„Micile” teste

Săptămâna trecută am învățat despre modul în care Dumnezeu a răspuns rugăciunii lui Ghedeon și cum i-a dat semnul pe care l-a vrut. În timpul nopții, lâna a rămas uscată, chiar dacă pământul din jur era ud. Cât de bun a fost Dumnezeu ajutându-l pe Ghedeon să fie sigur că Dumnezeu îl va sprijini în lupta contra madianiților!

Ghedeon a rămas uluit de ceea ce i-a spus Dumnezeu să facă după aceea. Judecătorii 7:2,3 Prea mulți soldați? Chiar voia Dumnezeu ca el să îi trimită acasă pe unii soldați? Ghedeon s-a uitat la mica lui armată. Știa că madianiții aveau mult mai mulți soldați decât el. Însă Ghedeon alesese să se încreadă în Dumnezeu, așa că s-a supus. El le-a spus soldaților:
— Cine este fricos și se teme, să se întoarcă și să plece! Mai mult de jumătate dintre bărbați au plecat la casele lor. Acum, Ghedeon mai avea doar zece mii de soldați. Ar putea părea mulți. Dar nu erau foarte mulți în comparație cu numărul soldaților din armata inamică. Apoi, Dumnezeu i-a vorbit din nou lui Ghedeon:
— Tot sunt prea mulți. Dumnezeu i-a explicat că avea să le dea soldaților un test ca să-l ajute pe Ghedeon să afle cine ar fi trebuit să lupte cu madianiții și cine ar fi trebuit să meargă acasă.

De ce a vrut Dumnezeu ca Ghedeon să trimită acasă atât de mulți soldați? Citește versetul 2 din nou. A vrut Dumnezeu ca poporul Lui să se încreadă într-o armată de soldați? Sau să se încreadă în El?

De ce a trimis Ghedeon atâția soldați acasă? Pentru că Dumnezeu îi spusese să-i trimită acasă pe toți bărbații cărora le era frică. Dar după aceea Dumnezeu a spus că Ghedeon încă avea prea mulți soldați. Ghedeon nu știa pe cine să trimită acasă, așa că Dumnezeu i-a spus cum să aleagă. În primul rând, el trebuia să-i ducă pe soldații lui la un pârâu. Citește despre acest lucru în Judecătorii 7:5.

Ghedeon și-a condus soldații la apă și oamenii însetați au început să bea. Ascultând de indicațiile lui Dumnezeu, Ghedeon s-a uitat cu atenție la modul în care fiecare soldat bea apă. Cei mai mulți dintre ei s-au așezat în genunchi, și-au aplecat capul și au sorbit multă apă. Dar 300 de soldați au luat apă în palmă, au băut-o repede și au continuat să meargă. Ei se uitau în jur în timp ce beau, fiind atenți la vrăjmaș.

Dumnezeu i-a spus lui Ghedeon să-i aleagă pe soldații care au lipăit apa din palmă. Restul trebuia să se întoarcă acasă. Ghedeon trebuie să fi avut nevoie de mult curaj ca să asculte, dar a făcut cum i s-a spus. El știa că, dacă Îl asculta pe Dumnezeu, Dumnezeu avea să-l ajute. În noaptea aceea, Ghedeon și cei 300 de soldați ai lui și-au așezat tabăra pe vârful unui deal, cercetând valea unde soldații inamici aveau așezată tabăra lor. Cum avea să-i ajute Dumnezeu?

Doar 300 dintre soldații lui Ghedeon au trecut testul pe care Dumnezeu li-l dăduse. Ce a spus Dumnezeu despre acei puțini oameni? Judecătorii 7:7 Madianiții își așezaseră tabăra într-o vale, iar Ghedeon și soldații lui, pe un deal în apropiere. În noaptea aceea, Dumnezeu i-a spus lui Ghedeon:
— Scoală-te și coboară în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. Dar lui Ghedeon îi era încă frică. Erau așa de mulți soldați inamici... prea mulți ca cineva să-i poată număra. Așa că Dumnezeu i-a spus lui Ghedeon să inspecteze tabăra inamică. Dacă avea să audă ce vorbeau soldații inamici, el urma să se simtă mai bine.

Așadar, Ghedeon l-a luat pe Pura, slujitorul lui, și au mers împreună, în liniște, în tabăra inamică. În timp ce așteptau lângă un cort, ei i-au auzit pe doi soldați vorbind. Unul dintre ei tocmai se trezise dintr-un vis înspăimântător și i-l povestea prietenului său.

