Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Ioan 15:5
Viața mea a fost oarecum dezorganizată în ultimii ani. În toamna anului 2020, eu și soțul meu am contractat COVID-19 și, deși în cazul meu simptomele au fost ușoare, soțul meu a ajuns la spital timp de unsprezece zile, dintre care trei în Secția de terapie intensivă. Izolarea, restricțiile și călătoriile anulate au devenit noua noastră normalitate. În august anul următor, soțul meu a fost diagnosticat cu cancer. Viața noastră s-a schimbat dramatic: proceduri multiple, consultații, analize, radioterapie și chimioterapie. Ne simțeam ca într-un montagne russe din care nu puteam coborî.
În primăvara lui 2022, am decis să începem o grădină înălțată folosind jgheaburi pentru animale. Soțul meu a făcut tot ce a putut, iar eu m-am ocupat de cea mai mare parte a muncii grele. Am așezat pietre mari sub colțurile fiecărui jgheab, și, după ce am terminat de pus câteva, am început să mă simt obosită. Mai rămăseseră doar două. Soțul meu a așezat una în fața mea, eu am pus-o pe cealaltă deasupra și m-am întors să le mut pe cealaltă parte a jgheabului. Atunci, am auzit un pocnet puternic, urmat imediat de o durere intensă în partea de jos a spatelui. După o radiografie și un RMN, am aflat că îmi fracturasem coloana lombară în trei locuri. Acum eram amândoi într-o stare fizică proastă. Totuși, Dumnezeu ne-a susținut în cele mai grele momente. Fracturile mele s-au vindecat și durerea s-a diminuat considerabil. Soțul meu a terminat chimioterapia și se simte mai bine.
Astăzi, am ieșit să ud și să tund câteva plante din curte și din grădină. Unele vițe de pepene galben trebuiau tăiate pentru a le da mai multă șansă celor care purtau rod. Vițele se încâlciseră, și, în timp ce le tăiam, am retezat din greșeală exact fructul cel mai mare. Mi s-a strâns inima. Îl urmărisem cu atenție în fiecare zi. Și acum era pierdut, din cauza neatenției mele.
În timp ce vorbeam cu Dumnezeu despre acest lucru, El mi-a reamintit blând că, dacă o plantă nu este conectată la viță, nu poate crește. Instantaneu, am înțeles lecția pe care dorea să mi-o transmită. Cu toate schimbările din viața mea, neglijasem studiul și timpul de rugăciune. Aveam nevoie să mă reconectez la Viță dacă voiam să cresc și să fiu roditoare în Domnul.
Draga mea prietenă, cât de bine ești conectată la Viță?
Sue Anderson