Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii. (Apocalipsa 2:10)
Nu vom şti niciodată câte milioane de creştini credincioşi şi-au pecetluit mărturia cu propriul sânge. În cea mai sălbatică persecuţie, aceşti martori pentru Isus şi-au păstrat credinţa nealterată. Ei se încurajau unul pe altul, pentru a rezista lipsei şi necazului, prin cuvinte de credinţă, de răbdare şi de speranţă. Încercările şi persecuţia nu au făcut altceva decât să-i aducă mai aproape de odihna şi de răsplata lor veşnică.
Lăsându-se doborâţi, ei au învins. Lucrătorii lui Dumnezeu erau ucişi, dar lucrarea Sa a mers în mod neabătut înainte. Tertulian, conducătorul bisericii primare, le-a spus conducătorilor păgâni: „Ne puteţi ucide, ne puteţi tortura, ne puteţi condamna…, nedreptatea voastră este dovada că suntem nevinovaţi… Cu cât suntem seceraţi mai des de voi, cu atât creştem la număr; sângele martirilor este o sămânţă.”
Pe lângă persecuţiile publice, Satana s-a străduit să-şi înfigă steagul în mijlocul bisericii creştine. El a încercat să câştige prin şiretenie şi înşelăciune ceea ce nu a reuşit să obţină prin forţă. Persecuţiile au încetat şi în locul lor au apărut amăgirile primejdioase ale prosperităţii trecătoare şi ale onorurilor lumeşti.
Un gând inspirat: „Apostolul Pavel spune că ’toţi cei care vor să trăiască cu evlavie în Isus Hristos vor fi prigoniţi’ (2 Timotei 3:12). Atunci de ce persecuţia pare să nu mai aibă loc? Singurul motiv este că biserica s-a conformat cerinţelor lumii şi nu mai trezeşte nicio împotrivire. Religia din zilele noastre nu are caracterul curat şi sfânt pe care l-a avut credinţa creştină în zilele lui Hristos şi ale apostolilor Săi. Din cauza spiritului de compromis cu păcatul, din cauză că marile adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt privite cu indiferenţă, din cauză că în biserică este atât de puţină evlavie, creştinismul pare atât de popular în lume. Dacă s-ar produce o reînviorare a credinţei şi a puterii din biserica primară, atunci spiritul persecuţiei ar reînvia, iar f lăcările persecuţiei ar fi iarăşi aprinse.” (Tragedia veacurilor, pag. 48)
Mesajul zilei: Popularitatea este un lucru periculos pentru biserica creştină; ea este de obicei semnul că biserica a permis ca lumea să pătrundă în învăţăturile şi activităţile ei.
Tragedia veacurilor, capitolul 2