„Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Galateni 6:7
Mia era o fetiță drăgălașă și cuminte, însă o problemă pe care o avea era că era cam dezordonată. Aproape în fiecare zi, mama trebuia să o roage să-și facă ordine în cameră. De multe ori, grămada de haine de pe jos ajungea în dulap, tot sub formă de grămadă. Dar pe ea nu o deranja prea mult, pentru că se obișnuise așa. Tabăra de vară se apropia și Mia era foarte încântată.
Era cel mai așteptat moment al anului. Dar, cu o săptămână înainte, Mia își dădu seama că nu își găsește portofelul în care își ținea economiile. Avea doar 10 ani, deci bănuții ei erau puțini, însă părinții o învățaseră să fie responsabilă și să își administreze în mod înțelept banii pe care îi primea în diferite ocazii. Așa se face că, atunci când au aflat despre pierderea portofelului, părinții au anunțat-o pe Mia că va putea merge în tabără doar dacă și-l găsește înainte de începerea taberei.
Cu îndârjire și speranță, Mia a căutat portofelul peste tot. Timpul trecea, însă portofelul părea să fi dispărut. Cu tristețe, Mia l-a privit pe fratele ei plecând spre tabără. A înțeles atunci că singura persoană pe care putea fi supărată era ea însăși. Felul ei dezordonat și neglijent de a fi crease această situație pe care nu a putut-o rezolva într-un timp atât de scurt. După câteva zile, Mia găsi portofelul, undeva pe un raft. Însă, era prea târziu; tabăra era pe terminate.
Uneori poți face lucrurile pe jumătate sau într-un mod neglijent și pare că nu există nici o consecință. Poate crezi că nu merită să îți dai toată silința, să fii atât de atent, de ordonat, de conștiincios.
Dar nimic din ceea ce faci nu este fără importanță, ci are urmări, atât în viața de zi cu zi, în moduri neașteptate, cât și asupra caracterului pe care ți-l formezi.
Emanuela Dance
Explorator, Conferința Muntenia