1 În acele zile mulțimea fiind foarte mare și neavând nimic să mănânce, Isus i-a chemat pe discipolii săi și le-a spus:

În zilele acelea. [Hrănirea celor patru mii, Marcu 8,1-10 = Matei 15,32-39. Comentariu major: Matei].

Din nou. [Foarte, KJV]. Dovezile textuale favorizează (cf. p. 146) exprimarea din nou. Aceasta pare să lase să se înţeleagă că se face referire indirect la hrănirea celor cinci mii (vezi la Matei 15,32)


2 Mi-e milă de mulțime, pentru că sunt acum de trei zile cu mine și nu au ce să mănânce;
3 Și dacă le dau drumul la casele lor postind, vor cădea de oboseală pe drum; fiindcă unii dintre ei au venit de departe.
4 Și discipolii lui i-au răspuns: De unde poate cineva să sature pe aceștia cu pâine, aici, în pustie?
5 Iar el i-a întrebat: Câte pâini aveți? Iar ei au spus: Șapte.
6 Și a poruncit mulțimii să șadă pe pământ; și a luat cele șapte pâini, a adus mulțumiri, a frânt și a dat discipolilor săi să le pună înainte; și le-au pus înaintea oamenilor.
7 Și aveau câțiva peștișori; și binecuvântând a poruncit să îi pună și pe aceștia înainte.
8 Așa că au mâncat și s-au săturat; și au ridicat din frânturile care au rămas, șapte coșuri.
9 Și cei ce mâncaseră au fost în jur de patru mii; și le-a dat drumul.
10 Și îndată a intrat într-o corabie cu discipolii săi și a venit în părțile Dalmanutei.
11 Și fariseii au venit și au început să îi pună întrebări, căutând de la el un semn din cer, ispitindu-l.

Fariseii au venit deodată. [Cererea unui semn, Marcu 8,11-21 = Matei 16,1-12. Comentariu major: Matei].


12 Și a oftat adânc în duhul său și a spus: De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun: Un semn nu va fi dat acestei generații.

A suspinat adânc. Un amănunt notat numai de Marcu. Isus era dezamăgit de încetineala lor de a pricepe adevărul spiritual (vezi la Matei 16,9; Marcu 7,34).


13 Și lăsându-i, a intrat din nou în corabie și a plecat de partea cealaltă.
14 Și discipolii uitaseră să ia pâini și nici nu aveau cu ei în corabie mai mult de o pâine.

O pâine. Un alt amănunt notat numai de Marcu.


15 Și le-a poruncit, spunând: Fiți atenți, păziți-vă de dospeala fariseilor și de dospeala lui Irod.

Aluatul lui Irod. Adică influenţa rea a lui Irod, îndeosebi duhul lui lumesc şi caracterul lui nestatornic (vezi la Matei 13,33; 16,6). În pasajul paralel din Matei (cap. 16,6) Saducheii apar în locul lui Irod. Întrucât Saducheii căutau sârguincios favoarea puterii domnitoare şi erau ei înşişi cu un duh lumesc (vezi p. 52), interesele lor principale erau de strâns identificate cu acelea ale lui Irod şi ei interpretau politica lui pentru naţiunea iudaică. În felul acesta, atât în ce priveşte înţelesul, cât şi influenţa generală, termenii daţi în Matei şi Marcu pot sta unul în locul celuilalt.


16 Și discutau între ei, spunând: A spus așa pentru că nu avem pâini.
17 Și Isus știind aceasta, le-a spus: De ce discutați că nu aveți pâini? Încă nu pricepeți, nici nu înțelegeți? Vă împietriți încă inima?
18 Având ochi, nu vedeți? Și având urechi, nu auziți? Și nu vă amintiți?
19 Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coșuri pline de frânturi ați ridicat? Ei i-au spus: Douăsprezece.
20 Și când, am frânt cele șapte pentru patru mii, câte coșuri pline de frânturi ați ridicat? Și au spus: Șapte.
21 Și le-a spus: Cum de nu înțelegeți?
22 Și a venit la Betsaida; și i-au adus un orb și l-au implorat să îl atingă.

Au venit. [El vine, KJV]. [Orbul din apropierea Betsaidei, Marcu 8,22-26. Vezi harta p. 221; diagrama p. 231; cu privire la minuni p. 208-213]. Isus şi ucenicii sosiseră de curând la Magdala (vezi la Matei 16,1.5) şi după incidentul acesta, au mers mai departe la Cezarea lui Filip (vezi Marcu 8,27; vezi la Matei 16,13). Venind la Betsaida (vezi la Matei 11,21), Isus a părăsit din nou Galileea, pentru aceleaşi motive care au pricinuit retragerea Lui spre Fenicia cu câteva săptămâni mai înainte de aceasta (vezi la Matei 15,21; 16,13). Minunea săvârşită cu prilejul acesta seamănă în multe privinţe cu aceea făcută pentru surdo-mutul din Decapole nu cu multă vreme mai înainte (vezi la Marcu 7,31-37).

Au adus. [Ei aduc, KJV]. Ca şi în cazul surdo-mutului din Decapole (vezi la cap. 7,32).


23 Și luând mâna orbului, l-a condus afară din sat; și scuipând pe ochii lui și punându-și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva.

L-a scos afară. Au fost cel puţin două motive pentru aceasta: 1) spre a evita publicitatea (vezi la v. 26) şi 2) pentru a ajuta pe orb să înţeleagă şi să se concentreze la ceea ce Hristos era pe punctul să facă pentru el (cf. la cap. 5,37.40; 7,33). Isus pare să fi săvârşit comparativ puţine minuni în timpul perioadei lucrării Sale publice şi în cele mai multe cazuri El se găsea în mijlocul unei populaţii care era în cea mai mare măsură păgână.

