Le pot fi de ajutor altora

Strânge pumnul, apoi deschide-l. Mișcă-ți degetele în timp ce zâmbești larg. Ai mâini harnice! Lui Dumnezeu Îi place când îți folosești mâinile ca să faci fapte bune pentru ceilalți. Biblia spune: „Să nu dați uitării binefacerea și dărnicia” (Evrei 13:16). Ne putem folosi mâinile ca să ne împărțim jucăriile cu ceilalți. Ne putem folosi mâinile ca să ducem geanta unui prieten. Ne putem folosi mâinile ca să desenăm ceva frumos pentru cineva. Dumnezeu ne-a creat ca să fim de ajutor. 

Elefanții uriași, care pășesc greoi, sunt ajutoare minunate. Ei trăiesc în grupuri numite turme și au grijă unii de alții. Își folosesc trompele pentru a atinge cu blândețe elefanții triști sau răniți. Tot cu trompele își salvează puii rămași blocați în noroi. Puii sunt ținuți în mijlocul turmei, ca să fie mereu în siguranță. Elefanții își folosesc colții ca să sape în pământul uscat și să scoată apă – nu doar pentru ei, ci și pentru celelalte animale. Mulțumim, Doamne, pentru elefanții care ajută! 

Cum latră câinii? (Ham, ham!) Câinii sunt niște prieteni amuzanți, dar pot fi și ajutoare de nădejde. Unii dintre ei sunt antrenați să fie ghizi – însoțitori pentru persoanele care nu pot vedea. Le arată drumul și îi avertizează când apare un obstacol. Alți câini devin salvatori. Au un simț al mirosului extraordinar și pot adulmeca… până când găsesc oameni pierduți sau răniți. Mulțumim, Doamne, pentru câinii care ajută! 

Gâștele gâgâie în timp ce merg legănându-se. Aceste păsări mari sunt ajutoare de nădejde! Când vine iarna, zboară foarte, foarte departe, spre locuri mai calde. Ele formează în zbor o literă specială – litera „V” (arată spre imagine). Pasărea din frunte depune cel mai mult efort, ușurând zborul celor din spate. Apoi, rând pe rând, își schimbă locul în fruntea stolului, astfel încât fiecare să se poată odihni și să păstreze stolul unit și în siguranță. Mulțumim, Doamne, pentru gâștele care ajută! 

Tu cunoști modalități prin care îi poți ajuta pe alții? Să știi că nu ești prea mic pentru a fi de ajutor! Dumnezeu ți-a dat mâini harnice. Când ne împărțim jucăriile sau îi lăsăm pe alții să meargă primii pe terenul de joacă, îi ajutăm. Când îmbrățișăm un prieten trist, îl ajutăm și îi arătăm dragostea lui Dumnezeu. (Spuneți împreună) Iubite Doamne, vino, Te rog, în inima mea! Ajută-mă să-mi folosesc mâinile harnice ca să-i ajut pe ceilalți!

Folosind plastilină, creează împreună cu copilul câteva dintre animalele menționate în studiul din această săptămână. Puteți crea și urme de pași, iar copilul să ghicească cărui animal îi aparține fiecare. Îți amintești și alte animale care ne sunt de ajutor? Modelează și urmele lor! Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru toate animalele!

Cum putem să-i ajutăm pe oamenii pe care îi întâlnim în fiecare zi? Putem să ne uităm în ochii lor când vorbim cu ei. Putem să-i întrebăm dacă au nevoie de ajutor. Putem să ne împărțim jucăriile și să ne purtăm frumos cu ceilalți. Putem să deschidem ușa pentru cineva și să spunem: „Poftiți!”. Toate acestea sunt modalități de a-i ajuta pe ceilalți.

Uitați-vă împreună în cutia cu jucării. Roagă-l pe copil să aleagă câteva jucării pe care ar dori să le dăruiască unui copil nevoiaș. Scrieți împreună un bilețel pentru cel care le va primi, apoi donați-le unei organizații de caritate sau unei familii nevoiașe. 

Împrumută câteva cărți de la biblioteca locală sau răsfoiește cărțile despre natură pe care le ai acasă. Vezi dacă poți găsi animalele menționate în studiu sau alte animale care îi ajută pe ceilalți.

Rugați-L pe Dumnezeu să vă deschidă ochii ca să vedeți oamenii care au nevoie de ajutor. Discutați despre versetul din Biblie: „Și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia” (Evrei 13:16). Astăzi, căutați oameni pe care îi puteți ajuta, pentru ca și copilul vostru să vadă cum este pus în practică acest adevăr în viața de zi cu zi.

„Noi suntem cuprinși în marea familie a omenirii și ceea ce facem pentru a le fi de folos altora și pentru a-i ridica se înapoiază la noi sub forma binecuvântărilor” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 534). Nu este acesta un gând frumos și unificator? Nu suntem singuri. Asemănările și deosebirile dintre noi nu ne separă. Suntem cu toții copiii lui Dumnezeu. El ne modelează pe fiecare ca pe o lucrare de artă minunată, care, în cele din urmă, arată dragostea Sa pentru toți.

Dumnezeu ne cheamă să fim misionari în tot ceea ce facem. El vrea să-i vedem pe toți cei din comunitatea noastră ca frații și surorile noastre. El nu dorește doar să-i observăm, ci și să-i ajutăm! „«Să nu obosim dar în facerea de bine; căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.» Nu așteptați să vi se spună ce să faceți. Deschideți ochii, ca să vedeți ce este în jurul vostru; căutați să-i cunoașteți pe cei care sunt neajutorați, necăjiți și lipsiți. Nu vă ascundeți de ei și nu căutați să treceți cu vederea nevoile lor” (Ellen G. White, Căminul adventist, p. 451, 452)

Cea mai bună metodă prin care le putem arăta copiilor noștri cât de important este să-i ajutăm pe ceilalți este să le oferim un exemplu. Ei au nevoie să ne vadă vorbind cu alții despre dragostea lui Dumnezeu, împărtășind ceea ce avem și iubindu- i dincolo de diferențele dintre noi. Au nevoie să simtă acea scânteie de bucurie când planificăm o surpriză pentru cineva trist sau când ne oprim să ajutăm pe cineva în mijlocul unei zile aglomerate.

Tată, dorința noastră este ca alții să Te vadă pe Tine în cuvintele și faptele noastre! Amin! „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5:16).