Pregătirea pentru a fi părinte

Biblia vorbește despre o mulțime de mame și despre legătura lor cu copiii lor. Arată că mame ascultătoare de Dumnezeu au crescut adesea copii ascultători de Dumnezeu. Biblia mai arată și exemple de mame rele, care au crescut adesea copii răi, care, la rândul lor, i-au îndepărtat pe mulți de la neprihănire.

De exemplu, Roboam, un rege rău, care l-a condus pe Iuda la decădere spirituală, a avut o mamă pe nume Naama, care era amonită, nu evreică (vezi 1 Împărați 14:21,22). Unul dintre nepoții regelui Asa, un rege bun, s-a căsătorit cu fiica rea a lui Ahab, Atalia. Nu e de dorit să-i faci de rușine pe bunicii tăi așa cum a făcut-o Atalia, care l-a condus pe fiul ei pe căile ei rele. Despre el citim în felul următor: 2 Cronici 22:3: „Mama sa îi dădea sfaturi nelegiuite.” Mult mai bine este, totuși, când mamele își sfătuiesc și își învață copiii să facă ce este drept. Un exemplu minunat al influenței pe care o mamă credincioasă o poate avea este Iochebed, o sclavă evreică din Egipt.

„Întregul viitor al vieții lui Moise, marea misiune pe care el a adus-o la îndeplinire în calitate de conducător al lui Israel, dă mărturie despre importanța lucrării unei mame creștine. Nu există o altă lucrare care să-i poată sta alături. Într-o foarte mare măsură, mama ține în mâinile sale destinul copiilor ei. Ea se ocupă cu dezvoltarea minții și a caracterului, lucrând nu numai pentru prezent, ci și pentru veșnicie. Ea seamănă semințe ce vor răsări și vor aduce roade fie spre bine, fie spre rău.” – Patriarhi și profeți, p. 244

Istoriile din Biblie arată puterea incredibilă pe care o au mamele. Când ele au fost credincioase și atente cu educația copiilor lor, următoarea generație a fost binecuvântată cu bărbați credincioși. Când bărbații credincioși sunt rari, este un semn că mamele din urmă cu treizeci sau patruzeci de ani au fost neglijente în a-și face datoria. Faptul de a fi crescut într-o familie bună este un real plus. Iar dacă faci parte dintr-o familie bună, ar trebui să fii recunoscător. Dar ciudat este faptul că unii oameni par să regrete că au crescut într-un cămin frumos. Ei consideră că I-ar fi mai de folos lui Dumnezeu dacă ar putea da mărturia că au fost răi. Dar nu este adevărat.

Regele bun Ezechia a făcut mult mai multe pentru poporul lui Dumnezeu decât regele Manase, care avea o mărturie uimitoare despre modul cum Dumnezeu l-a smerit pentru a-l elibera de răutatea sa (vezi 2 Împărați 21:1).

Lecția din aceste istorii este clară. Pregătirea pentru a fi o mamă sau un tată bun este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru Dumnezeu. Ca urmare, copiii tăi pot crește și dezvolta un caracter mai bun decât al tău, cunoscând voința lui Dumnezeu. Ei pot duce credincioșia în biserică și pot vesti Evanghelia în moduri în care nu a mai făcut-o nimeni.

1. Citește în cartea Patriarhi și profeți paginile 243 și 244. Scrie în propriile cuvinte o descriere a importanței lucrării unei mame și rezultatele ei eterne.

2. Citește în cartea Patriarhi și profeți ultimul paragraf de la pagina 572. Cum te încurajează exemplul lui Ana să fii un părinte credincios?

3. Ce poți face pentru a-ți încuraja mama (sau alte mame pe care le cunoști) vorbindu-i despre importanța responsabilității ei?

Biblia subliniază de asemenea importanța taților credincioși. Iaebeț este unul dintre aceștia. Știm foarte puține despre el. Dar știm că s-a rugat ca el și familia lui să nu fie corupți de rău. 1 Cronici 4:10: „Dumnezeu i-a dat ce ceruse.”

