Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr. Geneza 50:20
A fost foarte dificil în ultimii șapte ani să trăiesc într-o țară străină, fără sprijinul familiei și fără a avea mijloacele de a mă întreține. Am numit-o, în glumă, experiența mea de sălbăticie din Egipt. Au fost momente în care părea că voi fi mistuită de frică și de anxietate. Mi-am pierdut speranța în Dumnezeu și am decis să iau lucrurile în propriile mâini. Ca urmare, am fost înșelată, abuzată financiar, manipulată și abandonată de mai multe ori. Privind retrospectiv, toate acestea s-au întâmplat pentru că mi-am pierdut credința. M-am rugat, dar nu am așteptat niciodată răspunsul lui Dumnezeu. Am crezut că El nu mă va ierta. Am păcătuit sfidând direct legile Sale, deși, fiind creștină, ar fi trebuit să știu cel mai bine ce ar trebui să fac. Dar Domnul, în bunătatea Sa plină de iubire, nu ține păcatele noastre împotriva noastră, dacă ne pocăim cu adevărat. Psalmul 25:6 spune: „Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sunt veşnice.”
Am continuat să mă chinui. Ori de câte ori credeam că lucrurile se îmbunătățesc, nu dura mai mult de câțiva ani înainte de a ajunge din nou la fundul sacului. Când mi-am dat seama, în cele din urmă, că nu mai puteam face nimic prin propriile mele puteri, am strigat către Dumnezeu: „Doamne, către Tine strig, Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se coboară în groapă” (Psalmii 28:1).
Credința mea trebuia să se transforme în acțiune. Trebuia să fie mai mult decât un simplu concept pe care îl studiam la Școala de Sabat. Doar atunci când am dat drumul la frâie din mâinile mele Dumnezeu a putut prelua controlul asupra situației în care mă aflam. Și atunci, cu El imposibilul a devenit posibil! În momentele mele de suferință, m-am întors la Creatorul și Prietenul meu. Cu rugăciune și cu post, am primit un sentiment de speranță că situația mea se va schimba. Și, deși nu știam cum, L-am lăudat pe Domnul pentru victorie. Și timp de doi ani m-am închinat cu voce tare în apartamentul meu, dansând ca David și ca Maria, sora lui Moise. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru ceea ce urma să facă. Simțeam în adâncul sufletului meu că urma să se producă o schimbare.
„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Dumnezeu este credincios și ne iubește cu o dragoste nesfârșită. Acum încep cu încredere un nou capitol din viața mea, continuând să cresc în credință. Nu îți pierde niciodată speranța! Dacă m-a putut salva pe mine, El te poate salva și pe tine!
Kimberly M. H. Henry