Este bine să aștepți în tăcere ajutorul Domnului. — Plângerile lui Ieremia 3:26 (NTLR)
Probabil ai auzit zicala: „Dacă la început nu reușești, încearcă iar și iar.” Versiunea mea sună mai degrabă așa: „Dacă la început nu reușești, mergi mai repede data viitoare.” Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană eficientă și mă mândresc cu faptul că reușesc să termin tot ce am pe listă cu timp rămas la dispoziție. Deși reușesc să fac multe lucruri bine, există și câteva efecte secundare ale acestui mod grăbit de a face lucrurile. Unul dintre ele este că sunt puțin cam neîndemânatică. Lucrurile tind să se verse, să cadă sau să-mi scape din mână. Un alt efect secundar este frustrarea provocată de acele lucruri care refuză să fie făcute rapid, cum ar fi prepararea unor mese sau uscarea părului înainte de muncă.
M-am gândit la toate acestea recent, în timp ce încercam să dezlipesc o etichetă lipicioasă de pe cardul meu bancar. Am început să o dezlipesc dintr-un colț, dar s-a rupt și a lăsat în urmă un strat lipicios. M-am oprit și am încercat din alt colț. Nu voiam să rămân cu reziduu pe card și să mă chinui să-l curăț cu unghia. S-a întâmplat același lucru. Am schimbat colțul din nou, de data asta acționând foarte încet, și a funcționat. Pe măsură ce dezlipeam încet, întreaga etichetă a început să se desprindă fără să lase urme. Încurajată, am lucrat și mai încet, iar nu doar că am reușit să scot eticheta complet, dar și partea lipicioasă care se rupsese în celelalte colțuri. Se părea că cu cât mă mișcam mai încet, cu atât rezultatul era mai bun.
În anul care a trecut, am avut de înfruntat un eveniment traumatic. Ca de obicei, am încercat să-l depășesc cât mai repede, convinsă că pot să trec peste durere și anxietate și să redevin persoana de dinainte. Eram obosită să fiu tristă, speriată și lipsită de speranță. Voiam ca totul să se termine. Dar viața nu funcționează așa. Încetul cu încetul, am învățat — prin răbdarea lui Dumnezeu și ajutorul terapiei — că unele lucruri necesită timp. Sunt lucruri pe care Dumnezeu vrea să le facă în noi și pentru noi, dar pentru ca acestea să fie bine făcute, trebuie să-I oferim timp. Probabil mai mult decât suntem dispuși să-I dăm.
Dar încep să învăț. Pe măsură ce exersez să merg mai încet și să aștept după Dumnezeu, descopăr că timpul Lui este întotdeauna mai bun. Este exact ce am nevoie. Se pare că a merge în ritmul lui Dumnezeu, chiar dacă este mai lent, este întotdeauna mai bine.
„Este bine să aștepți în tăcere… pe Domnul.” (Plângerile 3:26, NTLR)
Rhonda Bowen