Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au stăruit de El și I-au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut!” Şi a intrat să rămână cu ei. Luca 24:28,29
Fiindcă știm bine această poveste, familiaritatea ne poate face să pierdem din vedere puterea ei. Ori de câte ori ne surprindem citind Biblia în grabă, trebuie să ne amintim să încetinim. Să citim cu intenție. Să savurăm frumusețea. Să fim uimiți de puterea ei. David scrie despre Cuvântul lui Dumnezeu că este mai dulce decât mierea, chiar mierea care curge din fagure (Psalmii 19:10). Așadar, privește alături de mine mai atent la ce s-a întâmplat în acea seară, când cei doi se întorceau acasă din Ierusalim spre Emaus.
Erau adânc tulburați. Confuzi. Mântuitorul lor fusese răstignit, iar inimile și speranțele lor erau sfărâmate. Ca și cum nu era destul, câteva femei au depus mărturie că Isus înviase din mormânt. Pe măsură ce încercau să înțeleagă acest mesaj uluitor, un alt Călător li S-a alăturat pe drum. Pentru ei era un Străin, dar i-au primit cu bucurie compania. O conversație bună poate scurta un drum lung.
„Ce vorbiți între voi pe drum?” a întrebat El. Ca răspuns, Străinul a început să-i ducă prin scrierile lui Moise și ale tuturor profeților, explicându-le din toate Scripturile lucrurile privitoare la El (Luca 24:27). Când ajung aproape de casă, inimile lor, până nu demult înghețate de frică, ard acum de o speranță sfântă. Ei intră în curtea casei, iar Străinul pare că merge mai departe. Ar fi putut să-L lase să plece – le dăduse deja mult de meditat. În schimb, Îl roagă stăruitor să rămână peste noapte. El Se întoarce și intră cu ei, iar acolo, sub acoperișul lor, descoperă că Străinul este Mântuitorul înviat. Așezat la masa lor, frângând pâinea, pare cu totul acasă – în inima lor și în casa lor.
Dar noi, ucenicii Săi de azi? Când viața ne ține inimile încleștate în frică, când ne luptăm să respirăm prin ceața copleșirii, și mai ales când ne simțim izolați în suferința noastră, avem o alegere. Îl putem ruga pe Isus să vină și să rămână în casa noastră. Să-Și facă din inimile noastre locuința Lui. El tânjește să aprindă focul în inimile noastre. Să fie și rugăciunea noastră: „Fă din inima mea casa Ta, Doamne!”
Karen Pearson