Ana se roagă pentru un copilaș

Ana s-a așezat într-un colț al casei lui Dumnezeu și a oftat adânc (oftează). Pe obraz i-a curs o lacrimă. Apoi, încă una. Și încă una. Biata Ana era tristă (față tristă). Se simțea tristă la ea acasă. Se simțea tristă pe strada plină de viață. Se simțea tristă chiar și în casa lui Dumnezeu. Ana nu avea copii, dar își dorea tare mult un copil pe care să-l îmbrățișeze (îmbrățișează copilul), să-l gâdile (gâdilă copilul) și cu care să chicotească (râzi).

Ana era prietena lui Dumnezeu. Ea știa că Dumnezeu o iubește. Știa că El o auzea când se ruga (unește mâinile în rugăciune). Ea L-a rugat pe Dumnezeu să îi trimită un băiețel. I-a promis lui Dumnezeu că, dacă va avea un băiețel, îl va aduce înapoi în casa Lui ca să poată fi ajutorul Său special.

Preotul Eli era ajutorul special al lui Dumnezeu (arată-l pe Eli). El locuia și lucra în casa lui Dumnezeu. Într-o zi, a văzut-o pe Ana plângând. Eli nu-i putea auzi rugăciunile, dar Dumnezeu putea. Dumnezeu ne aude întotdeauna rugăciunile!

Ana i-a povestit totul preotului Eli. I-a spus cât de mult își dorea un copil pe care să îl îmbrățișeze (îmbrățișează copilul), să îl gâdile (gâdilă copilul) și cu care să râdă (râzi). Eli a zâmbit. Știa că Dumnezeu aude și răspunde la rugăciuni. „Du-te în pace”, i-a spus el cu blândețe Anei, „și Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o” (1 Samuel 1:17). 

Nu a trecut mult timp și Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune. Ana a născut un bebeluș. Era atât de fericită! (Bate din palme.) „Mulțumesc, Doamne!” Ana i-a pus copilului numele Samuel. Numele lui înseamnă „Dumnezeu a auzit”. Ana l-a îmbrățișat strâns pe Samuel (îmbrățișează copilul). I-a gâdilat degetele de la picioare (gâdilă-i copilului degetele de la picioare). Și când el râdea, râdea și ea (râzi). 

Ana își iubea copilul atât de mult! L-a văzut pe Samuel cum a învățat să meargă de-a bușilea, apoi să meargă în picioare și să alerge. Când Samuel a crescut mai mare, l-a adus înapoi în casa lui Dumnezeu, așa cum promisese. Dumnezeu i-l dăduse ei. Acum, ea avea să i-l dea lui Dumnezeu pentru a fi ajutorul Său special. Samuel avea să crească și să-L slujească pe Dumnezeu alături de preotul Eli. 

Dumnezeu îți ascultă și ție rugăciunile! În orice moment al zilei, te poți opri și te poți ruga la Dumnezeu. Lui Îi place să îți audă vocea. (Spuneți împreună) Îți mulțumim, Doamne, pentru că ne asculți rugăciunile! 

Folosiți plastilină sau lut pentru a-i modela pe Ana și pe bebelușul ei. Întreabă-ți copilul cum trebuie să fi arătat fața Anei când și-a îmbrățișat bebelușul pentru prima dată.

După ce apune soarele, ieși afară cu copilul și îmbrățișați-vă. Spune-i că, deși noi dormim în fiecare noapte, Dumnezeu nu doarme niciodată. El este mereu treaz și ascultă cu atenție fiecare rugăciune a noastră. Cunoaște sunetul vocii noastre și ne aude glasul chiar și atunci când o mulțime de oameni vorbesc cu El în același timp. Dumnezeu este cu adevărat uimitor!

Faceți împreună un joc de rol în care aveți grijă de un „bebeluș” (păpușă/ ursuleț de pluș). Prefaceți-vă că îl spălați, îl hrăniți, vă jucați cu el și îl îmbrățișați. Povestește-i copilului cât de fericită a fost Ana când Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune și cât de mult și-a iubit bebelușul. Îmbrățișează-ți copilul și spune-i că și el este un răspuns la rugăciunile tale!

Setează o alarmă pe telefon la fiecare oră sau la fiecare două ore, într-una din zilele acestei săptămâni. De fiecare dată când sună, oprește-te și roagă-te împreună cu copilul tău. Spune-i că Dumnezeu vrea să vorbim cu El pe tot parcursul zilei.

Faceți un efort conștient de a vă ruga pentru fiecare dintre copiii voștri în cadrul altarului familial. Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru că vi i-a dăruit. Rugați-vă ca ei să crească pentru a-L iubi și a-L sluji.

Exemplul Anei, care L-a căutat cu stăruință pe Dumnezeu în rugăciune, este o mărturie puternică despre puterea unui părinte care se roagă.

Dumnezeu aude. Inima Lui este mereu legată de inima noastră. El este atotputernic și suveran și este mai mult decât capabil să răspundă rugăciunilor noastre. Chiar și atunci când pare că tace sau când răspunsul Său este diferit de ceea ce ne-am dori, putem avea încredere că El face în continuare toate lucrurile spre binele nostru (Romani 8:28).

Credincioșia Anei nu a încetat când rugăciunea i-a fost ascultată. Ea l-a închinat pe Samuel Domnului și l-a trimis să Îi slujească în templu.

„De la primele licăriri ale minții, ea îl învățase pe copil să-L iubească și să-L onoreze pe Dumnezeu și să se socotească proprietatea Domnului. [...] Când a fost despărțită de copil, iubirea ei [grija ei iubitoare] nu a încetat. În fiecare zi, el era obiectul rugăciunilor ei. [...] Ea nu a cerut în rugăciune mărire lumească pentru fiul ei, dar a stăruit cu toată râvna ca el să ajungă la mărirea aceea pe care o prețuiește Cerul – să-L onoreze pe Dumnezeu și să fie o binecuvântare pentru semenii lui” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 572)

În zilele cele mai agitate, nu uita să te rogi pentru copilul tău. La fel ca Ana, îți poți încredința copilul în mâinile Domnului în rugăciune. Spune-i copilului tău că el este un răspuns de la Dumnezeu și că Dumnezeu are un plan special pentru viața lui, la fel cum a avut pentru Samuel. Fie ca dorința inimii tale să fie ca fiul sau fiica ta să dezvolte măreția pe care Cerul o prețuiește, așa cum și-a dorit și Ana. „Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întărești inima, Îți pleci urechea spre ei” (Psalmii 10:17).