Samariteanul milos

Isus predica din nou. O mare mulțime se înghesuia în jurul Lui să poată auzi fiecare cuvânt pe care îl spunea. În mulțime se aflau și învățători, care se mai numeau „rabini”, și erau și câțiva preoți. Dar ei nu veniseră să învețe de la Isus. Ei căutau numai să se contrazică cu El. Așa că au trimis un învățător al Legii să-I pună lui Isus o întrebare. Care era întrebarea? Luca 10:25

Chiar dacă preoții și rabinii doreau să se certe cu Isus, acest învățător nu voia să se certe. El studia Biblia ca să înțeleagă ce se spune în ea, pentru că voia să trăiască veșnic în cer. S-a contrazis Isus cu învățătorul Legii? Nu. El doar i-a pus o altă întrebare. Luca 10:26

Legea înseamnă Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu. Îți aduci aminte vreuna dintre ele? Să nu mințim, să nu furăm, să nu ucidem și să nu poftim. Să ne cinstim părinții și să păzim Sabatul. Trebuie să pronunțăm cu respect numele Domnului. Cele Zece Porunci mai sunt numite și „Regulile lui Dumnezeu pentru fericire”, deoarece, dacă le păzim, vom fi fericiți. Ce i-a răspuns lui Isus învățătorul Legii? Luca 10:27

Deoarece studiase Biblia, învățătorul Legii a răspuns corect. Dragostea este cel mai important lucru. Despre acest lucru vorbește în realitate Legea lui Dumnezeu.

Când un învățător al Legii L-a întrebat pe Isus cum poate primi viața veșnică, Isus i-a răspuns întrebându-l: „Ce scrie în Lege”?

Învățătorul Legii a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, și pe semenul tău ca pe tine însuți.” A dat învățătorul Legii un răspuns corect? Luca 10:28

Deodată, învățătorul Legii și-a dat seama că el nu asculta de Legea lui Dumnezeu, pentru că el nu îi iubea de fapt pe ceilalți oameni. El știa că trebuia să se pocăiască și să-I spună lui Isus că îi părea rău. Dar, în loc să își mărturisească păcatul, învățătorul încerca să arate că felul lui egoist de a-i trata pe oameni era corect și că Legea lui Dumnezeu era prea greu de ținut. Ce L-a întrebat el pe Isus după aceea? Luca 10:29

Evreilor le plăcea să discute această întrebare. Ei știau că trebuie să-și iubească semenii, dar cine erau semenii lor? Erau siguri că samaritenii și păgânii, păcătoșii și săracii nu erau semenii lor. Dar pe care dintre ceilalți evrei trebuiau să-i iubească și să-i ajute?

Isus nici de data aceasta nu S-a luat la ceartă cu învățătorul Legii. El a povestit o întâmplare care avusese loc cu puțin timp în urmă. De fapt, preotul și levitul din această povestire se aflau chiar în mulțime și Îl ascultau pe Isus. Ți-ar plăcea să auzi această povestire? Cu ea vom începe mâine.

Învățătorul Legii a întrebat: „Cine este semenul meu”? În loc de răspuns la această întrebare, Isus a spus o povestire care arată cum dorește Dumnezeu să se iubească oamenii unii pe alții.

Povestirea spune că un om cobora de la Ierusalim spre Ierihon. Cărarea trecea printr-un loc pustiu, sălbatic, periculos și plin de stânci, după care se ascundeau adesea tâlhari și oameni răi, care îi așteptau pe călători să vină. Ce s-a întâmplat cu omul când a ajuns în acest loc? Luca 10:30

Cât de tare s-a speriat omul când tâlharii au sărit de după stânci să-l prindă! Aceștia l-au rănit foarte rău și i-au furat banii și hainele. Apoi au fugit și l-au lăsat acolo să moară.

Săracul om era așa de grav rănit încât nu putea să se țină pe picioare și să mai meargă. Nu putea să se ducă nicăieri să ceară ajutor. Nu mai putea face nimic decât să rămână așa lungit pe drum, sperând că va veni cineva și se va opri să-l ajute. După o vreme a venit un preot. Ce a făcut el când l-a văzut pe omul rănit și căzut la pământ? Luca 10:31

Preoții au fost aleși de Dumnezeu să lucreze în Templul Său. Ei trebuiau să fie buni așa ca Dumnezeu. Dar acest preot s-a grăbit să-l ocolească pe omul care avea nevoie de ajutorul lui. A fost el un semen bun la suflet? 

