Să-I dăm slavă lui Dumnezeu

Săptămâna aceasta vom studia prima frază din solia primului înger. Îngerul proclamă: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui.” (Apocalipsa 14:7) În Biblie sunt multe referințe la slava lui Dumnezeu, ceea ce face din această sintagmă una foarte ofertantă pentru studiu. În această lecție vom menționa doar câteva dintre aceste pasaje.

Una dintre cele mai fascinante promisiuni, care se repetă de câteva ori, este ideea că slava lui Dumnezeu va umple în cele din urmă planeta. Habacuc explică faptul că pământul va fi umplut de „cunoștința” slavei lui Dumnezeu. Habacuc 2:14: „Căci pământul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.” Cunoștința slavei lui Dumnezeu era exact ce își dorea Moise să vadă. El văzuse lumina strălucitoare a lui Dumnezeu luminând norul călăuzitor de multe ori. Dar își dorea să vadă mai mult. Când era pe munte și vorbea cu Dumnezeu, Moise I-a cerut lui Dumnezeu să-i arate slava Sa. Dumnezeu i-a dat imediat un răspuns:

Exodul 33:18,19: „Moise a zis: «Arată- mi slava Ta!» Domnul a răspuns: «Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea și voi chema Numele Domnului înaintea ta.»”

Câteva versete mai târziu, citim că Dumnezeu Și-a ținut promisiunea. Îi promisese că toată frumusețea Lui va trece pe dinaintea lui Moise. Acesta este caracterul lui Dumnezeu. Iar când Dumnezeu trece pe dinaintea lui Moise, numele pe care El l-a proclamat i-a spus lui Moise cum este Dumnezeu. Poate ați auzit nume precum William Cuceritorul, Charles cel Viteaz sau Richard Inimă de Leu. Aceste nume fac mai mult decât doar să identifice un om. Ele îl descriu. Tot așa este și numele lui Dumnezeu. Și sunt foarte multe cuvinte care Îl descriu pe Dumnezeu.

Exodul 34:6,7: „Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: «Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat.»”

Multe versete din Vechiul Testament descriu caracterul lui Dumnezeu, dar a fost o taină legată de caracterul lui Dumnezeu care a rămas ascunsă mii de ani, până când a fost în sfârșit revelată prin viața lui Isus. Adevărul misterios este acesta: caracterul lui Dumnezeu poate fi trăit de oameni prin lucrarea lui Hristos. Isus Hristos este speranța noastră de a avea slava caracterului lui Dumnezeu în noi înșine. Coloseni 1:26,27: „...taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, și anume Hristos în voi, nădejdea slavei.” Această taină minunată nu a fost cunoscută nici măcar de îngeri. A fost ascunsă în Dumnezeu, iar acum îngerii din ceruri sunt uimiți de modul în care înțelepciunea lui Dumnezeu lucrează pentru a schimba caracterul oamenilor din biserica Sa. Când Îl slăvim pe Dumnezeu dând dovadă de caracterul Său, devenim trofee ale înțelepciunii lui Dumnezeu în ochii cerului.

Efeseni 3:9,10,21: „...isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile, pentru ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu... a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.”
 

Da, amin. Fie ca îngerii să rămână uimiți de puterea lui Dumnezeu, așa cum este arătată prin modul sfânt și neprihănit în care trăim în această săptămână.

1. Descrie o persoană care nu are un fizic frumos, dar care este frumoasă datorită caracterului pe care îl are.

2. Care ar trebui să fie cea mai mare dorință a noastră? Psalmii 27:4; 2 Corinteni 3:18

3. Caută următoarele versete și scrie o scurtă descriere a caracterului lui Dumnezeu pe baza a ceea ce citești. Psalmii 103:1-18; Psalmul 121; Psalmul 145; Psalmul 147; Mica 7:18-20; Naum 1:7; Țefania 3:17; Neemia 9:17

Deci, în mod practic, cum putem da slavă lui Dumnezeu? În ce fel ne influențează prima solie îngerească alegerile de azi și din fiecare zi? Isus a făcut această parte a tainei una foarte simplu de înțeles. Matei 5:16: „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Când facem fapte bune, Îl preamărim pe Tatăl ceresc în același mod în care ne cinstim părinții de pe pământ atunci când suntem copii ascultători. Prin comportamentul nostru bun, alții pot vedea că părinții noștri ne-au crescut bine.

