Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu. Proverbele 29:18 Îmi amintesc privirea lui Jon când a citit cel mai recent comentariu din albumul nostru de nuntă. Îl scrisesem pe pagina „Prima noastră casă”, iar el mi-a atras atenția că lucrurile nu erau nici pe departe atât de glorioase pe cât le făcusem să pară și apoi mi-a spus și de ce. Când a venit rândul meu, i-am împărtășit ce am văzut și, când am terminat, a zâmbit și a spus că îi place mai mult punctul meu de vedere. Și apoi, înainte să-mi dau seama, el era cel care avea cel mai bun punct de vedere, la urma urmei, era cu treizeci de centimetri mai înalt decât mine și descria adesea ceea ce vedea. A fost contagios și, după cum s-a dovedit, vor fi momente în care vom avea cu adevărat nevoie de punctul său de vedere!
Așa cum s-a întâmplat atunci când a fost diagnosticat cu o boală terminală și, cu toate acestea, abia aștepta cu nerăbdare să înghesuim cât mai multe lucruri în timpul pe care îl mai avea la dispoziție. Și când a plecat la spital pentru un transplant de plămâni și i s-a spus că există o șansă foarte mare să nu reușească să iasă viu de pe masa de operație. Eram paralizată de frică, dar el m-a ajutat să îmi îndrept privirea asupra tuturor posibilităților care se întrezăreau după operație. Era o priveliște frumoasă și, când totul a fost spus și făcut, s-a dovedit a fi chiar mai bună decât cea descrisă de el.
În această dimineață, în timp ce stau aici și mă gândesc la darul unui an nou, am decis să scot scara mea și să încerc să văd ce ar vedea Jon. Veniți cu mine și haideți să aruncăm o privire! Viața se schimbă și se transformă, ceea ce este ușor terifiant și, în același timp, incitant! Dacă Jon ar fi fost aici doar pentru a ne putea îndrepta împreună spre necunoscut, m-aș fi simțit mult mai în siguranță. Dar, în timp ce stau în vârful picioarelor, în vârful scării mele de încredere, văd ceva minunat în față. Nu prea pot să-L disting, dar Isus, care este cu mult mai înalt decât mine, a pășit alături de mine și descrie cât de minunat este în față. „Este departe”, spune El, „dar merită să faci călătoria”.
Îmi place punctul Său de vedere, perspectiva Sa. Aud bucuria din vocea Lui în timp ce îmi descrie destinația și sosirea mea acolo și încep să mă simt entuziasmată. Siguranța nu mai este la fel de importantă cum era odată. Cel mai probabil, vor exista ocolișuri și pericole de-a lungul drumului, dar eu aleg să nu-mi pierd din vedere destinația și să găsesc o mare bucurie în tovarășul meu de călătorie. Așadar, iată-ne împreună, eu și Domnul meu.
Tawny Sportsman