Găsirea unui soţ bun (3)

Solomon, cel mai înțelept om din Vechiul Testament, nu a trăit întotdeauna în mod înțelept. Nesăbuința sa a provocat o groază de probleme, iar păcatul său nu i-a adus fericirea pe care se aștepta s-o găsească. În cele din urmă, a devenit suficient de înțelept încât să recunoască acest lucru, dar nu înainte de a se produce o mulțime de rele ireparabile.

Cu sute de ani înainte ca israeliții să-și aleagă primul rege, Dumnezeu i-a sfătuit și le-a dat instrucțiuni special adresate regilor lor. Poți citi aceste instrucțiuni în Deuteronomul 17:15-20. Pot fi rezumate în patru reguli:
1. Regele nu ar trebui să aibă mulți cai sau să-și cumpere mai mulți cai din Egipt.
2. Regele nu ar trebui să aibă multe soții.
3. Regele ar trebui să-și scrie de mână propriul exemplar al Legii lui Dumnezeu, să citească din el în fiecare zi a vieții lui și să facă ce scrie în ea.
4. Regele nu ar trebui să permită ca poziția sa să-l facă un om mândru și neglijent în ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Solomon știa de aceste patru reguli, care erau date special pentru a-i proteja pe bărbații care se aflau în poziția în care era el. Cât de bine a respectat el aceste reguli?

1 Împărați 4:26: „Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui și douăsprezece mii de călăreți.” 1 Împărați 10:26,28: „Solomon a strâns care și călărime... Solomon își aducea caii din Egipt.” 1 Împărați 11:1,3: „Împăratul Solomon a iubit multe femei străine... și nevestele i-au abătut inima.”

Dacă ar fi să dăm o notă domniei lui Solomon în funcție de ascultarea față de regulile pentru regi, ar trebui să îi dăm un minus patru. Istoria lui Samson arată că cei mai puternici oameni, dacă nu ascultă de Dumnezeu, sunt slabi. Istoria lui Solomon arată că cei mai înțelepți oameni, dacă nu ascultă de Dumnezeu, sunt nesăbuiți.

Din nefericire, Solomon nu a dat atenție lecției vieții lui Samson. Asemenea lui Samson, el a fost atras de femei necredincioase. Iar Solomon a fost un cuceritor. Știa ce le place femeilor. Știa cum să le câștige inimile. Știa ce să spună. În ciuda interdicției din Cuvântul lui Dumnezeu, Solomon și-a luat soție după soție. În loc să caute să răspundă nevoilor emoționale și spirituale ale primei lui soții, o prințesă egipteană, Solomon s-a lăsat atras de alte femei străine. Solomon câștiga mai întâi inima unei femei, apoi îi frângea inima când trecea mai departe la o altă femeie.

Viața lui Solomon slujește de avertizare pentru tineri. Astăzi, când oamenii se angajează în tot felul de întâlniri, ei se comportă asemenea lui Solomon. Câștigă afecțiunea unui tânăr sau a unei tinere doar pentru a trece la următorul sau următoarea. Așa cum Solomon nu s-a putut căsători cu mai multe femei decât ignorând sfaturile care i-au fost date, tinerii adventiști nu se pot întâlni cu mai multe persoane decât ignorând sfaturile care au fost date pentru ei. Vom arunca o privire asupra acestor sfaturi în secțiunea următoare.

1. Citește Deuteronomul 17:17. De ce le-a interzis Dumnezeu regilor să aibă mai multe soții? Citește 1 Împărați 11:1-3. Ce s-a întâmplat când Solomon nu a ascultat de această poruncă?

2. Citește Deuteronomul 7:1-6. De ce le-a poruncit Dumnezeu israeliților să-i distrugă total pe canaaniți? Citește Judecătorii 3:5-7. Ce s-a întâmplat când nu au ascultat de poruncile lui Dumnezeu?

