Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește și aștept făgăduința Lui. Psalmii 130:5
În timp ce studiez povestea lui Rahav, mă tot gândesc la soția lui Lot. Amândouă trăiau în cetăți pe cale să primească judecata deplină a lui Dumnezeu, dar fiecare femeie are parte de o oportunitate, oferită de doi martori (îngeri și iscoade), de a fi salvată de la o distrugere sigură. Un mod interesant de a studia narațiunea biblică este prin compararea unor povestiri similare.
Soția lui Lot nu reușește să convingă pe niciunul dintre membrii familiei extinse să caute siguranța. Este nevoie ca îngerii să-i salveze familia apropiată, trăgându-i literalmente afară din cetate. Rahav, pe de altă parte, reușește cumva să-și convingă familia extinsă că locuința ei (pe zid, în prima linie a pericolului) este singura cale de scăpare. Mi-o imaginez ținându-i strâns de mâini, împiedicându-i să plece atunci când marșul din jurul Ierihonului se încheiase și nu se întâmplase nimic – timp de șapte zile.
Copiii soției lui Lot nu par să respecte avertizarea îngerilor, ceea ce poate reflecta o lipsă de consecvență sau de integritate spirituală din partea părinților, a copiilor sau a ambilor. Familia lui Rahav, presupunem, ajunge să-i respecte mesajul datorită inimii ei înnoite, rezultat al întâlnirii cu oamenii trimiși de Iosua să iscodească ținutul. Soția lui Lot își părăsește casa fără entuziasm și fără bunurile ei. Se uită înapoi la viața ei veche și pierde nu doar viața prezentă, ci și făgăduința vieții veșnice. Rahav este cruțată chiar în casa ei, cu tot ce are. Ea privește înainte spre o viață restaurată și câștigă făgăduința vieții veșnice printr-unul dintre descendenții ei: Isus, Mântuitorul nostru.
Rahav este trecută cu vederea la judecată și salvată datorită firului cărămiziu – o imagine a sângelui picurând de pe ușorii ușii în Egipt, la Paște, și a sângelui picurând de pe trupul lui Isus pe cruce. Datorită credinței ei, întreaga familie scapă de zidurile prăbușite ale judecății Ierihonului. Ei trăiesc în Țara Făgăduinței, ca popor al lui Dumnezeu.
Astăzi, asemenea lui Rahav și soției lui Lot, trăiesc într-o cetate aflată în fața judecății depline a lui Dumnezeu și a unei distrugeri iminente. Cred că mântuirea vine doar asupra celor aflați sub protecția firului cărămiziu. Dar este oare credința mea la fel de vizibilă și palpabilă ca acel fir? Va fi familia mea adunată în arca noastră de siguranță, așteptând salvarea de la adevăratul Iosua? Mă rog ca toți să fim găsiți închinându-ne lui Isus și așteptând cu inimi pline de dor o viață nouă ca popor al lui Dumnezeu în țara făgăduită a veșniciei.
Rebecca Turner