Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laț. Psalmul 25:15
Corpul nostru a fost conceput pentru mișcare. Activitatea fizică este esențială pentru sănătatea întregului organism. Aceasta ne întărește picioarele, dar încrederea în Dumnezeu ne întărește pașii.
Să ne reamintim relatarea din Matei 14. Petru și ceilalți ucenici porniseră cu barca pe Marea Galileei. Marea a devenit dintr-odată furioasă, iar vântul a început să sufle cu putere. În timp ce se luptau din răsputeri cu valurile, au văzut în depărtare ceva neobișnuit care venea spre ei. Au crezut că este o nălucă, o umbră misterioasă sau un spirit. Dar nu era nimic din toate acestea. Era chiar Domnul lor. Unul dintre ei, Petru, a avut curajul să ceară ceva imposibil pentru un om – să meargă pe apă. El a recunoscut prezența lui Dumnezeu chiar în cel mai improbabil loc. La chemarea Lui, Petru a făcut un pas incredibil: a pășit afară din barcă și a mers pe apă. Apoi s-a întâmplat ceva. Petru a văzut că „vântul era tare” (vers. 30). Totuși, nimic nu se schimbase. El își mutase privirea și atenția spre furtună, în loc să privească doar la Isus.
Cu toții cunoaștem ce înseamnă să vezi că „vântul e tare”. Poate fi vorba de un nou loc de muncă, un proiect pe care l-ai început sau un talent pe care vrei să îl experimentezi. Poate te simți chemat(ă) să slujești sau pur și simplu vrei să scapi de acel obicei care te ține legat(ă). Faci primul pas și ieși din zona de confort. Dar, mai apoi, realitatea lovește: apar îndoiala, frica, problemele financiare sau prejudecățile celor din jur. Dar trebuie să știi că nimic nu garantează că viața în barcă ar fi mai sigură. Iar cel mai mare eșec nu este să te scufunzi în valuri, ci să nu cobori niciodată din barcă. Imediat ce Petru a cerut ajutor, Isus a fost acolo. Acum înțelegea dependența lui de credință mult mai profund decât dacă nu ar fi coborât niciodată din barcă.
Totul depinde de direcția în care ne îndreptăm mintea. Dacă privim spre valuri, vom fi cuprinși de teamă. Dacă ne concentrăm pe ce nu putem controla, vom pierde echilibrul. Dar când privirea rămâne fixată la Isus, pașii devin siguri, chiar și pe ape tulburi.
Provocare: Care este pasul de credință pe care Dumnezeu te invită să-l faci?
Alexandra Botnaru
farmacistă