Dumnezeu iubește tinerii și nu dorește ca ei să treacă prin dezamăgire și relații distruse. El a dat sfaturi care, dacă sunt respectate, i-ar scuti de multă durere. Ce sfaturi au fost date tineretului adventist? Iată o parte dintre ele:

„Flirtul, comportamentul ușuratic cu inimile omenești, constituie o crimă nu de mică importanță în ochii unui Dumnezeu sfânt. Totuși, atât de mulți se îndreaptă de preferință către tinerele femei, le câștigă afecțiunea, apoi își văd de treburile lor, uitând cuvintele rostite și efectul avut asupra acestora. O altă persoană îi atrage, iar ei repetă aceleași cuvinte și manifestă și față de aceasta aceeași atitudine, aceleași atenții.” – Căminul adventist, p. 57

Acest paragraf poate fi rezumat în felul următor: întâlnirile întâmplătoare, câștigarea afecțiunii unei persoane, apoi a alteia este o crimă, și nu una neînsemnată. Flirtul nu este un mod de a-ți petrece timpul. Nu este ceva pe care să-l faci pentru a te distra. De ce este criminal să câștigi afecțiunea unei persoane, apoi a alteia?

În primul rând, se poate dezvolta un tipar care, prea adesea, iese la suprafață după căsătorie. În al doilea rând, inimile sunt fragile. Dumnezeu a avut în plan ca o femeie și un bărbat să intre în legătura căsătoriei fără răni. După o rănire, este natural să ne protejăm pe noi înșine în relațiile ulterioare și să fim mai puțin încrezători și mai puțin siguri pe noi în prietenii. Uneori, tinerii sunt atât de afectați și de răniți după despărțiri, încât sunt supuși riscului unor căsătorii făcute în pripă și al unor relații de calitate îndoielnică.

Istoria pionierului adventist J.N. Andrews este ilustrativă. Ellen White i-a scris acestuia că el a manifestat față de o colegă de muncă, Annie Smith, o atenție nemeritată și o simpatie neînțeleaptă. Când a trecut mai departe la o altă fată, inima lui Annie a fost atât de frântă, încât, în cele din urmă, a costat-o viața (vezi Manuscript Releases, vol. 9, p. 313). Cum putem evita să ne jucăm cu inimile persoanelor cu care intrăm în relații? În primul rând, evită să citești și să urmărești ilustrări moderne ale curteniei și ale căsătoriei în romanele și filmele de dragoste. Acestea transmit o idee nepotrivită despre curtenie și căsătorie.

„Ideile legate de curtenie își au originea în ideile greșite cu privire la căsătorie.” – Căminul adventist, p. 55

În al doilea rând, evită întâlnirile și practicile de curtenie care te țin treaz noaptea târziu. „Obiceiul de a sta până noaptea târziu este răspândit, dar nu-I este plăcut lui Dumnezeu, chiar dacă amândoi sunteți creștini. Aceste ore nepotrivite dăunează sănătății, aduc mintea într-o stare nepregătită pentru îndatoririle zilei următoare și dau aparențe rele.” – Mărturii, vol. 3, pp. 44, 45 În al treilea rând, evită orice relație care te îndepărtează de studiul Bibliei și de întâlnirile de rugăciune.

„Ei își pierd interesul pentru întâlnirile de rugăciune și pentru orice are de-a face cu religia. Sunt atât de îndrăgostiți unul de celălalt, încât toate datoriile sunt neglijate.” – Solii către tineret, p. 457

În al patrulea rând, implică devreme în relația ta părinții creștini sau alți creștini cu experiență înainte de a vă lua un angajament și de a dezvolta sentimente puternice. „Dacă ești binecuvântat cu părinți temători de Dumnezeu, caută sfaturile lor. Pune-le înainte speranțele și planurile tale, învață lecțiile pe care le-au primit din experiențele lor de viață și vei fi cruțat de multe dureri care sfâșie inima. Mai presus de toate, fă din Hristos sfetnicul tău. Studiază Cuvântul Său cu rugăciune.” – Divina vindecare, p. 359 În cele din urmă, nu uita niciodată și păzește învățăturile lui Hristos.

Matei 6:33: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Vei învăța lecția dată de Biblie prin istoriile vieților lui Samson și Solomon? Vei alege să asculți sfaturile lui Dumnezeu pentru noi astăzi? Nu există altceva decât ascultarea dacă vrei să ai binecuvântarea lui Dumnezeu și fericirea pe care aceasta o aduce.

