1 Și a început din nou să îi învețe lângă mare; și s-a adunat la el o mare mulțime, astfel că el s-a urcat într-o corabie și ședea pe mare; și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat.

Lângă mare. [Predica de la mare, Marcu 4,1-34; Matei 13,1-53; Luca 8,4-18. Comentariu major: Matei. Cu privire la parabole vezi p. 203-207.]


2 Și îi învăța multe lucruri în parabole și le-a spus în doctrina lui:

Învăţătura. [Învăţătura Sa, KJV]. Literal, Învăţătura Sa.


3 Dați ascultare; Iată, a ieșit un semănător să semene;
4 Și s-a întâmplat, că pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o.
5 Și alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ mult; și îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a pământului;
6 Dar când a răsărit soarele, a fost pârlită; și pentru că nu a avut rădăcină s-a uscat.
7 Și alta a căzut printre spini și spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod.
8 Și alta a căzut pe pământ bun și a dat rod, crescând și înmulțindu-se; și a adus, una treizeci și una șaizeci și una o sută.
9 Și le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă.
10 Și când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabolă.
11 Și le-a spus: Vouă vă este dat să cunoașteți misterul împărăției lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate acestea sunt făcute în parabole;
12 Ca văzând, ei să vadă și să nu priceapă; și auzind, să audă și să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și păcatele lor să le fie iertate.
13 Și le-a spus: Nu pricepeți această parabolă? Și cum veți cunoaște toate parabolele?

Cum veţi înţelege. Parabola semănătorului, seminţelor şi a solurilor a fost cea mai simplă dintre parabole. Înţelesul ei ar fi trebuie să fie clar pentru ucenici. Dacă ei aveau dificultăţi cu aceasta ce urmau să facă cu celelalte?


14 Semănătorul seamănă cuvântul.
15 Și aceștia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este semănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan și ia cuvântul ce fusese semănat în inimile lor.
16 Și la fel, aceștia sunt cei semănați pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;
17 Și nu au rădăcină în ei înșiși și țin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuție din cauza cuvântului, îndată se poticnesc.
18 Și aceștia sunt cei semănați printre spini, care aud cuvântul,
19 Și îngrijorările acestei lumi și înșelătoria bogățiilor și poftele altor lucruri, intrând, înăbușă cuvântul și cuvântul devine neroditor.

Poftele. De la gr. epithumia, dor înfocat, tânjire sau dor. Textul grec însuşi nu are implicaţia cuvântului nostru poftă. Cu dor [gr. epithumia] dorise Isus să serbeze ultimul Paşte cu cei doisprezece (vezi Luca 22,15). Dorinţa este ceva rău numai când este îndreptată către lucruri care sunt rele. Aici interesele lumeşti ca de pildă dorinţa după bogăţii face ca dorinţa să fie rea.


20 Și aceștia sunt cei semănați pe pământ bun, care aud cuvântul și îl primesc și aduc rod, unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.
21 Și le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub oboroc, sau sub pat? Și nu ca să fie pusă pe sfeșnic?

Lumina. [Lumânarea, KJV; Făclia, G. Gal.]. Gr. luchnos, o candelă. Hristos a repetat parabola cu candela în diferite forme, în diferite timpuri, pentru a învăţa diferite adevăruri. Când a dat-o ca parte din predica de pe munte (vezi Matei 5,14-16), a folosit-o pentru a ilustra răspunderea credincioşilor creştini de a fi o pildă în lume, de a face ca lumina lor individuală să strălucească. Aici este o ilustraţie a luminii adevărului descoperită în propriile Lui învăţături, mai ales prin folosirea de parabole. În Luca 11,33-36 se ilustrează perceperea şi primirea individuală a adevărului.

Baniţă. [Buşel, KJV]. Gr. modios, o măsură de capacitate mai aproape de baniţă (9 litri) decât de buşel (36,3 l.) [obroc] (vezi p. 50). Lumânarea, baniţa şi patul erau articole care se puteau găsi în fiecare casă, făcând astfel ilustraţia plastică.

Sfeşnic. Literal, candelabru (vezi la Matei 5,15)


22 Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu a fost nimic ținut în taină, decât ca să fie arătat pe față.

Nimic ascuns. Vezi la Luca 8,17.


23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.

Urechi de auzit. Vezi la Matei 11,15.


24 Și le-a spus: Luați seama la ce auziți; cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; și vouă care auziți vi se va adăuga mult.

Ce auziţi. Luca zice: cum auziţi (cap. 8,18). Sunt unele lucruri pe care creştinul mai bine nu le-ar auzi sau vedea; sunt alte lucruri pe care este înţelept din partea lui să le audă. Cu ce măsură. Vezi la Matei 7,2.


25 Fiindcă oricui are, i se va da; și cel ce nu are, de la el se va lua și ce are.
26 Și a spus: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca și cum un om ar arunca sămânță în pământ;

Împărăţia lui Dumnezeu. Vezi la Matei 3,2; 4,17; 5,2; Luca 4,19.

Un om aruncă sămânţa. Numai Marcu relatează parabola cu sămânţa care creşte. Ea ilustrează acelaşi adevăr spus lui Nicodim cu privire la lucrarea Duhului Sfânt (vezi Ioan 3,8). În parabola aceasta Hristos spune că dacă seminţei împărăţiei i se dă un prilej în viaţă, va produce recolta ei de bine. S-ar putea ca oamenii să nu fie în stare să explice cum are lor procesul creşterii creştine şi a transformării caracterului, dar el se desfăşoară.


27 Și ar dormi și s-ar trezi noapte și zi și sămânța ar răsări și ar crește, el nu știe cum.

