Păstorii

Păstorii zâmbeau în timp ce își păzeau oile. Noaptea era foarte întunecată. Toate oile dormeau. (Șșș!) Toți mielușeii dormeau. (Șșș!) Totul era liniștit pe dealurile de lângă Betleem. Deodată, o lumină strălucitoare i-a învăluit. Sclipea și strălucea! Păstorii au ridicat privirea surprinși. Era un înger strălucitor! Îngerul a spus: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul” (Luca 2:10). Se născuse Isus!

Îngerul strălucitor le-a spus păstorilor unde să-L găsească pe pruncul Isus. Copilul era înfășat în scutece și dormea într-o iesle, în Betleem. Apoi, cerul s-a luminat din ce în ce mai tare! Se umpluse de îngeri strălucitori. Îngerii erau plini de bucurie. Se născuse Isus! Cu voci calde, au cântat: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!” (Luca 2:14). 

Păstorii au făcut ochii mari (fă o față uimită) în timp ce îi priveau și îi ascultau pe îngeri cântând. Genunchii le tremurau (mișcă-ți genunchii). Inimile lor băteau cu putere. Se născuse Isus! Când îngerii s-au făcut nevăzuți, păstorii au început să alerge. Zâmbeau și cântau în timp ce fugeau spre Betleem. Aleargă, aleargă, aleargă! Trebuiau să-L găsească pe pruncul Isus. Au alergat la staul. Oare Fiul lui Dumnezeu era acolo? Au bătut la ușă. Cioc, cioc, cioc! 

Ușa s-a deschis, iar păstorii au pășit încet înăuntru. Acolo era pruncul Isus, înfășat în scutece. Dormea în iesle. Totul era exact cum spusese îngerul! Păstorii au îngenuncheat în fața pruncului Isus. Oh, cât de mult Îl iubeau! Bebelușul acesta venea chiar de la Dumnezeu. În șoaptă, păstorii le-au povestit Mariei și lui Iosif despre vizita specială a îngerului. Copilașul lor avea să aducă bucurie tuturor! 

Maria și Iosif le-au zâmbit păstorilor. Dumnezeu îi trimisese ca să Îl întâmpine pe Fiul Său, pruncul Isus. Păstorii erau atât de recunoscători! Pe drumul de întoarcere spre turmele lor adormite, au cântat și I-au mulțumit lui Dumnezeu. Ochii lor văzuseră îngerii din cer (arată spre ochi). Urechile lor auziseră cântarea îngerilor (mâna pâlnie la ureche). Mâinile lor Îl ținuseră pe pruncul Isus (prefă-te că ții un bebeluș în brațe). Știau că Dumnezeu îi iubea. El îi iubea pe toți oamenii atât de mult! Tocmai de aceea Îl trimisese pe Isus. (Spuneți împreună) Îți mulțumim, Doamne, pentru că L-ai trimis pe Isus! Îți mulțumim pentru că Isus ne aduce bucurie!

Desenează cu cretă conturul unui înger. Roagă-ți copilul să se întindă pe trotuar sau pe o suprafață din beton, cu brațele pe lângă corp. În timp ce îi trasezi conturul corpului, cere-i să-și miște încet brațele întinse până când indică spre cer – astfel vei crea conturul unor „aripi”. Dacă locuiți într-o zonă unde este zăpadă, puteți face un înger de zăpadă: întindeți-vă pe spate și mișcați-vă brațele pentru a lăsa urme în zăpadă. Cât de sublimă trebuie să fi fost lumina ce-i învăluia pe îngeri și ce armonii cerești răsunau în văzduh!

Puneți în scenă istoria cu păstorii și îngerii. Folosiți obiecte simple: o păpușă pentru pruncul Isus, vată pentru oi și o lanternă pentru a reprezenta lumina din cer. Puteți folosi și elemente din studiul de săptămâna trecută. Vorbiți despre cum ar fi putut arăta fețele păstorilor când L-au văzut pe pruncul Isus pentru prima dată.

Isus a venit ca să aducă bucurie tuturor. Vorbește cu copilul despre ce înseamnă „bucuria”. Bucuria este cea mai mare și mai frumoasă fericire – ea ne umple inima. Isus a venit să ne dăruiască această bucurie care rămâne cu noi chiar și în momentele de tristețe sau oboseală. Bucuria înseamnă să știm că suntem iubiți, indiferent ce se întâmplă.

Cum ai putea aduce bucurie cuiva în această săptămână? Copilul tău ar putea să cânte pentru cineva, să facă un desen pentru acea persoană sau să o ajute cu o sarcină. Gândiți-vă împreună la o idee și puneți-o în practică. Amintește-i copilului că Isus a venit să ne aducă bucurie.

Cântați sau ascultați piesa „Auzi îngerii în cor”. Confecționați panglici colorate pe care să le fluturați în aer în timp ce cântați/ ascultați. Repetați cântecul în fiecare seară din această săptămână.

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru că L-a trimis pe Isus și pentru că ne-a dat bucurie.

Păstorii erau cei mai de jos în ierarhia socială – proscrișii. Și totuși, ei erau cei care vegheau, așteptând venirea lui Isus. Erau atenți și așteptau în timp ce aveau grijă de oile lor. „În orele acelea de liniște, ei vorbeau unul cu altul despre Mântuitorul făgăduit și se rugau pentru venirea Împăratului pe tronul lui David” (Ellen G. White, Viața lui Iisus/Hristos, Lumina lumii, p. 47).

Dumnezeu i-a onorat pe acești oameni simpli și credincioși cu vestea minunată despre nașterea Fiului Său. Ce privilegiu! Ei au fost primii care au aflat că Isus a venit să ne salveze și să aducă bucurie tuturor oamenilor. Bucuria aceea era a lor – să o vadă, să o audă, să o atingă și să o cunoască.

Ai fost ales să fii un părinte credincios și smerit. În timp ce veghezi asupra micii tale „turme”, fii atent! Dumnezeu are și pentru tine un mesaj – o veste bună. Isus mântuiește! El aduce pace și bucurie tuturor oamenilor! Este un mesaj puternic de speranță pentru prietenii, vecinii și membrii familiei care trec prin suferință.

Nu știi de unde să începi? Aleargă mai întâi la Isus! Îngenunchează în rugăciune, așa cum au făcut păstorii, și mulțumește-I! El îți va umple inima cu bucuria de care ai nevoie și te va ajuta să o oferi și altora. Când Îl cunoaștem pe Isus, bucuria din inimile noastre nu poate fi ținută ascunsă. Ține minte! Păstorii s-au întors în grabă la oile lor, lăudând cu glas tare pe Dumnezeu.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Aceasta este bucuria veșnică: să-L cunoști pe Isus Hristos, pe care L-a trimis Dumnezeu.