Dragă prietene,
Înainte să pornești la drum, te rogi ca Dumnezeu să-ți călăuzească pașii. Ceri confirmare și binecuvântare și te lași încrezător pe brațul Lui cu rugăciunea șoptită: Facă-se voia Ta!
Petru a pornit pe apele nesigure ale mării la chemarea lui Isus: Vino! Cu toate acestea, nu după mult timp, când vântul puternic l-a învăluit, el a simțit că se scufundă, că valurile încep să-l cuprindă și să-l înece.
Uneori, în călătoria noastră, ne scufundăm în îngrijorare, stres, dezamăgire sau momente de singurătate, încât simțim că până și Dumnezeu ne-a uitat. Însă, deși privirea noastră nu-L mai are în centru, ochii Lui ne urmăresc. Și Petru și-a luat privirea de la Isus, uitându-se spre valurile care păreau că-l vor înghiți. Însă, atunci când a căutat salvare, a găsit ochii blânzi ai lui Isus care-l urmăreau, gata să răspundă la chemarea lui: Scapă-mă! Când Isus ne cheamă, știe că vom avea de-a face cu valuri amenințătoare. Dar, cu toate acestea, El ne cheamă pentru a birui, prin puterea Lui, imposibilul, nefirescul. Deși uneori ne frângem, El transformă fiecare ciob al nostru într-un vas de cinste pentru slava Sa.
De fiecare dată când m-am găsit într-o situație similară cu cea a lui Petru, am simțit brațul puternic și ocrotitor al Dumnezeului meu. El știe provocările, temerile și predispozițiile noastre. De aceea, ca răspuns la ele, Isus ne spune:
Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. (
Ioan 14:1)
Cu prietenie, Larisa Palade
AMiCUS Cluj