Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput. (Fapte 7:25)
Iosif s-a îngrijit de familia lui în timpul anilor de foamete. Ei nu şi-au vândut vitele şi pământurile ca să aibă cu ce trăi şi nici n-au plătit taxe ca egiptenii. Dar, odată cu trecerea anilor, a venit la conducere un alt faraon, care a început să se îngrijoreze de populaţia în creştere a israeliţilor. El a numit peste ei supraveghetori. Apoi, frământat încă de numărul lor mare şi de spiritul lor independent, a poruncit ca băieţii evreilor să fie omorâţi la naştere.
Iochebed şi Amram au fost hotărâţi să nu-l dea pe băiatul care li s-a născut să fie omorât. Dumnezeu a avut grijă ca fiica faraonului să îl găsească între trestii şi să îi păstreze viaţa. Mai mult, El a făcut posibil ca Iochebed să aibă grijă de copil mai departe, până când Moise a împlinit doisprezece ani. Aceşti ani au hotărât direcţia, cursul vieţii lui. Fiecare mamă ar trebui să înţeleagă că destinul copiilor ei depinde în mare măsură de ea.
Ca fiu adoptiv al faraonului, Moise a avut parte de cea mai bună instruire civilă şi militară, primind educaţia necesară pentru a fi următorul faraon al Egiptului. Această instruire presupunea şi iniţierea în tainele religiei egiptene, însă el discuta cu preoţii şi le arăta cât de nechibzuită era închinarea la nişte obiecte lipsite de viaţă. Dar, la vârsta de patruzeci de ani, viaţa lui Moise a luat o întorsătură neaşteptată şi el a fost nevoit să fugă spre Răsărit, în deşert. Acolo, sub călăuzirea Duhului Sfânt şi sub influenţa înţeleaptă a socrului său, Ietro, timp de patruzeci de ani, Moise a învăţat să fie răbdător şi să-şi stăpânească patimile.
Un gând inspirat: „Moise era pregătit să ocupe un loc de frunte printre oamenii mari ai lumii, să strălucească în curţile celei mai glorioase împărăţii şi să înalţe sceptrul puterii ei. […] Ca istoric şi poet, ca filozof, conducător de oşti şi legiuitor, el este fără egal. Dar, deşi avea toată lumea înainte, Moise a avut tăria morală de a refuza perspectivele îmbietoare ale bogăţiei, măririi şi faimei, alegând mai degrabă ’să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului’.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 246)
Mesajul zilei: Dumnezeu alege pentru o lucrare specială bărbaţi şi femei care şi-au cultivat şi consacrat capacităţile înnăscute. Când vom fi pregătiţi să primim mai multe responsabilităţi, El ni le va încredinţa.
Patriarhi şi profeţi, capitolul 22