3. În propriile cuvinte, rescrie paragraful din lecție care începe cu „Flirtul, comportamentul ușuratic cu inimile omenești”.

4. De ce este o crimă să flirtezi și ce înseamnă acest lucru?

Regele Solomon știa că persoanele pe care Satana le folosește pentru a ne ispiti nu afișează semne care să le dea pe față intențiile. Nu, ispita este adesea foarte bine deghizată în ceva ce ne dorim să facem. Când un om vrea să prindă un pește, aruncă el în apă un cârlig fără momeală? Sau ascunde cârligul fatal într-o momeală pe care peștele o găsește interesantă și de dorit? Satana lucrează în același mod. Încearcă să ne atragă în păcat făcând ca ceea ce Dumnezeu a interzis să pară de dorit naturii noastre păcătoase. De ce face asta? Nu pentru că ne iubește, ci pentru că vrea să ne distrugă. Solomon i-a avertizat pe tineri cu privire la pericolul de a ceda tentațiilor și ispitelor atrăgătoare. Ce păcat că el nu și-a urmat propriul sfat!

Proverbele 1:10: „Fiule, dacă niște păcătoși vor să te amăgească, nu te lăsa câștigat de ei!”

Este important să recunoști amăgirile din partea păcătoșilor, pentru a putea spune „Nu”. În primul rând, spunem „Nu” când suntem invitați la distracții care nu au în centrul lor prezența lui Hristos.

Psalmii 16:11: „Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice, în dreapta Ta.” „Vei fi invitat în locuri de distracție și atunci vei avea ocazia de a da mărturie pentru Domnul. Dacă ești de partea lui Hristos, atunci nu vei încerca să găsești scuze pentru faptul că nu vei participa la acele distracții, ci vei declara clar și modest că ești un copil al lui Dumnezeu și că principiile tale nu îți permit să fii, nici măcar o singură dată, într-un loc în care nu poți invita prezența Domnului tău.” – The Youth’s Instructor, 4 mai 1893

În al doilea rând, asemenea lui Iosif, spunem „Nu” imediat, ferm și clar la avansurile nepotrivite. „Cele mai vagi insinuări, din indiferent ce surse ar veni, care vă invită să vă dedați la păcat sau să vă îngăduiți chiar și cele mai mici libertăți nepermise trebuie să fie respinse ca fiind cele mai grave insulte la adresa demnității voastre de femei. Sărutarea pe obraz, într-un loc și într-un moment nepotrivit, ar trebui să vă determine să-l respingeți cu dezgust pe emisarul lui Satana.” – Mărturii, vol. 2, p. 458

În al treilea rând, spunem „Nu” continuării unei relații cu un necredincios. „Ce ar trebui să facă orice creștin atunci când ajunge în situația dificilă în care se pune la încercare soliditatea principiului religios? Cu o hotărâre demnă de imitat, el ar trebui să spună deschis: «Eu sunt un creștin conștiincios. Eu cred că ziua a șaptea a săptămânii este Sabatul biblic. Credința și principiile noastre merg în direcții opuse. Nu putem fi fericiți împreună, deoarece, dacă eu continui să doresc mai departe cunoașterea voinței lui Dumnezeu, mă voi deosebi tot mai mult de lume și mă voi asemăna din ce în ce mai mult cu Hristos.» (…) Credinciosul face astfel un sacrificiu pentru Hristos, pe care conștiința sa îl aprobă și care arată că pentru el viața veșnică prețuiește atât de mult, încât nu-și poate permite riscul de a o pierde.” – Căminul adventist, pp. 67, 68 Nu putem învăța să spunem „Nu” ispitei până nu ne predăm viețile în întregime lui Dumnezeu.

Iacov 4:7: „Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.” Vrei să-ți predai întreaga viață lui Dumnezeu astăzi?