Vezi ceva? [Dacă vedea ceva, KJV]. Aceasta este unica ocazie relatată în care Isus a pus o astfel de întrebare şi se pare că ea a fost pusă aici cu scopul de a întări credinţa imperfectă a omului (vezi la v. 24).


24 Și privind în sus, a zis: Văd oameni precum pomii, umblând.

Ca nişte copaci. Aceasta este unica ocazie relatată în care Isus a săvârşit o vindecare în două stadii. Nu există nici un motiv evident pentru folosirea acestei metode în cazul acesta. Totuşi, ar trebui să se observe că atunci când a fost redată omului vederea parţială, credinţa lui a crescut şi el a fost gata să creadă că Isus putea să-l vindece pe deplin (vezi la v. 23).


25 După aceea și-a pus din nou mâinile pe ochii lui și l-a făcut să privească în sus; și a fost refăcut și vedea clar pe fiecare om.

Pus din nou mâinile. Vezi la cap. 7,33; 8,23. Toate lucrurile. [Orice om, KJV]. Mai bine, orice lucru. Desluşit. Gr. telaugos, literal, strălucind departe, adică la depărtare şi clar. Dovezile textuale favorizează (cf. p. 146) exprimarea delaugos, luminos sau în deplină lumină.


26 Și l-a trimis acasă, spunând: Nici nu intra în sat, nici nu spune nimănui în sat.

Sat. [Oraş, KJV]. Adică Betsaida (vezi la v. 22). Pe cât se pare locuinţa omului acestuia nu era în cetatea aceasta în care Isus i-a spus să nu se ducă imediat. Această restricţie era evident intenţionată să împiedice să se răspândească vestea despre minune şi în felul acesta să Îl ajute pe Isus în efortul Său de a-Şi asigura izolarea (vezi la v. 22).


27 Și Isus și discipolii săi au ieșit în satele din Cezareea Filippi; și pe drum i-a întrebat pe discipolii lui, spunându-le: Cine spun oamenii că sunt eu?

Isus a plecat. [Isus a ieşit, KJV]. [Retragerea la Cezarea lui Filip; marea mărturisire, Marcu 8,27 la 9,1 = Matei 16,13-28 = Luca 9,18-27. Comentariu major: Matei].


28 Și au răspuns: Ioan Baptist, iar alții: Ilie; și alții: Unul dintre profeți.
29 Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneți că sunt eu? Și Petru răspunzând i-a zis: Tu ești Cristosul.
30 Și le-a poruncit să nu spună nimănui despre el.
31 Și a început să îi învețe, că Fiul omului trebuie să sufere multe lucruri și să fie respins de bătrâni și de preoții de seamă și scribi și să fie ucis și după trei zile să învie.

A început să înveţe. Pentru comentariu vezi la Matei 16,21.


32 Și vorbea pe față acel cuvânt. Și Petru l-a luat deoparte și a început să îl mustre.

Pe faţă. Adică, lămurit sau fără rezervă. Marcu nu vrea să spună că Isus a făcut o anunţare publică a învăţăturii pe care o dădea acum ucenicilor, ci mai degrabă că El a discutat cu ei în vorbirea limpede, literară.


33 Dar el, întorcându-se și privind la discipolii săi, l-a mustrat pe Petru, spunând: Du-te înapoia mea, Satan. Pentru că nu gândești lucrurile lui Dumnezeu, ci lucrurile oamenilor.
34 Și chemând la el mulțimea, împreună cu discipolii săi, le-a spus: Oricine voiește să vină după mine, să se dezică de el însuși și să își ridice crucea și să mă urmeze.

Norodul. [Pe oameni, KJV]. Literal, mulţimea. Pe cât se pare mai erau şi alţii cu Isus în afară de ucenicii Săi obişnuiţi, poate locuitori iudei din regiune care auziseră de El (vezi la Matei 16,24).


35 Fiindcă oricine voiește să își salveze viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru mine și pentru evanghelie, acela și-o va salva.

Evangheliei. Vezi la cap. 1,1. Numai Marcu are acest amănunt al istorisirii. Aici Isus Se identifică cu solia Sa (vezi Ioan 6,51.63).


36 Fiindcă la ce îi va folosi unui om, dacă va câștiga lumea întreagă, și își va pierde propriul suflet?
37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38 De aceea oricine se va rușina de mine și de cuvintele mele în această generație adulteră și păcătoasă, de acela și Fiul omului se va rușina când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii sfinți.

Se va ruşina. Vezi la Matei 10,32; cf. Romani 1,16.

Neam preacurvar şi păcătos. Vezi la Matei 11,16; 12,39. Un alt detaliu al acestei ocazii relatat numai de Marcu (vezi la v. 35).

Slava. O referire clară la a doua venire a lui Hristos (vezi la Matei 25,31), despre care evenimentul schimbării la faţă care urmează imediat în relatare, a fost o demonstrare miniaturală (vezi la Matei 16,28).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–21 DA 405–409 12 DA 406, 407

18 5T 464

24 Ev 594; MM 98; 1T 462

27 DA 418

27–38 DA 410–418

31 SR 205

34 CH 590; Ev 90; FE 511; 2T 178; 4T 521, 632; 8T 209

36 AA 366; COL 374; CS 213, 217; 4T 46, 53

36, 37 CG 329; CH 593; COL 267; CS 74, 84; Ed 145; Ev 559; PK 274; 1T 706; 2T 59; 3T 250; 6T 78

38 DA 422; 5T 588