Înainte de toate

În obiceiurile Lui devoționale, Isus a urmat un model concret. El studia Biblia la o oră anume – dimineața devreme. Primul lucru pe care îl făcea după ce Se trezea era să petreacă timp cu Tatăl Său. Pentru aceasta, se ducea într-un loc unde era singur.

Marcu 1:35: A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.

Isus Și-a construit acest obicei când era tânăr.

El S-a dedicat cu sârguință studiului Scripturilor, deoarece știa că ele sunt pline de învățături de neprețuit. Își îndeplinea cu credincioșie îndatoririle casnice, iar dimineața devreme, în loc să Și-o petreacă în pat, Se retrăgea adesea într-un loc izolat, studiind Scripturile și rugându-Se Tatălui Său ceresc. – Lift Him Up, p. 166

Isus nu Și-a folosit timpul dedicat studiului ca o scuză pentru a nu ajuta pe lângă casă sau ca să întârzie la lucrul Său. El Se dedica acestei activități foarte devreme, astfel încât să poată ajuta la treburile de dimineață. David a profetizat că Isus Își va cultiva acest obicei.

Psalmii 5:3: Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.

Isus Și-a modelat obiceiul de a studia după rutina poporului Israel în timpul rătăcirii prin pustiu.

1 Corinteni 10:11: Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.

Ce ai fi văzut dacă ai fi vizitat tabăra israelită într-o dimineață obișnuită din timpul săptămânii? Dimineața devreme, ai fi văzut familiile israelite în fața cortului, îngenunchind la pământ și adunând mana proaspătă. Cum aceasta nu era întotdeauna mâncată pur și simplu crudă, în curând ai fi văzut sute de mii de fuioare de fum ridicându-se peste tot în tabără, în timp ce mana era gătită prin coacere sau fierbere pentru micul dejun.

Noi ne amintim de mana zilnică de fiecare dată când rostim aceste cuvinte din rugăciunea Domnului: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.” În această cerere sunt cuprinse mai multe informații. De exemplu, ne sugerează că ar trebui să ne rugăm dimineața înainte de micul dejun. În timp ce cererea include pâinea noastră zilnică, se referă, de asemenea, la hrana spirituală din fiecare zi. Aceasta trebuie adunată dimineața devreme înainte să se evaporeze repede din cauza căldurii activităților de peste zi. Numeroasele lecții pe care le aflăm de la mană erau atât de importante, încât chiar și după ce s-a încheiat perioada de rătăcire prin pustiu, israeliții trebuiau să-și amintească de mana zilnică în fiecare an de ziua ispășirii.

Exodul 16:33: Și Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.”

O dată pe an, de ziua ispășirii, marele-preot intra în Locul Preasfânt. În chivotul legământului era depozitat un vas de aur care conținea o provizie de mană pentru o zi, alături de Cele Zece Porunci și toiagul înmugurit al lui Aaron (Vezi Evrei 9:4). Ar fi bine să păstrăm proaspete în minte numeroasele lecții pe care Dumnezeu ni le-a dat folosindu-Se de mană.

1. Gândește-te la sintagma „mai întâi”. Enumeră câteva moduri diferite care să te facă să cauți mai întâi neprihănirea lui Dumnezeu.

Lucrul la care ne gândim prima dată dimineața ne poate spune ce este cel mai importat pentru noi în viață. Ne poate spune cine sau ce este cu adevărat dumnezeul nostru. Dumnezeu este singurul motiv pentru care ne putem trezi dimineața. Iar El trebuie să fie primul nostru gând, din moment ce ni s-a poruncit:

Exodul 20:3: Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine.

Isus ne-a sfătuit cum ar trebui să ne planificăm ziua.

Matei 6:33: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Să cauți ceva „mai întâi” înseamnă să faci din acel lucru prioritatea principală. Iar când vine vorba de planificare, ne îngrijim prima dată de lucrurile care sunt cu adevărat prioritatea noastră principală. Așadar, are sens ca primul lucru pe care îl facem zilnic să fie căutarea Împărăției lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.

În fiecare dimineață simțeam că prima noastră lucrare era să ne asigurăm că ducem o viață dreaptă înaintea lui Dumnezeu. – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 55

Erau înălțate rugăciuni sincere, Biblia era studiată cu atenție, iar păcatele erau mărturisite în amănunt. Aceasta este și cea mai mare nevoie a noastră.

