Masa festivă pe care mulți au ratat-o

Într-un Sabat, un important fariseu L-a invitat pe Isus la masă acasă la el. Au mai fost invitați și alți farisei și conducători evrei, dar și un om bolnav. Fariseii aveau un motiv necinstit pentru care îi invitaseră la masă pe Isus și pe omul bolnav. Îl urau pe Isus și căutau un pretext să-L omoare. Ei sperau ca Isus să-l vindece pe bolnav în timpul acelui Sabat. Apoi puteau să-L acuze de călcarea Sabatului și să-L condamne la moarte.

Isus le cunoștea planurile. Totuși El a acceptat să stea la masă cu acești conducători importanți, pentru că ar fi putut fi o bună ocazie să discute cu ei despre adevăr. În timp ce toți mâncau, ce au făcut fariseii? Luca 14:1

De ce se uitau ei așa atenți la Isus? Ar fi vrut și ei să fie ca El? O, nu! Bolnavul se afla în fața lui Isus și fariseii se uitau să vadă dacă avea să-l vindece. Isus dorea să-l vindece pe bolnav, dar știa ce plănuiseră fariseii să facă. Așa că le-a pus mai întâi o întrebare. Luca 14:3

Au răspuns fariseii la întrebarea lui Isus? Versetul 4 Fariseii știau că nu era o încălcare a Legii lui Dumnezeu să ajuți în Sabat, așa că nu au răspuns nimic. Apoi, Isus l-a vindecat pe om chiar în fața tuturor musafirilor.

Era Sabat și Isus stătea la masă acasă la un fariseu. Tocmai vindecase un bolnav și știa că fariseii plănuiau să Îl acuze de călcarea Sabatului. Dar înainte ca ei să apuce să spună ceva, Isus le-a pus o altă întrebare. Luca 14:5

Una dintre regulile fariseilor spunea că este păcat să vindeci un om în ziua de Sabat. Dar, dacă un bou sau un măgar aveau o problemă, boul și măgarul puteau fi ajutați. Regulile lor arătau cum gândeau ei în realitate: că animalele erau mai importante decât oamenii.

Întrebarea lui Isus le arăta fariseilor că oamenii erau mai importanți decât animalele. Chiar și atunci când și-au dat seama că Isus avea dreptate, ei tot nu au vrut să fie de acord cu El și mai bine au tăcut. Cuvintele înțelepte ale lui Isus i-au făcut pe farisei să nu Îl poată contrazice pe Isus. Acest lucru i-a făcut și mai supărați decât erau. Ei erau prea mândri ca să recunoască că nu aveau dreptate.

Dar Isus dorea să-i ajute, așa că a continuat să le vorbească frumos. Mai departe, El le-a vorbit despre ce înseamnă să fii umil. El observase că primii care veniseră în casa fariseului se grăbiseră să ocupe locurile din față. Luca 14:7

De ce făceau ei acest lucru? Pentru că erau mândri și egoiști. Dar câteodată, după ce ocupau locurile cele mai bune, nu se sfârșea totul prea bine pentru unii dintre ei. Știi de ce? Isus le-a spus de ce și mâine vom afla și noi acest lucru.

Isus stătea la masă împreună cu mulți bogați și farisei. El le vorbea despre cum să fii neegoist și umil.

Isus observase că aceia care veniseră primii la masă în casa fariseului ocupaseră locurile din față. Dar acest lucru se putea sfârși rău. Dacă ar fi venit o persoană mai importantă mai târziu, cel care organizase masa avea nevoie să elibereze cel mai bun loc pentru respectiva persoană. Așa că avea să-i spună egoistului, care se așezase pe cel mai bun loc, să se ridice și să se așeze în altă parte. Cât de jenant trebuie să fie să te scoli în fața tuturor musafirilor și să te așezi pe un loc neimportant!

Ce le-a spus Isus fariseilor să facă, în loc să se așeze pe locurile din față? Luca 14:10 La sfârșit, Isus a spus că cei mândri, care s-au așezat pe locurile mai bune, vor primi locurile mai rele, iar cei umili, care s-au așezat pe locurile mai rele, vor fi onorați cu locurile cele mai bune. Luca 14:11

Ceea ce le-a spus Isus fariseilor este valabil și pentru noi. Ar trebui să încercăm să obținem cele mai bune locuri? Sau să atragem cea mai mare parte a atenției asupra noastră? Când se servește mâncarea, ar trebui să ne grăbim să luăm bucățile cele mai arătoase și mai bune? Când ne jucăm, ar trebui să punem mâna pe cele mai bune jucării? Nu. Isus vrea să ne gândim la alții mai întâi.

Poate Isus să ne ajute să devenim umili și darnici? Da. El poate. 