El a spus că văzuse o turtă de orz rostogolindu-se de pe deal până în tabăra madianiților. Turta a lovit unul dintre corturi și cortul a căzut. Ce i-a spus prietenul lui că însemna visul, după părerea lui? Judecătorii 7:14

Când a auzit aceste cuvinte, Ghedeon s-a închinat înaintea lui Dumnezeu. Îi era așa de recunoscător că Dumnezeu îi alungase teama! El și slujitorul lui s-au grăbit să ajungă în tabăra lor de pe deal. Mâine vom învăța despre ce a făcut Ghedeon după aceea.

Dumnezeu îi dăduse curaj lui Ghedeon permițându- i să audă ce vorbeau vrăjmașii lui Israel. Când soldatul madianit și-a povestit visul urât, Ghedeon și-a dat seama că madianiților le era teamă de el. Ce veste bună era aceasta!

Cu mare curaj, Ghedeon s-a dus înapoi la cei 300 de soldați ai lui care aveau tabăra pe vârful dealului.
— Sculați-vă, le-a spus el, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian! Urmând planul lui Dumnezeu, Ghedeon și-a împărțit soldații în trei grupe a câte 100 de soldați. El i-a dat fiecărui soldat trei lucruri: un urcior, o făclie și o trâmbiță. Luau de obicei soldații astfel de lucruri când mergeau la luptă? O, nu! Ei foloseau lucruri precum sabie, arc și săgeți. Dar soldații lui Ghedeon nu aveau nevoie de săbii pentru că Dumnezeu Însuși avea să-i salveze pe israeliți de madianiți.

Apoi, Ghedeon le-a spus soldaților lui să ascundă în urcioare lumina făcliilor. În felul acesta, dușmanii lor nu aveau să-i vadă. Ce altceva le-a mai spus să facă? Judecătorii 7:17,18

Ghedeon voia ca soldații lui să se uite atent la el și să facă tot ce făcea el. Când el avea să sune tare din trâmbiță, și ei trebuiau să sune din trâmbițele lor. Când el avea să spargă urciorul în care ținea făclia, și ei trebuiau să-și spargă urcioarele. Apoi urmau să strige cu toții: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” Era un mod diferit de a lupta, nu-i așa?

În timpul nopții, Ghedeon i-a împărțit pe soldații lui în trei grupe. Câți erau în fiecare grupă? Doar 100 de soldați. Ghedeon i-a dat fiecărui soldat trei lucruri. Îți amintești care erau? El le-a mai spus și să se uite la el și să facă ce făcea el. Mai ții minte ce le-a spus Ghedeon soldaților să strige când urmau să-și ridice făcliile?

Pe când era încă întuneric, Ghedeon și-a trimis cele trei cete, sau grupe, de soldați în jurul taberei madianite. Foarte repede, soldații s-au așezat în posturile lor în timp ce dușmanii lor dormeau profund în corturi. Când toți soldații lui Ghedeon au ajuns în posturi, Ghedeon a sunat foarte tare din trâmbiță. Imediat, toți soldații lui Ghedeon au sunat și ei din trâmbițe foarte tare. Ce s-a întâmplat după aceea? Judecătorii 7:21

Madianiții au sărit ca arși din paturile lor și s-au uitat afară. Ce au văzut? Li s-a părut că tabăra lor era înconjurată de foarte multe torțe. Madianiții erau surprinși și foarte speriați. Au luat-o la fugă în toate părțile, încercând să se îndepărteze de Ghedeon și de soldații lui. În confuzia lor, ei au început să se lupte unul cu altul.

La puțin timp după aceea se iscase o mare luptă. Dar nu era o luptă între israeliți și madianiți. Madianiții se luptau între ei. Dumnezeu chiar îi ajuta pe Ghedeon și pe soldații lui exact așa cum promisese.

Ce bătălie uimitoare a avut loc în noaptea aceea! Soldații lui Ghedeon nu folosiseră decât urcioare, torțe și trâmbițe. Dar, pentru că ei Îl ascultau pe Dumnezeu, Dumnezeu i-a ajutat să folosească aceste lucruri simple și le-a dat o victorie. Psalmii 20:7

Imediat, mulți dintre soldații israeliți care se întorseseră acasă au auzit ce se întâmpla și au venit să dea și ei o mână de ajutor. Ei i-au urmărit pe madianiții care se îndepărtau în grabă. Ghedeon le-a trimis un mesaj și israeliților care locuiau aproape, cei din seminția lui Efraim, rugându-i să vină repede să-i ajute. În timp ce bărbații din Efraim urmăreau un grup de madianiți, Ghedeon și cei 300 de soldați obosiți urmăreau un alt grup. În scurt timp, ei i-au capturat pe cei doi conducători răi ai madianiților și i-au împrăștiat pe toți soldații care mai rămăseseră. După aceea, puterea madianiților a fost înfrântă.

Când au aflat ce s-a întâmplat, celelalte națiuni păgâne s-au temut de israeliți, pentru că știau că Dumnezeu fusese Cel care le dăduse această mare victorie într-un mod atât de simplu.

