Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. Isaia 57:20
Se pare că cuvântul mâl apare o singură dată în Biblia noastră și anume în textul nostru de astăzi. El se referă la o materie extrem de murdară. Cuvântul nu este folosit pentru a desemna pământul în care punem sămânța, ci mai degrabă descrie un produs detestabil al răutății sau degradării.
În textul de mai sus, cuvântul se referă la mâlul pe care îl lasă în urmă apele tulburi ale mării după furtună. Există plaje unde înotul nu este prea indicat atunci când vânturile de furtună au tulburat apele în așa măsură încât noroiul și mâlul de la fundul apei este adus la suprafață. Apa devine maronie sau neagră, iar înotătorilor le este scârbă să intre în apă. Turbulența apei poate s-o facă periculoasă în acele locuri unde știucile de mare – numite și luci – obișnuiesc să vâneze. Chiar dacă în mod normal acestea nu se ating de om, s-ar putea întâmpla ca datorită apei tulburi să nu deslușească decât o bucată din picior și să creadă că e un pește mic - numai bun de mâncat!
Nelegiuiților le place un astfel de mediu. Se pare că viața lor este în permanență tulbure și plină de furtuni, și mereu nu fac decât să răscolească mizeriile vieții – murdăriile și necurățiile despre care nimeni n-ar trebui să vorbească și nici chiar să se gândească la ele.
O comparație deseori folosită pentru a descrie diferența dintre pământ și mâl este diferența dintre solul din grădină și noroiul adus pe încălțăminte în casă. Același pământ este folositor în grădină, dar pe dușumea, pe covorul din casă este ceva nedorit, de care vrei să scapi cât mai repede.
Cu cât ne apropiem mai mult de Isus, cu atât suntem mai capabili de a face diferența între pământ bun și noroi. Când vedem noroi în viața noastră, îl rugăm pe Isus să curățească inima noastră și El face acest lucru.