

David l-a onorat astfel pe Mefiboșet, fiul prietenului său, Ionatan, care trebuia să mănânce întotdeauna la masa împăratului (Vezi 2 Samuel 9:10). David s-a referit la aceasta în bine-cunoscutul Psalm 23: „Tu îmi întinzi masa.” În fiecare Sabat, Dumnezeu ne pregătește masa și ne invită să ne bucurăm de masa Lui festivă. Mai mult, această masă de aur are și rol de oglindă.

Toate piesele de mobilier din această încăpere erau din aur curat și reflectau imaginea celui care intra înăuntru. – Scrieri timpurii, p. 251

Când stăm la masa prezenței lui Dumnezeu, suprafața de aur ne pune la dispoziție o oglindă pentru a ne cerceta pe noi înșine în lumina sfeșnicelor. Dumnezeu a plănuit ca timpul în care pastorul împarte pâinea vieții pentru adunare să fie unul de reflecție și de cercetare a sinelui. Iar într-un anume sens, această smerenie și cercetare de sine atentă trebuie să fie făcute înainte de cina Domnului, în timpul serviciului de spălare a picioarelor.

1 Corinteni 11:28: Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta.

Acest adevăr este ilustrat mai departe prin faptul că preotul trebuia să-și spele întotdeauna picioarele în ligheanul din curte, înainte să meargă la masa cu pâinea de pus înainte din Locul Sfânt. Vezi cum ceremoniile pe care Dumnezeu le-a dat copiilor lui Israel, asemenea ceremoniilor date creștinilor, au fost plănuite pentru a-i învăța adevăruri esențiale?

2. Scrie câteva modalități prin care adevărurile ce strălucesc de pe masa de aur din sanctuar, pe care era așezată pâinea de pus înainte, au fost continuate și dezvoltate mai departe de serviciul de comuniune creștină

Știi că în Biblie sunt menționate rețete? Dumnezeu le-a spus israeliților exact cum să facă pâinea pentru punerea înainte. Iată mai jos rețeta din Biblia modernă:

Leviticul 24:7: Să iei floare de făină şi să faci din ea douăsprezece turte; fiecare turtă să fie făcută din două zecimi de efă.

Iată aceeași rețetă tradusă în ediția englezească modernă: Ia zece kilograme de făină și coace douăsprezece turte.

Poți să-ți faci o idee despre mărimea fiecărei turte. În Exodul 29 și Leviticul 2 sunt date indicații suplimentare. Turtele trebuiau să fie sărate și date cu ulei, apoi coapte fără drojdie. Urmând aceste indicații, vinerea, leviții pregăteau cu atenție cele douăsprezece turte de pus înainte pentru fiecare Sabat (Vezi 1 Cronici 9:32). După aceea, în fiecare Sabat, preoții duceau turtele proaspete în Locul Sfânt și le puneau pe masa de aur, înlocuindu-le pe cele din săptămâna anterioară. Lor li se spusese:

Leviticul 24:6: Să le pui în două șiruri, câte șase în fiecare șir, pe masa de aur curat, înaintea Domnului.

Nimic nu era lăsat la întâmplare pentru închinarea la Dumnezeu. Și nici nu trebuiau să inoveze ca să nu pară de modă veche. Prin ceremoniile și ritualurile evreiești, Dumnezeu ilustra adevăruri spirituale esențiale, valabile nu doar pentru israeliți, ci și pentru noi. Să ne gândim la câteva dintre aceste lecții importante. În timpul celor patruzeci de ani petrecuți în pustiu, mana le reamintea israeliților despre importanța Sabatului. Dumnezeu i-a învățat să pregătească de vineri mana pe care aveau să o mănânce în Sabat. Și pâinea de pus înainte îi învăța despre importanța Sabatului, arătând că Sabatul este un timp special, când pastorii lui Dumnezeu oferă solii proaspete (pâine) din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a hrăni enoriașii.

