Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Matei 10:29
Eram doar o copilă când locuiam cu mătușa și cu unchiul meu, care lucra în armată. Învățam la o școală mică, la o oarecare distanță de casa lor. Așa că unchiul meu mă ducea în fiecare zi la școală pe bicicletă, după care își continua drumul spre serviciu. Seara, după școală, mă aducea înapoi acasă pe bicicletă. El își făcea partea lui în ce privește educația mea, iar eu mi-o făceam pe a mea.
Auzisem de la bunica despre oamenii care răpesc copii, dar nu mi-am imaginat vreodată că voi trece chiar eu printr-o situație similară. Într-o zi ploioasă, unchiul meu m-a dus cu mașina la școală și și-a continuat drumul spre serviciu, ca de obicei. Am fost totuși mâhnită să găsesc școala goală. Nimeni din familia noastră nu știuse că era o zi de sărbătoare. Nu-mi plăcea perspectiva de a aștepta acolo singură atâtea ore. Întrucât unchiul meu nu urma să se întoarcă după mine decât după-amiaza târziu, am decis să merg pe jos spre casă. Mi-am aruncat ghiozdanul pe umăr, mi-am luat sticla de apă și m-am îndreptat spre casă.
Totuși, pe drumul de întoarcere, am simțit că cineva mă urmărește. Întorcându-mă, am văzut un bărbat cu un sac de rafie în mână. Părea să se îndrepte intenționat spre mine. Inima mea mică parcă a stat în loc și am iuțit pasul. Când m-am uitat din nou peste umăr, mi-am dat seama că străinul iuțise și el pasul și mă privea insistent. Am început să alerg, cu inima la gură. Șoseaua pe care mă aflam era pustie. Am aruncat încă o privire înapoi și am văzut că bărbatul din spatele meu alerga la rândul lui, micșorând distanța dintre noi. Panica amenința să mă cuprindă. Apoi am privit în fața mea pe drum. Casa unchiului meu părea să fi apărut de nicăieri! Să fi ajuns oare deja acasă? Parcă o putere necunoscută mă luase pe sus și mă dusese în locul acela sigur chiar la fix!
Am ajuns acasă și în siguranța familiei unchiului meu. Când am ieșit din raza vizuală a străinului, am răsuflat ușurată și am privit spre cer. Am simțit literalmente prezența protectoare a lui Dumnezeu în jurul meu. Acel incident m-a asigurat că Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi. De fapt, Biblia ne spune: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoșteam și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei Eu te pusesem deoparte” (Ieremia 1:5).
Rita Das