În același fel, când lăsăm Duhul lui Dumnezeu să ne conducă, viețile noastre vor arăta că Tatăl nostru ceresc este puternic și eficient în a ne schimba inimile (vezi Galateni 5:18-24). Oamenii răi poate că nu vor dori să recunoască acest lucru acum, dar dacă vei rezista invitațiilor lor de a privi materiale pornografice sau de a consuma alcool, când vei refuza să râzi la glume grosolane, ei nu vor putea să nu te respecte. Iar când vor spune lucruri rele despre tine pentru a se răzbuna, ar trebui să știi că în cele din urmă lucrurile nu vor rămâne așa. În ziua în care păcatele vor fi pedepsite, ei nu își vor mai bate joc de tine, ci mai degrabă Îl vor slăvi pe Dumnezeu.

1 Petru 2:11,12: „Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.”

Ai auzit vreodată pe cineva vorbind despre fapte bune? Când îi auzim pe oameni menționând faptele bune, de obicei se spune că acestea nu ne pot salva. Este adevărat. Dar versetul care urmează versetului ce spune că nu suntem salvați prin faptele noastre bune spune că Dumnezeu i-a creat pe creștini să facă aceste fapte bune.

Efeseni 2:10: „Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”

Iată de ce Isus Și-a dat viața – pentru a ne salva de vină și pentru a ne transforma în oameni entuziasmați de a face fapte bune. Tit 2:14: „El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” De ce să fii entuziast sau zelos pentru a face fapte bune? Deoarece este avantajos să trăiești atent și să ai obiceiuri bune. Pavel i-a spus lui Tit să-i învețe pe ceilalți în permanență acest adevăr. Se pare că există ceva în om care fie vrea să primească recunoaștere pentru faptele bune, fie nu vrea să lucreze deloc din greu.

Tit 3:8: „Adevărat este cuvântul acesta, și vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni!” Așadar, rezumatul acestei secțiuni este acesta: Trebuie să cultivăm obiceiuri bune. Trebuie să facem cât de multe lucruri bune și de folos putem. Faptele pline de iubire și practicile corecte arată că Dumnezeu ne schimbă viețile. Și așa Îl putem slăvi pe Dumnezeu. – This Day With God, p. 367               

4. În Matei 5:16, Isus spune că trebuie să lăsăm ca lumina noastră să lumineze înaintea oamenilor. Cum poți armoniza acest verset cu Ioan 8:12, unde Isus spune că El este Lumina lumii?

Te-ai gândit vreodată la Dumnezeu ca fiind frumos? Biblia vorbește despre frumusețea lui Dumnezeu. Fără îndoială că persoana Sa este foarte frumoasă, dar nu L-am văzut niciodată. Frumusețea pe care o putem vedea este frumusețea caracterului Său sfânt. Este același tip de frumusețe despre care vorbim atunci când ne referim la o femeie frumoasă în vârstă. Ne referim la blândețea și la amabilitatea ei. Și așa ar dori Dumnezeu să te gândești și la El – ca având un caracter frumos.

Psalmii 29:2: „Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte!”

Studiem acest subiect pentru a învăța cum să-I aducem slavă lui Dumnezeu. Prima solie îngerească este despre închinare, iar Dumnezeu dorește să fie slăvit pentru Cine este El cu adevărat. El este Creatorul și El este sfânt (vezi Apocalipsa 14:7; Psalmii 29:2). Sunt și alte adevăruri frumoase despre Iehova care ar trebui să ne determine să-L preamărim. Unul dintre acestea este faptul că Lui Îi pasă de oamenii care suferă și le aude rugăciunile. Și când suntem ascultați în ziua necazului, ar trebui să-I dăm slavă.

Psalmii 22:23,24: „Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L! Voi toți, sămânța lui Iacov, slăviți-L! Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămânța lui Israel! Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit și nu-Și ascunde Fața de el, ci îl ascultă când strigă către El.” Psalmii 50:15: „Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

Îl putem slăvi pe Dumnezeu chiar dacă nu suntem izbăviți de necazurile noastre pe cât de repede am dori. O parte din caracterul sfânt al lui Dumnezeu include și faptul că El suferă umil durerea pe care alții o provoacă. Isus a fost liniștit când S-a confruntat cu moartea, asemenea unui miel care urmează să fie ucis. Isaia 53:7: „Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” Putem manifesta puterea uimitoare a lui Dumnezeu în același fel, întâmpinând chiar și moartea cu calm (vezi Faptele apostolilor, p. 465).

