Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani. Psalmul 90:10
Metusala a trăit 969 de ani. Oamenii de la începutul secolului al XX-lea aveau o speranță de viață cuprinsă între 40 și 50 de ani. Iar românul de azi speră, cel puțin statistic, să ajungă la 76,6 ani. Ce bine că nu ne-am născut la începutul anilor 1900! Și ce trist că nu ne-am născut pe vremea patriarhilor! Ne consolăm totuși cu ideea că trăim în cea mai prosperă perioadă a omenirii. Longevitatea e un subiect amplu discutat, de la femeile care-și cumpără creme de față ce promit reducerea ridurilor din primele zile de utilizare la cercetătorii care susțin că suplimentul X ne pune pe traiectoria corectă pentru o viață lungă și lipsită de griji.
De o vreme încoace, mă tot uit în oglindă, frământată de subiectul longevității. Am trecut de 40 de ani. Nu-mi convine. Nu mai am energia de la 20 de ani, nici măcar de la 35. Nu mai am pielea din tinerețe. Se brăzdează încet-încet. Nu mai am tonusul de altădată. Sunt curioasă totuși să aflu ce urmează. Și vreau să cred aforismul care spune că viața începe la 40 de ani, până atunci faci doar cercetare. Simpatică atitudine!
Fiecare etapă a vieții are farmecul ei, așa că sunt curioasă care e farmecul vieții după ce ai trecut de 40 de ani. Descopăr, de exemplu, că trebuie să fac mai mult sport ca altădată, ca să îmi mențin tonusul și masa musculară. Că am nevoie de somn de calitate pentru a putea face față zilei de mâine. Că e mai bine să sar peste o masă a zilei, de regulă seara, ca să nu fiu nevoită să-mi schimb garderoba. Că alergătura zilei poate fi contrabalansată de o oră de plivit buruienile din stratul de ceapă. Că o cană de smoothie de spanac mă înviorează. Că frământatul pâinii cu maia îmi dă timp de gândire. Că trezitul devreme și liniștea din casă sunt cadrul perfect pentru întâlnirea cu Dumnezeu.
Trăgând linie, e mai multă înțelepciune după 40. Mai puțină grabă. Mai multă dorință de a privi cerul. Ba chiar mai multe gânduri despre veșnicie. Pentru că, dacă omul și-a scurtat viața prin alegerile lui, Dumnezeu a proiectat totul cu bătaie veșnică. Așa că să lăsăm medicii să lucreze pentru longevitate, iar noi să avem privirea ațintită spre veșnicie!
Provocare: Fă-ți un plan să mergi în zilele următoare să îl vizitezi, dacă va fi posibil, pe cel mai vârstnic membru din comunitatea ta! Spune-i că Isus îl iubește și că vrea să îi rămână aproape până la capăt!
Anca Porumb
profesoară, redactor de radio