Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. Da, El nu va îngădui să ți se clatine piciorul; Cel ce te păzește nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel.
(Psalmii 121:2-4)
În multe veri, când eram mică, mergeam la sărbătoarea locală din sat, unde erau tot felul de activități distractive, curse și standuri. Aici, în Marea Britanie, vremea în luna iunie poate fi destul de imprevizibilă, așa că, oricând, poți avea parte de un duș.
Într-o zi de vară, tocmai ce ajunsesem la sărbătoare când cerurile s-au deschis și a început ploaia. Cei trei copii ai mei erau încă destul de mici și mă întrebam oare cum vom reuși să rămânem cu hainele uscate. Ar trebui să plecăm și să ne întoarcem la mașină? Cât de triști ar fi copiii dacă alegeam această variantă.
Fiica mea cea mijlocie, Verity, voia să participe la o tombolă, în ciuda ploii care îi spăla fața! Așa cum sunt copiii câteodată, ea părea să uite de ploaie și mi-a cerut bani să cumpere un bilet. La tombolă îți alegi dintr-o găleată de bilete îndoite și, dacă alegi un bilet cu un număr bun pe el, poți să îți alegi un premiu. Spre entuziasmul și uimirea mea, în doar câteva minute ea s-a întors alergând și în mână ținea strâns o umbrelă mare. „Uite, mami! Uite ce am adus pentru noi”, a spus ea în timp ce îmi dădea umbrela.
Nu doar că și-a ales un bilet câștigător, dar a și ales ce era mai bun.
Sunt sigură că Dumnezeu privea spre noi, știind că avem nevoie de o umbrelă, și acesta a fost modul Lui de a ne oferi exact ce aveam nevoie prin Verity în acea zi de iunie.
Am multe amintiri speciale din zilele noastre de vară, dar aceasta va rămâne una dintre preferatele mele. După ani, ori de câte ori mă gândesc la acele sărbători zâmbesc și îmi amintesc de umbrelă și cât de specială a fost – răspunsul și momentul perfect ales de Dumnezeu și desăvârșit prin fiica mea.
Tată, Îți mulțumesc pentru grija Ta și pentru că împlinești toate nevoile noastre, mari și mici, în special atunci când o faci într-un mod atât de minunat, prin copiii noștri. Amin!
Laura A. Canning