Samson

După ce au câștigat bătălia împotriva madianiților, israeliții L-au uitat repede pe Dumnezeu și s-au închinat iarăși la idolii popoarelor rele din jurul lor. Așa că Dumnezeu le-a permis acelor popoare să le facă o mulțime de necazuri israeliților timp de mulți ani. Ce s-a întâmplat după aceea? Judecătorii 13:1

Dumnezeu a trimis deseori oameni ca să îi ajute pe israeliți, dar mereu israeliții reveneau imediat la lucrurile rele. Unul dintre popoarele păgâne care locuiau lângă israeliți erau filistenii – niște oameni răi pe care israeliții ar fi trebuit să îi alunge din Canaan, așa cum le spusese Dumnezeu. Dar israeliții nu ascultaseră. De fapt, ei chiar deveniseră prieteni cu filistenii, distrându-se împreună și închinându-se cu ei. Nu după multă vreme, mulți israeliți deveniseră ca filistenii.

Uneori se întâmplă și astăzi la fel. Cei care aleg să fie prieteni cu oameni care nu Îl iubesc pe Dumnezeu îi vor imita și vor deveni ca ei. Biblia ne oferă o avertizare foarte serioasă cu privire la acest lucru. Iacov 4:4, u.p.; Proverbele 12:26; Proverbele 13:20 Chiar dacă mulți israeliți se închinau la idoli, câțiva încă Îl mai iubeau și Îl mai ascultau pe Dumnezeu. Și, când filistenii au devenit cei mai răi dușmani ai lor și erau foarte nemiloși cu ei, israeliții care Îl mai iubeau încă pe Dumnezeu s-au rugat și L-au implorat să îi ajute.

Anii treceau și Dumnezeu nu părea că auzise rugăciunile lor. Dar Dumnezeu le auzise rugăciunile și pregătea deja pe cineva ca să îi ajute.

În mica cetate Țorea trăia un bărbat pe nume Manoah cu soția lui. Amândoi Îl iubeau și Îl ascultau pe Dumnezeu. Într-o zi, Îngerul Domnului (adică Isus) a venit la soția lui Manoah. El i-a spus că în curând ea va avea un băiețel și i-a explicat cum să aibă grijă de ea însăși și de bebelușul ei. Judecătorii 13:4

Nici copilul, nici mama lui nu trebuia să consume alcool sau mâncare nesănătoasă. Lucrurile acestea sunt foarte rele pentru oameni și le fac rău și bebelușilor – chiar înainte ca ei să se nască. De asemenea, Îngerul Domnului i-a mai spus soției lui Manoah că, atunci când avea să crească, băiatul ei urma să-i elibereze pe israeliți de filisteni. Ca semn că el era în mod special dedicat lui Dumnezeu, părinții nu trebuiau să-i taie niciodată părul.

Când soția lui Manoah i-a spus soțului ei ce îi spusese Vizitatorul, Manoah a vrut să fie sigur că nu aveau să facă vreo greșeală cu privire la îngrijirea copilașului lor. Ce I-a cerut lui Dumnezeu să facă? Judecătorii 13:8 Când a venit iarăși, Îngerul Domnului a repetat instrucțiunile. Cât era de important ca ei să îl educe pe băiatul lor corect, chiar de când era bebeluș! Tu ești recunoscător pentru părinții care te învață cum să fii sănătos și să dai dovadă de autocontrol? Aceste lucruri te vor ajuta să fii un bun lucrător pentru Dumnezeu.

Îngerul Domnului a venit de două ori ca să-i spună lui Manoah și soției lui că urmau să aibă un băiețel special. Îți mai amintești cum le-a spus Îngerul că trebuiau să aibă grijă de el? Timpul a trecut. Și, exact cum spusese Îngerul, soția lui Manoah a născut un băiețel. Ce nume i-au pus? Judecătorii 13:24

Pe măsură ce Samson creștea, se putea ușor vedea că el era mult mai puternic decât ceilalți băieți de vârsta lui. Samson și părinții lui știau că era așa fiindcă el asculta ce îi spusese Dumnezeu: să nu bea alcool și să nu mănânce mâncare necurată. Pentru că Samson asculta, Dumnezeu putea să-l binecuvânteze și să-l facă extraordinar de puternic. Părul lung al lui Samson era un semn că el era special înaintea lui Dumnezeu și că Îl asculta.

