Dumnezeu alege un nou împărat

La început, când a devenit rege, Saul a fost umil și dispus să-L asculte pe Dumnezeu. Dar el a permis ca gânduri de mândrie să încolțească în mintea lui și, în curând, nu a mai avut grijă să facă tot ce îi spunea Domnul. Dumnezeu a încercat în continuare să-l ajute, mai ales prin sfaturile și mustrările lui Samuel, dar lui Saul nu îi plăcea să audă acele lucruri, așa că a încercat să stea departe de profet.
Când nu a făcut ce spusese Dumnezeu cu privire la distrugerea amaleciților, Saul a dovedit că nu era demn de încredere pentru rolul important de rege. Ce i-a spus apoi Samuel? 1 Samuel 15:23,26 Samuel s-a întors acasă. Nu s-a mai dus niciodată să-l vadă pe Saul, chiar dacă era supărat din cauza alegerilor lui greșite. Istoria aceasta este o avertizare pentru noi. Dacă alegem cu încăpățânare să facem cum vrem noi, ni ce va întâmpla și nouă ce i s-a întâmplat lui Saul.

Într-o zi, Domnul i S-a arătat lui Samuel cu un alt mesaj. 1 Samuel 16:1 Dar lui Samuel îi era teamă să facă așa ceva. Cum să ungă un nou împărat când Saul era încă în viață? Dacă avea să audă despre acest lucru, Saul avea să se supere foarte tare. Așa că Dumnezeu i-a spus lui Samuel ce să facă. El trebuia să ia un vițel și să le spună locuitorilor din Betleem că venise să aducă Domnului o jertfă. Samuel s-a supus. După ce și-a umplut cornul cu untdelemn – adică cu ulei –, el a plecat la Betleem.

Samuel a ajuns la Betleem și bătrânii cetății l-au întâmpinat și l-au întrebat de ce venise. Profetul le-a arătat vițelul pe care îl adusese și le-a explicat că venise pentru a aduce o jertfă Domnului. Apoi le-a cerut să participe la jertfă și i-a invitat și pe Isai și pe fiii lui, exact așa cum Dumnezeu îi spusese să facă.

După ce vițelul a fost jertfit pe altar și înainte de a mânca sau a bea ceva, Samuel a început să se uite la băieții lui Isai. Se întreba pe care avea să-l aleagă Domnul ca rege nou al lui Israel. Samuel s-a uitat mai întâi la Eliab, fiul cel mai mare al lui Isai. Imediat ce l-a văzut pe tânăr, profetul a fost sigur că Dumnezeu îl alesese pe el. Acesta era înalt și arătos, la fel ca Saul. Dar ce i-a spus Domnul lui Samuel? 1 Samuel 16:7

Dumnezeu știa că Eliab nu avea să fie un rege bun; el avea să fie mândru ca Saul. După aceea, Samuel s-a uitat la cel de-al doilea fiu al lui Isai. Dar Domnul nu îl alesese nici pe el. Apoi a stat în fața lui Samuel cel de-al treilea fiu al lui Isai. Dar Domnul nu-l alesese nici pe el. Samuel s-a uitat la fiecare dintre cei șapte fii ai lui Isai. Ce a spus despre ei toți? 1 Samuel 16:10

Samuel era nedumerit. Se uitase la toți cei șapte băieți ai lui Isai, dar Domnul nu îl alese pe niciunul dintre ei.
— Aceștia sunt toți fiii tăi? l-a întrebat el pe Isai. Isai i-a explicat că fiul lui cel mai mic, David, era pe câmp și avea grijă de oi.
— Trimite să-l aducă, a zis Samuel. Așa că Isai a trimis pe cineva să-l cheme pe David. Când mesagerul i-a spus lui David că profetul voia să-l vadă, David a fost foarte surprins. De ce voia Samuel să-l vadă pe el, un băiat care era păstor? Dar el a ascultat fără întârziere.

Ce i-a spus Dumnezeu lui Samuel când acesta l-a văzut pe David? 1 Samuel 16:2 Fața lui David era rumenă de la viața în aer liber și de la soare. Îi străluceau ochii și arăta și el bine. Dar din acest motiv îl alesese Domnul? Nu. Trăsăturile acestea exterioare nu ne spun nimic despre interiorul omului, despre cum este inima lui. Atunci de ce îl alesese Dumnezeu pe David?