După ce a vorbit despre cât de important este să fii umil și altruist, Isus i S-a adresat fariseului care Îl invitase la masă în casa lui.

Acest fariseu i-a invitat pe mulți dintre prietenii lui bogați să stea la masă cu el, deoarece știa că aceștia aveau mulți bani și probabil că și ei aveau să-l invite cândva la o masă copioasă acasă la ei. Era fariseul egoist sau neegoist? Se gândea la sine mai întâi? Sau voia să fie bun cu ceilalți?

Ce i-a spus Isus să facă? Luca 14:12-14 Fariseilor nu le plăcea ce le spunea Isus. Ei nu doreau să se schimbe. Ei credeau că erau suficient de buni pentru a fi luați la cer. Unul dintre ei, prefăcându-se bun și sfânt, a încercat să schimbe subiectul și să vorbească despre altceva. „Ferice de acela care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!” a spus el. El dorea ca musafirii să se gândească la cât de minunat va fi în cer și nu la cum trebuie să ne purtăm aici.
 

Dar Isus știa că acest om mândru și egoist nu era pregătit să meargă în cer. Așa că Isus i-a spus o povestire ca să-l avertizeze pe el și pe ceilalți ce se va întâmpla dacă ei nu voiau să se schimbe. Mâine vom citi această povestire.

Oamenii de la masă ascultau cu atenție ce îi povestea Isus fariseului mândru. Un om i-a invitat pe mulți la o cină importantă acasă la el. Când a fost gata mâncarea, omul și-a trimis slujitorul să le spună musafirilor că a sosit vremea să stea la masă. Servitorul a mers la primul invitat și i-a spus: „Vino, pentru că toate sunt gata!” Cum a răspuns invitatul? Luca 14:18

Era aceasta o scuză bună? Nu. El putea să meargă să-și vadă ogorul altă dată. Dar el a spus: „Rogu-te să mă ierți.” Dorea el cu adevărat să vină la cină? Nu. Și nu s-a dus. Servitorul a mers la un alt invitat și i-a spus: „Vino, pentru că toate sunt gata!” Cum a răspuns acest om? Luca 14:19

Trebuia omul acesta să meargă să-și vadă boii chiar atunci? Nu. Dar el nu voia în realitate să vină la cină, așa că mai bine a spus și el: „Te rog să mă ierți!” Și nu s-a dus. Slujitorul a mers la un al treilea invitat și i-a spus: „Vino, pentru că toate sunt pregătite!” Ce a spus și acest om? Luca 14:20

Ce scuză fără sens! Soția lui putea să meargă și ea cu el la masă. Dar el spus: „Nu pot veni”, ceea ce însemna în realitate: „Nu vreau să vin!” Și nu s-a dus. Cum crezi că s-a simțit stăpânul când a venit servitorul și i-a spus ce ziceau invitații?

A vrut vreunul dintre cei invitați la cină să vină? Nu. Toți au găsit tot felul de scuze neadevărate. Fiecare dintre ei dorea să-și petreacă timpul altfel.

Când servitorul i-a spus ce au zis invitații, stăpânul s-a supărat. Ce i-a spus servitorului să facă după aceea? Luca 14:21 Stăpânul voia să-i fie casa plină de oameni și știa că săracii și bolnavii vor fi foarte mulțumiți să mănânce mâncarea lui gustoasă.

Cu siguranță că aceștia se vor bucura. Curând, aceștia s-au îngrămădit să ocupe locurile. Dar, când a văzut că mai erau încă locuri goale, servitorul a alergat la stăpânul lui să-i spună: „Stăpâne, s-a făcut după cum ai poruncit, dar tot mai este loc.” Ce a spus atunci stăpânul? Luca 14:23

Acum, casa stăpânului era plină de musafiri. Dar niciunul dintre cei care fuseseră invitați la început nu a gustat din mâncărurile delicioase. Fariseii care ascultau povestirea lui Isus știau că aceasta era o avertizare pentru ei. Dacă doreau să fie în ceruri, trebuiau să-L primească pe Isus ca Salvator chiar atunci. Dacă nu Îl acceptau ca Salvator, ei nu aveau să primească niciodată minunatele binecuvântări pe care Dumnezeu intenționa să li le dea.

Această povestire este și pentru noi. Dumnezeu ne-a invitat pe toți la marea Lui masă festivă. Dar mulți oameni au ales să refuze. Acest lucru Îl întristează pe Dumnezeu foarte mult.

Dacă ne scuzăm că nu putem petrece timp cu Isus în fiecare zi și dacă alegem să facem orice altceva în loc să ascultăm de Dumnezeu, atunci noi refuzăm să venim la marea masă a lui Dumnezeu.

