Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te! Proverbele 6:6
Soțul meu curăța pădurea noastră stâncoasă de copacii morți. În timp ce conducea tractorul peste solul puțin adânc, a descoperit trei plante de trillium alb. Știam că nu au nicio speranță de viață dacă rămân acolo printre rădăcini și în solul afânat, așa că am dus plantele acasă. Am transformat treptat curtea mea mare din față într-o grădină de flori perene. Am căutat locul perfect pentru a le planta – și l-am găsit într-o zonă parțial umbrită. Acolo nicio altă plantă nu ar fi înăbușit acești bulbi delicați de trillium. Apoi, cu toată dragostea și grija de care am putut da dovadă, le-am oferit acestor trei comori cea mai bună șansă la o viață viitoare.
Asta a fost acum câțiva ani. Primăvara trecută, în curtea din față au înflorit două grupuri de trillium. Anul acesta am fost surprins să văd trei grupuri. Știam că am plantat un singur grup mic. Acum am fost răsplătită cu nouă flori frumoase.
Recent, în luna mai, am ascultat din întâmplare radioul. Un naturalist explica modul în care plantele de trillium reușesc să se răspândească prin păduri întregi. Am fost uimit. Regele Solomon ne-a amintit să ne gândim la furnici (Proverbele 6:6) pentru lecțiile lor despre hărnicie. Se pare că eu datoram cele două noi petice de trillium furnicilor! Atunci când aceste plante formează semințele după înflorire, furnicile le colectează, punându-le în mici depozite în pământ. Acolo, furnicile ronțăie din învelișul de gel al semințelor, dar pe acestea le aruncă. Astfel, atunci când soarele de primăvară încălzește solul, semințele încolțesc și din ele cresc noi bulbi, care înfloresc însă abia după câțiva ani.
Așa este și cu credința noastră. O mică bijuterie din Scriptură se odihnește în minte ore sau uneori zile întregi înainte de a-i putea absorbi pe deplin înțelesul. Apoi, dintr-odată, înțelegem ce ne spune Dumnezeu prin intermediul „semințelor” de adevăr biblic pe care le-a plantat. Pe măsură ce împărtășim aceste comori cu alții, viețile noastre sunt îmbogățite. Aceste plante îmi amintesc că, înainte ca Isus să intre în viața mea, și eu eram pierdută pe un deal stâncos. Durerea și goliciunea mă acopereau la fel cum gelul acoperea acele mici semințe de trillium. Fără ca cineva să le îndepărteze și să mă planteze în locul potrivit, nu aș fi înmugurit niciodată și nu aș fi înflorit în creștina mulțumită care sunt astăzi.
Pot să le mulțumesc „furnicilor” schimbării pentru speranța de viitor pe care o am astăzi. Mă rog ca viața mea să facă să încolțească și alte mici semințe din jurul meu și acestea să crească la rândul lor.
Patricia Cove