Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Pentru ce dar ai dispreţuit tu cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui?” (2 Samuel 12:7,9)
Păcatul scandalos al lui David faţă de Urie şi Bat-Şeba a avut consecinţe teribile. Simţindu-se condamnat pentru păcatul lui, David nu l-a pedepsit pe Amnon, întâiul lui născut, pentru că a necinstit-o pe sora lui vitregă. La rândul lui, Absalom şi-a făcut dreptate singur şi l-a ucis pe Amnon pentru ceea ce îi făcuse Tamarei. Deşi tardiv, David a simţit nevoia de a lua din nou frâiele conducerii familiei şi l-a alungat pe Absalom. În felul acesta, între el şi fiul lui energic şi ambiţios a apărut înstrăinarea, care a avut un final dureros pentru toţi cei implicaţi.
La intervenţia lui Ioab, David a fost de acord să îl lase pe Absalom să revină în Ierusalim, dar a refuzat să-l întâlnească personal. Poporul a început să îl simpatizeze foarte mult pe Absalom; îl credea un erou şi a început să-i ia apărarea. Absalom nu a făcut nimic pentru a descuraja această atitudine. În tot acest timp, David părea a fi paralizat din punct de vedere moral. Odată fusese curajos şi hotărât, însă acum dădea impresia că vrea să se retragă şi să stea singur.
Toţi îl lăudau pe Absalom, iar David nu a bănuit nimic decât când a fost prea târziu. Complotul s-a transformat în răzvrătire deschisă, iar David a trebuit, în cele din urmă, să părăsească Ierusalimul şi să-i cedeze tronul lui Absalom. Tot ce clădise o viaţă întreagă părea că s-a dus. Însă, din experienţa aceasta amară, el a învăţat că Dumnezeu nu scuză păcatul. David nu şi-a pierdut încrederea în Dumnezeu în ciuda tuturor suferinţelor prin care a trecut.
Un gând inspirat: „Domnul nu l-a părăsit pe David. Capitolul acesta din experienţa lui, când, fiind insultat şi lovit cu multă cruzime, a dovedit că este smerit, neegoist, plin de lepădare de sine şi supus, este unul dintre cele mai frumoase din întreaga lui viaţă. Cu adevărat, niciodată n-a fost cârmuitorul lui Israel mai mare înaintea Cerului ca în vremea aceasta de cea mai profundă manifestare vizibilă de umilinţă.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 738)
Mesajul zilei: Se întâmplă uneori ca părinţii să-şi iubească atât de mult copiii, încât să le facă un mare rău atunci când nu îi corectează la momentul potrivit.