V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere. Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Și se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. Ioan 16:1-3
Familia Harmon s-a adâncit tot mai mult în studiul Scripturii, plină de entuziasmul mișcării care aștepta cu nerăbdare a doua venire a lui Isus. Pentru cei din jur, aceste idei păreau ciudate și tulburătoare. În cele din urmă, biserica pe care o frecventau i-a considerat o influență deranjantă și i-a exclus din comunitate.
Durerea a fost adâncă, dar nu erau singuri. Așa cum Isus îi învățase pe ucenici, și ei puteau fi fericiți când erau respinși din pricina adevărului. Au continuat să se roage și să se încreadă în Dumnezeu, chiar dacă prietenii și vecinii îi priveau cu neîncredere. Au urmat luni grele, în care bucuria era umbrită de teamă și tristețe, dar credința lor a rămas vie. A venit apoi ziua cea mare – 22 octombrie 1844. Ellen White avea să scrie mai târziu: „A fost o dezamăgire amară pentru mulți. Credința unora a fost atât de încercată, încât au simțit că speranța li s-a prăbușit. Dar eram surprinși că ne simțeam atât de liberi în Domnul și puternic susținuți de harul Său.”
Mulți credincioși sinceri nu înțelegeau de ce Isus nu venise așa cum așteptaseră, dar unii au ales să rămână statornici. În acel timp, Ellen Harmon, de doar 17 ani, s-a rugat împreună cu alte patru tinere și a primit o viziune. A văzut o „turmă mică” urcând pe o potecă strâmtă, condusă de o lumină strălucitoare – lumina lui Isus. A privit pomul vieții, tronul și străzile de aur din cer, iar în inima ei s-a aprins din nou pacea. Când s-a trezit, lumea părea rece și străină, dar ea știa că poporul lui Dumnezeu fusese mângâiat: Isus nu-i părăsise, ci îi conducea în continuare. „Turma mică” avea din nou speranță.
Isuse, Păstorul nostru, Tu încă mergi înaintea turmei Tale, conducându-ne prin văi întunecoase. Atunci când nu Te vedem clar, ajută-ne să credem că lumina Ta strălucește înaintea noastră. Ține-ne aproape unii de alții și ajută-ne să rămânem uniți, credincioși și plini de nădejde până la capăt. Vino curând!