Născut într-un staul
Text de memorat
„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6).
Totul era liniștit în Betleem. Copilașii erau înveliți bine și dormeau liniștiți în paturile lor. Frații și surorile mai mari dormeau. (Șșș!) Chiar și mămicile și tăticii dormeau. (Șșș!) În staul, vaca bătrână, oile și micul măgăruș dormeau adânc. Totul era tăcut și calm. Până când… Ce se aude? Era plânsul pruncului nou-născut al Mariei! (Uaa, uaa!)
Maria zâmbea în timp ce stătea întinsă pe fân, cu bebelușul în brațe. Oh, cât Îl iubea! Îi iubea năsucul mic (atinge nasul copilului). Îi iubea degețelele de la picioare (atinge degetele de la picioare ale copilului). Era perfect (îmbrățișează copilul). Iosif a zâmbit către Fiul lui și s-a aplecat mai aproape de el. I-a șoptit cu blândețe numele. Era cel mai special nume din lume... Isus (șoptește și tu).
Maria L-a înfășat pe micuțul prunc într-un scutec. Avea nevoie de un pătuț. Unde avea să doarmă pruncul Isus, Fiul lui Dumnezeu? Iosif s-a uitat de jur împrejur. A văzut o iesle din care mâncau animalele. A umplut ieslea cu fân proaspăt. Pruncul Isus avea să doarmă în iesle.
Maria I-a dat pruncului Isus un pupic de noapte bună. Iosif L-a strâns ușor de mânuță. Vaca bătrână mugea încet (muu, muu), iar măgărușul a atins brațul lui Iosif. Mielușeaua pufoasă a behăit în semn de bun-venit pentru pruncul Isus (be-he-he). Îngerii priveau de sus către micul prunc. Dumnezeu Îl trimisese pe Isus în lume! Maria plângea de bucurie.
Dormi liniștit, pruncule Isus! Îngerii veghează asupra Ta. Dormi liniștit, pruncule Isus! Dumnezeu Tatăl este mereu cu Tine. Dormi liniștit, pruncule Isus! Maria și Iosif Te vor iubi și Te vor îngriji. Dormi liniștit, pruncule Isus! Și noi Te vom iubi! (Spuneți împreună) Mulțumim, Doamne, că L-ai trimis pe pruncul Isus!
Maria zâmbea în timp ce stătea întinsă pe fân, cu bebelușul în brațe. Oh, cât Îl iubea! Îi iubea năsucul mic (atinge nasul copilului). Îi iubea degețelele de la picioare (atinge degetele de la picioare ale copilului). Era perfect (îmbrățișează copilul). Iosif a zâmbit către Fiul lui și s-a aplecat mai aproape de el. I-a șoptit cu blândețe numele. Era cel mai special nume din lume... Isus (șoptește și tu).
Maria L-a înfășat pe micuțul prunc într-un scutec. Avea nevoie de un pătuț. Unde avea să doarmă pruncul Isus, Fiul lui Dumnezeu? Iosif s-a uitat de jur împrejur. A văzut o iesle din care mâncau animalele. A umplut ieslea cu fân proaspăt. Pruncul Isus avea să doarmă în iesle.
Maria I-a dat pruncului Isus un pupic de noapte bună. Iosif L-a strâns ușor de mânuță. Vaca bătrână mugea încet (muu, muu), iar măgărușul a atins brațul lui Iosif. Mielușeaua pufoasă a behăit în semn de bun-venit pentru pruncul Isus (be-he-he). Îngerii priveau de sus către micul prunc. Dumnezeu Îl trimisese pe Isus în lume! Maria plângea de bucurie.
Dormi liniștit, pruncule Isus! Îngerii veghează asupra Ta. Dormi liniștit, pruncule Isus! Dumnezeu Tatăl este mereu cu Tine. Dormi liniștit, pruncule Isus! Maria și Iosif Te vor iubi și Te vor îngriji. Dormi liniștit, pruncule Isus! Și noi Te vom iubi! (Spuneți împreună) Mulțumim, Doamne, că L-ai trimis pe pruncul Isus!
Folosind lut sau plastilină, realizați o mică scenă a Nașterii Domnului. Modelați un staul, o iesle, câteva animale, pe Maria, pe Iosif și pe pruncul Isus. Dacă folosiți lut, lăsați-l să se usuce, apoi așezați scena într-un loc din casă unde să o puteți vedea pe parcursul acestei perioade.
Puneți în scenă istorisirea folosind o păpușă și animale de pluș pe care le aveți acasă. Întreabă-ți copilul cum ar trebui ținut în brațe un nou-născut. Înfășurați-l pe „pruncul Isus” într-o păturică și cântați- i un cântecel de leagăn. Așezați animăluțele de pluș în jurul lui Isus. Ținând „pruncul” în brațe, citiți din nou povestirea din studiu.
