Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată? Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!” (Hagai 1:4,5)
În apropiere de zona în care evreii reconstruiau templul după decretul lui Cirus, locuiau samaritenii, un popor amestecat, rezultat din căsătoria coloniştilor păgâni din Asiria cu rămăşiţa celor zece seminţii din Samaria şi Galileea. În această perioadă de refacere, samaritenii erau cunoscuţi drept „vrăjmaşii lui Iuda şi Beniamin”. (Ezra 4:1,2)
Văzând că numai o rămăşiţă de cincizeci de mii de evrei au venit din Babilon ca să se ocupe de o lucrare peste puterile lor, samaritenii s-au oferit să-i ajute. Dacă ar fi acceptat oferta lor, conducătorii evrei ar fi deschis uşa idolatriei.
Zorobabel şi tovarăşii lui citiseră Scriptura şi erau hotărâţi să nu mai calce niciodată legământul cu Dumnezeu. Ei au luat decizia de a rămâne deosebiţi de păgânii din jurul lor. Adevărul că vrăjmaşii declaraţi ai poporului lui Dumnezeu nu sunt şi cei mai de temut este valabil şi astăzi. Cei care vin ca samaritenii, cu multe cuvinte mieroase, căutând în aparenţă o relaţie de prietenie, reuşesc să înşele mai uşor.
Uneori templul era neglijat, în vreme ce poporul îşi construia case şi muncea din greu pentru prosperitatea materială. Evreii se aflau într-o stare deplorabilă. În această vreme întunecată, Hagai şi Zaharia au fost chemaţi să îi scoată din criză. Prin cuvintele lor încurajatoare, ei au arătat care era motivul necazurilor lui Israel: poporul neglija să pună pe primul loc cauza lui Dumnezeu.
Un gând inspirat: „Dumnezeu are un plan atunci când trimite încercarea peste copiii Săi. Niciodată nu-i conduce altfel de cum ar alege ei să fie conduşi, dacă ar vedea sfârşitul de la început şi ar înţelege slava planului pe care îl împlinesc. Tot ce aduce El asupra lor ca încercare sau probă vine pentru ca ei să fie tari, să lucreze şi să sufere pentru El.” (Profeţi şi regi, pag. 578)
Mesajul zilei: Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc în viaţa noastră – în ceea ce priveşte timpul nostru, resursele noastre financiare şi consacrarea spirituală.
Profeţi şi regi, capitolul 46