I s-a dat (fiarei) o gură care rostea vorbe mari și hule. – Apocalipsa 13:5
Fiara despre care vorbește Ioan aici este însuflețită de balaurul cel bătrân, care de la început a manifestat dispreț față de stăpânirea lui Dumnezeu. Același spirit este transmis acum fiarei, care își dovedește adevărata natură prin preluarea atitudinii ostile față de Dumnezeu și a prerogativelor Sale. Manifestându-se astfel, fiara dă dovadă de tupeu.
Tupeul este un defect de caracter care se manifestă prin gesturi, cuvinte și comportamente lipsite de respect și bună-cuviință. Tupeistul nu respectă pe nimeni și nici chiar pe sine. Felul său de a fi este jignitor și înjositor în contact cu semenii, iar regulile și ordinea publică îl indispun și predispun la comportamente antisociale și acțiuni lipsite de minimă politețe și corectitudine.
El nu poate aștepta la rând, se bagă în față și are pregătite totdeauna replici acide și agresive pentru cineva care ar îndrăzni să-i facă vreo observație.
Tupeul în sfera religioasă prezintă un grad avansat de vinovăție. Lipsa de respect și considerație cu lucrurile privitoare la Dumnezeu este o încălcare grosolană a poruncii a treia din Decalog, care cere o folosire plină de grijă și atenție a numelui și a prerogativelor divine.
Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât acțiunea fiarei din Apocalipsa 13 incită la revoltă deschisă pe toți locuitorii pământului. În acest context, a primi semnul fiarei este considerată o acțiune de participare la revoltă împotriva lui Dumnezeu, cu toate consecințele implicite.
De unde să mă alimentez și eu cu răbdare divină pentru a face față tirului de cuvinte ale oamenilor cu tupeu?