Avem de asemenea informații despre abilitățile de părinte ale lui Iov. Fiii săi aveau fiecare în parte câte o zi specială pe an în care își invitau frații să se adune pentru a mânca împreună. Poate că era cu ocazia zilei lor de naștere. Nu știm. Dar știm ce făcea Iov după fiecare dintre aceste întâlniri ale fiilor săi. El i-a învățat pe copiii săi că Dumnezeu le dăduse viață cu un scop sfânt. Iar el aducea jertfe pentru fiecare în parte, în cazul în care ar fi gândit sau ar fi făcut ceva rău. Și Iov nu a făcut lucrul acesta doar o dată. El își îndeplinea îndatoririle de tată cu regularitate.

Iov 1:5: „Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineață și aducea pentru fiecare dintre ei câte o ardere-de-tot. Căci zicea Iov: «Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor.» Așa avea Iov obicei să facă.”

Poate vă amintiți că Iov și-a pierdut toți copiii atunci când Satana i-a ucis într-o furtună puternică (vezi Iov 1:18,19). Dar el a rămas credincios; iar după ce a arătat că avea să-I fie credincios lui Dumnezeu indiferent de ce avea să se întâmple, Dumnezeu i-a dat alți zece copii frumoși pe care să-i crească pentru ceruri (vezi Iov 42:13-15).

Așadar, chiar dacă Satana a crezut că a obținut o victorie prin îndepărtarea de pe planeta aceasta a zece copii buni, Dumnezeu a triumfat. Acum Iov putea avea în ceruri cu el douăzeci de copii în loc de zece. Dumnezeu i-a schimbat numele lui Avram în Avraam, spunându-i că el va fi tatăl multor națiuni (vezi Geneza 17:5). Avraam nu avea să aibă doar copii precum Isaac sau Ismael, ci și o multitudine de copii spirituali, cum suntem noi. El este atât părintele evreilor, cât și părintele credincioșilor. Te-ai întrebat vreodată de ce a fost ales Avraam să fie părintele poporului lui Dumnezeu? Datorită calităților lui părintești. Dumnezeu a știut că Avraam Istoriile din Biblie arată puterea incredibilă pe care o au mamele. își va educa copiii și întreaga casă și că acei copii vor trăi felul de viață care poate fi binecuvântat de ceruri. Dumnezeu a spus despre Avraam:

Geneza 18:19: „Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit.”

Ești gata să fii și tu un părinte la fel ca Avraam? Ar fi înțelept să înveți să exerciți autocontrolul de pe acum, pentru ca în viitor să-i înveți pe copiii tăi cum să se controleze. Acum este momentul să obții victorii în ceea ce privește apetitul și pasiunile tale. Ești gata să fii genul de tată care era Iov? Ar fi înțelept ca acum să înveți să te rogi pentru familia ta cu regularitate și să fii credincios, chiar și atunci când pare că Dumnezeu te-a părăsit. Așa a trăit Iov, iar Dumnezeu i-a încredințat cei mai frumoși copii. Ai putea să te rogi și asemenea lui Iaebeț, ca Dumnezeu să te țină departe de rău, ca să nu fii corupt de el. Dacă Dumnezeu te cheamă la căsătorie, poți fi un tată binecuvântat, asemenea lui Avraam.

4. Ce lucruri bune poți învăța din obiceiurile pe care le-au avut ca părinți Avraam și Iov?

5. Ce poți face pentru a-ți încuraja tatăl (sau alți tați pe care îi cunoști) vorbindu-i despre importanța responsabilității lui?

Dumnezeu nu doar că cinstește pe mamele și pe tații credincioși, dar El dă și instrucțiuni generale bisericii cu privire la creșterea copiilor. Poți pune în practică chiar acum aceste instrucțiuni pe frații și surorile tale mai mici, pe nepoții sau nepoatele mai mici sau chiar pe copiii mai mici din biserică.

Care sunt acele instrucțiuni? Biserica trebuie să-și învețe copiii despre istoria biblică și despre Isus și Legea Sa.