Ioan 21:19: „A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce a vorbit astfel, i-a zis: «Vino după Mine.»”

Dar este puțin probabil că vei muri pentru Isus astăzi. Sunt de departe modalități mult mai obișnuite de a-I da slavă lui Dumnezeu decât a muri ca martir. Aceste modalități au de-a face cu moartea totuși. Îl preamărim pe Dumnezeu când ne negăm pe noi înșine de dragul Lui. Și putem face acest lucru în fiecare zi mâncând, bând, îmbrăcându-ne și gândind în armonie cu legile Sale și înfruntând cu calm neplăcerile și greutățile de zi cu zi. 1 Corinteni 10:31: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” Unii au înțeles greșit ce înseamnă să-I dai slavă lui Dumnezeu negând sinele. În loc să-și refuze lucrurile dăunătoare și să trăiască o viață înțeleaptă, care să-L onoreze pe Dumnezeu, ei își refuză lucruri folositoare, cum ar fi somn, mâncare sau apă, într-un mod care este lipsit de înțelepciune. Astfel de persoane pot părea foarte religioase, dar religia lor nu le satisface nevoile trupului și nu este acceptată de Dumnezeu.

Coloseni 2:23: „Au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de niciun preț împotriva gâdilării firii pământești.”

Deci cum Îl putem onora și slăvi pe Dumnezeu? Ascultând de Cele Zece Porunci, făcând fapte bune și arătând puterea Lui de a schimba inimile. Pentru asta am fost creați. Aceste lucruri Îl arată pe Dumnezeu într-o lumină bună. Și ne arată și pe noi cu adevărat frumoși.

Psalmii 90:17: „Fie peste noi bunăvoința Domnului Dumnezeului nostru! Și întărește lucrarea mâinilor noastre, da, întărește lucrarea mâinilor noastre!”

5. Enumeră niște modalități practice prin care Îl poți slăvi pe Dumnezeu.

Pe Facebook - 
La masa de seară - 
Când alegi cu ce să te îmbraci - 
În pauză - 
În timpul tău liber - 

Dragostea îl câștigă pe șeful unei bande de hoți

În anumite zone din Filipine, bandiții și rebelii produc o mulțime de necazuri. Într- un astfel de loc, un lucrător din cadrul programului Gospel Outreach pe nume Elias a văzut cum puterea Evangheliei a schimbat viața unui om de la a fi șeful unei bande la a deveni un creștin activ. Elias ne împărtășește această istorie. Aici, în Misiunea Mindanao de Sud, lucrăm de obicei în zone în care Evanghelia nu a ajuns. La jumătatea anului 2010, am fost trimis să lucrez în provincia Sarangani, pentru a înființa o biserică nouă. Am mers într-un loc numit Barangay Baliton, unde locuitorii sunt din triburi diferite. Acest loc este cunoscut ca reședința rebelilor, a piraților și a răpitorilor. Ca evanghelist Gospel Outreach, am vizitat casele locuitorilor de acolo și mi-am făcut prieteni printre oamenii locului pentru a încuraja relațiile apropiate.

Într-o zi, în timp ce mă apropiam de o casă izolată, am văzut un bărbat a cărui față indica faptul că era foarte tulburat de ceva. Am mers la el și l-am întrebat ce îl deranja. El mi-a spus că soția sa era în travaliu, dar se chinuia mult. Era în travaliu de multe ore, dar copilul tot nu se născuse. Nu își putea trimite soția la spital pentru că nu avea bani. Când am văzut-o pe soția lui, am observat că era foarte palidă. I-am spus că ar trebui internată imediat, în ciuda problemei banilor. Am găsit un vehicul care să-i ducă soția până la spital. Am urcat-o în mașină, dar înainte să ajungem la spital, femeia a murit. L-am ajutat cu cheltuielile pentru înmormântare. După înmormântare, am continuat să îl consolez până când a fost pregătit să facem studii biblice.

