MAMA

Abimelec i-a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?” Geneza 20:10

Mama a fost modelul meu de om: curajoasă, luptătoare, blândă, amabilă, cu o compasiune adâncă față de oameni. Am iubit-o și am încercat să-i semăn. Dar tot mama m-a învățat cea mai crudă și mai de nedorit emoție pe care o poate dezvolta un om: frica. Atunci când se supăra, nu îmi mai vorbea. Când o supăra tata, nu-i vorbea zile întregi. În casă liniștea îmi tulbura zilele și nopțile, iar frica punea stăpânire pe mine. Așa am învățat încă de timpuriu să caut fața mamei și să identific cumva care este mesajul ei nerostit. Dacă ochii i se îngustau și apăreau cute între sprâncene, știam că este supărată. Iar supărarea ei îmi hrănea frica adâncă, ascunsă în mintea mea de copil. Frica aceea avea un nume, mai multe nume: nu mă iubește! Nu mă place! Nu mă acceptă! Am greșit! Nu sunt în regulă!

Percepția aceasta a devenit parte din mine și m-a urmat în viața de adult. Era destul să văd fața cuiva ca să trag o concluzie neadevărată: nu mă place! Nu mă iubește! Nu mă acceptă! Am greșit! Nu sunt în regulă! Și frica a continuat să-mi controleze viața mulți ani după ce ar fi trebuit să mă comport ca un adult. Ca și Avraam, care-și purta frica în el însuși, am trecut prin împrejurări în care am avut ochii orbi și am ajuns să acționez nepotrivit. Chiar și atunci când principiile drepte și bune ale lui Dumnezeu au devenit principiile mele de fiecare zi.

Ca și Avraam, m-am uitat la fața oamenilor și am greșit. A fost nevoie de multe împrejurări în care celălalt, omul de lângă mine, să îmi pună aceeași întrebare: ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta? Iar eu să înțeleg că nu am văzut bine, că omul de lângă mine nu este cel din mintea mea.

Ca să pot vedea frumos și drept, am nevoie să privesc cu ochii lui Dumnezeu. Cu ochi de dragoste. Cu pace. Cu bucurie și răbdare. Să-mi pun iar și iar aceeași întrebare pe care a adresat-o Domnul Hristos: „Ori este ochiul tău rău, fiindcă Eu sunt bun?” (Matei 20:15).

Înainte ca judecata mea să taie o relație, am nevoie să mă întreb: este oare ochiul meu rău, iar el, acesta din fața mea, este bun? Dacă este așa, Doamne, vindecă-mi ochii!

Doamne, vindecă-mi astăzi ochii ca să Te pot vedea bine și să îi pot vedea așa cum îi vezi Tu pe cei de lângă mine!

Florentina Coman
psiholog