Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! Faptele apostolilor 5:29
În primăvara anului 1844, când primele două date stabilite trecuseră, credincioșii au crezut cu tărie textul din Habacuc 2:3: „Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă: dacă zăbovește, așteapt-o. căci va veni negreșit și nu va întârzia.” Joseph Bates era unul dintre cei care studiau și se rugau pentru o nouă lumină.
El s-a dus la întâlnirea din Exeter, New Hampshire, unde Samuel Snow a propus pentru prima dată ca după sărbătorile de toamnă să urmeze curățirea și să aibă loc Ziua Ispășirii, care în acel an era 22 octombrie 1844.
Pentru Bates și alții, trăirea acelei zile întunecate de 23 octombrie a fost o adevărată Mare Dezamăgire. Dar, până atunci, Bates se obișnuise cu studiul zilnic al Bibliei, cu rugăciunea și meditația. Știa, la fel ca toți cei care erau statornici în credință, că Dumnezeu era cu ei și că avea un plan pentru ei.
În primăvara anului 1845, a început să păzească Sabatul.
Odată cu familia sa și cu prietenii, Bates a acceptat Sabatul. Era gata să se oprească din lucru, să se roage și să mediteze, chiar dacă era batjocorit de alții. Această experiență i-a întărit credința și l-a apropiat de Dumnezeu, care îi confirmase acest adevăr prin pacea interioară și bucuria pe care o simțea.
În anul 1840, numărul creștinilor care păzeau Sabatul era foarte mic. Acești credincioși au fost instruiți într-o școală a încercărilor. Ei au apărat adevărul când toți cei din jurul lor îi luau în râs. Totuși, un mic grup de oameni a rămas ferm în credința în Dumnezeu, chiar și după ce speranțele le-au fost spulberate.
La început, Joseph Bates nu i-a putut convinge pe mulți alții, dar a apărat adevărul cu perseverență. Până atunci, era deja un veteran al reformelor și, în august 1846, a scris propria sa broșură despre Sabat, fără să știe cum ar putea să o publice, pentru că nu avea niciun ban. În mod miraculos, Dumnezeu i-a oferit ceea ce avea nevoie. Puțin câte puțin, planul Său se împlinea.
Dumnezeule răbdător, ajută-mă să am și eu o fărâmă din răbdarea Ta, aceea care nu renunță, nu se descurajează și nu se îndoiește de planul Tău.