Atunci el a început să-mi spună povestea vieții lui. Mi-a spus că fusese implicat în furt de vite, răpire și că era în prezent șeful bandei de hoți. Dar în ultimele două luni nu reușiseră să-și desfășoare activitățile obișnuite. Acesta era motivul pentru care nu a avut bani să se îngrijească de nevoile medicale ale soției sale. Mi-a spus de asemenea că datorită milei manifestate de mine față de familia lui, el simțea recunoștință față de mine. De aceea am fost primit bine de către familia lui. Am studiat Biblia împreună și el a aflat de dragostea lui Dumnezeu pentru omenire. Când i-am prezentat vestea cea bună a mântuirii, el L-a acceptat imediat pe Isus Hristos ca Mântuitor personal. A fost botezat pe 23 octombrie 2010 în cadrul unui botez mare organizat de Departamentul Școlii de Sabat din Misiunea Mindanao de Sud.

Acest șef de bandă (în dreapta imaginii de mai sus) a devenit unul dintre membrii grupului nostru mic din Barangay Baliton și a început să-i invite pe membrii bandei de hoți pe care cândva o condusese să participe la întâlnirile acestui mic grup. Rugați-vă ca Duhul Sfânt să-l folosească pe acest fost șef de bandă să-și aducă membrii la Isus.

Chemarea de a-L mărturisi pe Hristos

Acum este vremea să-L mărturisim pe Hristos înaintea lumii printr-o viață consecventă și un angajament de a fi martor pentru Isus Hristos. Făcând acest lucru, vei exercita o influență asupra altora și îi vei ajuta pe ceilalți să mărturisească faptul că Hristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu-Tatăl. Cu cât ai mai multă lumină și cu cât Hristos lucrează mai mult prin Duhul Sfânt pentru a te câștiga de la un parcurs de vinovăție, cu atât vei fi mai responsabil pentru faptul că te opui milei Sale și-I refuzi invitația. Națiunea iudaică L-a respins pe Hristos, iar întunericul care a venit peste ei a fost pe măsura luminii extraordinare care le fusese dată. La fel va fi și cu tine. Cu cât ai o lumină mai mare, cu atât mai mare va fi întunericul care te va înconjura. Te vei apropia mai mult de dușmanul lui Hristos și vei da pe față mai intens decât înainte faptul că este alegerea ta să fii sclavul lui Satana decât să fii un om liber în Hristos. Neînscriindu-te în slujba Căpeteniei mântuirii noastre, vei arăta lumii că ai ales un alt conducător.

Împărăția cerurilor a venit aproape de tine și I-ai văzut pe Tatăl și pe Fiul. Crezi că nu va veni niciodată vremea când să îți bați joc și să-L iei în derâdere pe Isus. Crezi că dacă ai fi trăit pe pământ când Hristos era pe el, vocea ta nu s-ar fi ridicat niciodată împreună cu acea mulțime care a strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” Dar, dacă persiști în a-L respinge pe Hristos, vei fi la mila dușmanului și îi vei face voia în cele din urmă.

Te rog fierbinte să stai fără întârziere de partea lui Hristos. Isus te-a cumpărat cu un preț infinit pentru că te iubește. De ce să nu arăți lumii că nu Îl urăști și nu Îl respingi pe Isus? De ce să nu dai pe față faptul că iubești calitățile și slujirea lui Hristos mai mult decât atributele și slujirea lui Satana? De ce propagi ceea ce tu numești scepticism când știi că Isus Hristos a venit în lume să salveze exact păcătoși nesăbuiți ca tine? De ce privești religia ca pe o limitare când practicarea asemănării cu Dumnezeu te va împiedica să-ți distrugi fericirea în această viață și îți va da un loc în viața viitoare, cea veșnică? Nu lăsa să se spună despre tine: „Ne-ai văzut și ne-ai urât atât pe Mine, cât și pe Tatăl Meu.”

