„Când privesc cerurile, lucrarea mâinilor Tale, luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” Psalmul 8:3,4
Wallace Tucker, un profesor de astrofizică la Universitatea California, scrie că concepțiile noastre despre univers sunt îndoielnice. Problema este foarte serioasă. De fapt, problema este tot atât de mare cât universul.
Când toate ideile oamenilor despre toate lucrurile sunt adunate laolaltă și când toate teoriile sunt expuse potrivit cu cea mai avansată înțelegere a modului cum este alcătuit universul, începând de la cel mai mic atom și pînă la cea mai întinsă galaxie, ceva totuși lipsește. Și partea care lipsește echivalează aproape întru totul cu ceea ce ar fi necesar pentru a explica de ce universul dăinuie și nu se spulberă.
Deci care-i problema? Răspunsul e simplu, după părerea Dr. Tucker. Problema este absența materiei din univers. În termeni simpli am putea spune următoarele: dacă ai lua toate stelele, planetele, sateliții, asteroizii, praful stelar și toate celelalte câte mai sunt în univers și le-ai îngrămădi laolaltă într-un bulgăre, ar reprezenta doar o zecime din tot ce există. Cam 90% din materia care ar trebui să existe pentru a explica universul nu a fost descoperită. Oamenii de știință cred că materia absentă este totuși undeva, dar nu știu unde s-o caute.
Tu unde crezi că ar putea fi?
Wallace Tucker scrie că, potrivit teoriilor vechi, universul ar fi trebuit să explodeze în bucăți deja cu multe milioane de ani în urmă și totuși ceva îi menține starea de coeziune. Noile teorii spun că trebuie să existe undeva o cantitate enormă de ceva care păstrează ordinea în univers. Însă astronomii și fizicienii cu toate instrumentele lor n-au fost în stare să găsească ce anume este acel ceva.
Tu ce crezi că este?