Psalmii 78:4: „Nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.” Deuteronomul 6:6,7: „Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.”

Dacă citești următorul verset, Deuteronomul 6:8, vei vedea că a-i învăța pe copii despre Legea lui Dumnezeu și a le vorbi despre lucrurile pe care Dumnezeu le-a transmis bisericii sunt parte din pregătirea lor pentru a primi sigiliul (semnul) lui Dumnezeu. Cineva poate spune: „Nu știu cum să-i învăț lucrurile acestea!” Există o veste bună pentru tine. Dumnezeu a făcut ca lucrurile să fie mai ușoare decât crezi. Doar meditarea la lucrurile din Biblie și din Spiritul Profetic înseamnă învățare. Dar cel mai bun mod de a preda Legea lui Dumnezeu este a fi un exemplu de credincioșie prin trăirea unei vieți corecte.

„Cea mai elocventă predică ce poate fi ținută despre Legea Celor Zece Porunci este a le păzi.” – Mărturii, vol. 4, p. 58 Și găsim și mai mult ajutor în Biblie. Dumnezeu i-a inspirat pe profeți să scrie Biblia într-un asemenea fel încât să-i facă pe copii curioși. Aceștia doresc să știe de ce a trebuit să fie sacrificat un miel și de ce sângele lui a trebuit să fie pus pe ușiorii ușii. Vor să știe de ce ne spălăm unii altora picioarele și de ce mâncăm pâine nedospită. Vorbind în parabole și umplând Sanctuarul cu simboluri, Dumnezeu S-a asigurat că îi va face pe copii suficient de curioși încât să pună întrebări. Iar când copiii pun întrebări, e atât de ușor să îi înveți.

Exodul 12:26,27: „Și când vă vor întreba copiii voștri: «Ce înseamnă obiceiul acesta?» să răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul și ne-a scăpat casele noastre.»” Exodul 13:14: „Și când te va întreba fiul tău într-o zi: «Ce înseamnă lucrul acesta?» să-i răspunzi: «Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei.»”

Așadar, deși pot trece mulți ani până să ai un copil, te poți pregăti acum pentru a fi un părinte bun. Poți cultiva autocontrolul și credincioșia în condiții de presiune. Poți dobândi cunoștințe despre Sanctuar, despre istoriile din Biblie și despre parabole și poți profita de orice ocazie pe care o ai pentru a împărtăși lucrurile pe care le-ai aflat. Poți să-ți dezvolți obiceiul de a te ruga în mod regulat pentru membrii familiei tale. În timp ce faci aceste lucruri, îți dezvolți acele calități de care vei avea nevoie pentru a fi un părinte bun pentru copiii tăi cândva.

6. Potrivit cu Deuteronomul 6:5-7, cum îi poți învăța pe prietenii tăi sau pe copiii mai mici, chiar dacă nu predai la o grupă de Școală de Sabat?

7. Gândește-te la unele întrebări pe care ți le pun copiii cu privire la Biblie. Cum poți folosi întrebările lor pentru a crea o ocazie bună de învățare?

Cine este adevăratul Dumnezeu? – Partea a II-a

Badri (pseudonim), un preot hindus, era tulburat pentru că nu putea găsi cine este adevăratul Dumnezeu. În cele din urmă, după o lungă căutare, el a vorbit cu un pastor creștin, care l-a trimis la o școală unde putea studia Biblia.

În timp, toți ceilalți studenți de la școală au hotărât să fie botezați. Dar Badri nu. Profesorul l-a întrebat dacă fusese deja botezat. El a răspuns: – Nu, nici măcar nu știu ce este botezul. – De ce ai venit aici? l-a întrebat profesorul. – Am venit să aflu cine este adevăratul Dumnezeu, a răspuns Badri. Unul dintre colegii de clasă ai lui Badri a dorit să aibă o întâlnire specială de rugăciune în vârful unui turn înalt. L-a invitat și pe Badri să i se alăture. Au urcat până în vârful turnului și colegul a început o rugăciune lungă. Înainte să termine, a început să plouă, iar cărțile și caietele lor au început să se ude. Când colegul de clasă a terminat rugăciunea, l-a întrebat și pe Badri dacă voia să se roage.

