Dați, și vi se va da; o măsură bună, îndesată, clătinată și care dă peste, vi se va turna în sân. Căci cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura. — Luca 6:38 (KJV)
Într-o vineri, mă grăbeam să rezolv câteva lucruri în pregătirea pentru Sabatul care se apropia rapid. În timp ce mă aflam într-un magazin alimentar local, am schimbat câteva vorbe amabile cu o femeie pe la raionul de legume. După ce am pus tot ce aveam nevoie în cărucior, m-am îndreptat spre casa de marcat și am observat că aceeași doamnă era chiar în spatele meu. În timp ce mă pregăteam să plătesc cumpărăturile, am simțit îndemnul de a plăti și pentru lucrurile ei. Mă rugasem recent pentru mai multă putere de a urma instrucțiunile divine atunci când îmi sunt date. Am descoperit că acest lucru mă ajută să nu raționalizez prea mult și să nu ratez ocazia de a sta de partea lui Isus. Așa că i-am spus rapid că voi plăti pentru amândouă. Când a înțeles ce se întâmplă, a protestat, apoi a început să-mi mulțumească.
Poate că doar ea și Dumnezeu știau ce se petrecea în viața ei în acea zi și ce nevoie avea. Am zâmbit, simțindu-mă plină de căldură în timpul acelui moment — și zile mai târziu, de fiecare dată când mi-am amintit de el. M-am simțit mai binecuvântată decât ea. Ce privilegiu a fost să ating o viață pentru Hristos și să-i transmit binecuvântările Lui. M-am gândit apoi la gândurile Lui pe cruce, când și-a dat viața prețioasă pentru mine și pentru toți cei care Îl batjocoreau atunci. O, câtă recunoștință se odihnește în inima mea pentru minunatul dar al sângelui Său, care îmi acoperă viața zi de zi.
Mai târziu, în aceeași zi, am mers să alimentez mașina. După câteva încercări eșuate de a folosi cardul — deși știam că este bun — am cerut ajutorul angajatului. A avut aceeași problemă, așa că a încercat cu cardul lui, ca să vadă dacă dispozitivul funcționează. Funcționa. A plătit el pentru combustibilul meu. Când l-am întrebat cum îl pot despăgubi, mi-a spus: „Totul e în regulă!” și a plecat zâmbind. În câteva ore, Hristos mi-a întors ceea ce eu oferisem.
Încrederea mea în Mântuitorul continuă să crească pe măsură ce Îl văd lucrând în jurul meu, din nou și din nou. Mă rog să fiu credincioasă când va fi din nou rândul meu să ofer. Abia aștept ziua când Îi voi putea mulțumi personal pentru toate darurile Sale față de mine. Învăț tot mai mult că într-adevăr „este mai ferice să dai decât să primești” (Faptele 20:35, KJV).
Cherryl A. Galley