Îngerul strălucitor
Text de memorat
„[...] și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui poporul Lui” (Matei 1:21).
Maria cânta în timp ce făcea curat în căsuța ei. Era foarte fericită. Urma să se căsătorească cu un bărbat pe nume Iosif. Maria era fericită și pentru că Îl iubea pe Dumnezeu din toată inima (așază-ți mâinile în dreptul inimii). Razele soarelui străluceau prin fereastră în timp ce ea lucra. Mătura și cânta. Deodată, camera s-a luminat… foarte, foarte tare! Dar nu era lumina soarelui – era un înger minunat care stătea chiar acolo, în fața ei!
Îngerul strălucitor era înconjurat de lumină. Sclipea și strălucea. Maria era uimită! (Față uimită.) Îngerul i-a spus cu blândețe: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus” (Luca 1:30,31). Îngerul strălucitor i-a spus că acest copil avea să fie foarte, foarte special: „[...] va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35).
Maria i-a zâmbit îngerului strălucitor. Ea a avut încredere în Dumnezeu și în cuvintele pe care le-a rostit îngerul. Da, avea să Îl ajute pe Dumnezeu! Avea să fie mama pruncului Isus, Fiul lui Dumnezeu! A alergat să-i spună vestea lui Iosif. Și el a fost foarte surprins! (Față surprinsă.) S-a scărpinat în cap (scarpină-te în cap). Și-a frecat bărbia (freacă-ți bărbia). Oare ceea ce spusese Maria era adevărat? (Dă din cap afirmativ.)
Iosif s-a gândit toată ziua la cuvintele îngerului. Când a apus soarele, încă se gândea și se tot gândea. În cele din urmă, a închis ochii și a adormit (prefă-te că dormi). Deodată, în vis i-a apărut un înger. Îngerul era înconjurat de lumină. Sclipea și strălucea. Îngerul venise să-i spună lui Iosif că totul era adevărat – Maria urma să aibă un copil, chiar dacă ei nu erau căsătoriți. De atunci, Iosif a avut încredere în Dumnezeu.
Maria și-a odihnit mâna pe burtica tot mai mare și a simțit cum se mișcă bebelușul. Era atât de fericită că Dumnezeu o alesese să fie mama pruncului Isus! Și Iosif era fericit. Știa că putea avea încredere în Dumnezeu. El urma să aibă grijă de Isus și să fie ajutorul lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne alege uneori pentru misiuni speciale. La fel ca Maria, și noi putem avea încredere în Dumnezeu și putem să spunem „Da!” atunci când ne cere să facem ceva pentru El. (Spuneți împreună) Mulțumim, Doamne, pentru că ne-ai ales să fim ajutoarele Tale! Avem încredere în Tine și Te vom ajuta!
Îngerul strălucitor era înconjurat de lumină. Sclipea și strălucea. Maria era uimită! (Față uimită.) Îngerul i-a spus cu blândețe: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus” (Luca 1:30,31). Îngerul strălucitor i-a spus că acest copil avea să fie foarte, foarte special: „[...] va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35).
Maria i-a zâmbit îngerului strălucitor. Ea a avut încredere în Dumnezeu și în cuvintele pe care le-a rostit îngerul. Da, avea să Îl ajute pe Dumnezeu! Avea să fie mama pruncului Isus, Fiul lui Dumnezeu! A alergat să-i spună vestea lui Iosif. Și el a fost foarte surprins! (Față surprinsă.) S-a scărpinat în cap (scarpină-te în cap). Și-a frecat bărbia (freacă-ți bărbia). Oare ceea ce spusese Maria era adevărat? (Dă din cap afirmativ.)
Iosif s-a gândit toată ziua la cuvintele îngerului. Când a apus soarele, încă se gândea și se tot gândea. În cele din urmă, a închis ochii și a adormit (prefă-te că dormi). Deodată, în vis i-a apărut un înger. Îngerul era înconjurat de lumină. Sclipea și strălucea. Îngerul venise să-i spună lui Iosif că totul era adevărat – Maria urma să aibă un copil, chiar dacă ei nu erau căsătoriți. De atunci, Iosif a avut încredere în Dumnezeu.
Maria și-a odihnit mâna pe burtica tot mai mare și a simțit cum se mișcă bebelușul. Era atât de fericită că Dumnezeu o alesese să fie mama pruncului Isus! Și Iosif era fericit. Știa că putea avea încredere în Dumnezeu. El urma să aibă grijă de Isus și să fie ajutorul lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne alege uneori pentru misiuni speciale. La fel ca Maria, și noi putem avea încredere în Dumnezeu și putem să spunem „Da!” atunci când ne cere să facem ceva pentru El. (Spuneți împreună) Mulțumim, Doamne, pentru că ne-ai ales să fim ajutoarele Tale! Avem încredere în Tine și Te vom ajuta!
