O armată uriașă, 900 de care de fier și un popor care părea fără șanse. Așa începea lupta dintre armata lui Sisera, comandantul canaaniților, și israeliții conduși de Barac. Totuși, în cântecul lor de victorie, Debora și Barac spun ceva surprinzător: „Din ceruri se luptau, de pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera” (Judecători 5:20).
Imaginea stelelor arată, în limbaj poetic, că Dumnezeu a folosit forțele naturii. O furtună puternică a transformat pământul în noroi. Carele s-au blocat, iar râul revărsat a măturat armata. Sisera avea 900 de care de fier. Israeliții nu aveau așa ceva. Puterea omenească nu a mai ajutat la nimic.
Imaginea stelelor nu e întâmplătoare. Ele se mișcă neîncetat, fiecare pe drumul ei, trase de o forță uriașă. Cântecul Deborei ne amintește că Dumnezeu conduce atât istoria, cât și universul. Iar când El lucrează, chiar și cele mai mari puteri pot fi învinse.