Isus a făcut multe pentru tine și este dispus să facă mult mai multe. Fiecare binecuvântare, fiecare talent, fiecare abilitate pe care o ai ți-au fost date prin Isus Hristos. Cei care Îl resping pe Hristos resping singura speranță pe care o au la fericire în viața aceasta și se dau singuri din calea speranței pentru viața veșnică. Orice pas spre respingerea lui Hristos este un pas spre respingerea mântuirii și spre păcatul împotriva Duhului Sfânt. Este evident că nimeni dintre cei care stau sub stindardul lui Hristos, care Îl slujesc ca servi credincioși, nu a comis acest păcat. Păcatul împotriva Duhului Sfânt nu este limitat la o anumită perioadă de timp sau la o singură generație. Națiunea iudaică, atunci când L-a respins pe Hristos, a comis păcatul de neiertat, dar, adoptând aceeași atitudine pe care au adoptat-o ei, aceea de a refuza invitația milei, și noi putem comite aceeași greșeală. Îl insultăm pe Prințul vieții și-L facem de rușine pe față înaintea sinagogii lui Satana. „Am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.” Nu ar trebui să întârzii nici măcar o zi. Pericolul este prea mare. Îți poți pierde viața. Satana caută orice ocazie de a distruge atât sufletul, cât și trupul; dar Isus este gata să-ți ierte toate păcatele și să te facă un copil al lui Dumnezeu, un moștenitor al cerului. – The Youth’s Instructor, 8 august 1895

Sunt mulți aceia care s-au consacrat Domnului Hristos și totuși n-au găsit o ocazie de a face o mare lucrare sau mari sacrificii în slujba Sa. Unii ca aceștia se pot mângâia cu gândul că nu este necesară supunerea, lepădarea de sine a martirului, care este cea mai plăcută înaintea lui Dumnezeu; poate că nu misionarul care a fost expus zilnic primejdiilor și morții va fi cel mai bine notat în rapoartele cerului. Creștinul însă care se dovedește a fi creștin în viața lui personală, în predarea zilnică a eului, în sinceritatea scopului și în puritatea gândului, în blândețe atunci când este provocat, în credință și evlavie, în credincioșie în cele mai neînsemnate lucruri, unul care în viața de cămin reprezintă caracterul Domnului Hristos – unul ca acesta poate fi mult mai prețios înaintea lui Dumnezeu decât poate cel mai renumit misionar sau martir.

O, cât de diferite sunt criteriile după care Dumnezeu și oamenii măsoară caracterul. Dumnezeu vede multe ispite, cărora le-am rezistat, despre care lumea și nici chiar prietenii cei mai apropiați n-au știut nimic niciodată – ispite în cămin, ispite în inimă. El vede umilința inimii din cauza propriei slăbiciuni; pocăința sinceră, chiar și pentru un singur cuget rău. El vede deplina predare a inimii în lucrarea Sa. El a luat notă de ceasurile grele de luptă cu sine, cu eul – lupte care au adus biruința. Toate acestea, Dumnezeu și îngerii le cunosc. O carte de aducere aminte este scrisă înaintea Sa pentru aceia care se tem de Domnul și cugetă la Numele Său. Secretul nu se găsește în multa noastră învățătură, nici în poziția noastră, nici în numărul nostru, nici în talentele ce ne-au fost date sau în voința oamenilor. Recunoscând neputința noastră, noi trebuie să privim la Domnul Hristos și, prin El, care este puterea întregii tării și cugetul întregii noastre cugetări, voința și ascultarea vor câștiga biruință după biruință.

Oricât de scurt ar fi timpul lucrării noastre sau oricât de umilă lucrarea noastră, dacă în simplitatea credinței noi Îl vom urma pe Domnul Hristos, atunci nu vom fi dezamăgiți în ceea ce privește răsplata. Ceea ce chiar și cei mai mari și mai înțelepți oameni nu pot obține poate primi cel mai slab și cel mai umil. Porțile de aur ale cerului nu se deschid pentru cei cu înălțare de sine. Ele nu se deschid pentru cei ce au un spirit mândru. Însă porțile cele veșnice se vor deschide larg la atingerea tremurătoare a unui copilaș. Binecuvântată va fi răsplata harului pentru aceia care în simplitatea credinței și a iubirii au luptat pentru Dumnezeu. – Parabolele Domnului Hristos, pp. 403, 404

