1 Cuvântul DOMNULUI mi-a vorbit astfel:

Cuvântul Domnului. Vezi comentariul la cap. 14,1.


2 „Să nu-ți iei nevastă și să nu ai fii și fiice în locul acesta!”

Să nu-ţi iei nevastă. Această interdicţie fără îndoială că a venit mai de timpuriu în viaţa profetului, căci tinerii evrei se căsătoreau de obicei devreme (vezi comentariul la Geneza 38,1; 2Regi 22,1; 23,36; vezi Vol. II, p. 151). Motivul acestei interdicţii este arătat în Ieremia 16,3.4. Atât părinţii cât şi copiii aveau să sufere în curând cea mai tragică soartă. Starea de necăsătorit a lui Ieremia urma să fie un semn pentru această generaţie răzvrătită. Compară Isaia 8,18; Ezechiel 24,24.27. Conducerea lucrării lui Dumnezeu deseori necesită sacrificii personale (Luca 14,26; vezi comentariul la 1Corinteni 7,29).


3 Așa vorbește DOMNUL despre fiii și fiicele care se vor naște în locul acesta, despre mamele care-i vor naște și despre tații care îi vor zămisli în țara aceasta:
4 „Vor muri doborâți de boală,[[xr:1]] nu vor fi bociți[[xr:2]], nici îngropați, ci vor fi un gunoi[[xr:3]] pe pământ. Vor pieri de sabie și de foamete, iar trupurile[[xr:4]] lor vor fi hrană pentru păsările cerului și pentru fiarele pământului.”

Boala rea. Literal, morţile bolilor; se poate referi la cele pricinuite de ciumă sau foamete (vezi comentariul la cap. 14,18) în contrast cu cele primite de sabie. Nu-i va plânge. Deoarece iudeii considerau rânduielile şi ceremoniile religioase ca fiind de o mare importanţă, neglijarea lor era o mare dezonoare (vezi cap. 9,20-22; 14,16).


5 Așa vorbește DOMNUL: „Să nu te duci la praznicele[[fn:a]] lor[[xr:1]], să nu mergi să bocești și să-i compătimești[[fn:b]], căci Mi-am retras pacea, harul și îndurarea de la poporul acesta”, zice DOMNUL.

Casă de jale. LXX traduce masă de jale. Această interdicţie sublinia şi mai mult seriozitatea nenorocirilor care urmau să vină asupra lui Iuda (vezi Ezechiel 24,15-27; vezi comentariul la Levitic 10,6.7).

Pacea Mea. Nici o năpastă mai mare ca aceasta nu putea veni asupra lui Iuda, deoarece pacea lui Dumnezeu conţinea toate celelalte binecuvântări constituind expresia deplină a bunătăţii şi îndurării Domnului (vezi Ioan 14,27; vezi comentariul la Ieremia 6,14).


6 „Vor muri în țara aceasta oameni însemnați și oameni neînsemnați, și nu vor fi îngropați, nici jeliți;[[xr:1]] nimeni nu-și va face tăieturi[[xr:2]] și nu se va[[xr:3]] rade în cap pentru morți.

Nu vor fi îngropaţi. Vezi comentariul la v. 4.

Nu-şi va face tăieturi… şi nu se va rade. Aceste practici păgâneşti pentru mort erau interzise de lege (vezi Levitic 19,28; 21,5; Deuteronom 14,1; comp. Ieremia 7,29). Evident, israeliţii adoptaseră aceste obiceiuri, negreşit săvârşindu-le cu şi mai mare sârguinţă în timpul domniei lui Ahaz şi Manase (vezi Ieremia 41,5; Mica 1,16). Dintre cele două fapte rele, raderea creştetului capului era probabil cel mai adesea practicată.


7 Nimeni nu va frânge pâinea de jale cu cei în doliu, ca să le aline durerea pentru cel mort, și nimeni nu le va întinde cupa[[xr:1]] mângâierii pentru tatăl sau pentru mama lor.

Nu le va pune masa în timpul jălirii. LXX traduce aici: Tu să nu frângi o pâine în jale pentru ei, o exprimare susţinută de două manuscrise ebraice. Dacă traducerea este corectă, ea probabil se referă la ospeţele funerare.


8 Să nu te duci nici la petrecerile lor, ca să stai cu ei la mâncat și la băut.”

Casă de petrecere. Ieremia nu avea să se ferească nu numai de locurile de jale (vezi v. 5); el urma să se ţină departe şi de participarea la vreo ocazie socială de petrecere. În solemna conştiinţă a misiunii sale speciale el trebuia să se abţină de la asemenea întâlniri.


9 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, sub ochii voștri și în zilele voastre voi pune capăt,[[xr:1]] în acest loc, strigătelor de bucurie și veselie, glasului de mire și de mireasă.

Voi face să înceteze. Vezi cap. 7,34; 25,10; 33,11.


10 Când vei spune poporului toate aceste cuvinte, ei îți vor zice: «De ce[[xr:1]] ne amenință DOMNUL cu toate aceste mari nenorociri? Care ne este vina, care ne este păcatul înaintea DOMNULUI, Dumnezeului nostru?»

