Și credința este o încredere neclintită... Evrei 11:1
Primăvara sosise, în sfârșit, și își etala splendoarea. Adieri calde de vânt purtau parfumul copacilor înmuguriți. Narcisele, margaretele și irișii zâmbeau, chemându-mă să mă bucur de frumusețea naturii. Așa că am decis să vizitez localitatea vecină.
La început am fost atât de captivată de mieii și vițeii jucăuși de pe pășuni, încât nici nu am observat că, urmând GPS-ul, nu eram atentă pe ce drum sinuos și în pantă mă aflam. În fața mea se afla un pod șubred, fără balustrade. Nu exista niciun semn care să indice limita de greutate. Avea scânduri din lemn într-o nuanță cenușie spălăcită – ceea ce îmi întărea convingerea că nu ar putea suporta greutatea mașinii. Nu părea deloc sigur. M-am oprit. Oare autoritățile ar lăsa un pod nesigur să rămână deschis? Aș putea avea încredere?
Cu prudență, am mers mai departe, tresărind la fiecare scârțâit al lemnului. După ce am trecut cu bine podul, mi-a venit în minte un gând: deși nu mai întâlnisem acel pod, și părea nesigur, totuși am avut suficientă încredere în autorități ca să merg înainte. Dar am oare aceeași încredere în Dumnezeu – Cel care mi-a dovedit de nenumărate ori că este vrednic de încredere?
Uneori, privim o situație și spunem: Este prea periculos, prea fără speranță, prea imposibil, prea mare pentru Dumnezeu și rămânem pe loc. Nu mai mergem înainte.
Deși Domnul îi spusese lui Iosua că va merge înaintea copiilor lui Israel și îi va izgoni pe canaaniți și pe hetiți (Iosua 3:10), ei nu se mai confruntaseră cu o situație precum cea de la râul Iordan. Când ajunseseră la Marea Roșie, aceasta se despărțise înainte să pășească în ea. Dar acum preoții trebuiau să intre în apele repezi ale Iordanului – abia apoi apele aveau să se oprească.
Avem încredere în multe lucruri create de mâna omului: avioane, bărci și, da, chiar poduri șubrede – fără să ne gândim prea mult. Să ne rugăm ca, asemenea lui Iosua, să arătăm cea mai importantă formă de credință – credința în Dumnezeu. El poate folosi chiar și poduri șubrede pentru a ne învăța lecții prețioase, conducându-ne în siguranță spre cealaltă parte.
Charmaine Houston