De asemenea, indicațiile detaliate privind pâinea de pus înainte arată importanța pregătirii pentru a merge în locul public de închinare la Dumnezeu. Pastorul pregătește cu grijă predica în timpul săptămânii; instructorii pregătesc cu atenție lecția pentru Școala de Sabat și fiecare elev se pregătește studiind grijuliu lecția. Un alt adevăr spiritual practic este ilustrat de sfaturile suplimentare privind pâinea de pus înainte:

Leviticul 24:7: Peste fiecare șir să pui tămâie curată.

Ce reprezintă aceasta?

Psalmii 141:2: Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta.

Studiul nostru biblic trebuie să fie mereu însoțit de rugăciune. Înainte să deschidem Biblia, trebuie să-I cerem smeriți lui Dumnezeu să ne fie Învățător. Apoi, în timp ce citim și medităm asupra unui verset din Scriptură, Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să înțelegem gândul pe care El l-a pus în acesta pentru noi. Tămâia mirositoare a rugăciunii va urma în mod natural acestei modalități de studiu al Bibliei. Suntem dornici să pretindem pentru noi înșine făgăduințele bogate ale lui Dumnezeu, fiind hotărâți să luăm aminte la avertizările Lui și nerăbdători să-I cerem să ne ajute să ne supunem poruncilor Sale. Isus ne-a făcut această făgăduință minunată:

Marcu 11:24: De aceea vă spun că orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.

Dacă îndeplinim condițiile, putem fi încrezători că Isus Își va ține promisiunea.

Cerința noastră trebuie să fie în conformitate cu voința lui Dumnezeu; trebuie să cerem lucrurile pe care El le-a promis și orice vom primi trebuie să fie folosit pentru a face voia Lui. Odată împlinite condițiile, promisiunea este clară. – Educație, p. 258

Pe măsură ce ne hrănim astfel din Cuvântul Lui, vom primi putere și viață spirituală.

3. Voința lui Dumnezeu pentru noi ne-a fost descoperită în Biblie. Așadar, oricând citim o poruncă sau o avertizare din Biblie, ne putem ruga cu încredere că Dumnezeu ne va ajuta să ne supunem poruncii de a evita lucrurile despre care ne-a avertizat. Fă un exercițiu practic, scriind despre ce ai putea să te rogi după ce citești următoarele fragmente.
Exodul 20:12
Psalmul 15
Filipeni 4:8
Matei 5:5

Ajutând populația huichol

Pastorul Dagoberto Cirilo Sanchez, un pilot misionar care slujea populația huichol din munții Mexicului, este bine cunoscut acestora pentru bunătatea și dorința de a-i transporta în zbor pe cei bolnavi dintre rândurile lor la spitalul din Guadalajara sau pentru a le duce provizii necesare. Acest lucru îi scutește pe cei din poporul huichol de o călătorie cu autobuzul de 10 ore. Populația huichol este unul dintre grupurile de oameni care încă și-au păstrat foarte bine felul de a fi și tradițiile ancestrale. Populația huichol este răspândită pe teritorii vaste din zona vest-centrală a Mexicului, trăind în comunități mici formate din clanuri de familie ce sunt în mare parte la distanță unele de altele. Aceste zone sunt accesibile doar cu avionul, din cauza terenului abrupt și stâncos.

Ei nu permit străinilor și nici măcar altor huicholi să li se alăture sau să trăiască pe pământul lor, din cauza resurselor puține de apă și de teren arabil sau potrivit pentru pășunat. Huicholii sunt în mare parte animiști, considerând căprioarele, scorpionii și alte animale ca fiind creaturi sfinte. De asemenea, ca să-și vindece bolile sau rănile, se adresează unui șaman sau vindecător. Într-o zi, pastorul Sanchez a contactat Adventist World Radio, căutând ajutor pentru a distribui dispozitive audio MegaVoice Ambassador (Godpods) în rândurile populației huichol. AWR a făcut rost de 120 de Godpods programate cu Noul Testament și seria de studii biblice Credința lui Isus în limba huichol, precum și o carte de cântări în limba spaniolă.

