Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu Îți va da Dumnezeu.” Ioan 11:21,22
Era o noapte întunecată, ca sufletul unei inimi frânte. Plânsetele și strigătele prietenilor și vecinilor adunați în jurul casei se amestecau cu tăcerea dinăuntru. Durerea Martei și a Mariei era adâncă. Dacă, Isus ar fi venit când L-am chemat! gândea Marta cu amărăciune. Acum era prea târziu. Lazăr murise.
Un slujitor intră în grabă în cameră. „Stăpânul vine!”, spuse el.
Marta s-a ridicat repede. Maria însă a rămas pe loc, pierdută în durere.
Când L-a întânit pe Isus, Marta a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.”
Isus a spus: „Fratele tău va învia.”
Marta a răspuns: „Știu că va învia la învierea de la sfârșitul timpurilor.”
Isus i-a spus cu blândețe: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi asta?”
„Da, Doamne”, a spus Marta... „Cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume” (Ioan 11:23-27).
Aceasta este una dintre cele mai uimitoare declarații de credință din cele patru evanghelii. Și totuși, nu a fost rostită în liniște, ci printre lacrimi, în timp ce Marta se zbătea între durere și speranță.
Marta a spus de fapt: „Chiar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, El Îți va da.” Aceasta implică o cerere de înviere! Oare Marta știa că Isus putea face asta?
Și atunci când Isus i-a pus la încercare credința, Marta a răspuns simplu: „Am crezut dintotdeauna.” Și L-a numit pe Isus nu numai Mesia, ci și Fiu al lui Dumnezeu – adevăr greu de înțeles atunci, dar care i-a adus lumină în suflet.
Înviere și Viață, Dătător de Adevăr, dă-mi atât entuziasmul deschis și sincer al Mariei, cât și credința constantă a Martei. Fă-mă să cred chiar și atunci când nu înțeleg.