Numai ia seama asupra ta și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscute copiilor tăi și copiilor copiilor tăi! Deuteronomul 4:9
În fiecare dimineață când se trezește, fiul meu mă întâmpină cu un zâmbet ca un colț de cer. Îl privesc și realizez ce miracol a adus Dumnezeu în viața mea. Și nu pot să nu mă întreb ce trebuie să fac pentru a avea grijă de această binecuvântare.
Îmi amintesc cu nostalgie de primele luni când s-a născut, luni în care fiecare zi era o luptă de a ține totul în frâu. Am înțeles însă că a avea grijă de mine nu este un act egoist, ci un dar pe care li-l pot oferi celor dragi. Corpul meu – obosit deseori, înfometat alteori – nu-mi aparține doar mie. Este unealta prin care iubesc, protejez și slujesc. Și, mai presus de orice, este templul Duhului Sfânt. Cum aș putea să-i cer copilului meu când va crește să trăiască în disciplină, temperanță și recunoștință dacă nu îi arăt eu aceste lucruri în viața de zi cu zi?
Am înțeles, în această călătorie de mamă, că echilibrul este o formă de închinare. Când aleg simplitatea în mâncare, cumpătarea în obiceiuri sau pacea în suflet, aleg să-I arăt lui Dumnezeu că prețuiesc viața pe care mi-a dat-o. Că nu o risipesc. Că nu o uit. Că o aduc înapoi înaintea Lui vie și curată.
Când îmi privesc fiul, înțeleg mai bine de ce ni se cere să „veghem cu luare aminte”. Fiindcă ei ne văd. Ne urmează. Ne duc mai departe valorile și alegerile. Îmi doresc ca în fiecare masă sănătoasă pe care aleg să o gătesc, în fiecare plimbare prin natură pe care o fac, în fiecare pahar de apă pe care îl beau și în fiecare seară în care aleg să mă culc devreme el să vadă respectul tăcut pentru viață.
Nu am pretenția să fiu o mamă perfectă. Dar mă rog să fiu un exemplu de credință pentru copilul meu. Să-L port pe Dumnezeu în gândurile mele, în cuvintele mele, în alegerile mici – pentru ca fiul meu să nu-L cunoască doar din cărți, ci să-L vadă în iubirea mea, în armonia din jur, în liniștea casei noastre.
Provocare: Plănuiește ca în perioada următoare să-i oferi unui copil o carte care să îi vorbească despre iubirea lui Dumnezeu pentru el!
Alexandra Theodora Chirițoiu
medic rezident în medicină internă