Să nu ne mai judecăm dar unii pe alții, ci mai bine judecați să nu faceți nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
Romani 14:13
În acest text Pavel le spune romanilor să fie atenți cum își trăiesc noua libertate în Isus. Ei trebuiau să evite să facă lucruri care, deși nu erau rele în ele însele, i-ar fi putut face pe alții să păcătuiască.
În dimineața zilei de 8 septembrie 1981 locotenent-colonelul David Smith, comandantul echipei de zbor a Forței Aeriene a SUA denumită „Păsările tunetului”, a decolat de pe aeroportul Cleveland. Unul dintre colegii lui Smith, sergentul Dwight Roberts, se afla chiar în spatele lui. Echipa petrecuse trei zile de zbor de precizie în cadrul Demonstrației Aeriene Naționale din Cleveland. Decolarea era una de rutină; avioanele funcționau perfect.
Niște păsări, probabil pescăruși, s-au înălțat în aer de pe pistă atunci când avioanele se îndreptară în direcția lor. Dar posibilitățile de zbor ale pescărușilor nu se puteau compara cu ale bolizilor aerului și multe dintre ele au fost pur și simplu supte prin orificiile de alimentare cu aer a motoarelor și măcinate de motoare, producând oprirea arderii combustibilului, care la rândul ei a oprit înălțarea avioanelor. Acestea au fost pur și simplu înăbușite. Ambii piloți s-au catapultat, iar avioanele s-au prăbușit.
Parașuta sergentului Roberts s-a deschis, permițându-i să ajungă la sol în siguranță. Comandantul Smith însă, a căutat mai întâi să direcționeze avionul către lacul Erie pentru a evita prăbușirea lui pe pistă. În felul acesta a pierdut altitudine valoroasă, iar când a sărit, parașuta lui nu a mai avut timp să se deschidă. A murit zdrobit de stâncile de la malul lacului.
Păsările nu au intenționat să se așeze în calea avioanelor, și fără îndoială că nu făceau nimic rău, dar cu toate acestea au provocat o pagubă de câteva milioane de dolari și pierderea unei vieți. Dacă vei spune că nu au fost în stare să facă ceva mai bun, îți voi da dreptate. Uneori când ni se spune că ceea ce facem s-ar putea să rănească pe cineva, răspundem: „Păi nu fac decât să-mi văd de treabă; nu atârnă de mine ceea ce fac sau gândesc ceilalți.” Dar dacă prin ceea ce spunem sau facem putem influența viața celorlalți, atunci nu crezi că ar trebui să ne purtăm corespunzător?