Președintele AWR, Dowell Chow, a zburat în Mexic pentru a-l ajuta pe pastorul Sanchez să distribuie Godpods populației huichol. La sosirea pe teritoriul acestora, au întâlnit un grup de bărbați huichol conduși de căpetenia lor, Porfirio. Cei doi i-au spus acestuia cum aveau să-i ajute aceste Godpods pe oamenii lui. Porfirio a pornit un Godpod, iar fața i s-a luminat auzind Biblia în limba lui nativă. După aceea, a acceptat trei dispozitive pentru satul lui. Un altul i-a fost dat unui bărbat din grup, care a promis să-l pună la dispoziția familiei lui.

Într-o altă zi, cei doi s-au oprit la casa unei femei pe nume Angelina, care făcea cărămizi din noroi și bălegar de măgar. Pastorul Sanchez i-a oferit un Godpod, dar ea l-a refuzat, deoarece soțul ei nu era acasă și el era cel care trebuia să-l accepte. Dacă l-ar fi acceptat ea, el ar fi bătut-o. Pastorul Sanchez a promis să revină când acesta era acasă, ca să-i dea lui un dispozitiv. Cei doi s-au dus și au vizitat multe alte sate. Pastorul Sanchez le-a spus celor cărora le dădeau Godpods că se va întoarce în două luni pentru a le evalua experiența și pentru a răspunde la întrebările pe care urmau să le aibă din Biblie.

Guvernul Mexicului nu permite organizațiilor religioase să obțină licență de transmisie în numele unei biserici. Din cauza acestui obstacol, momentan, AWR nu transmite niciun program în Mexic. Cu toate acestea, dispozitivele Godpod permit unei culturi extrem de izolate și ferite să poată să audă despre vestea bună pe care o reprezintă Isus. 

Valoarea Scripturilor

Îndemnul „cercetați Scripturile” nu a fost niciodată mai potrivit decât este în prezent. Trăim într-o epocă de neliniște, iar tinerii își astâmpără setea din spiritul ei. Pot ei să fie făcuți să-și dea seama de importanța și pericolul poziției pe care o ocupă? Pot fi părinții și instructorii Școlii de Sabat conduși astfel încât să vadă că-i de datoria lor să-i îndrume cu înțelepciune? Niciodată nu au mai fost atât de multe interese importante la mijloc. Niciodată nu s-a confruntat vreo generație cu asemenea probleme importante cum sunt cele care o așteaptă pe cea care intră în acțiune acum. Niciodată nu au mai fost tinerii, indiferent de vârstă sau țară, observați cu atâta sinceritate de îngerii lui Dumnezeu cum sunt tinerii din ziua de azi. Tot cerul privește cu interes mărit orice semn al caracterelor pe care le formează aceștia și dacă, atunci când vor fi supuși încercărilor, ei for sta fermi pentru Dumnezeu și dreptate sau vor fi abătuți de influențele lumești.

Sunt atât de mulți oameni care se declară urmași ai lui Hristos, dar nu sunt familiarizați cu El. Aceștia nu Îl slujesc pe Isus, nu iubesc cerințele Lui. Satana este mulțumit de asta, deoarece îi poate folosi ca să-i momească pe alții de la calea dreaptă. Însă cei care sunt cu adevărat convertiți, ale căror inimi sunt în întregime hotărâte să facă ce este drept și să se opună puternicului curent al indulgenței de sine și al căutării de plăceri sunt obiectivele urii lui amare, iar el îi va face să îndure toate influențele adverse pe care le poate manevra.

