Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte șase aripi, și erau pline cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte, ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine.” Apocalipsa 4:8
Ioan pur și simplu nu a putut găsi cuvinte pentru a descrie ceea ce vedea, așa că a făcut ce a putut mai bine și a descris priveliștea în cuvintele de mai sus. După cât se pare, cerul este locuința multor ființe care nu încetează să-L laude și să-L slujească pe Dumnezeu. Ele nu se odihnesc niciodată, așa cum facem noi, pentru că niciodată nu obosesc și nu se plictisesc. Probabil că un exemplu bun al acestui mod de viață sunt albinele dintr-un stup.
De îndată ce albinele lucrătoare ies din fagure și își usucă aripile, se pun pe treabă. Fiecare are rolul ei. Spun „ei” pentru că toate lucrătoarele dintr-un stup sunt femele. Și fiecare lucrătoare are o activitate precisă în stup. Unele sunt doici, altele sunt îngrijitoare, unele asigură aerul condiționat, iar altele adună nectarul pentru fabricarea mierii. Odată ce au început lucrul, nu-și mai iau niciodată liber pentru un concediu de odihnă sau măcar pentru un week-end. Atunci când nu pot munci afară, muncesc în stup, ajutând la aranjarea lucrurilor și făcând o mulțime de alte treburi mărunte. Albinele sunt niște mașini care trebăluiesc fără încetare și care n-ar ști ce să facă cu timpul liber. Trăiesc pentru un singur scop – să-și slujească regina. S-ar părea chiar că muncesc până la moarte, pentru că albina lucrătoare nu încetează niciodată lucrul (cu excepția nopții) din momentul eclozării până ce mor. Cum te-ai simți dacă ai avea de făcut doar un singur lucru și dacă toată viața nu ar trebui să faci altceva decât să speli vase din zori și până-n seară? Nu-i așa că te bucuri că nu ești albină?
Într-un anumit sens însă și noi avem o datorie, aceea de a lucra neîncetat pentru Rege și de a ne ruga Lui continuu. Biblia ne spune: „Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:16-17)
Îngăduind Duhului Sfânt să locuiască în inimile noastre, putem fi mereu deschiși influenței lui Dumnezeu și putem să răspundem oricând lăudându-L, cu inimile consacrate pe deplin slujirii lui Isus, Regele regilor și Domnul domnilor.