Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în robul Său, Moise. (Exodul 14:31)
În timpul plăgilor, israeliţii pregătiseră pentru eliberare nu numai provizii, ci şi un plan, pentru că erau mulţi – şase sute de mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii – şi era nevoie să se organizeze în grupuri. Mai mult decât atât, şi-au luat cu ei turmele şi cirezile. Înainte de a pleca, le-au cerut egiptenilor plata pentru munca lor neplătită şi aceştia nu i-au refuzat, fiindcă se bucurau să-i vadă plecând.
În loc să îi ducă pe drumul care mergea direct în Canaan, Domnul i-a condus spre sud, spre Marea Roşie. În timpul zilei, un nor îi ocrotea de căldura înăbuşitoare; în timpul nopţii, stâlpul de foc lumina tabăra. Au traversat o zonă uscată, ca un pustiu, şi s-au oprit lângă mare.
Consilierii faraonului insistau că israeliţii nu aveau să se mai întoarcă şi că era o nebunie să creadă cineva că Dumnezeul evreilor îi ucisese pe copiii egipteni. O mare unitate de atac s-a organizat rapid şi a pornit pe urmele israeliţilor.
Pe măsură ce egiptenii se apropiau, norul a coborât între israeliţi şi egipteni, obligând armata să se oprească. Înspre israeliţi, zidul de nor era luminos. Apele Mării Roşii s-au despărţit, formând un zid de o parte şi de alta, şi au revenit la locul lor, nimicindu-i pe egipteni, numai după ce evreii au ajuns pe celălalt mal.
Un gând inspirat: „Cel care amână ascultarea, până când fiecare umbră de nesiguranţă va dispărea şi până când nu va mai fi niciun risc de a da greş sau de a fi înfrânt, nu va asculta niciodată. Necredinţa şopteşte: ’Să aşteptăm până când sunt date la o parte toate piedicile şi până când vom putea vedea în mod clar drumul’; dar credinţa plină de curaj îndeamnă la înaintare, nădăjduind şi crezând totul. […]
Cărarea pe care te conduce Dumnezeu poate trece prin pustie sau prin mare, dar este o cărare sigură.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 290)
Mesajul zilei: Norul care oferea adăpost de soarele dogoritor şi stâlpul de foc ce oferea lumină pe timpul nopţii ne arată cum Domnul trimite şi astăzi stâlpul de nor şi de foc să ne apere de cel rău şi de tendinţa noastră de a ne teme şi de a murmura.
Patriarhi şi profeţi, capitolul 25