5. Enumeră câteva moduri prin care ai fost ispitit la păcat. Cum poți respinge astfel de tentații în mod ferm în viitor? Geneza 39:7-9; Matei 4:1-11

Pâine din cer – Partea 1

Cu aproape 100 de ani în urmă, un misionar adventist de ziua a șaptea s-a mutat în pădurile din centrul statului Angola, pentru a înființa o stație de misiune departe de drumuri, orașe sau contact ușor cu lumea exterioară. Sub călăuzirea Duhului Sfânt, mulți au acceptat mântuirea și, în curând, școli ale bisericii au fost construite în apropiere.

În cele din urmă, misionarul a mers mai departe, lăsând stația de misiune și școlile sub conducerea lui Carlos Seque-seque, un lucrător evanghelic local. Câțiva ani mai târziu, în anii 1930, comunitatea mică și izolată de creștini a trecut printr-o perioadă grea de încercări. Ploile nu au venit, așa că recoltele nu s-au făcut și nu s-a putut strânge nimic pentru anul care urma. Rugându-se și având încredere că Dumnezeu Se va îngriji de ei, adventiștii și-au văzut în continuare de viață cum au știut ei mai bine, dar urmăreau neputincioși cum rezervele de hrană se împuținau pe zi ce trece.

Carlos și-a continuat lucrarea, făcând turul obișnuit al școlilor mai de departe și încredințându-i pe oameni în mâna lui Dumnezeu. În săptămânile cât a fost el plecat, doamna Seque-seque privea cum rezerva de hrană devenea din ce în ce mai mică. S-a gândit și s-a rugat pentru a ști ce să facă; dar, fiind atât de departe de drumuri și neavând practic niciun ban, nu a găsit nicio soluție. A venit și momentul acela de care se temeau cu toții: în tabăra de misiune nu mai era mâncare deloc. Doamna Seque-seque i-a adunat pe toți laolaltă.
– A venit ziua! le-a spus ea. Nu mai avem deloc mâncare – dar suntem copiii lui Dumnezeu. Să nu uităm că Dumnezeu Se îngrijește de familia Lui. Apoi a continuat spunând istoria copiilor lui Dumnezeu care umblau flămânzi prin pustiu.
– Așadar, a spus ea, dacă Dumnezeu a dat mană copiilor Săi atunci, nu va face El la fel și pentru noi, copiii Lui de azi? Să-I cerem pâinea pe care a promis că ne-o va da. Au îngenuncheat cu toții și s-au rugat pe rând, fiecare dintre ei făcând apel la promisiunea lui Dumnezeu, pe care acum o cunoșteau și în care se încredeau cu totul. Au cerut grâu din cer și chiar I-au mulțumit lui Dumnezeu pentru că le trimitea ceva ce ei încă nu văzuseră. – Tu ne-ai spus să zicem: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi!” Așa Te rog și eu acum, s-a rugat fetița cea mică a doamnei Seque-seque. La scurt timp după aceea, copilul a ieșit afară. Foarte curând, ea a intrat din nou mâncând ceva misterios din mânuțele sale făcute pumn.

– Ce ai acolo? a întrebat-o mama. – Am văzut afară șase bărbați care mi-au spus: „Domnul ți-a răspuns la rugăciune și ți-a trimis mană. Ia-o și mănâncă!”, a răspuns micuța. Și așa am făcut. E bună. Toată lumea a ieșit afară în grabă. Nu au văzut niciun bărbat, dar în peste 160 de metri pătrați de teren curățat de pe teritoriul misiunii, și doar aici, erau răspândite mici umflături albe neregulate din această mâncare ciudată. Oamenii au adunat-o în boluri. Doamna Seque-seque i-a trimis imediat un mesaj soțului ei. „Carlos, s-a întâmplat o minune! Vino acasă! Grăbește-te! Când a ajuns, i-a găsit pe ai săi mâncând ceva crocant și ciudat, cu gust dulce ca mierea. A căzut pe pământ doar trei zile. Această mană nu se strica la finalul zilei. De fapt, a hrănit acea comunitate africană mică până a trecut seceta și noile culturi au fost cultivate și apoi recoltate.
– Oare administratorii bisericii din Cape Province mă vor crede? se îngrijora Carlos în timp ce scria raportul periodic pentru superiorii săi. – De ce nu le trimiți niște mană? i-a răspuns soția. Așadar, în curând, fostul director al misiunii a ținut în mâinile sale un mic bol cu mană drept mărturie a ceea ce se întâmplase la acea stație de misiune pe care el o înființase cu 15 ani mai înainte. A citit raportul: „În data de 19 martie 1939, Dumnezeul nostru a făcut o minune la Namba, deoarece El a făcut să plouă din cer pâine numită mană.”