Dumnezeu are o mare lucrare care trebuie făcută într-un timp scurt. El a încredințat tinerii intelectuali talentați cu timp și mijloace și îi consideră responsabili pentru felul în care își folosesc aceste daruri bune. El îi cheamă să iasă în față, să reziste influențelor fermecătoare și corupătoare ale acestei epoci rapide și să se califice în a lucra pentru cauza Lui. Ei nu pot ajunge potriviți ca să fie de folos fără să-și dedice inima și energia lucrării de pregătire. Principiile creștine trebuie să fie dezvoltate prin prețuirea lor și manifestarea lor activă. Autocontrolul trebuie să fie câștigat printr-un efort sincer, sprijinit de harul lui Dumnezeu. Influența de acasă și a Școlii de Sabat trebuie să se combine pentru a ajuta la această lucrare.

Când cei tineri aleg să-I slujească lui Hristos și dovedesc că prin sprijin divin au dobândit principiile morale necesare ca să-și conducă sinele, atunci sunt o putere pentru bine și manifestă o influență care îi conduce și pe alții să-I aducă slavă lui Dumnezeu. Satana știe aceasta și caută să obțină controlul talentelor tinerilor, ca să le folosească în serviciul lui. Cursele lui fermecătoare sunt peste tot în jurul acestora. El incită tendința naturală spre egoism, îngăduința de sine și nerăbdarea față de înfrânare. El îi ispitește să se ruineze, absorbindu-le timpul, distrăgându-le atenția, astfel încât să nu mai aibă timp și nici înclinația să se roage și să studieze Scripturile. El încearcă să-i facă să creadă că cerințele lui Hristos le limitează libertatea și le afectează bucuria. N-ar fi bine să devenim înțelepți în privința șiretlicurilor lui?

Să-I slujești lui Hristos nu este atât de greu cum vrea Satana să pară că ar fi. Este adevărat că libertatea de a păcătui este restricționată și trebuie să învățăm să suferim reproșuri de dragul lui Hristos. Însă cerințele lui Dumnezeu vin din înțelepciune și bunătate. Supunându- ne lor, mintea noastră se dezvoltă, caracterul se îmbunătățește și sufletul găsește o pace și o odihnă pe care lumea nici nu le poate da, nici nu le poate lua. Atunci când inima îți este în întregime predată lui Isus, căile Lui se vor dovedi a fi căi de plăcere și pace.

Este o lege divină că binecuvântările vin cu un oarecare preț pentru cei ce le primesc. Cei care ajung să fie înțelepți în privința științei trebuie să studieze, iar cei care ajung înțelepți în privința adevărului biblic, astfel încât să-și împărtășească și cu alții cunoștințele, trebuie să fie studenți sârguincioși ai Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu. Nu există o altă cale; ei trebuie să cerceteze Scripturile cu dedicare, interes și rugăciune. Acolo se găsesc prețioasele cuvinte ale făgăduințelor și ale încurajărilor, cele de avertizare, de mustrare și de învățătură. Ei vor învăța despre dragostea lui Hristos, despre valoarea sângelui Lui și despre minunatele privilegii oferite prin harul Său.

Oh, de și-ar da seama părinții și instructorii Școlii de Sabat câtă responsabilitate au să-i educe pe acești tineri dragi să iubească și să înțeleagă Biblia! Cunoașterea voinței descoperite a lui Dumnezeu, în privința căreia oamenii nu trebuie să greșească, și îndeplinirea cu credincioșie și bucurie a îndatoririlor le vor solicita puterile mintale la maximum și le vor dezvolta puterea morală necesară pentru a face față cerințelor timpului cu energie și fidelitate; și după tot studiul lor, îi așteaptă doar înțelepciune, dragoste și putere.

Biblia trebuie să fie manualul creștinilor; dintre toate cărțile, ea trebuie să fie prezentată tinerilor ca fiind cea mai atractivă. Dacă își vor astâmpăra setea din profunzimea spiritului ei, vor fi pregătiți să se împotrivească vicleniilor Satanei și să reziste tentațiilor acestei epoci păgâne. Prin frumusețea simplă a limbajului ei, prin sentimentele înalte prezentate în paginile ei, prin adevărul infailibil, prin sensibilitate și emoție, Cuvântul lui Dumnezeu este gândit să impresioneze mintea și să împărtășească lecții bogate; iar dacă instructorii dau indicații cu înțelepciune, ei pot face ca adevărurile ei sacre să fie de un interes continuu. – The Youth´s Instructor, 7 mai 1884

1. În al doilea paragraf se găsesc trei lucruri care în prezent sunt mai adevărate decât oricând. Care sunt acestea? Observă data la care a fost publicat acest articol. În ce fel sunt aceste lucruri și mai adevărate acum?