Badri nu se mai rugase înainte, dar a început totuși să se roage. „Doamne, nu știu Numele Tău, dar Te rog să oprești ploaia, ca să nu ne distrugă cărțile.” Ploaia s-a oprit pe loc. „Poate că a fost doar o întâmplare”, s-a gândit Badri. Timpul a trecut, și rezerva de apă a școlii s-a terminat. Studenții trebuiau să meargă pe jos o distanță mare pentru a ajunge la o altă sursă de apă. Când au ajuns acolo, au văzut un șir lung de oameni care așteptau să le vină rândul la apă. Chiar lângă locul în care așteptau ei era un rând de robinete de apă vechi. Erau uscate, iar unele erau stricate. Badri a început să se roage și, dintr-odată, apa a început să curgă prin acele robinete vechi! Au gustat-o și au văzut că este bună. Două zile studenții și-au luat apa din aceste robinete vechi. Când au fost reparate locurile de unde își luau ei apa de obicei, vechile robinete s-au uscat din nou. Din nou, Badri a avut îndoieli. „Trebuie să fie o coincidență”, se gândea el.

După ce a terminat studiile biblice la această școală, Badri a mers acasă să-și viziteze familia. Dar imediat ce tatăl său a aflat că el acceptase creștinismul, Badri a fost izgonit de acasă și dezmoștenit. După o vreme, pe când Badri lucra ca profesor, un prieten i-a sugerat: „Dacă vrei să te îndepărtezi de tatăl tău și de familia ta, mergi la Kurnool și alătură- te adventiștilor de ziua a șaptea.” Când a sunat la sediul misiunii din Kurnool, Badri i-a spus președintelui că citise toate cărțile hinduse în timp ce Îl căuta pe adevăratul Dumnezeu și că Îl găsise în creștinism. Președintele l-a invitat să vină la un interviu.

La interviu, președintele l-a întrebat dacă ținea Sabatul. El a răspuns că nu îl ținea pentru că nu știa decât de păzirea duminicii. Președintele i-a dat lui Badri trei cărți: Calea către Hristos, Viața lui Iisus și Tragedia veacurilor. Badri le-a citit pe toate în trei luni. Apoi președintele i-a dat alte trei cărți, pe care le-a citit în următoarele trei luni. La vremea aceea, era convertit la adventism și păzea Sabatul zilei a șaptea. Acum Badri este lucrător în proiectul Gospel Outreach și un evanghelist puternic printre hinduși. El le arată acestora că Vedele îi învață pe oameni să țină Sabatul zilei a șaptea și că adevăratul Dumnezeu despre care vorbesc Vedele este Isus Hristos – Dumnezeul născut din fecioară. El arată că preoții hinduși sar peste acea parte din cărțile lor sfinte, dar că Sfintele Scripturi vorbesc foarte simplu și clar despre aceasta. Doar în prima parte a anului 2012 Badri a adus la apa botezului 284 de suflete.

Isus care l-a convertit pe Saul pe drumul spre Damasc este același și astăzi și îi transformă în mesagerii Lui puternici pe Pavelii moderni, care înainte de a-I sluji Lui erau dușmanii lucrării lui Dumnezeu.

Ascultarea cu bucurie

Cinstește pe tatăl și pe mama ta” este una dintre poruncile rostite pe Muntele Sinai. Este singura dintre Cele Zece Porunci care are o promisiune – „ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o va da Domnul Dumnezeul tău”. Isus este Fiul lui Dumnezeu, însă Biblia ne spune că le-a fost supus părinților Lui de pe pământ, Iosif și Maria, niște țărani umili din Galileea. Făcea ce I se spunea, chiar și atunci când sarcina care Îi era încredințată nu Îi era pe plac.