Primul lucru pe care trebuie să-l facă cei care au cunoștință despre adevăr este să deschidă Biblia cu scopul hotărât de a se conforma cerințelor Cuvântului lui Dumnezeu, instituindu-și credința pe „Stă scris”. – The Review and Herald, 25 martie 1902

Ce anume îi făcea pe israeliți să se trezească dimineața devreme pentru a culege mană? Foamea. Iar Dumnezeu vrea să ne dea apetit spiritual, astfel încât să ne trezim în fiecare dimineață înfometați după hrană spirituală.

Matei 5:6: Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!

Dumnezeu ne dă foamea fizică, astfel ca noi să fim satisfăcuți de mesele bune pe care El ni le oferă. Un mic dejun sănătos este baza unei zile pline de succes, oferind energia necesară ca să îndeplinim lucrări folositoare. Iar exercițiul fizic de care beneficiem în timp ce lucrăm ne ajută să ne păstrăm puternici. La fel stau lucrurile și în viața noastră spirituală. Rugăciunile de dimineață ne dau energie spirituală pentru zi. Pe măsură ce căutăm să facem ce putem mai bine în diversele activități zilnice, inimile noastre se înalță spre Dumnezeu prin rugăciune.

Atunci când avem ocazia să împărtășim un gând câștigat în urma studiului Bibliei dimineața, nu doar cealaltă persoană este binecuvântată, dar și memoria noastră este trezită în timp ce-l împărtășim. Să ne trezim memoria în acest fel este ceva ce ar trebui să facem deseori. Ne ajută să fim atenți la ceea ce spune Dumnezeu.

2 Petru 3:1-2: Caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înștiințări, ca să vă fac să vă aduceți aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinții proroci și de porunca Domnului și Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voștri.

Astfel, creștinii înțelepți din întreaga lume au învățat să-L imite atât pe Isus, cât și pe David, psalmistul. Ei au învățat să se trezească suficient de devreme pentru a beneficia de un timp liniștit, personal cu Dumnezeu, prin rugăciune și studiul Bibliei. Ei sunt înfometați după neprihănire și caută asta în primul rând. Doar cei care caută mai întâi neprihănirea lui Dumnezeu vor primi și celelalte lucruri pe deasupra. Și doar cei înfometați vor fi săturați.

2. În Matei 5:6 stă scris că cei care sunt înfometați după neprihănire vor fi săturați. Dar dacă nu ești înfometat după neprihănire? Dacă nu vrei să fii cu adevărat ca Isus? Dumnezeu știe că nu poate crea dorința în noi înșine, prin urmare Se folosește de câteva mijloace ca să ne facă foame.
Cum a procedat cu Nero? Vezi cartea Faptele apostolilor, pp. 494-496
Prin care altă modalitate o face? Psalmii 107:10-16
Îndată ce suntem măcar puțin înfometați, cum putem face această foame să crească? Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 19

Dumnezeu vrea ca timpul pe care îl dedicăm rugăciunii și studiului Bibliei să fie important și să ne schimbe viețile. Ai observat însă că acest timp nu ne schimbă întotdeauna viața? Care ar putea să fie problema? Mai întâi, dacă studiul Bibliei și rugăciunea sunt doar un ritual mecanic, nu o să ne aducă niciun beneficiu.

Cititul Bibliei de la un capăt la altul sau explicarea fiecărui verset în parte nu o să ne aducă niciun beneficiu... decât dacă încorporăm adevărurile Bibliei în experiența noastră individuală. – Divina vindecare, p. 514

În al doilea rând, Cuvântul lui Dumnezeu nu ne va schimba dacă îl vom citi ca pe o carte de povești sau ca pe un document istoric. Trebuie să ne dorim în întregime să ne supunem sfaturilor din Biblie. Înainte să-i deschidem paginile, trebuie să ne rugăm astfel: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). La fel ca Pavel pe drumul spre Damasc, în timp ce citim cu venerație Biblia, trebuie să-L întrebăm pe Dumnezeu: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele apostolilor 9:6)

Trebuie să ne supunem înțelegerea, voința și sentimentele conducerii Cuvântului lui Dumnezeu. – Divina vindecare, p. 514

În al treilea rând, atunci când ne apropiem de Biblie, trebuie să ne predăm păcatele și să ne supunem viețile în totalitate pentru a fi conduse de Dumnezeu. De exemplu, poate că simțim că cineva ne-a rănit și ne place să întreținem supărarea, gândindu-ne că o pedepsim, cumva, pe acea persoană. Nu vrem cu adevărat să renunțăm la supărarea aceasta, deoarece considerăm că persoana nu a fost pedepsită destul. Însă până când nu ne supunem voința lui Isus, având credința că El va face toate lucrurile corecte în felul Lui și când consideră El că trebuie făcute, nu-L vom auzi pe Dumnezeu vorbindu-ne prin Biblie, iar Dumnezeu nu ne va asculta rugăciunile.

