Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor. Eclesiastul 4:12
În primăvara anului 1845, Hiram Edson a organizat întâlniri pentru a discuta noua doctrină a sanctuarului ceresc. Atât Joseph Bates, cât și James White intenționau să participe, dar, în ultimul moment, bătrânul White a fost chemat la o înmormântare și nu a putut veni.
Când Bates a sosit la întâlnire, Edson nu știa că el era pastor, dar, din politețe, l-a invitat să conducă întâlnirea dacă dorea. Se întâmplase că Joseph Bates, despre care vom afla mai multe în scurt timp, tocmai acceptase Sabatul ca zi sfântă, iar James White nu. Când Edson i-a cerut să conducă întâlnirea, Bates a scos din buzunar o broșură despre Sabat și a început să citească.
Lui Edson nu-i venea să creadă ce auzea. În timp ce studia sanctuarul, a fost profund impresionat de faptul că a șaptea zi era adevăratul Sabat, dar nu a avut nicio confirmare clară că acesta trebuia păzit. Acum, în timp ce asculta, a înțeles că Dumnezeu îi descoperise același adevăr și lui Bates. Când Bates a terminat, Edson a spus: „Frate Bates, aceasta este lumina și adevărul! A șaptea zi este Sabatul și sunt de acord cu Tine să-l păzim!”
Aceasta a devenit baza legăturii dintre adevărul Sabatului, judecata și sanctuarul ceresc. Curând, familia White s-a alăturat și ea celor care acceptaseră Sabatul, iar în toamna anului următor, acești trei bărbați, Bates, Edson și White, au început să predice împreună mesajele primilor trei îngeri, proclamând adevărul cu putere. Nucleul a ceea ce avea să devină Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea era acum la locul său, deși nimeni nu îl recunoștea încă. Cu excepția lui Dumnezeu.
Maestre din culise, probabil că zâmbești când ne vezi alergând încoace și încolo, încercând să descoperim adevărurile pe care le-ai ascuns în Scriptură cu atâta înțelepciune. Dă-mi răbdare și perseverență să continui să caut și să sap adânc în Cuvântul Tău. Promit să prețuiesc ceea ce voi primi mai mult decât orice bogăție trecătoare, mai mult decât aurul sau argintul, pentru că fiecare adevăr al Tău este o comoară eternă.