De ce a fost Ghedeon un conducător atât de bun? Pentru că el s-a încrezut cu umilință în Dumnezeu și L-a ascultat. Dumnezeu încă mai caută persoane care să-L ajute așa cum L-a ajutat Ghedeon. Vrei să fii și tu unul dintre ajutoarele lui Dumnezeu? Atunci roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să fii umil, încrezător în El și ascultător.

Sunt lucrurile „mici” importante? Ce teste „mici” ai în fiecare zi? Trebuia Ghedeon să se teamă?

Dacă ne încredem în Dumnezeu, trebuie să ne fie vreodată frică? De ce a ales Dumnezeu doar 300 de soldați pentru armata lui Ghedeon?

Trâmbițele, urcioarele și făcliile au făcut ca armata lui Ghedeon să iasă învingătoare? De ce a fost Ghedeon un conducător atât de bun? Vrea Dumnezeu să fii ajutorul Lui? Înveți să te încrezi și să asculți?

Patru inele mici (II) - Seria Micuța Amy în India (XVI). De Amy Sherrard

În orașul în care locuia Ghedeon din India, misionarii și creștinii indieni aveau o serie de întâlniri, iar Ghedeon se bucura de acele programe pentru copii. Micuța Amy și mama ei participau la organizarea acestor întâlniri. Părinții micuței Amy îl cunoșteau deja pe Ghedeon și, într-o dimineață, în timp ce mergea la o întâlnire, Tati s-a întâlnit cu Ghedeon. S-au bucurat să se vadă și au vorbit câteva minute. Apoi, Tati a observat cei patru cercei în urechile lui Ghedeon.

— Nu ai devenit creștin acum, Ghedeon? întrebă Tati binevoitor.
— O, ba da, sahib, răspunse Ghedeon cu zâmbet larg. Tati era puțin nedumerit.
— Atunci, ce e cu astea? întrebă el, în timp ce atinse inelele din urechile lui Ghedeon. Ghedeon își lăsă capul în jos. Tati l-a bătut prietenește pe umeri și s-a grăbit să ajungă la întâlnirea lui. Dar Ghedeon s-a întors încet și a mers mai departe singur. Micuța Amy și mama ei erau în camera lor pregătind lucruri drăguțe pentru întâlnirile cu copiii, când au auzit o bătaie în ușă. Amy a alergat să deschidă. Când a văzut ce era în fața ușii, a strigat:
— Vino repede, mami! Era Ghedeon, cu un zâmbet mare pe față. De fiecare ureche îi atârna pielea sfâșiată în două locuri, iar sângele i se scurgea pe umeri. — Ghedeon! Ce s-a întâmplat? întrebă Mami în timp ce îl aducea în cameră.
— Gata, nu mai sunt, mem-sahib! Nu mai sunt! îi spuse Ghedeon.
— Ce să nu mai fie? Ce s-a întâmplat?
— Nu mai sunt cerceii! Apoi Ghedeon îi povesti cum nimeni nu voia să-i scoată inelele din urechi și cum se gândise să și le scoată el singur. Voia ca toți să știe că el era creștin acum. Lacrimile i-au umplut ochii lui Mami în timp ce îi bandaja urechile lui Ghedeon și îl spăla pe haine. În tot acest timp, Ghedeon continua să zâmbească și să spună cât de mult se bucura că, în sfârșit, nu mai avea cerceii.
— Ce ai făcut cu cerceii? întrebă Mami. Ghedeon i-a spus că îi aruncase pe câmpul unde și-i smulsese din urechi.
— Ghedeon, n-ar fi trebuit să ți-i smulgi singur din urechi! Nu e bine să ne rănim. Da, Domnul Se bucură că noi vrem să Îi aparținem Lui și vrem ca oamenii să vadă acest lucru, dar Îl doare și pe El când ne doare pe noi ceva. Te mai dor urechile? Mami îi spuse apoi lui Ghedeon că le va povesti copiilor din America cum un băiețel din India a vrut foarte, foarte tare să arate lumii că el Îi aparținea lui Dumnezeu. Dintr-odată, Ghedeon și-a dat seama că și el putea fi misionar.
— O să încerc să găsesc inelele pe care le-am avut în urechi, îi spuse lui Mami. Și, cu toate că a durat mult căutarea lor, sub un soare fierbinte, el le-a găsit pe toate patru.

Când Amy și familia ei s-au întors în America, Mami a povestit deseori istoria lui Ghedeon și a celor patru inele de metal. De fiecare dată, ea îi atenționa pe copii să fie credincioși ca Ghedeon, dar să nu își producă durere singuri, așa cum a făcut Ghedeon. Micii cercei se află încă la familia lui Amy și încă spun povestea unui băiețel indian care L-a iubit pe Dumnezeu mai mult decât orice.