Psalmii 66:18: Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.

În al patrulea rând, dacă ne dedicăm timpul activităților adictive și care ne dau o încântare artificială, cum ar fi jocurile video, literatura de ficțiune și filmele, acestea ne absorb atenția și ne reduc foamea după lucruri spirituale. Prin urmare, Pavel ne avertizează să nu fim 2 Timotei 3:4: Iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu. În al cincilea rând, păzește-te de lene. Amintește-ți că pentru a căpăta înțelepciune din Biblie, trebuie să lucrezi din greu, ca un miner care sapă după metale prețioase.

Proverbele 2:4-5: Dacă o vei căuta ca argintul și vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înțelege frica de Domnul și vei găsi cunoștința lui Dumnezeu.

Căutarea sârguincioasă ne întărește în sine capacitatea mintală, iar supunerea noastră față de instrucțiunile ei ne îmbunătățește chiar și sănătatea fizică.

Marele mijloc prin care ne transformăm caracterul implică să primim, să credem și să ne supunem. Acesta este marele stimulent, forța care ne obligă, care ne însuflețește puterile fizice, mintale și spirituale și ne direcționează viața pe căile corecte. – Divina vindecare, p. 458

Iată patru recomandări pentru cine vrea să petreacă dimineața un timp de calitate cu Dumnezeu:
1. Găsește un loc personal liniștit pentru a te ruga și a citi. Trebuie să fii capabil să te exprimi în fața lui Dumnezeu fără să simți rușine și fără să fii observat.
2. Începe cu o carte din Biblie pe care o înțelegi parțial, cum ar fi Iacov sau 1 Ioan.
3. Ia notițe în timp ce studiezi.
4. Fă-ți timp. Cinci minute nu o să rezolve mare lucru. Cei mai mulți oameni descoperă că au nevoie de jumătate de oră sau de o oră. Experimentează și vezi cum ți se schimbă viața atunci când Îl pui pe Dumnezeu pe primul loc în viața ta. Psalmii 34:8: Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

3. În această secțiune sunt subliniate cinci lucruri care ne împiedică să avem un timp dedicat studiului și rugăciunii care să ne dea tărie și să ne schimbe viețile. Care dintre acestea ți se aplică cel mai mult?  Ce ai putea face pentru a te îmbunătăți în aceste domenii?

Iubind un terorist

Era sigur că planul lui va funcționa. Câteva batoane de dinamită plasate chibzuit vor arunca în aer clădirea, făcând-o bucăți. Un baton sub fereastra din spate, un altul sub streașina din partea sudică, încă unul în partea laterală a ușii din față. Va fi de-ajuns. Și dacă nu, rămânea valabilă întotdeauna varianta folosirii aruncătorului de grenade.

„Magnum” Benavides își analiza cu atenție ultima misiune de demolare. Fiind terorist profesionist, primea multe solicitări. La urma urmelor, în timpul acelor ani în America Centrală, se găseau oameni care câștigau mulți bani lucrând pentru organizații clandestine – câteodată pentru guvern, câteodată împotriva acestuia. Studioul de radio pe care se pregătea acum să-l arunce în aer era un studio de propagandă pentru guvern. Însă nu a fost să fie. Magnum era cunoscut ca fiind un terorist care lucra cu „contract”. Poliția îl avea trecut pe lista celor mai căutați oameni. Era urmărit și, chiar când era gata să-și ducă la capăt misiunea, a fost arestat de poliție. La sediul poliției, a fost identificat ca fiind autorul a numeroase acte de violență. Urma să stea la închisoare mulți ani, poate chiar pentru restul vieții.