David fusese ales pentru că Îl iubea pe Domnul și se încredea în El. David era modest, nu era mândru. Era credincios și curajos când îngrijea de oi. Și era dispus să fie atent și să asculte când Domnul îi spunea ce să corecteze în viața lui. Samuel s-a dus singur cu David într-un loc, și-a luat în secret cornul cu untdelemn și l-a turnat pe capul lui David pentru a arăta că Domnul îl alesese pe el să fie următorul împărat în Israel. Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea și în zilele următoare.

După ce Samuel l-a uns, David s-a întors pe câmp ca să aibă grijă de oile tatălui lui. Și Samuel s-a dus acasă la el, la Rama. David știa că Dumnezeu avea o lucrare foarte importantă pentru el când avea să mai crească. Faptul că știa acest lucru l-a ajutat să nu uite să facă tot posibilul să asculte de Dumnezeu și să-I fie credincios.

David învăța multe lucruri care aveau să-l ajute să fie un rege bun. El a învățat să se încreadă în Dumnezeu, să fie curajos și să aibă grijă de oile lui. Într-o zi, un leu a înșfăcat un miel cu gura. David l-a salvat pe miel și l-a omorât pe leu. Altă dată, un urs a luat un miel. David l-a omorât și pe el și a salvat mielul.

Ce vedea David când cutreiera cu oile lui dealurile înverzite? Copaci înalți se unduiau în bătaia vântului. Soarele galben și strălucitor umplea pământul cu căldura și lumina lui. Păsări și animale. Întinsul cer albastru. Stele sclipitoare, noaptea. Totul îi reamintea de Dumnezeul care făcuse toate lucrurile.

David nu Îl putea vedea pe Dumnezeu, dar se simțea foarte aproape de El. Lui David îi plăcea să cânte la harpă cântece de laudă lui Dumnezeu! Și Dumnezeu sigur Se bucura să asculte aceste cântece. Ce-ar fi să le citești pe unele dintre ele? Psalmii 8, Psalmii 23, Psalmii 100, Psalmii 121.

David era fericit. Domnul era aproape de el și el făcea tot ce putea ca să-I fie plăcut Lui în timp ce aștepta cu răbdare ca Dumnezeu să-l facă împărat la vremea potrivită. Era împăratul Saul fericit? Nu. El continua să se gândească la ce îi spusese Samuel: „Fiindcă ai respins Cuvântul Domnului și Domnul te respinge ca să nu mai fii împărat peste Israel.”

Saul ar fi trebuit să accepte mustrarea lui Samuel și să-și schimbe comportamentul plin de mândrie și de neascultare. Dar nu a făcut așa. El era prea mândru ca să recunoască faptul că greșise. Îi părea rău că Domnul alesese pe altcineva rege, dar nu îi părea rău pentru păcatele lui. Saul a continuat să aibă gânduri rele. El considera că Dumnezeu fusese nedrept cu el. Cu fiecare zi care trecea, el devenea și mai supărat pe Dumnezeu. Și aceasta l-a făcut să fie atât de nefericit încât slujitorii lui au crezut că avea să înnebunească, să-și piardă mințile.

Apoi, unul dintre servitorii lui s-a gândit la o modalitate de a-l ajuta pe Saul, care era tare tulburat. Care a fost soluția? 1 Samuel 16:16
— Găsiți un om care știe să cânte bine și aduceți-l la mine, a cerut Saul. Atunci, un alt servitor a avut o idee. 1 Samuel 16:18 Saul i-a trimis lui Isai un mesaj: „Trimite-mi-l pe David, fiul tău care păstorește oile.”

Fiindcă nu asculta de Dumnezeu, Saul era nefericit. Uneori, el avea o stare atât de rea încât nimeni nu voia să fie în preajma lui. Așa că servitorii i-au sugerat să-l cheme pe David ca să-i cânte la harpă o muzică liniștitoare.

Când a ajuns, David a cântat la harpa lui o muzică dulce și cu vocea I-a cântat laude frumoase lui Dumnezeu. 1 Samuel 16:23 În curând, mintea tulburată a lui Saul s-a mai liniștit și el se simțea mai bine. Saul l-a îndrăgit pe David și l-a făcut purtătorul lui de arme.

Împăratul nu avea mereu o stare sufletească rea. Și nici nu avea mereu nevoie de un purtător de arme. Uneori, David putea să meargă acasă și să aibă grijă de oi. Și se bucura că putea să plece, pentru că îi părea bine să fie singur cu Dumnezeu pe câmp, împreună cu oile, mai mult decât îi plăcea să fie la palatul regal. David învăța multe lucruri urmărindu-l pe Saul. El a înțeles mai multe despre misiunea grea de a fi rege și a văzut cum Satana l-a ispitit pe Saul să nu asculte de Dumnezeu. El a mai învățat și că nu ești neapărat fericit dacă ești un om important sau bogat. Și-a dat seama că Saul și familia lui erau foarte nefericiți.