2. De cine este mulțumit Satana și de ce?

3. Care sunt două lucruri ce pot părea grele în privința slujirii lui Hristos?  Care sunt însă beneficiile ascultării de cerințele lui Dumnezeu?

4. Ce anume este o lege divină în privința binecuvântărilor? Care este singura modalitate de a deveni înțelept în privința adevărului biblic?

5. Ce face ca Biblia să fie bine gândită pentru a impresiona mintea și a împărtăși lecții bogate?

Nu din întâmplare: Marlinul albastru

Mărimea impresionantă a marlinului albastru – o femelă poate atinge aproape o tonă, cam de patru ori mai mult decât un mascul – și capacitățile lui înnăscute îl situează pe acest pește într-o categorie aproape singulară. Marlinul albastru trăiește în zona mai caldă a oceanului și este un pește remarcabil de puternic și de rapid, cu abilități excepționale de vânătoare.

Creatorul lor le-a dat un instinct care îi face foarte conștienți de căldura apei. Acești pești se găsesc cel mai adesea în zone unde apa are o temperatură mai mare de 24 OC. Ei își dau seama bine ce anotimp este în funcție de temperatura apei. În timpul verii, aria lor de răspândire se întinde în apele mai nordice, iar în timpul iernii, își limitează teritoriul de vânătoare în zone apropiate de Ecuator.

Fiind însă atât de mari, au nevoie de spațiu ca să înoate. Deloc întâmplător, Maestrul Proiectant i-a programat să fie „născuți liberi” în ceea ce privește teritoriul pe care îl explorează. Ei preferă „apele albastre” – apele adânci din larg sau pe cele din zonele de coastă. Habitatul lor preferat este un teren de vânătoare perfect pentru acest pește splendid, lung de 4 metri, de un albastru cobalt în părțile laterale și pe suprafața dorsală și argintiu în partea de dedesubt. Macroul, tonul și delfinii sunt ușor localizați în zona de suprafață a oceanului, ei fiind preferații marlinului albastru. Câteodată, ei sacrifică până și căldura pentru o scufundare rapidă în adâncimile reci ale oceanului, unde vânează calamari.

Cercetătorii care au însemnat marlinii albaștri în apele insulelor Caraibe ale Americii de Nord au fost uimiți să descopere că unii dintre aceștia fac călătorii transatlantice către coasta vestică a Africii. Poate că aceste migrații ce îi duc tocmai până în Africa le aduc o anumită bucurie a descoperirii.

Acest pește puternic are o viteză și o rezistență incredibile. Înotătoarele lui pectorale sunt lungi și înguste și pot fi ținute aproape de părțile laterale ale trunchiului. Câteva dintre celelalte înotătoare pot fi adunate în striații create pentru acest scop. Tot acest design uimitor și deloc întâmplător simplifică mișcările peștelui, reducând piedicile și îmbunătățind imens hidrodinamica. Femela de marlin albastru depune șapte milioane de ouă micuțe odată – de patru ori pe an. Însă nu toate ajung la maturitate. Multe dintre larve sunt hrană pentru alte creaturi mai mici.

Falca superioară uriașă a marlinului este dotată astfel încât să le consolideze reputația de prădători formidabili. Marlinul își folosește sulița din vârf pentru a-și croi drum prin bancurile de pești, întorcându- se apoi ca să se hrănească cu prada rănită. Într-o zi, Dumnezeu ne va dezvălui mai multe despre planul Lui original pentru acești cei mai mari pești-spadă. Între timp, ei sunt un adevărat model trofeu al Creatorului nostru.