Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul! Psalmii 150:6
Acesta este chiar ultimul verset din cartea Psalmilor și un mod potrivit de a încheia una dintre cele mai frumoase cărți ale Bibliei! Rezumând, psalmistul simte că orice lucru viu din întreaga Creație ar trebui să-L laude pe Domnul. Fie că îți dai seama sau nu, toate vietățile – mari sau microscopice – respiră. Respirația este esențială pentru viață.
Știai că ouăle respiră? Am o carte în bibliotecă în care se află imaginea unui ou văzut la microscopul electronic, care mărește de 3800 de ori. Pe suprafața oului se află pori – găuri ale învelișului. Mărite de 3800 de ori acestea arată ca niște guri de peșteră, dar în realitate ele sunt așa de mici că numai moleculele de aer pot intra prin ele. Oul preia oxigenul, și apoi prin aceeași pori este eliberat bioxidul de carbon. Ouăle respiră! În fiecare ou, de la cel uriaș al struțului, care are o coajă cu o grosime de doi milimetri până la oul păsării colibri care este gros de numai o sutime de milimetru, există pori de respirație care asigură puișorului, care crește înăuntru, suficient oxigen.
Prima respirație propriu-zisă a puiului are loc înainte de a ieși din ou. Ai observat probabil că atunci când cureți un ou fiert tare la unul din capete se află un spațiu plin cu aer. Pe măsură ce oul respiră, aerul din acest spațiu este mereu împrospătat. Când vine timpul ca puiul să iasă din ou, acesta ciupește mai întâi membrana care-l desparte de spațiul cu aer. Odată ruptă membrana, puiul poate respira pentru prima dată, și destul de repede este capabil să spargă cu ciocul coaja oului și să iasă afară.
Lupta puiului pentru a ieși din ou este însoțită de mici plânsete iscoditoare, mai întâi în ou, apoi, în cele din urmă, afară. Îmi place să cred că puiul îl laudă pe Domnul în ou cu prima lui suflare.