BUNICA

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. Proverbele 17:22

Bunica a fost soția Moșului vreme de peste șaizeci de ani, apoi l-a lăsat singur. M-a oprit într-o zi și m-a întrebat:
— Ce crezi, am cancer?
Și mi-a arătat sânul. M-a durut sufletul! Am plâns. Am rugat-o să meargă de urgență la medic, dar, blând, m-a întrebat:
— Ce să-mi facă medicul? Să rămân fără un sân? Să trec prin chinuri de moarte doar ca să mai trăiesc puțin? Nu, voi aștepta în liniște sfârșitul, nu mai are rost să mă chinuie doctorii.

Când veneam acasă, așteptam cu strângere de inimă să o văd. Mă așteptam să se întâmple curând, însă o vedeam energică, vioaie, gospodină în toate. Avea un spirit blând și o bunătate ieșită din comun. Îmi spuneam uneori că m-am înșelat și că poate nu are nimic. Așa a trecut primăvara, apoi iarna și din nou primăvara. În anul acela nu a mai ieșit în grădină.

O vizitam câteodată și mă copleșeau frumusețea și seninătatea feței ei. Îmi vorbea despre împăcare, despre iertare și despre viață:
— Am trudit, am crescut copii, am fost cinstită și la casa mea. Nu mi-a plăcut să fac rău cuiva și mi-am dus greutățile fără să mă știe cineva. Acum, aștept izbăvirea. A fost destul! Oare nu vrea Domnul să mă ia?

O țineam de mână și o ascultam, fără prea multe întrebări. Spre toamnă nu s-a mai ridicat din pat. O întrebam dacă are dureri și îmi spunea că are doar o arsură în spate. Îmi părea de necrezut, știam ce înseamnă asta, dar bunica nu se plângea. Când nu s-a mai putut îngriji, a chemat o vecină, pe mine nu m-a lăsat în intimitatea ei: eram o doamnă de la oraș.

Eram fascinată de fața ei și de seninătatea cu care își trăia ultimele zile. Găseam aceeași demnitate pe care o are dintotdeauna țăranul român, pios și legat adânc de Dumnezeu. Știa de unde vine și unde se duce, și asta îi era destul. Iar viața, ei bine, viața și-o trăise cu aceeași demnitate cu care își aștepta acum sfârșitul. Fără mâhnire, fără nemulțumire, ci cu blândețe și recunoștință.

Provocare: Psalmistul spune: „Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” (Psalmul 90:12). Fie că mai avem doar o zi, fie că mai avem încă o mie de ani, cum vom alege să trăim ce a mai rămas?

Florentina Coman
psiholog

Soarele apune: B 18:52, CT 18:42, IS 18:45, MS 18:58, SM 19:04, DJ 19:02, AR 19:09