Să-Mi facă un locaş sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor. (Exodul 25:8)
Dumnezeu a ales nişte oameni pe care i-a înzestrat cu pricepere şi înţelepciune pentru construirea locaşului sfânt. Dumnezeu Însuşi le-a încredinţat planul – un model în miniatură al Sanctuarului ceresc. Bineînţeles că niciun model pământesc nu putea reda amploarea şi slava Sanctuarului ceresc, dar putea ilustra adevărurile importante ale Planului de Mântuire.
De unde toate materialele acelea scumpe pentru cort? Fiecare om trebuia să aducă un dar şi Moise trebuia să primească darul „de la orice om care-l va da cu tragere de inimă” (Exodul 25:2). Israeliţii au adus cu atâta bucurie din podoabele lor de aur, din inul subţire şi pieile scumpe de animale pe care le aveau, încât Moise a trebuit să le domolească entuziasmul.
Sanctuarul a fost construit în aşa fel încât să poată fi desfăcut şi purtat în toată călătoria israeliţilor până în Ţara Făgăduinţei. El avea două încăperi în care se putea intra prin zona deschisă din faţă, care se numea curte şi care era delimitată de tabără prin perdele scumpe din in. Aceste perdele ajungeau până la jumătatea înălţimii cortului, ca să se poată vedea locul unde Dumnezeu spusese că va „locui”.
Cele două încăperi, Sfânta şi Sfânta Sfintelor, simbolizau cele două mari etape ale lucrării de mijlocire realizate de Domnul Hristos în favoarea omenirii, fiecare dintre ele desfăşurându-se într-o anumită perioadă de timp. Sângele lui Hristos, simbolizat de mielul înjunghiat, nu anula păcatul (chiar dacă oferea iertare); păcatul rămânea „înregistrat” până la ispăşirea finală. Fiecărui element din serviciul de la sanctuar îi corespunde o realitate a lucrurilor pe care ni le-a oferit Dumnezeu spre mântuirea noastră.
Un gând inspirat: „Prin slujbele de la cortul întâlnirii şi de la templul care i-a luat locul mai târziu, poporul era învăţat zilnic marile adevăruri referitoare la moartea şi slujirea Domnului Hristos, iar, o dată pe an, mintea tuturor era îndreptată spre evenimentele de la încheierea marii controverse dintre Hristos şi Satana – curăţirea finală a universului de păcat şi păcătoşi.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 358)
Mesajul zilei: Noi trăim în timpul Zilei Ispăşirii, spre care arătau serviciile din sanctuarul pământesc. Ar trebui să avem acelşi zel pentru zidirea sanctuarului lui Dumnezeu în inimile noastre, ca israeliţii care au construit sanctuarul pământesc.
Patriarhi şi profeţi, capitolul 30