1. Cum Îl mărturisim pe Hristos înaintea lumii? Cum îi afectează acest lucru pe ceilalți?

2. Ce se va întâmpla dacă Îl respingem pe Hristos așa cum a făcut națiunea iudaică?

3. Care sunt câteva dintre binecuvântările, talentele și abilitățile pe care ți le-a dat Isus?

4. Descrie o persoană care poate fi mai acceptabilă în ochii lui Dumnezeu decât un martir sau un misionar.

5. Descrie diferența dintre modurile în care Dumnezeu și oamenii măsoară caracterul.

6. Care nu este secretul succesului? Care este secretul succesului?

Nu din întâmplare: Papagalii

Papagalii Ara sunt recunoscuți pentru frumusețea lor uimitoare și pentru zgomotele puternice pe care le fac. Aceste păsări mari, cu o anvergură a aripilor de aproape un metru, pot răni fără să-și dea seama cu mușcătura lor puternică. Ciocul lor este făcut din chitină, unul dintre cele mai dure materiale din natură, și crește încontinuu. Au nevoie de un astfel de cioc pentru a se hrăni, deoarece alimentația lor cuprinde fructe și nuci. Mandibula lor puternică este mai mobilă decât a altor păsări, iar maxilarul are o formă de ceașcă cu o margine foarte ascuțită care, împreună cu limba, alcătuiește o unealtă puternică, dar în același timp delicată, pentru a prinde și a sparge orice, de la o mică sămânță de mei până la o nucă braziliană dură. Unii papagali Ara consumă de asemenea și lut. Poate că lutul le ajută pe păsări să absoarbă toxinele din unele semințe pe care le mănâncă sau poate că au nevoie de sodiul din lut. Oricare ar fi motivul, sigur nu este unul întâmplător!

Frumusețea uimitoare a acestor păsări este accentuată de cozile lor lungi, care pot avea aproximativ 60 de centimetri lungime. Dar nici acest lucru nu este întâmplător. Dumnezeu este autorul aerodinamicii. Papagalii Ara trebuie să facă aterizări bruște pe crengi. Când această pasăre mare vine să aterizeze, își desface coada ca un evantai și și-o coboară astfel încât este generată o forță portantă la o viteză de zbor aproape egală cu zero, iar papagalii pot practic să plutească în zbor. O altă contribuție unică a Creatorului în designul papagalului Ara este dispozitivul de răcire din părțile fără pene din jurul ochilor. Dumnezeu l-a creat așa special, astfel încât alimentarea cu sânge în zona aceea să poată fi controlată. Astfel, sângele și creierul nu se pot supraîncălzi – cu siguranță un alt mecanism deloc întâmplător.

O altă specie de papagali, papagalii Cacadu, sunt superbi. Lor le place compania, iar în mediul lor natural călătoresc în stoluri care pot număra cu sutele, deși adesea se despart în stoluri mult mai mici în timp ce caută semințe, nuci și fructe de mâncare. Sunt creaturi foarte sociale și, după ce mănâncă, se vor întoarce la stolul mare pentru a se bucura în continuare de compania celorlalți. Uneori, atunci când zboară în stoluri în țările native, Indonezia sau Australia, scot toți odată țipete tari și ascuțite, care pot fi asurzitoare. Aceste creaturi emotive par să țipe pentru simpla bucurie de a țipa!

Frumusețea acestor păsări îți rămâne în minte în timp ce le mângâi penele moi și catifelate. Penele lor te atrag – chiar dacă descoperi că îți lasă o pudră albă pe degete după ce le mângâi. Acea pudră nu este acolo din întâmplare! Papagalii Cacadu sunt proiectați de Creator cu pene mici și specializate, unice lor și papagalilor gri africani, care lasă o substanță ceroasă fină de culoare albă (cheratină) numită „pudră puf ”, care se răspândește peste tot când pasărea se curăță. Această pudră este cea care le menține penele mătăsoase. Acele pene speciale sunt o barieră rezistentă la apă, de care papagalul Cacadu are nevoie. Nu este un lucru întâmplător. Este parte din designul Creatorului, ca ei să rămână moi și uscați în timp ce zboară pe deasupra și se distrează țipând.

Creatorul papagalilor S-a gândit la tot ce le va fi necesar pentru a trăi o viață împlinită. Oare Creatorul nostru a făcut mai puțin atunci când ne-a creat pe noi?