Şi a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă, ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” (1 Samuel 24:6)
Saul reuşea mereu să descopere unde se ascundea David. În pustia En-Ghedi, David avea numai şase sute de oameni, faţă de cei trei mii ai lui Saul. Odată, David şi oamenii lui s-au ascuns într-o peşteră de pe crestele muntelui şi au fost surprinşi să-l vadă pe Saul intrând singur acolo, ca să se odihnească. David s-a apropiat de el şi i-a tăiat încet o bucată din manta, dar nu a vrut să-i facă niciun rău unsului Domnului.
După ce Saul a plecat din peşteră ca să-şi continue căutarea, David a ieşit la gura peşterii şi l-a strigat: „Împărate, domnul meu!” Apoi i-a arătat bucata pe care i-o tăiase din haină. Pe moment, Saul a fost smerit şi s-a întors acasă. Dar David ştia că nu poate avea încredere în Saul; sentimentele de împăcare nu sunt întotdeauna durabile în mintea celor care nu sunt stăpâniţi de Duhul Sfânt.
A doua ocazie în care David şi-a dovedit respectul faţă de Saul a fost atunci când a intrat în tabăra acestuia, împreună cu un însoţitor al său. Împăratul dormea şi era înconjurat de ostaşii lui, care aţipiseră. David i-a luat suliţa şi urciorul cu apă. Apoi s-a retras departe de tabăra lui şi l-a strigat, demonstrând din nou că nu caută să îl ucidă pe Saul, deşi ar fi putut să facă acest lucru cu uşurinţă.
Un gând inspirat: „Dar, deşi credinţa lui se cam abătuse de la făgăduinţele lui Dumnezeu, David tot îşi mai amintea că Samuel îl unsese ca împărat al lui Israel. El şi-a amintit de biruinţele pe care i le dăduse Dumnezeu asupra vrăjmaşilor săi în trecut. El a privit din nou la îndurarea cea mare a lui Dumnezeu, care-l scăpase din mâna lui Saul, şi s-a hotărât să nu trădeze sfânta sa însărcinare. Chiar dacă împăratul lui Israel căutase să-i ia viaţa, el nu dorea ca oastea sa să se unească cu cea a vrăjmaşilor.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 674)
Mesajul zilei: Mărinimia este un rod al Duhului Sfânt pe care ne este dificil să îl aducem, fiindcă de multe ori am suferit mult din cauza celor care ne-au făcut rău în mod intenţionat. Ce pot să fac astăzi ca să dezvolt această trăsătură de caracter?
Patriarhi şi profeţi, capitolul 65