În timp ce stătea în celula lui cu capul în mâini, a simțit că viața i-a ajuns la capăt. Habar n-avea ce îi pregătise Dumnezeu. Săptămânile s-au transformat în luni îngrozitoare, iar Magnum ura totul. Ura viața, ura oamenii și Îl ura pe Dumnezeu. Ca dovadă, îi trata rău pe ceilalți prizonieri de fiecare dată când avea ocazia. S-a asigurat și că Dumnezeu știe ceea ce credea despre El, dând foc unei Biblii sub privirile colegilor de celulă. Însă când s-a găsit în cel mai jos punct în care putea ajunge, Dumnezeu l-a căutat. Într-o zi, a auzit o emisiune radiofonică dintr-o celulă alăturată.

Prezentatorul își invita ascultătorii să-și adreseze întrebările și comentariile postului AWR. Dintr-un impuls, Magnum s-a hotărât să scrie ce crede el despre viață și despre Dumnezeu. Apoi, a început să asculte emisiunea ca să vadă dacă îi va fi menționată scrisoarea. Și a fost. Prezentatorul nu doar că a citit fragmente din ea în timpul transmisiunii directe, ci i-a și încurajat pe ascultătorii de peste tot să-i scrie acestui bărbat din pușcărie, care avea o nevoie disperată de prieteni. Magnum a fost copleșit cu sute de scrisori ce au sosit de la oameni cărora le păsa, spunând că se rugau pentru el și îndemnându-l să nu renunțe la speranță. Magnum, cu lacrimile brăzdându-i fața, s-a hotărât să înceapă o viață nouă. După aceea a fost uimit să descopere că studioul pe care aproape că-l aruncase în aer îi era acum „cel mai bun prieten” – AWR, deoarece guvernul vânduse clădirea studioului de radio AWR.

Magnum a fost botezat ca adventist de ziua a șaptea și a ajuns lider al unui grup de studiu al Bibliei în capela închisorii. Acum, cea mai mare bucurie a lui era noua slujbă pe care i-o dăduse Dumnezeu: să aducă și alți prizonieri la picioarele crucii.

Putere din cer

Cel care cheamă Numele Domnului cu smerenie, cu rugăciuni aprinse, va primi puterea și harul de care are nevoie pentru a se lupta cu ispitele și ca să îndure necazurile. Venind la Dumnezeu, cel care se roagă trebuie să-L recunoască pe Hristos ca stăpân, precum și meritele Lui; iar când aceste condiții sunt împlinite, Dumnezeu Își dă cuvântul făgăduit, și cerul se deschide pentru strigătele sufletului smerit și pocăit. Isus ne-a învățat că este esențial ca toți copiii Lui să se roage, deoarece sunt neajutorați, plini de păcate și dependenți și pentru că există un dușman malefic care caută continuu să ruineze viețile oamenilor. Satana și îngerii lui sunt mereu pe urma celor ce fac voia lui Dumnezeu, ispitindu- i să facă rău, astfel încât să fie nefericiți în această viață și să piardă, de asemenea, viața veșnică pe care Isus, murind, a câștigat-o pentru urmașii Lui. Satana caută întotdeauna să-i conducă pe oameni să facă ei înșiși rău, determinându-i și pe alții să cadă în capcana dușmanului, astfel încât să-și ruineze sufletele și să facă acele lucruri care nu-I sunt plăcute lui Hristos. Conducându-i în așa fel încât să cedeze ispitelor lui, Satana îi jefuiește de fericirea de aici și, în cele din urmă, de viața veșnică.

Este necesar să ne rugăm pentru a primi putere de sus, pentru a vedea și a rezista ispitelor dușmanului; însă Satana caută mereu să împiedice oamenii să se roage, umplându-le timpul cu afaceri sau plăceri sau conducându-i să facă așa niște nelegiuiri, încât își pierd dorința să se roage. Domnul Isus a făcut cerul accesibil tuturor celor care vin la El, invitându-i și pe copii, și pe tineri. El a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei.” Isus vrea ca tinerii și copilașii să vină la El cu aceeași încredere cu care se duc la părinții lor. Așa cum un copil cere pâine de la mama sau tatăl lui atunci când îi este foame, la fel și Domnul vrea să-I ceri lucrurile de care ai nevoie. Dacă păcatele îți îngreunează amarnic inima, trebuie să vii în fața lui Dumnezeu și să spui: „De dragul lui Hristos, iartă-mi păcatele.” Fiecare rugăciune sinceră va fi auzită în cer și fiecare cerere onestă pentru har și putere va primi răspuns.

