Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea… Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. (Eclesiastul 2:10,11)
Apostazia lui Solomon a fost atât de mare, încât situaţia părea fără speranţă. El a trecut de la bucuria pe care a găsit-o la începutul domniei lui în comuniunea cu Dumnezeu, la căutarea plăcerii prin satisfacerea simţurilor.
Dar Domnul nu l-a părăsit cu totul. Printr-un profet, Dumnezeu i-a spus că, întrucât nu a păzit poruncile, după moartea lui, împărăţia va fi împărţită. Solomon s-a trezit brusc la realitate. El a început să facă eforturi pentru a se întoarce pe cărarea curăţiei şi a sfinţeniei de la care se abătuse.
La fel ca toţi cei care se pocăiesc cu adevărat, lui Solomon i-a fost greu să îşi şteargă din memorie păcatele din trecut. Prin inspiraţie divină, el a scris cartea Eclesiastul, în care a consemnat pentru generaţiile viitoare istoria anilor lui pierduţi şi avertismentele desprinse din ea. În acest mod, experienţa vieţii lui Solomon nu şi-a pierdut cu totul valoarea.
Un gând inspirat: „Pocăinţa lui Solomon a fost sinceră, dar paguba pe care exemplul lui nelegiuit a adus-o nu putea fi îndepărtată. În timpul apostaziei sale, au fost în împărăţie bărbaţi care au rămas credincioşi însărcinării lor, păstrându-şi curăţia şi credincioşia. Mulţi au fost duşi în rătăcire, dar puterea răului, pusă în mişcare prin introducerea idolatriei şi a practicilor păcătoase, nu a putut fi oprită de împăratul pocăit. Influenţa lui spre bine a fost într-o mare măsură slăbită. Mulţi au ezitat să-şi pună deplina încredere în conducerea lui. […] Încurajaţi de apostazia sa, mulţi au continuat să facă rău şi numai rău. Şi în viaţa decăzută a multora dintre conducătorii care i-au urmat se poate găsi influenţa tristă a pervertirii puterilor date lui de Dumnezeu.” (Profeţi şi regi, pag. 84, 85)
Mesajul zilei: Iertarea este întotdeauna posibilă, dar consecinţele păcatelor noastre rămân.
Profeţi şi regi, capitolul 5