Dar a ascultat Samson întotdeauna de Dumnezeu? Nu, din nefericire, nu. Țorea, mica cetate unde Samson și părinții lui locuiau, era foarte aproape de filisteni. În loc să-și aleagă prietenii cu grijă, Samson a început să meargă pe la filisteni și să se împrietenească cu ei. El a uitat că era deosebit în ochii lui Dumnezeu și că Dumnezeu voia ca el să-i salveze pe israeliți de filisteni. Judecătorii 14:1,2

Ce avertizare i-a dat Dumnezeu poporului Său în ce privește împrietenirea cu filistenii și cu alte popoare care nu Îl iubeau pe Dumnezeu? Iosua 23:11-13

Samson era un tânăr puternic. El ar fi trebuit să înceapă să facă lucrarea specială pe care Dumnezeu o plănuise pentru el, adică să-i salveze pe israeliți de filistenii cei răi. Dar, în schimb, Samson se împrietenea cu ei.

Când a cunoscut o tânără filisteancă pe care a plăcut- o mult, Samson s-a decis s-o ia de soție. Părinții lui au încercat să-l ajute să înțeleagă că nu era deloc o idee bună să se căsătorească cu femeia aceea. Dar el nu i-a ascultat, ci a insistat: „Ia-mi-o, căci îmi place.” Judecătorii 14:3

Este o idee bună să facem tot ce credem noi că ne va face fericiți? Nu. Noi putem fi fericiți doar atunci când facem ce Îi place lui Dumnezeu. Isus nu a încercat niciodată să-Și facă Lui Însuși pe plac și nu ar trebui să încercăm nici noi.
Fără să-L asculte pe Dumnezeu și pe părinții lui, Samson s-a căsătorit cu fata aceea. Crezi că acest lucru l-a făcut fericit? Bineînțeles că nu. Când nu ascultăm de Dumnezeu, nu suntem fericiți. La doar șapte zile după nunta lui, Samson s-a supărat atât de tare pe soția lui încât a lăsat-o și s-a dus să locuiască la părinții lui.

Mai târziu, când s-a dus să o vadă, el a aflat că fata se căsătorise cu altcineva. Samson s-a supărat foarte, foarte tare și, la scurt timp, el și filistenii au început să se lupte. Pentru că era foarte puternic, Samson a câștigat bătălia.

După ce s-a luptat cu filistenii, Samson s-a dus într- un loc sigur în țara israeliților, care se numea stânca lui Etam. Mulți soldați filisteni l-au urmărit, dar le era așa de teamă de el încât nu au încercat să-l prindă. L-au ajutat israeliții pe Samson așa cum ar fi trebuit? Nu. De fapt, le era așa de frică de filisteni încât au decis să-i ajute să-l prindă pe Samson. Așa că trei mii de bărbați israeliți s-au dus să discute cu Samson. Judecătorii 15:12,13

Când israeliții l-au predat pe Samson filistenilor, Dumnezeu l-a ajutat să rupă funiile tari cu care ei îl legaseră. Apoi, Samson a luat o falcă de măgar și a omorât o mie de soldați filisteni. Versetele 14 și 15 Când au văzut cum l-a ajutat Dumnezeu pe Samson, israeliții l-au făcut judecătorul lor și el a condus poporul Israel timp de 20 de ani.

Dar, chiar dacă mușchii lui Samson erau foarte puternici, el era prea slab ca să spună „nu” ispitelor lui Satana. Cea mai mare slăbiciune a lui Samson era că îi plăcea să aibă prietene și prieteni filisteni, chiar dacă ei Îl urau pe Dumnezeu și se închinau la idoli. Într-o zi, el s-a dus într-o cetate de-a filistenilor ca să petreacă timp cu o fată de acolo.

Când l-au văzut intrând în cetatea lor, filistenii au închis poarta, crezând că el nu putea să mai iasă. Dar în noaptea aceea, Samson a ridicat poarta aceea grea, cu tot cu cadru, cu balamale și cu restul părților, și a dus-o departe, pe vârful unui deal. Judecătorii 16:3

De ce era Samson atât de puternic? Filistenii voiau neapărat să-i descopere secretul. Dar cum să-l afle? Mai târziu, filistenii au aflat că Samson iubea o fată numită Dalila. I-au promis Dalilei mulți bani, dacă ea avea să-i ajute să-l prindă. Judecătorii 16:5,6

De trei ori a mințit-o Samson pe Dalila cu privire la sursa puterii lui. În cele din urmă s-a săturat de rugămințile ei insistente și i-a spus adevărul, cu toate că știa că nu trebuia. Judecătorii 16:16,17 Imediat, Dalila le-a dat de știre conducătorilor filisteni și, în timp ce Samson dormea, ea a pus pe cineva să-i taie tot părul. Ce s-a întâmplat când Samson s-a trezit? Judecătorii 16:20,21

Samson s-a supărat foarte tare și, așa necăjit cum era, și-a cerut iertare de la Dumnezeu pentru păcatele lui, iar Dumnezeu l-a iertat. Și, în timp ce muncea în închisoare, părul a început să-i crească din nou. Într-o zi, filistenii au dat o mare petrecere în cinstea idolului lor Dagon și l-au lăudat pentru că i-ar fi ajutat să-l prindă pe dușmanul lor. Au râs de Samson, când un băiat l-a adus de mână.