Isus cunoaște nevoile copiilor și le ascultă cu plăcere rugăciunile. Copiii trebuie să respingă lumea și tot ceea ce le-ar distrage gândurile de la Dumnezeu. Lăsați-i să simtă că sunt singuri cu Dumnezeu, astfel încât să poată vorbi cu El. Cu o credință smerită, poți să-I ceri împlinirea făgăduințelor Lui, simțind că în ciuda faptului că nu ai nimic în tine prin care să pretinzi favoarea lui Dumnezeu, datorită meritelor și neprihănirii lui Hristos, poți veni cu curaj la tronul harului pentru a găsi ajutor la vreme de nevoie. Nimic nu poate întări mai mult sufletul pentru a rezista ispitelor Satanei în marele conflict al vieții decât o face căutarea lui Dumnezeu, prezentându-ți cu smerenie sufletul complet neajutorat dinaintea Lui, așteptându-te ca El să fie ajutorul și apărătorul tău.

Apoi, copii, rugați-L pe Dumnezeu să facă pentru voi acele lucruri pe care voi nu le puteți face. Spuneți-I totul lui Isus. Deschideți-vă inimile și împărtășiți-I secretele, căci ochiul Său cercetează adâncul sufletului vostru și vă citește gândurile ca pe o carte deschisă. Atunci când cereți lucruri necesare pentru binele sufletului vostru, credeți că o să le primiți și o să le și aveți. Acceptați-I darurile din toată inima; căci Isus a murit pentru ca voi să primiți lucrurile prețioase din cer ca fiind ale voastre și pentru ca, în cele din urmă, să găsiți o casă alături de îngerii cerești în Împărăția lui Dumnezeu. – The Youth´s Instructor, 7 iulie 1982

Îmi doresc să fiți capabili să înțelegeți într-o oarecare măsură posibilitățile pe care le putem obține în viața noastră de creștini. Noi trebuie să facem aceleași lucruri ca Hristos, sau cuvintele inspirate nu vor fi prezente în traseul urmașului lui Hristos: „Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El.”

Pentru a ajunge la această chemare înaltă a lui Dumnezeu în Isus Hristos, trebuie să vă începeți ziua cu Mântuitorul vostru. Dimineața, prima respirație a sufletului trebuie să fie dedicată prezenței lui Isus. El a spus: „Fără Mine, nu puteți face nimic.” Isus este Cel de care avem nevoie. Trebuie să avem mereu lumina Lui, viața Lui și Duhul Său. Avem nevoie de El în fiecare oră. Dimineața ar trebui să ne rugăm ca, pe măsură ce soarele luminează peisajul și umple lumea cu lumină, la fel și Soarele Neprihănirii trebuie să strălucească în încăperile minții și ale inimii, făcându-ne o lumină în Domnul. Nu trebuie să petrecem niciun moment fără prezența Lui. Dușmanul știe când ne hotărâm să ne descurcăm fără Domnul și este gata să ne umple mințile cu sugestii rele, astfel încât să ne distrugem fermitatea; dar dorința Domnului este ca în fiecare moment să rămânem în El, și astfel să fim întregiți în El și acceptați în Cel Preaiubit. Dumnezeu plănuiește ca fiecare dintre noi să fim perfecți în El, astfel încât să prezentăm lumii perfecțiunea caracterului Său. El vrea să ne eliberăm de păcat, astfel încât să nu dezamăgim înțelepciunea cerească și să-L întristăm pe Răscumpărătorul nostru divin. El nu dorește ca noi să practicăm creștinismul, și totuși să nu ne folosim de acel har capabil să ne perfecționeze, astfel încât să fim găsiți cu lipsă în balanță, dar fără vină înaintea Lui, în dragoste și sfințenie...

Și cine este El? El este Cel care a făcut un sacrificiu infinit de dragul nostru, Cel care ne-a adus în fața ochilor izbăvirea eternă; trebuie să vedem în El tot ce este pentru noi, și cu mare bucurie să ne predăm inimile Lui, să-L iubim și să-L ascultăm! Putem să o facem acum? – Semnele timpului, 8 februarie 1892