Să ne gândim la natura ascultării și la nevoia de ascultare. Copiii nu sunt învățați întotdeauna această lecție importantă. Datoria de a te supune și păcatul neascultării nu le sunt imprimate în conștiință. Copiii trebuie să învețe să se supună părinților lor, ei trebuie învățați și educați. Nimeni nu poate fi cu adevărat bun dacă nu a învățat să-și predea voința, mai întâi părinților și apoi lui Dumnezeu, și să se supună cu zel. Cei care învață să se supună sunt singurii potriviți să poruncească.

Învățând lecția ascultării, copiii nu doar că își onorează părinții și le ușurează poverile, dar Îi sunt pe plac Celui care are cea mai mare autoritate. „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” este o poruncă pozitivă. Copiii care nu își respectă părinții și care nu țin cont de dorințele acestora nu doar că îi dezonorează pe părinți, dar încalcă Legea lui Dumnezeu. Cu cât copiii își supun mai devreme voința în fața părinților lor, cu atât mai ușor va fi pentru ei să se supună cerințelor lui Dumnezeu. Și nimeni nu poate spera la dragostea și binecuvântarea lui Dumnezeu dacă nu învață să se supună poruncilor Sale și dacă nu stă ferm împotriva ispitei.

Copii, vreți să aveți voință, dar nu o voință care să nu primească sfaturi sau să asculte de experiență! Dacă aveți frați sau surori mai mici, nu le oferiți un exemplu de neascultare față de părinții voștri. Influența voastră i-ar putea îndrepta în direcția cea bună, spre pace și siguranță, sau s-ar putea dovedi dăunătoare pentru ei. Dacă mergeți pe calea neascultării și a vanității, nu vreți să vă gândiți sincer și serios și să vă întoarceți de la această cale? Încetați cu nebunia și cu păcatul, și Dumnezeu vă va ierta și vă va binecuvânta și va îndepărta toate relele pe care un astfel de drum le-ar aduce cu siguranță asupra voastră.

Căutați să fiți utili; ajutați-vă părinții, fiind grijulii. Îndepliniți-vă îndatoririle, luându-le așa cum vin și făcându-le într-un spirit răbdător, bucuros. Faceți parte din familie și adăugați la familie muncă și cheltuială; ar trebui să fiți gata să vă faceți partea fără a vă plânge. Nu vă încruntați și nu vă agitați atunci când vi se cere ceva, ci duceți cu bucurie micile poveri, și astfel ușurați-le munca părinților voștri. Nu sunt altceva decât niște treburi simple, casnice, de zi cu zi, și vă pot părea mici și nesemnificative, dar cineva trebuie să le facă. Dacă le faceți rapid și cu inimă veselă, pentru că puteți face ceva care să mai ia din poverile părinților tăi, veți fi o binecuvântare în cămin. Nici nu știți cât de mult bine puteți face având mereu o față veselă, senină și căutând ocazii pentru a ajuta.

1. Ce făcea Isus când părinții Lui Îi spuneau să facă ceva ce El nu dorea să facă?

2. De ce copiii trebuie să învețe să se supună părinților lor?

3. Caută în dicționar cuvântul „zel”. Ce înseamnă? În ce fel de responsabilități este nevoie să te supui cu mult zel?

4. Cine nu poate spera la dragostea și binecuvântarea lui Dumnezeu?

5. În ce fel îi influențează exemplul tău pe frații tăi mai mici sau pe prietenii tăi?

6. Ce va face Domnul dacă vei înceta cu nebunia și păcatul?

7. Care sunt câteva dintre modurile prin care poți fi mai folositor părinților tăi și o binecuvântare în cămin?

8. Cum vei câștiga experiența care te va pregăti pentru responsabilități mai mari, cum ar fi responsabilitatea de părinte?

9. Care ar fi câteva calități pe care să le încurajezi în caracterul tău?

Nu din întâmplare: Furnicile

Raportat la mărimea corpului, creierul unei furnici este cel mai mare dintre toate insectele, așadar, nu din întâmplare, ele pot schimba meseriile cu succes, pot răspunde la urgențe și pot desfășura proiecte civice de mare amploare în comunitatea de furnici.