Curtenia și căsătoria – Partea 2

D acă este vreun subiect care ar trebui abordat cu calm și cu judecată golită de pasiuni, acela este subiectul căsătoriei. Dacă vreodată Biblia trebuie luată ca sfetnic, momentul acela este înainte de a face pasul care unește două persoane pentru o viață. Dar ideea care prevalează este că în această problemă trebuie să ne ghidăm după sentimente; și în prea multe cazuri sentimentalismul romantic preia conducerea și duce spre o ruină sigură. În acest aspect, tinerii dau dovadă de mai puțină inteligență decât în orice alt aspect; ei refuză să asculte de glasul rațiunii. Problema căsătoriei pare să aibă o putere uimitoare asupra lor. Nu se supun lui Dumnezeu. Simțurile le sunt înrobite, iar ei înaintează în secret, ca și cum le-ar fi teamă ca planurile să nu le fie încurcate de altcineva.

Modul clandestin în care curtenia și căsătoria sunt încheiate este cauza unei mari nefericiri, și numai Dumnezeu cunoaște cu adevărat toate implicațiile. Pe această stâncă, mii de suflete au naufragiat. Creștini practicanți, ale căror vieți erau marcate de integritate și care păreau înțelepți cu privire la orice alt subiect, au făcut greșeli teribile în această privință. Ei dau pe față o voință hotărâtă, pe care rațiunea nu o poate schimba. Ei devin atât de fascinați de sentimentele și impulsurile umane, încât nu au nicio dorință să caute Cuvântul lui Dumnezeu și să vină într-o relație apropiată cu El. Satana știe exact cu ce elemente are de-a face și își pune la lucru înțelepciunea diavolească pentru a prinde în capcană sufletele și a le duce la ruină. El urmărește fiecare pas făcut și face mult sugestii și adesea aceste sugestii sunt urmate mai degrabă decât sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu. Această pânză fină și atent țesută este pregătită cu abilitate pentru a-i prinde pe cei tineri și neatenți. Adesea poate fi ascunsă sub o perdea de lumină, dar cei care devin victimele ei sunt loviți de multe necazuri. Cât privește urmările, vedem epave de umanitate peste tot.

Când va deveni tineretul înțelept? Cât timp vor mai continua lucrurile așa? Se vor ghida copiii doar după propriile dorințe și înclinații, fără să țină cont de sfatul și judecata părinților lor? Unii par că nici nu iau în calcul dorințele sau preferințele părinților lor, nici nu ascultă de judecata lor matură. Egoismul a închis ușa inimilor lor față de afecțiunea filială. Mințile tinerilor trebuie trezite cu privire la acest lucru. Porunca a cincea este singura poruncă ce are atașată o promisiune; dar este luată cu ușurință, ba chiar este ignorată de cel care pretinde că este îndrăgostit. Desconsiderarea dragostei unei mame și nerespectarea grijii unui tată sunt păcate înregistrate în dreptul multor tineri.

Una dintre cele mai mari greșeli legate de acest subiect este aceea că cei tineri și neexperimentați nu ar trebui să fie deranjați în relațiile lor și că nu ar trebui să se intervină în experiența lor de dragoste. Dacă a fost vreodată vreun subiect care să trebuiască să fie privit din orice punct de vedere, atunci acesta este acel subiect. Ajutorul experienței altora și o cântărire calmă și atentă a problemei din ambele părți sunt esențiale. Este un subiect tratat cu prea multă ușurință de marea majoritate a oamenilor. Tineri prieteni, luați-i pe Dumnezeu și pe părinții voștri temători de Dumnezeu ca sfătuitori. Rugați-vă pentru această problemă. Cântăriți fiecare sentiment și urmăriți fiecare trăsătură de caracter a celui sau a celei cu care vreți să vă uniți destinul. Pasul pe care urmează să îl faceți este cel mai important pas din viețile voastre și nu ar trebui făcut în grabă. Puteți iubi, dar nu iubiți orbește!