Când se gândea la lucrurile acestea, David se întreba uneori ce avea să se întâmple când el însuși avea să urce pe tron. Dar când se ruga și cânta la harpă și din voce cântece de laudă lui Dumnezeu, el știa că Domnul avea să fie cu el. Pentru că asculta de ceea ce Domnul îi spunea să facă, David devenea înțelept. Dumnezeu era cu el și îl ajuta să fie gata ca să devină următorul împărat.

De ce l-a ales Dumnezeu pe David, și nu pe unul dintre frații lui? Ce este mai important: cum suntem pe dinafară sau cum suntem pe dinăuntru, adică cum este inima noastră?

David a avut mare grijă de oi. Dacă îngrijești bine animalele pe care le îndrăgești, înveți în felul acesta cum să lucrezi pentru Domnul? Ce lucruri din natură te ajută să afli mai multe despre Dumnezeu?

De ce a fost Saul atât de nefericit? Vei fi și tu nefericit dacă nu asculți? Dacă ești neascultător, vor dori ceilalți oameni să stea în preajma ta? Dacă alegi să cânți un cântec vesel, te va ajuta acest lucru să te simți mai bine?

Malaria - Seria „Micuța Amy în India” (XXIV). De Amy Sherrard

Lui Mami și lui Amy le plăcea tare mult să meargă în diferite călătorii cu Tati. Când Tati le-a spus că aveau să meargă cu el într-o lungă călătorie cu trenul ca să participe la niște întâlniri, Amy abia aștepta să pornească.

Ea visa cum avea să se uite la peisajul care trecea zburând prin fața geamului de tren, cum avea să-i asculte pe Mami și pe Tati citindu-i povestiri și să mănânce ceea ce Mami ar fi pus cu grijă în coșul mare de mâncare. Mami a scos valizele și a împachetat hainele de care urmau să aibă nevoie. Când, în sfârșit, a sosit și ziua plecării, Amy s-a trezit devreme și era gata să plece, chiar dacă trenul nu avea să pornească decât seara. Spre după-amiază, Amy se întreba de ce o durea capul, dar s-a hotărât să nu-i spună mamei. Pe măsură ce timpul trecea, o durea capul din ce în ce mai tare, dar ea tot nu zicea nimic. Când a sosit momentul de plecare, Tati a închiriat o trăsură cu cai și au ajuns imediat la gară.

Tati a pus valizele și coșul cu mâncare pe peron, iar Mami și micuța Amy s-au așezat pe valize ca să aștepte. Acum, capul o durea foarte tare pe Amy, așa că și l-a sprijinit pe genunchii mamei. Când i-a dat părul pe spate și i-a mângâiat obrazul, lui Mami nu îi venea să creadă cât de fierbinte era.
— Amy are febră, îi spuse lui Tati. Trebuie să mă întorc urgent acasă. Amy a suspinat încet, în timp ce valizele erau luate din nou. În scurt timp, ea și Mami se aflau într-o trăsură pe drumul spre casă.

Așa cum se temea Mami, Amy avea iarăși malarie. Groaznicele frisoane și febra au continuat zile la rând. Bunul doctor i-a adus medicamentul acela amar, și toți prietenii s-au rugat pentru ea. Cât de recunoscători au fost cu toții când, în sfârșit, ea a început încet, încet să se simtă mai bine! Într-o zi, Amy s-a gândit la păpușa ei asistentă pe care i-o dăruise Mătușa Dowling. Ea nu se jucase niciodată cu păpușa pentru că îi era teamă să nu-i strice capul. Dar păpușa era mereu ținută într-un loc unde Amy o putea vedea sau ține în brațe pentru puțin timp.
— Am putea să o punem pe patul meu ca să mă uit la ea? o întrebă ea pe Mami. Pentru că o margine a patului era lipită de perete, Mami a așezat păpușa în așa fel încât Amy să o vadă bine. Mai târziu, Mami a trebuit să schimbe lenjeria patului și, uitând de prețioasa păpușă, a tras patul lui Amy, îndepărtându-l de perete. S-a auzit ceva căzând și și-au dat seama ce se întâmplase. Bietul cap al păpușii era spart, făcut bucăți.

Cu greu se putea spune cine se simțea mai rău– Mami sau micuța Amy. Amândouă au plâns. Ulterior, Mami a încercat să găsească un alt cap pentru păpușă, dar nu a reușit. Iar capul rupt nu a mai putut fi reparat. Ce trist!