Doar Creatorul furnicilor le poate înzestra pe aceste abile creaturi cu uimitoarele și deloc întâmplătoarele lor abilități. De fapt, când are loc o catastrofă, furnicile își adaptează pe loc activitățile, lăsând la o parte lucrurile pe care le făceau în mod obișnuit și gestionând urgența pentru a depăși problema. Furnicile folosesc multe tehnici de inginerie în construcția mușuroaielor lor. Unele furnici își fac mușuroaie din frunze sau din lemn putred. Altele își fac casele în pământ – construind un mușuroi de pământ fie la suprafața pământului, fie sub pământ. Unele specii de furnici pot face tuneluri de câțiva metri în pământ, dacă e nevoie, pentru a găsi apă sau un loc sigur de hibernat pe timpul iernii. Oriunde ar fi mușuroiul furnicii, vei găsi în el camere separate pentru pui, depozitarea mâncării și pentru odihnă.

Sunt aproximativ 20.000 de specii de furnici, iar unele colonii numără milioane de furnici, care trăiesc în relații compatibile, așa cum le-a proiectat Creatorul. Fiecare colonie are una sau mai multe regine, câțiva masculi și o mulțime de furnici-lucrătoare. Sunt mult mai multe furnici-lucrătoare, pentru că este nevoie de multe. Felul în care se păstrează proporția între numărul necesar de furnici - lucrătoare și cel de furnici-reproducătoare este parte din proiectul genial al lui Dumnezeu.

În fiecare an, colonia de furnici produce multe regine și masculi. Spre deosebire de furnicile-lucrătoare, care sunt sterile, aceste furnici au aripi și sunt capabile să se reproducă. Puii cu aripi, masculi și femele, sunt îngrijiți bine, apoi împinși de furnicile-lucrătoare în zborul de împerechere. Masculii și noile regine se împerechează în aer. Astfel, masculii și-au îndeplinit rostul existenței și mor la scurt timp după. Furnicile-regine însă fie se întorc la colonia lor, fie zboară în altă parte, pentru a găsi un loc sigur pentru o colonie nouă. Ele își vor petrece restul vieții – care poate fi de mai bine de 20 de ani – depunând ouă. O regină-furnică care începe o colonie nouă depune niște ouă și le îngrijește ea însăși. După ce ouăle eclozează, trec prin stadiul de larvă și pupă înainte de a deveni adulți. Când prima serie de furnici-lucrătoare este suficient de mare pentru a avea grijă de noile ouă, furnica-regină nu mai are grijă de pui și se retrage, îndeplinindu-și principala sarcină, aceea de a depune ouă, lăsând celelalte sarcini în seama furnicilor-lucrătoare.

Furnicile care au grijă de creșă păstrează un control strict asupra temperaturii. Dacă temperatura nu este potrivită, furnicile tinere vor muri. Așa că furnicile-lucrătoare sunt atente să mute puii într-un loc mai bun din colonie dacă creșa devine prea călduroasă sau prea rece. Este o abilitate deloc întâmplătoare dată de Dumnezeu. Furnicile-lucrătoare pe care le vezi alergând să-și îndeplinească îndatoririle stabilite sunt femele. Ele sunt fiicele reginei și sunt niște mici creaturi inteligente, dedicate și sterile. Slujbele pe care le pot îndeplini furnicile-lucrătoare sunt obținerea unor delicatese asemenea nectarului de la omizi sau afide, pe care le lovesc sau le ating cu antenele. Lucrătoarele care se ocupă cu aprovizionarea marchează drumurile dintre sursa de hrană și casă, lăsând dâre de miros pe care le urmează și pe care le folosesc pentru a îndruma alte furnici spre hrană. Alte furnici lucrează la cultivarea unor grădini subterane sau își asumă rolul de gardieni pe măsură ce se maturizează și iau în greutate.

Furnicile nu își pierd timpul cu criticile sau revoltele, ci își folosesc creierele pentru a lucra împreună la realizarea unei sarcini. Dacă noi suntem înclinați spre lenevie, nu din întâmplare Creatorul ne spune să mergem la furnică, să îi vedem căile și să fim înțelepți.