Cine a venit și l-a văzut pe omul rănit zăcând în drum? Un preot. L-a ajutat el? Nu. A trecut de cealaltă parte a drumului și și-a continuat călătoria. Cine a venit după aceea? Luca 10:32

Dumnezeu i-a ales pe preoți și pe leviți să lucreze pentru El. O parte din lucrarea lor era să le arate oamenilor cum este Dumnezeu, manifestând dragoste și bunătate, asemenea Lui. Preotul nu a fost bun și iubitor. Dar levitul ce a făcut?

Când l-a văzut pe omul căzut în drum, levitul a fost curios să știe ce s-a întâmplat cu el. Așa că s-a oprit să se uite la el. Levitul știa că ar fi trebuit să îl ajute pe bărbatul rănit. Dar acest lucru nu era prea plăcut, pentru că bărbatul sângera și era murdar. I-ar fi luat ceva timp să îl ajute și el chiar nu voia să se deranjeze.

Levitul se gândea că nu era treaba lui să se ocupe de omul rănit. Altcineva ar fi putut să-l ajute. În plus, dacă rămânea prea mult prin zonă, era posibil ca tâlharii să se întoarcă și să îi facă și lui rău. În cele din urmă, levitul și-a văzut mai departe de drum, abandonându-l pe săracul om să sufere în singurătate.

De ce i-a făcut Dumnezeu pe preot și pe levit să treacă pe acolo în acea zi? Știa El că omul acela fusese rănit grav și că avea nevoie de ajutor? Câteodată întâlnim oameni care au nevoie de ajutor. Ce dorește Dumnezeu să facem pentru ei? Isaia 58:6,7

Preotul și levitul l-au văzut pe bărbatul care fusese rănit și zăcea în mijlocul drumului de la Ierusalim la Ierihon. S-a oprit vreunul dintre ei să îl ajute? Nu.

Mai târziu a apărut un al treilea trecător pe unde zăcea cel rănit. Era omul acesta evreu? Luca 10:33 Imediat ce l-a văzut pe omul rănit zăcând în drum, samariteanul s-a oprit și a început să îl ajute imediat. Nici nu se mai gândea la tâlharii care ar fi putut fi ascunși prin apropiere. Samariteanul l-a îmbrăcat pe rănit cu câteva haine de la el. A luat din untdelemnul și din vinul pe care le cumpărase pentru propria călătorie și le-a folosit să îl ajute pe bărbatul rănit. I-a curățat rănile și apoi l-a ridicat cu grijă să îl așeze călare pe animalul său.

Samariteanul a condus animalul încet, ca să nu-l scuture pe cel rănit și să îi producă mai multă durere. Unde l-a dus samariteanul pe acest om? Luca 10:34

Samariteanul era probabil foarte obosit când a ajuns la han. Dar el nu s-a culcat. Toată noaptea l-a îngrijit pe rănit și a făcut ce a putut ca să-l ajute să se facă bine.

Preotul și levitul pretindeau că ascultă de poruncile lui Dumnezeu. Dar cine asculta în realitate de ele? Cum au dovedit practic preotul și levitul că nu Îl iubeau de fapt pe Dumnezeu? Cum a arătat samariteanul că Îl iubea cu adevărat pe Dumnezeu?

Un om a fost atacat de tâlhari și rănit grav pe drumul spre Ierihon. Atât preotul, cât și levitul au refuzat să-i acorde ajutor. Dar ce a făcut samariteanul? El s-a oprit imediat și l-a ajutat. Apoi l-a dus până la un han, unde l-a îngrijit toată noaptea. Dimineața, omul rănit arăta mult mai bine.

Înainte de a pleca, samariteanul i-a plătit hangiului să îl îngrijească pe rănit în continuare. Pentru a fi sigur că hangiul chiar îl va îngriji pe acest om, ce a promis samariteanul că va face? Luca 10:35

Când Și-a sfârșit povestirea, ce l-a întrebat Isus pe învățătorul Legii? Luca 10:36 Ca toți evreii, învățătorul Legii îi ura pe samariteni. Dar el putea foarte ușor să își dea seama că samariteanul procedase corect. „Și-a făcut milă cu el”, I-a răspuns el lui Isus. „Du-te și fă și tu la fel!” i-a spus Isus.

Cum putem arăta cu adevărat că Îl iubim pe Dumnezeu? Fiind buni cu cei care au nevoie de ajutorul nostru. Nu contează de unde sunt sau dacă sunt bogați sau săraci ori dacă merg sau nu la biserică. Toți oamenii sunt copiii lui Dumnezeu și El dorește să-i iubim pe toți.

