„Veniți totuși să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna”. Isaia 1:18
În Vechiul Testament există patru profeți pe care îi numim „profeți mari”: Isaia, Ieremia, Ezechiel și Daniel. Nu este vorba doar despre faptul că mesajele lor sunt importante, ci că scrierile lor sunt mai ample. Tocmai de aceea, găsim în ele multe mesaje relevante și pentru noi astăzi.
Chemarea profetului Isaia a fost una dramatică și plină de măreție. El a avut o viziune în care L-a văzut pe Dumnezeu Tatăl, tronând în templul Său. Cel Atotputernic l-a întrebat: „Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?” Spre deosebire de alți profeți, care s-au împotrivit la început, Isaia nu a stat pe gânduri și a răspuns ferm: „Trimite-mă pe mine! Eu voi merge!” Dumnezeu i-a ascultat rugămintea și de atunci, mesajele sale au chemat milioane de oameni la pocăință, timp de secole.
Tema centrală a cărții lui Isaia este tocmai întoarcerea inimii către Dumnezeu.
Încă din primul capitol, Isaia rostește o mustrare puternică. Folosindu-se de cuvintele lui, Dumnezeu spune că poporul Său aduce jertfe, dar trăiește în păcat. El nu are nevoie de ritualuri exterioare, ci de inimi curățite și smerite.
Apoi urmează o invitație emoționantă: „Veniți să ne judecăm. Dacă păcatele voastre vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.” Ce promisiune plină de har! Dumnezeu nu Se grăbește să condamne, ci ne invită la dialog, la apropiere, la curățire.
Nu vreau să fiu dintre cei care doar aud chemarea, dar nu răspund. Vreau să simt din nou atingerea curățitoare a lui Dumnezeu, să fiu transformat așa cum a fost Isaia. Și când mă simt nevrednic, să-mi amintesc că același foc care a ars pe altar este și astăzi viu – un foc ce curăță, nu distruge: „Nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit” (Isaia 6:7).
Dumnezeule Înalt și Puternic, tronul Tău este veșnic, iar pământul este plin de slava Ta! Atinge-mi buzele și curăță-mă, ca să pot vorbi cuvintele Tale și să fac lucrarea pe care mi-ai încredințat-o. Recunosc că am păcătuit, că am murdărit haina pe care mi-ai dăruit-o. Dar, Te rog, iartă-mă și spală-mă din nou. Ține-mă aproape de Tine, în brațele Tale iubitoare, ca pe copilul Tău iertat și restaurat!