„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!” Matei 5:3
Ai simțit vreodată că inima ta trece printr-un carusel de emoții – bucurie, teamă, speranță, îndoială – toate amestecate? Într-un moment ești plin de entuziasm, iar în următorul ești copleșit de descurajare. Te-ai săturat ca oamenii să-ți spună că totul se va așeza odată cu timpul? Ți-ai dori să înțelegi de ce sentimentele se schimbă atât de repede pe măsură ce crești?
Nu ești singur. Ellen Harmon era o copilă extrem de sensibilă, așa cum ea însăși avea să scrie mai târziu în Life Sketches, în volumul Commentary. Când avea 12 ani, ea și familia ei au mers să-l asculte pe William Miller. A fost impresionată nu doar de cunoștințele lui biblice, ci și de bunătatea și compasiunea de care dădea dovadă în faptele sale. Ellen l-a numit „Părintele Miller”.
Ea a fost profund atinsă de explicațiile lui Miller despre profeții. La una dintre întâlniri, Ellen a simțit în suflet o dorință arzătoare de a-L urma pe Dumnezeu. A început să se roage fierbinte și să caute iertare. Totuși, după un timp, s-a simțit din nou descurajată. Frumusețea și pacea de la început păreau departe, iar îngrijorarea de a nu fi mântuită îi umbrea gândurile.
Ceva mai târziu, familia a mers la o tabără metodistă. De data aceasta, Ellen L-a implorat pe Dumnezeu din adâncul inimii: „Doamne, ajută-mă, sau voi pieri!” În acel moment a simțit că inima ei se liniștește. O pace adâncă și o bucurie strălucitoare i-au umplut sufletul. Când s-au întors acasă, Ellen a fost botezată. Se simțea plină de viață și de speranță. A încercat din nou să meargă la școală, dar starea ei de sănătate nu i-a permis, fiind nevoită să rămână acasă. Totuși, nu a renunțat. A continuat să facă singurul lucru pe care îl știa – să se roage din toată inima.
Dumnezeule al inimii descurajate, Tu știi cum se simțea Ellen. Știi cum sunt eu uneori – prins între teamă și speranță, între credință și îndoială. Când inima mea e neliniștită, ajută-mă să-mi amintesc că nu sunt singur. Tu mă iubești și mă asculți, chiar și atunci când nu simt nimic. Îți mulțumesc că rămâi lângă mine în fiecare clipă a vieții mele. Ajută-mă să mă încred în Tine, chiar în mijlocul furtunilor mele.