Pregătește împreună cu copilul tău un pachețel pentru un nou-născut. Puteți scrie o felicitare, cumpăra o hăinuță, scutece și șervețele umede, apoi să le dăruiți cuiva care tocmai a avut un bebeluș. Dacă nu cunoașteți pe nimeni în această situație, puteți lăsa pachetul la o maternitate din apropiere sau la un adăpost pentru mame și copii. Folosește acest prilej pentru a-i vorbi copilului despre faptul că Isus a venit pe lume ca să le slujească celorlalți.
Învățați și cântați împreună, în familie, cântecul „Departe-ntr-un staul” și/sau „Noapte de vis”. Vorbiți despre locul în care S-a născut Isus. Vorbiți și despre noaptea liniștită în care S-a născut. Ce ați fi putut auzi? Ce ați fi putut mirosi? Ce ați fi putut vedea?
Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru că L-a trimis pe pruncul Isus ca toți oamenii să-L poată cunoaște.
Dumnezeu dorește să Îl cunoaștem, așa că L-a trimis pe Isus ca să descopere omenirii caracterul Său plin de iubire, milă, adevăr și dreptate și să restaureze relația noastră, aducându-ne mai aproape de El. Isus a coborât din cer pentru a schimba direcția viitorului nostru. Indiferent de împrejurările în care ne aflăm sau de trecutul nostru, nimic nu ar trebui să ne împiedice să Îl cunoaștem pe Isus personal. El nu a venit doar pentru cei bogați sau educați. A venit pentru toți!
„Împăratul slavei S-a umilit nespus pentru a îmbrăca natura omenească. [...] Slava Sa a fost acoperită, pentru ca maiestatea înfățișării Sale să nu devină un punct de atracție. El a evitat orice strălucire exterioară. Bogățiile, onoarea lumească și mărirea omenească niciodată nu pot să salveze un suflet de la moarte; Iisus a avut grijă ca nicio atracție de natură pământească să nu-i determine pe oameni să se adune în jurul Său. Numai frumusețea adevărului ceresc trebuia să-i atragă pe aceia care aveau să-L urmeze. Caracterul lui Mesia fusese prevestit cu mult timp înainte în profeție și El dorea ca oamenii să-L primească pe temeiul mărturiei Cuvântului lui Dumnezeu” (Ellen G. White, Viața lui Iisus/Hristos, Lumina lumii, p. 43).
Cât de adevărat este că frumusețea adevărului ceresc al lui Isus i-a atras pe oameni la El. Ochii Lui blânzi, zâmbetul cald și atingerea blândă au vorbit multora despre iubirea adevărată. El a venit cu adevărat ca să slujească, nu ca să fie slujit (Marcu 10:45). Dovada inimii Sale smerite și slujitoare este clară în acel staul: Dumnezeul slavei S-a întâlnit cu ființele Sale create sub forma unui copil nevinovat și lipsit de apărare. Ce Dumnezeu uimitor!
„Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții” (1 Ioan 4:10,11).
„Împăratul slavei S-a umilit nespus pentru a îmbrăca natura omenească. [...] Slava Sa a fost acoperită, pentru ca maiestatea înfățișării Sale să nu devină un punct de atracție. El a evitat orice strălucire exterioară. Bogățiile, onoarea lumească și mărirea omenească niciodată nu pot să salveze un suflet de la moarte; Iisus a avut grijă ca nicio atracție de natură pământească să nu-i determine pe oameni să se adune în jurul Său. Numai frumusețea adevărului ceresc trebuia să-i atragă pe aceia care aveau să-L urmeze. Caracterul lui Mesia fusese prevestit cu mult timp înainte în profeție și El dorea ca oamenii să-L primească pe temeiul mărturiei Cuvântului lui Dumnezeu” (Ellen G. White, Viața lui Iisus/Hristos, Lumina lumii, p. 43).
Cât de adevărat este că frumusețea adevărului ceresc al lui Isus i-a atras pe oameni la El. Ochii Lui blânzi, zâmbetul cald și atingerea blândă au vorbit multora despre iubirea adevărată. El a venit cu adevărat ca să slujească, nu ca să fie slujit (Marcu 10:45). Dovada inimii Sale smerite și slujitoare este clară în acel staul: Dumnezeul slavei S-a întâlnit cu ființele Sale create sub forma unui copil nevinovat și lipsit de apărare. Ce Dumnezeu uimitor!
„Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții” (1 Ioan 4:10,11).
Studiul 11, 7-13 decembrie