Examinați cu atenție pentru a vedea dacă viața de căsătorie va fi fericită sau lipsită de armonie și distrusă. Puneți-vă următoarele întrebări: Mă va ajuta această legătură să mă îndrept spre cer? Îmi va spori dragostea pentru Dumnezeu? Îmi va spori utilitatea în lumea aceasta? Dacă această legătură nu te dă înapoi, atunci, în temere de Dumnezeu, poți merge mai departe cu ea. Dar chiar dacă ai intrat într-o logodnă fără a avea o imagine completă a caracterului persoanei cu care vrei să te unești, nu te gândi că logodna te silește să îți asumi legământul căsătoriei și să te unești pe viață cu cineva pe care nu îl poți iubi și respecta. Fii foarte atent la modul în care intri într-o logodnă; dar e mai bine, mult mai bine, să rupi logodna înainte de căsătorie decât să te desparți după, așa cum fac mulți.

Dragostea adevărată este o plantă care are nevoie să fie cultivată. Tânăra care dorește o relație pașnică și fericită, care să nu treacă prin nefericire în viitor, ar trebui să se întrebe înainte de a-și investi sentimentele: Are iubitul meu o mamă? Care este amprenta caracterului ei asupra lui? Își recunoaște el obligațiile față de ea? Este el atent la dorințele și la fericirea ei? Dacă nu își respectă mama, va manifesta el respect, dragoste, bunătate și atenție față de soția sa? Când noutatea căsătoriei va trece, mă va iubi în continuare? Va fi el răbdător cu greșelile mele, sau va fi critic, apăsător și dictatorial? Adevărata afecțiune va trece cu vederea multe greșeli; dragostea nu le va lua în seamă.

Tinerii se încred prea mult în impulsuri. Nu ar trebui să se trădeze prea ușor și nici să se lase captivați prea rapid de exteriorul persoanei iubite. Curtenia, așa cum este în aceste vremuri, este o înșelătorie și o ipocrizie, cu care are mai mult de-a face dușmanul sufletelor decât Dumnezeu. Bunul simț este mai necesar aici decât oriunde; dar adevărul este că e prea puțin folosit în această problemă. Dacă tinerii ar fi mai apropiați de părinții lor, dacă ar avea încredere în ei și le-ar destăinui bucuriile și poverile lor, s-ar scuti pe ei înșiși de multă durere în viitor. Când sunt dornici să afle care este drumul cel bun, să vină și să expună problema așa cum o văd ei înaintea părinților lor și să le ceară sfat. Cine dacă nu părintele credincios este mai potrivit să le arate acestora pericolele? Cine le poate înțelege temperamentele aparte atât de bine precum părinții? Copiii creștini vor aprecia mai presus de orice binecuvântare pământească dragostea și aprobarea părinților lor temători de Dumnezeu.

Părinții pot empatiza cu copiii lor și se pot ruga cu ei și pentru ei, ca Dumnezeu să-i ocrotească și să-i călăuzească. Mai presus de orice, ei îi vor îndrepta pe copii spre Prietenul și Sfătuitorul lor, care nu-i va lăsa niciodată și care va fi atins de sentimentul imperfecțiunilor lor. Cel care a fost ispitit în toate privințele la fel ca noi, dar fără a păcătui, știe cum să-i ajute pe cei care sunt ispitiți și care vin prin credință la El. – The Review and Herald, 26 ianuarie 1886
 

1. În ce privință dau dovadă tinerii de mai puțină inteligență decât în alte aspecte?

2. Ce fel de oameni fac greșeli de temut pe subiectul curteniei și al căsătoriei și de ce?

3. Ce păcate sunt înregistrate în dreptul multor tineri?

4. Care este una dintre cele mai mari greșeli legate de subiectul curteniei și al căsătoriei și cum poți evita această greșeală?

5. La pagina 7 din lecția 30, ai întocmit o listă cu întrebări pe care ar fi înțelept să ți le pui cu privire la un posibil partener de viață. Adaugă întrebările din acest articol la acea listă.