Maria era atât de fericită, încât Îi cânta lui Dumnezeu. În timp ce îți faci treburile în această săptămână, cântă cântece de laudă la adresa lui Dumnezeu. Învață câteva cântece noi despre pruncul Isus sau roagă-ți copilul să-ți spună care sunt melodiile lui preferate și cântați-le împreună în timp ce vă faceți treaba.
Pune în scenă istorisirea împreună cu copilul tău. Poți folosi figurine de pus pe deget, confecționate din carton sau imprimate de pe internet.
Îngerul a venit să-i aducă Mariei vestea că Mântuitorul lumii avea să vină. Și tu poți duce mai departe vestea cea bună! Gândește-te la o persoană care are nevoie să audă despre Isus. Împreună cu copilul tău, faceți o felicitare, decorați-o frumos și scrieți un mesaj plin de speranță. Apoi mergeți împreună să o trimiteți prin poștă.
Vorbește-i copilului tău despre îngeri și despre cum Îl ajută ei pe Dumnezeu. Explică-i că și el are un înger al lui, trimis de Dumnezeu, care îl călăuzește și îl protejează. Imaginați-vă cum ar fi dacă ar apărea în casa voastră un înger. Ce ați vedea? Ce ați auzi? Cum ați reacționa?
Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru îngerul care a vizitat-o pe Maria și pentru inima ei plină de încredere. Rugați-L pe Dumnezeu să-i ajute pe toți membrii familiei voastre să aibă încredere în El.
Imaginează-ți pentru o clipă că ai fost ales să fii părintele Dumnezeului universului. Cum ai răspunde? Cum ar arăta zilele, săptămânile și lunile după o astfel de veste?
Maria este o tânără care inspiră prin credința ei. Era o fată obișnuită, modestă, care făcea lucruri obișnuite. Apoi, un înger i s-a arătat și toată viața ei s-a schimbat într- o clipită. Iar răspunsul ei, după ce a auzit vestea, a fost: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale” (Luca 1:38). Mai târziu, Maria I-a cântat cântece de laudă lui Dumnezeu: „Sufletul meu mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt” (Luca 1:46-49)
Maria a răspuns prin închinare – nu prin îngrijorare. Inima ei a fost plină de laudă. Nu s-a îndoit de chemarea primită, ci a acceptat-o. I-a spus „Da!” lui Dumnezeu, în ciuda temerilor și slăbiciunilor ei. Maria a avut încredere în scopul lui Dumnezeu pentru viața ei.
Isus ne adresează și nouă aceeași invitație. El dorește să locuiască în noi. Ne-a oferit fiecăruia un scop unic. Putem răspunde prin îngrijorare sau prin închinare.
Dumnezeu continuă să cheme oameni ca Maria și Iosif. În această lume agitată, fie ca și tu să răspunzi chemării lui Isus – mai întâi, ca părinte care își călăuzește copilul spre a-L cunoaște și a-L iubi pe Domnul, iar apoi în tot ceea ce El te îndeamnă să împlinești. Fie ca și cântarea inimii tale să fie la fel ca a Mariei: „[...] pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt” (Luca 1:49).
Maria este o tânără care inspiră prin credința ei. Era o fată obișnuită, modestă, care făcea lucruri obișnuite. Apoi, un înger i s-a arătat și toată viața ei s-a schimbat într- o clipită. Iar răspunsul ei, după ce a auzit vestea, a fost: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale” (Luca 1:38). Mai târziu, Maria I-a cântat cântece de laudă lui Dumnezeu: „Sufletul meu mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt” (Luca 1:46-49)
Maria a răspuns prin închinare – nu prin îngrijorare. Inima ei a fost plină de laudă. Nu s-a îndoit de chemarea primită, ci a acceptat-o. I-a spus „Da!” lui Dumnezeu, în ciuda temerilor și slăbiciunilor ei. Maria a avut încredere în scopul lui Dumnezeu pentru viața ei.
Isus ne adresează și nouă aceeași invitație. El dorește să locuiască în noi. Ne-a oferit fiecăruia un scop unic. Putem răspunde prin îngrijorare sau prin închinare.
Dumnezeu continuă să cheme oameni ca Maria și Iosif. În această lume agitată, fie ca și tu să răspunzi chemării lui Isus – mai întâi, ca părinte care își călăuzește copilul spre a-L cunoaște și a-L iubi pe Domnul, iar apoi în tot ceea ce El te îndeamnă să împlinești. Fie ca și cântarea inimii tale să fie la fel ca a Mariei: „[...] pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt” (Luca 1:49).
Studiul 9, 23-29 noiembrie