Preotul și levitul i-au venit în ajutor omului rănit? Cine l-a ajutat? Era evreu? Cu care dintre acești trei oameni vrea Isus să ne asemănăm?
Pe care oameni dorește Isus să îi iubim și să îi ajutăm? Pe care oameni îi poți ajuta tu? Pe fratele tău mai mic sau pe surioara ta? Tati și mami au uneori nevoie de ajutor?
Cum îi poți ajuta pe vecinii tăi de bloc sau de stradă? Îi poți ajuta și pe oamenii care locuiesc departe de tot și nu Îl cunosc pe Isus?

Mesagerul special al lui Dumnezeu (2). De Amy Sherrard. Adaptare după Little Ellen

Ellen a fost multă vreme bolnavă după ce a fost lovită în față cu o piatră. În sfârșit a început să se simtă mai bine, dar era încă foarte slăbită și firavă și nu știa că fața ei era distrusă. De aceea o vecină spusese că nu o mai recunoștea pe Ellen. Ellen voia să știe ce a vrut doamna să spună și a cerut o oglindă. Când și-a privit fața, a fost șocată. Oare fața pe care o vedea în oglindă mai era fața ei? Ea era slabă și palidă. Nasul îi arăta altfel de cum era ea obișnuită să îl vadă în oglindă. De fapt, nimic de pe fața ei nu mai arăta ca înainte.

Micuța Ellen se simțea cumplit. Cum mai putea cineva să se uite la fața ei urâtă? Avea să rămână fața ei așa toată viața? I se părea că nu poate suporta așa ceva. Când a venit din călătoria lui îndelungată și și-a salutat copiii, tatăl ei nu a văzut-o pe Ellen. „Unde este Ellen?” a întrebat el. În cele din urmă a dat cu ochii de ea. Dar acea fetiță firavă cu fața schimbată era cu adevărat micuța lui Ellen? Vai, ce rău îi părea de ea!

Curând, Ellen și-a dat seama că felul în care arăta îi făcea pe oameni să o trateze altfel. Mulți dintre prietenii ei o compătimeau, fiind amabili și atenți cu ea. Dar altora nu le mai plăcea deloc de ea. „Acum nu mai este frumoasă”, spuneau ei și mergeau să-și aleagă alți prieteni. Nu este de mirare că, după puțin timp, Ellen s-a simțit părăsită. Încerca să se arate voioasă, dar în sufletul ei suferea foarte mult.

Unul dintre lucrurile pe care ar fi vrut neapărat să le facă era să se întoarcă la școală. Abia aștepta să redevină sănătoasă. Dar ce mare dezamăgire a avut când a venit în sfârșit momentul! Când citea, avea dureri foarte mari și amețeală. Mâna îi tremura atât de tare încât nu putea face literele. Profesorii ei erau dezamăgiți și au trebuit să-i spună că era încă prea slăbită ca să poată veni la școală. Chiar dacă a încercat în repetate rânduri, Ellen nu a mai putut participa la orele de la școală, deși își dorea foarte mult.

Într-o zi, pe când Ellen avea 12 ani, în orașul unde locuia ea a venit un predicator pe nume William Miller. Împreună cu alți prieteni, Ellen a mers să-l asculte predicând. El a vorbit despre iubirea lui Isus și a spus că Isus avea să vină curând. Mă bucur că Isus știe totul despre mine, se gândea Ellen. Mă bucur că El mă iubește chiar dacă nu sunt frumoasă și chiar dacă nu pot să merg la școală.

Domnul Miller a vorbit despre semnele despre care Scriptura spune că se vor întâmpla înainte de venirea lui Isus și arăta că multe dintre ele s-au întâmplat deja. De fapt, el studiase atent Biblia de multă vreme și era sigur că Isus avea să vină după numai câțiva ani. În multe părți din America și din lume, predicatorii le spuneau oamenilor să se pregătească. Ce entuziasm și ce bucurie!

A fost o zi fericită aceea în care Ellen s-a botezat și a devenit membră în biserica sa. Inima ei era plină de fericire și ea dorea să le spună și altora despre iubirea lui Isus. Ea voia să-i ajute și pe alții să se pregătească pentru revenirea lui Isus. Ellen și surorile ei ar fi vrut să ofere cărți și reviste, dar acestea costau bani și ele nu aveau. Ce ar fi putut face ca să dea și ele o mână de ajutor?