Dacă petrecem timp în fiecare zi cu Isus, dacă Îl iubim mai mult decât orice, dacă ascultăm tot ce spune El, atunci noi acceptăm invitația la marea masă festivă a lui Dumnezeu. Vrei să-L primești pe Isus ca Salvator și cel mai bun Prieten al tău și să petreci timp cu El în fiecare zi?

Bogații au fost egoiști sau neegoiști când au ocupat cele mai bune locuri? Este Isus fericit atunci când luăm noi cele mai bune lucruri? Suntem noi fericiți atunci când ne gândim în primul rând la noi?
Cei care au fost invitați la masă nu au venit. De ce nu au venit? Erau mai interesați de alte lucruri decât să-și petreacă timpul cu acela care organizase masa festivă?
Care este lucrul cel mai important: să petrecem timp cu Isus sau să ne jucăm cu jucăriile noastre preferate și cu prietenii noștri?
Cu cât stăm mai mult cu Isus, cu atât Îl iubim mai mult. Cum ai putea să stai mai mult timp cu Isus?

Mesagerul special al lui Dumnezeu (4). De Amy Sherrard. Adaptare după The Sirit of Prophecy Emphases Stories, vol. 1, p. 114-116

Pe când Ellen Harmon avea 17 ani, Isus a chemat-o să fie mesagerul Lui special. Isus avea nevoie de cineva căruia să-i transmită mesajul Său, iar respectiva persoană să-i ajute pe oameni să fie pregătiți pentru venirea Sa.

Ellen știa că lucrarea pe care i-o cerea Isus avea să fie foarte grea. Dar ea a ales să facă ce îi spunea Isus. Ea spera ca Isus s-o ajute așa cum a promis. Ellen și sora ei Sarah mergeau acolo unde oamenii o invitau pe Ellen să le spună mesajele primite de la Isus. Odată, Ellen a auzit despre o familie care era foarte singură și descurajată și locuia pe o mică insulă.
— Trebuie să o vizitez, a spus Ellen. Dar cine să ne ducă acolo? Un om de treabă, numit domnul Gurney, a spus:
— Am un prieten care are o barcă cu pânze și sunt sigur că ne-o va împrumuta. Când vrei să mergem?
— Astăzi, a răspuns Ellen. Așa că domnul Gurney a promis că după-masă va veni să le ia pe Ellen și pe Sarah cu barca cu pânze ca să meargă pe insulă. Dar, când a venit domnul Gurney să le ia, Ellen se simțea foarte rău. Atunci domnul Gurney a întrebat-o din nou pe Ellen dacă mai vrea să meargă în vizită la acea familie.
— Da, vreau să merg, a spus Ellen. Dar, când s-a ridicat în picioare, Ellen era prea slăbită. Imediat domnul Gurney a îngenuncheat lângă pat și s-a rugat lui Isus să o vindece pe Ellen ca să poată merge în vizită la familia de pe insulă. Când el a terminat rugăciunea, Ellen era deja în picioare. Suferința ei dispăruse; nu mai era bolnavă. Au mulțumit lui Isus pentru ajutor și apoi domnul Gurney le-a luat în barcă. În scurt timp au ieșit din port și se îndreptau spre insula care nu se afla prea departe. Pe insulă se aflau numai două case, iar familia descurajată locuia într- una dintre ele.

Dintr-odată s-a stârnit o furtună puternică. A început să bată vântul, să fulgere și să tune. Apoi ploaia i-a udat pe toți. Mica ambarcațiune a început să se clatine și valurile năvăleau în barcă. S-a făcut atât de întuneric încât domnul Gurney nu mai știa nici unde se află și nici cum să ajungă la insulă. Se părea, desigur, că se vor scufunda cu toții.

În timp ce barca se agita și valurile îi udau, Ellen a îngenuncheat și a început să se roage ca Isus să Se îndure de ei și să îi salveze. Chiar în clipa aceea, Isus i-a dat o viziune. Totul era calm și liniștit, iar Ellen a știut că nu se vor scufunda. Mai erau încă mulți ani de activitate pe care trebuia să o facă Ellen pentru Isus.

Când s-a sfârșit viziunea, Ellen a privit în jur. Furtuna sufla încă puternic, dar Ellen nu se mai temea. După ce le-a povestit lui Sarah și domnului Gurney ce s-a întâmplat, nici ei nu s-au mai temut.

Domnul Gurney a decis să arunce ancora. Poate avea să se prindă de ceva și, în cele din urmă, chiar s-a prins. „Apa nu este prea adâncă aici”, le-a spus domnul Gurney. „Cred că suntem aproape de uscat.” Apoi a început să strige cât de tare putea: „Ajutor! Ajutor!” Avea să audă cineva? Resurse