Ce nelegiuire şi păcat am făcut? Un nou prilej când cei apostaţi din îngustime spirituală sau din surpriză ipocrită întreabă de ce trebuie să vină peste ei pedepsele lui Dumnezeu (vezi cap. 5,19; 13,22). Orbi faţă de realitate şi adâncimea propriei lor nelegiuiri, ei nu puteau vedea că se găseau într-o stare mai rea decât alţii, şi găseau o falsă, dar alinătoare mângâiere în această comparaţie. Ei se agăţau mereu de formele cultului adevărat şi se încredeau în Templu (vezi comentariul la cap. 7,4).


11 Atunci să le răspunzi: «Părinții voștri[[xr:1]] M-au părăsit», zice DOMNUL, «s-au dus după alți zei, le-au slujit și li s-au închinat, iar pe Mine M-au părăsit și n-au păzit Legea Mea;
12 iar voi ați făcut mai rău[[xr:1]] decât părinții voștri, pentru că, iată, fiecare[[xr:2]] umblați după pornirile inimii voastre rele și nu Mă ascultați.

Pornirile. Literal, încăpăţânarea.


13 De aceea[[xr:1]] vă voi azvârli din țara aceasta într-o țară[[xr:2]] pe care n-ați cunoscut-o nici voi, nici părinții voștri, și acolo veți sluji, zi și noapte, altor dumnezei, căci nu vă voi arăta milă!»

Veţi sluji altor dumnezei. Întrucât poporul lui Dumnezeu stăruia fără încetare să slujească în ţara lor dumnezeilor străini, ca o plată cuvenită Domnul urma să-i aşeze în ţara acestor dumnezei ca să le slujească acolo.


14 Totuși, vor veni[[xr:1]] zile”, zice DOMNUL, „când nu se va mai zice: «Viu este DOMNUL, care i-a scos din țara Egiptului pe fiii lui Israel!»,

Nu se va mai zice. Atât de mult mai vie în amintirea lor urma să fie robia babiloniană decât robia egipteană încât, atunci când exilaţii se vor fi întors ei se vor gândi mai mult la eliberarea lor din Babilon decât la exodul lor din Egipt ca o distinsă manifestare a îndurării şi puterii divine.


15 ci se va zice: «Viu este DOMNUL, care i-a scos pe fiii lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările unde-i izgonise!» Căci îi[[xr:1]] voi aduce înapoi în țara lor, pe care le-o dădusem părinților lor.

Ţara de la miazănoapte. Adică, Babilonul (vezi comentariul la cap. 1,14).


16 Iată, voi trimite o mulțime[[xr:1]] de pescari”, zice DOMNUL, „și-i vor pescui. După aceea, voi trimite o mulțime de vânători și-i vor vâna de pe toți munții, de pe toate dealurile și din crăpăturile stâncilor.

Mulţime de pescari. O figură de stil reprezentând invadatorii babilonieni, care urmau să împresoare Iuda şi Ierusalimul, ca şi un năvod, neîngăduindu-i cuiva să scape (vezi Amos 4,2; Habacuc 1,15). Imaginea pescarilor este folosită şi într-un sens bun. Isus a asemănat împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti (Matei 13,47). El i-a chemat pe ucenicii Săi spre a fi pescari de oameni (Matei 4,19). Adevăratul evanghelist este descris ca vânând şi pescuind după oameni (Ev 116).

Vânători. O altă imagine care îi reprezintă pe invadatori poate accentuând ideea urmăririi israeliţilor individual spre a fi prinşi sau omorâţi, în timp ce pescarii reprezintă prinderea iudeilor ca un tot în năvodul campaniei militare.


17 Da, ochii[[xr:1]] Mei văd toate căile lor; ele nu sunt ascunse dinaintea Mea, și nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.
18 Dar mai întâi le voi plăti îndoit pentru nelegiuirea[[xr:1]] și păcatul lor, fiindcă Mi-au spurcat[[xr:2]] țara, Mi-au umplut moștenirea cu mortăciunile scârnăviilor și urâciunilor lor idolești.”

Voi răsplăti. La fel cum în legea mozaică o restituire sau o pedeapsă uneori egală cu dublul răului săvârşit, alcătuiau adesea măsura pedepsirii (vezi Exod 22,4.7), la fel aici Dumnezeu îl avertizează pe Iuda că acea cale a nelegiuirii aleasă de ei nu-i va duce decât la o răsplătire din plin.


19 DOAMNE, tăria mea[[xr:1]], cetățuia mea și adăpostul[[xr:2]] meu în ziua necazului! Popoarele vor veni la Tine de la marginile pământului și vor zice: „Părinții noștri au moștenit doar minciuni – deșertăciuni fără de niciun[[xr:3]] folos!”

Scăparea mea. Profetul cultivă o nădejde şi încredere cu privire la ceea ce va face Dumnezeu în viitor. Aceasta îi sugerează o privelişte a ceea ce Domnul intenţiona să facă pentru cetăţenii naţiunilor străine care se vor întoarce la El (vezi p. 29, 30). LXX redă ultima parte a versetului în mod corespunzător: Cât de zadarnici au fost idolii pe care şi i-au făcut părinţii voştri, şi în ei nu este nici un ajutor.


20 Oare poate omul să-și facă dumnezei? Dar aceia nu sunt[[xr:1]] dumnezei!
21 „De aceea, iată, le voi arăta de data aceasta, da, am să le arăt, ce înseamnă mâna Mea, puterea Mea; și vor ști că Numele Meu[[xr:1]] este DOMNUL.

Vor cunoaşte. Vezi comentariul la Ezechiel 6.7.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

16 Ev 116

21 GC 287