Doarme…stă treaz. [Doarme şi se trezeşte, KJV; Doarme şi se scoală, G. Gal.]. După ce a semănat sămânţa, plugarul îşi vede de alte treburi. Dar procesul creşterii merge înainte indiferent de prezenţa sau de absenţa lui, fie că doarme sau stă treaz. El poate să cultive sau să ude sămânţa când creşte, dar nu o poate face să crească.


28 Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic, apoi grâu deplin în spic.

Pământul. Planta creşte din pământ şi pământul contribuie la creşterea ei, dar planta însăşi este aceea care produce roade. Singur. [De la sine, KJV]. Gr. automate, mişcat de propriul său impuls, de la care derivă cuvântul nostru automat. Spic. Adică spicul de cereale când începe să se formeze, în contrast cu spicul ajuns la maturitate. Grâu. Mai de grabă boabe, grăunte, vezi la Romani 2,14.


29 Dar când rodul este gata, îndată pune secera în el, pentru că a venit secerișul.

E coaptă roada. [A produs, KJV; Rodul a dat în copt, G. Gal.]. Adică, atunci când cerealele s-au copt. Pune îndată. Gr. apostello, a trimite de la care derivă cuvântul nostru apostol însemnând

cineva care este trimis (vezi la cap. 3,14). Lucrarea apostolilor este comparată în altă parte cu aceea a unor secerători (vezi Ioan 4,35-38).

Secerişul. Vezi la Matei 3,12; 13,30.


30 Și a spus: Cu ce vom asemăna împărăția lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?

Cu ce? Vezi la Matei 13,3. Împărăţia lui Dumnezeu. Vezi la Matei 3,2; 4,17; 5,2; Luca 4,19. Vom înfăţişa. [Vom compara, KJV]. Hristos, ca să zicem aşa, consultă pe ascultători Săi. Ascultătorii Săi sunt invitaţi să participe la căutarea adevărului.


31 Este ca un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele care sunt în pământ;

Grăunte de muştar. Vezi la Matei 13,31.32.


32 Dar după ce este semănat, crește și se face mai mare decât toate ierburile și își întinde ramuri mari; așa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.
33 Și cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, așa cum erau în stare să îl audă.

Multe pilde de felul acesta. Marcu se referă probabil numai la parabolele spuse cu ocazia aceasta, deşi acelaşi lucru ar fi adevărat cu privire la toate parabolele lui Hristos.

După cum erau ei în stare. Hristos nu a vorbit în parabole pentru a ascunde adevărul, ci pentru a-l da la iveală.


34 Dar nu le-a vorbit fără parabolă; și când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.

Fără pildă. [Fără parabolă, KJV]. Până aici Hristos Se servise rareori de parabole în învăţăturile Sale. Predica de lângă mare marchează începutul învăţământului Său prin parabole ca o metodă regulată de rostire a Evangheliei (vezi p. 203, 204).


35 Și în aceeași zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem de cealaltă parte.

În aceeaşi zi. [Furtuna de pe lac, Marcu 4,35-41 = Matei 8,18.23-27= Luca 8,22-25. Comentariu major: Matei]. Ziua aceea fusese plină de întâmplări în viaţa lui Isus (vezi la Matei 8,18). În relatarea lui Marcu despre furtuna de pe lac el introduce amănunte dramatice ale incidentului care nu sunt menţionate nici de Matei, nici de Luca.


36 Și după ce au trimis mulțimea, l-au luat așa cum era în corabie. Și erau cu el și alte corăbii mici.

Alte corăbii. [Alte corăbii mici, KJV]. Acestea erau pline cu oameni care încă mai urmau plini de râvnă pe Isus (cf. DA 334).


37 Și s-a făcut o furtună mare de vânt și valurile băteau în corabie, încât aceasta era aproape să se umple.
38 Și el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; și ei l-au trezit și i-au spus: Învățătorule, nu îți pasă că pierim?

Căpătâi. [O pernă, KJV]. Probabil aceasta era o parte obişnuită din echipamentul corăbiei, fiind o pernă aspră de piele pentru cârmaci, care şedea în partea dindărăt a corăbiei.

Învăţătorule. Literal, învăţător.

Nu-ţi pasă? Apelul lor reflectă nerăbdarea lor aproape de deznădejde.


39 Și s-a ridicat și a mustrat vântul și a spus mării: Taci, liniștește-te! Și vântul a încetat și s-a făcut o mare liniște.

Taci. [Pace, KJV]. Literal, fii tăcută.

Fii liniştită. Literal, fii cu botniţă. Elementele nu numai că trebuie să se liniştească dar şi să rămână aşa. Unii au sugerat că Isus a mustrat elementele ca şi cum ar fi fost monştri dezlănţuiţi.


40 Și le-a spus: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință?
41 Și s-au înfricoșat foarte tare și au spus unii către alții: Ce fel de om este acesta, că până și vântul și marea ascultă de el?

I-a apucat o mare frică. Literal, ei s-au temut cu o mare frică; sau mai liber, ei erau umpluţi de frică.

COMENTARIILE LUI ELLEN G.WHITE

1–20 COL 33–61 14 COL 37, 41

19 COL 51, 53; 1T 352

21 5T 84, 588; 6T 145; 8T 76

24 5T 694

26–28 CT 140–144; Ed 104–107

26–29 COL 62–69; CT 142; 6T 186

28 CG 27, 58; COL 67, 81, 82; CT 125, 252; DA 367; Ed 106; Ev 579; LS 298; MM 7; SC 67; TM 243, 506; 6T 187; 8T 327

29 COL 69; CT 144

30 AA 12

30–32 COL 76–79

35–41 DA 333–337

36–38 DA 334

39–41 DA 335