Mergeți mai departe cu înțelepciune

Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Filipeni 3:13,14

Înainte de a trece peste porunca a noua, cea care ne învață mai mult decât simplul „nu minți”, să privim înainte: acolo unde soarele strălucește printre nori, iar iertarea – dată și primită – își arată roadele. Privim bucuria de a continua într-o viață autentică, sinceră cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu ceilalți.

„Iartă și uită” – pare simplu, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În cartea vieții lui Dumnezeu, odată ce păcatul e acoperit de sângele lui Isus, el dispare; stăm înaintea Lui curați, ca și cum nu am fi greșit niciodată. Dar în lumea aceasta încă suportăm consecințele. Ele rămân de la porțile Edenului până azi.

Așadar, iertăm, dar cu înțelepciune. Dacă persoana care ne-a rănit nu intenționa să facă rău și trăiește autentic, putem merge mai departe fără resentimente, protejând totodată inimile noastre de tentații similare. Dar unii nu caută autenticitatea și continuă să facă rău. În astfel de cazuri, nu e înțelept să ne expunem iar suferinței. Nu e iubire să le punem din nou ispitele în cale.

Astfel, punem păcatul și persoana în mâinile iubitoare ale lui Dumnezeu și ne mișcăm înainte în libertate, cu discernământ. Continuăm să ne rugăm pentru ei, sperând că vor învăța să trăiască sincer, cu Dumnezeu în centrul vieții lor.

Dumnezeule al scopului suprem, ochii mei sunt ațintiți asupra Ta. Merg înainte, lăsând în urmă povara trecutului. Aleg să iert, să trăiesc în adevăr, să mă îndepărtez de minciună și prefăcătorie. Arată-mi calea Ta clară și, oricât de îngustă ar fi, nu mă tem dacă sunt în Tine.