1. De ce este esențial să te rogi? 

2. De ce ne ispitește Satana să facem rău? Enumeră câteva motive.

3. De ce caută Satana să ne împiedice să ne rugăm? Cum face asta?

4. Care este cel mai eficient mijloc de a întări sufletul pentru a rezista ispitei?

5. Ce trebuie să-I cerem lui Dumnezeu când ne rugăm? Ce trebuie să facem după ce ne-am prezentat cerințele?

6. Cum trebuie să ne începem ziua?

7. Cât de mult timp ne putem descurca fără prezența lui Dumnezeu?

8. Ce anume ar face posibil să fie mai ușor pentru noi să-L iubim pe Isus și să I ne supunem?

Nu din întâmplare: Gâștele canadiene

Având o costumație alb-negru, e imposibil să nu le identifici pe cele mai mari dintre gâște, și anume gâștele canadiene. Aceste păsări, care la maturitate cântăresc până la nouă kilograme, au pete albe distinctive pe obraz, ce scot în evidență coloritul negru al capului, cununii, ciocului, gâtului lung, picioarelor și labelor cu membrană. Gâștele canadiene își duc viața în zbor, bălăcindu- se în zone mocirloase sau deplasându-se legănat spre cuibul pe care și l-au construit lângă pista unui aeroport. Ele se adaptează cu ușurință la prezența umană, însă avioanele nu se adaptează la ele. Poate că îți amintești de ciocnirea dintre o astfel de gâscă și un avion deasupra orașului New York, când mâna lui Dumnezeu l-a ghidat pe abilul pilot să aterizeze cu avionul pe fluviul Hudson, din fericire, fără pierderi umane.

Gâștele canadiene se reproduc la începutul anului, mai devreme decât majoritatea păsărilor, iar momentul nu este deloc întâmplător, deoarece puii eclozează în mod convenabil când hrana lor pe bază de plante, compusă din vegetație acvatică, ierburi, rădăcini și lăstari, de abia apare. Imediat după împerechere, tatăl își asumă fișa postului de protector al singurei perechi de pe parcursul vieții și al puilor pe care o să-i aibă. Între timp, mama gâscă trebuie să se ocupe de îndatorirea ei serioasă de depunere a ouălor, ținând cont că trebuie să construiască un cuib, să depună de la cinci la șapte ouă și să le clocească până când puișorii eclozează o lună mai târziu.

Când bobocii eclozează, sunt conduși de unul dintre părinți la cel mai apropiat ochi de apă, în timp ce celălalt încheie coloana în „marș”. Gâștele canadiene se numără printre păsările de apă care sunt cel mai orientate spre familie și ambii părinții sâsâie agresiv în fața pericolului. Până să împlinească două săptămâni, bobocii arată ca niște păsări gri pufoase, sunt neîndemânatice și mănâncă aproape continuu pentru a lua în greutate, ca să-și dezvolte penajul și pentru a căpăta forța necesară ca să facă față primei lor migrații către zonele sudice. În timpul verii, gâștele adulte năpârlesc, înlocuindu-și astfel penele ponosite de zbor. Timpul pentru năpârlire nu este deloc întâmplător. Până în a noua săptămână de viață a bobocilor, exact când aceștia și-au dezvoltat primul set de pene de zbor, ce îi face să arate exact ca părinții lor, cresc înapoi și penele părinților.

Acum, familia este gata să-și înceapă zborul în formă de V, parcurgând 1.000 de kilometri într-o zi. În timpul migrării, ele se vor poziționa astfel încât curenții de aer să le fie cât mai avantajoși. Păsările din frunte își ocupă locul prin rotație, iar țipătul lor anunță schimbarea anotimpurilor.

Puțini oameni știu ce sistem dezvoltat de comunicare au aceste păsări. Cercetătorii au descoperit că, pentru a comunica între ele, gâștele canadiene folosesc treisprezece sunete diferite. Pentru ele, comunicarea începe când bobocii de gâscă se află încă în ouă – poate în timpul acelor ultime zile, când bobocul trebuie să-și scobească traseul afară cu ajutorul dintelui de ou, pe care, deloc întâmplător, Creatorul l-a poziționat în capătul ciocului. Cine știe? Poate că-și exprimă încântarea că în curând vor fi capabili să iasă liberi afară, și nici prin vis nu le trece că în chiar acea primă zi din viața lor, părinții o să-i ducă la înot! Îi așteaptă atât de multe aventuri în zbor! Și pe noi ne așteaptă. Ne face bine să devenim încântați și să începem să vorbim despre surprizele minunate pe care Creatorul și Tatăl nostru ceresc ni le-a promis. El nu a uitat. Facem parte din gândurile Lui.