6. Cum te poți feri de multă durere în viitor?

Nu din întâmplare: Caracatițele

Oamenii de știință au descoperit că superinteligentele caracatițe sunt capabile să descifreze puzzle-urile și labirinturile. Caracatițele se pot strecura prin tuburi ce par aparent imposibil de pătruns și pot chiar desface capacele de la borcane! Această nevertebrată are atât de multe abilități date de Creator nu din întâmplare, încât și fără să aibă căi neuronale adecvate care să facă legătura între cele opt tentacule ale sale și creier (creierul ei nu procesează toate informațiile adunate de brațele sale), poate totuși să trimită instrucțiuni tentaculelor datorită vederii sale excelente în timp ce urmărește cu atenție ce fac tentaculele.

Dar poate cele mai uimitoare daruri ale sale sunt abilitățile incredibile care o plasează în topul artiștilor iluzioniști din ocean. Caracatița se poate ascunde într-o clipă – în văzul tuturor! Folosindu-și niște mușchi specializați și o rețea de celule pigmentare pe care Dumnezeu a pus-o în pielea ei, această moluscă nu tocmai modestă poate să-și asorteze instantaneu culoarea, modelul și chiar textura pielii cu mediul înconjurător. Prădătorii săi, precum rechinii, țiparii și delfinii, pot înota pe lângă ea fără ca măcar să o observe. Nu este deloc întâmplător faptul că, la nevoie, caracatița își poate schimba textura pielii pentru a arăta precum iarba de mare sau pietrele. Unele caracatițe pot chiar să se transforme în așa fel încât să pară animale periculoase, precum peștele-leu, șerpide- mare și țipari. Doar un Creator plin de compasiune ar putea gândi așa niște planuri de scăpare și ar putea să-i dea caracatiței instinctul și înțelepciunea de a ști când este nevoie de ele.

Dar asta nu este tot. Poate ați auzit de derutanta substanță de culoare neagră, asemenea cernelii, pe care caracatița o eliberează atunci când e încolțită de dușman. Acel nor de „cerneală” conține nu doar o secreție care să perturbe mirosul prădătorului, făcând mai dificilă urmărirea caracatiței, dar prădătorul poate fi păcălit să atace bula de cerneală, în timp ce caracatița se îndepărtează. La acel moment, caracatița are nevoie de o altă abilitate deloc întâmplătoare. Caracatița poate ingera apă și o poate arunca cu putere printr-o pâlnie în timp ce mantaua musculară i se contractă. Apoi, ea înoată rapid din calea pericolului. Propulsia cu jet cu care a dotat-o Creatorul este folosită așadar cu mult înainte de a fi folosită de om. Și de ce să nu adăugăm periscopul la abilitățile lor? Unele caracatițe, când se află în pericol, se pot deplasa prin nisip și, din când în când, își scot câte un ochi din nisip pentru a se uita în jur ca să vadă dacă mai sunt în pericol. Această creatură a avut abilități de periscop cu mult înainte de inventarea submarinelor.

Cu toate acestea, cu toate mecanismele lor de apărare, se întâmplă ca uneori un inamic să apuce caracatița de un tentacul și să nu vrea să-i dea drumul. Simțind asta, caracatița este programată, asemenea stelei- de-mare, să-i lase inamicului tentaculul prins. Pleacă așadar cu doar șapte brațe, iar prădătorul rămâne cu un tentacul ce are 240 de ventuze, tentacul care încă se mișcă și încă se strecoară peste tot ceva timp. Mai târziu, conform designului lui Dumnezeu, are loc regenerarea. Membrul lipsă este înlocuit, iar caracatița merge mai departe cu opt tentacule, supraviețuind inteligent sub protecția plină de grijă a Creatorului.

Și noi, dacă ne hrănim cu prezența și promisiunile reasiguratoare ale Creatorului nostru, vom fi împuterniciți să supraviețuim în multele ocazii în care ni se va părea că viața pentru noi pe acest pământ este plină de prădători. Dumnezeu este aproape și ne vine în ajutor și nouă!