Petrecerea se ținea într-o clădire înaltă, care era susținută de doi stâlpi mari. Samson i-a cerut băiatului să-l ducă lângă cei doi stâlpi. Acolo, el L-a rugat în gând pe Dumnezeu să-l facă încă o dată puternic. Apoi a strâns cei doi stâlpi cât de tare a putut. Aceștia s-au rupt și clădirea s-a prăbușit, omorându-i pe filisteni. Și a murit și Samson. Ce sfârșit trist a avut viața lui Samson! Cât de bine ar fi fost dacă și-ar fi ales prieteni buni, care să Îl iubească pe Dumnezeu! 

De ce este important să ne alegem prieteni buni? A ascultat Samson mereu de părinții lui? Dacă ar fi ascultat de ei, ar fi fost ferit de necazuri?

Care a fost semnul marii puteri a lui Samson? Părul îl făcea pe Samson să fie puternic?

În ce fel a fost Samson foarte slab? Neascultarea l-a făcut pe Samson să fie fericit? Sau trist? Cine te poate ajuta să asculți? Renunță Dumnezeu la oameni imediat ce ei greșesc?

Trei zile de groază - Seria „Micuța Amy în India” (XVII). De Amy Sherrard

Când micuța Amy și părinții ei se aflau în India, prințul de Wales a venit să viziteze India. El era fiul regelui Angliei și planul era să stea trei zile în Bombay. Anglia domina India, dar indienii voiau să fie independenți, să-și guverneze singuri țara.

Conducătorii le-au spus indienilor să nu sară la luptă. Avea să fie mult mai bine dacă erau pașnici și îi arătau regelui Angliei că erau în stare să-și guverneze singuri țara. Dar cei mai mulți dintre indieni nu voiau să stea liniștiți, așa că au făcut planuri să creeze probleme în timp ce prințul de Wales era în vizită în Bombay, unde Amy și părinții ei locuiau. Prințul era păzit de soldați puternici. Fiindcă nu-l puteau omorî pe prinț, indienii s-au gândit să le facă rău oamenilor albi din Bombay. Cei care voiau să se bată purtau cămăși albe și pălării albe. Nu aveau pistoale, dar au strâns grămezi mari de pietre și au plănuit să rănească pe cât mai mulți albi cu putință.

Misionarii adventiști nu erau de acord cu violența, așa că s-au rugat: „Dragă Tată din cer, Te rugăm, ajută-ne să ne dăm seama ce avem de făcut!” Astfel, ei au hotărât să stea la familia micuței Amy pe perioada celor trei zile, pentru că acolo aveau să fie înconjurați de un zid. În scurt timp, erau cu toții în casa familiei lui Amy, cu excepția a două misionare – sau mătuși, cum le numea Amy –, care se aflau într-o altă parte a marelui oraș.
— Nu le putem lăsa acolo singure, spuseră misionarii. Trebuie să le salvăm. Tatăl lui Amy avea mașină și, împreună cu doi misionari, s-a dus să le ia. Când au văzut mulțimile de bărbați indieni cu pălării și cămăși albe, ei au întors repede și au luat-o pe o altă stradă. În cele din urmă, cele două misionare erau în siguranță, ghemuite pe jos în mașină, în timp ce bărbații misionari stăteau în față.

Pe drumul de întoarcere, un bărbat alb a început să-i urmeze cu mașina lui. Probabil spera că, împreună cu ei, va fi mai în siguranță. Tati conducea, iar misionarul din mijloc se uita atent în față după indienii cu pălării și cămăși albe. La un moment dat, ei au văzut un grup chiar în față. Tati a virat repede pe o altă stradă, dar și acolo era o mulțime de indieni în alb. Și nu era nicio posibilitate de a întoarce. Toți se rugau.
— Ce ar trebui să fac? întrebă Tati.
— Nu te opri! spuse celălalt misionar. Claxonează cât de tare poți și continuă să mergi. Se vor da la o parte când vor vedea că nu ai de gând să oprești! Și chiar așa a și făcut Tati. Bineînțeles că mulțimea s-a dat la o parte ca ei să treacă. Doar un singur om a reușit să arunce cu o piatră. Data viitoare vom afla unde a nimerit piatra și ce s-a întâmplat cu cealaltă mașină care îi urma.