1 Cuvântul care i-a fost spus lui Ieremia din partea DOMNULUI:

Cuvântul. Vezi comentariul la cap. 1,1; 2,1. Acest capitol cuprinde o parte a soliei prezentată în Cuvântarea Templului (vezi comentariul la cap. 7,1; comp. PK 414). Această solie a fost mai târziu repetată în toată ţara lui Iuda (vezi comentariul la cap. 11,6).


2 „Ascultați cuvintele acestui legământ și spuneți-le oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului!

Cuvintele acestui legământ. Datorită găsirii în timpul domniei lui Iosia a cărţii legii, expresia acest legământ capătă aici un sens special (vezi 2Regi 22,8 la 23,8). Partea din Sfânta Scriptură care timp de mulţi ani fusese pierdută se presupune a fi fost cartea Deuteronomul, sau cel puţin o parte din ea (vei PK 392, 393). Cartea Deuteronomul cuprindea cartea legământului (PK 392). Învăţătura lui Ieremia atrăsese deseori atenţia asupra sfaturilor date în Deuteronom (PK 411). Chiar legământul era acela încheiat la Sinai (Ieremia 11,4; comp. Exod 19,5; Levitic 16,12). Cartea Deuteronomul cuprindea un rezumat amănunţit al condiţiilor acestui legământ. Lui Ieremia îi revenea lucrarea de a îndrepta atenţia oamenilor la preceptele neglijate ale acestei cărţi (PK 414).


3 Spune-le: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: ‘Blestemat[[xr:1]] să fie omul care nu ascultă cuvintele acestui legământ,

Blestemat. Vezi Deuteronom 27,26.

Ascultă. Ebr. shama’, a auzi, folosit adesea în sensul de a lua aminte la, a da atenţie, a da ascultare.


4 pe care l-am pus asupra părinților voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din[[xr:1]] cuptorul de fier, zicându-le: ‹Ascultați[[xr:2]] glasul Meu și faceți tot ce vă poruncesc, ca să fiți poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru›;

Din cuptor. Această expresie, arătând spre robia lui Israel în Egipt, este o altă reflecţie a cărţii legământului (vezi Deuteronom 4,20). Ascultaţi glasul Meu. Vezi Deuteronom 11,27; 28,2-14.


5 atunci voi împlini jurământul[[xr:1]] pe care l-am făcut părinților voștri că le voi da o țară în care curge lapte și miere – cum se vede astăzi.’»” Și eu am răspuns: „Amin, DOAMNE!”

Jurământul. În ce priveşte o explicaţie, vezi Levitic 26,3-13; Deuteronom 7,8; 8,18.

Curge lapte şi miere. O expresie proverbială care indică belşugul pământului Palestinei (vezi comentariul la Exod 3,8; comp. Deuteronom 6,3).

Amin. Ebr. ’amen, o expresie obişnuită în cadrul cultului ebraic (vezi Neemia 8,6; Psalmi 41,13; 106,48). Cuvântul amin folosit în limba noastră derivă din această rădăcină şi înseamnă: Aşa să fie.


6 DOMNUL mi-a zis: „Strigă toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului: «Ascultați cuvintele[[fn:a]] acestui legământ și[[xr:1]] respectați-le!

În cetăţi. Se vede că Ieremia mergea din cetate în cetate stăruind asupra importanţei ascultării de cuvintele acestui legământ (vezi PK 414).


7 I-am tot avertizat pe părinții voștri, de când i-am scos din țara Egiptului și până astăzi; i-am avertizat în repetate rânduri[[xr:1]] zicând: ‘Ascultați glasul Meu!’

În toate cetăţile. Cu privire la sensul acestui idiom vezi comentariul la cap. 7,13.


8 Dar ei n-au[[xr:1]] ascultat, nu și-au plecat urechea, ci au urmat[[xr:2]] fiecare pornirile inimii lui rele; așa că voi aduce asupra lor toate amenințările acestui legământ pe care l-am pus asupra lor, și pe care nu l-au respectat.»”

Pornirile. Literal, încăpăţânarea.

Cuvintele legământului acestuia. Vezi Deuteronom 27,28.


9 DOMNUL mi-a zis: „Este o uneltire între oamenii lui Iuda și între locuitorii Ierusalimului.[[xr:1]]

Uneltire. Ebr. qesher, scoţând în evidenţă o legare laolaltă. Părea ca şi cum poporul într-o inimă urma pe calea apostaziei spirituale. Efectele aparent salutare ale străduinţei din toată inima a lui Iosia de a izgoni idolatria au fost de scurtă durată.


10 S-au întors la[[xr:1]] nelegiuirile părinților lor din vechime, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele și care se duseseră după alți dumnezei, ca să le slujească. Casa lui Israel și casa lui Iuda au rupt legământul pe care-l încheiasem cu părinții lor.”
11 De aceea așa vorbește DOMNUL: „Iată, voi aduce peste ei o nenorocire de care nu vor putea scăpa. Vor striga[[xr:1]] către Mine, dar nu-i voi asculta!

Voi aduce… nenorocire. Literal, aduc rău, accentuând hotărârea lui Dumnezeu de a pedepsi poporul din pricina nelegiuirii lui.

Nu-i voi asculta. Aceasta nu înseamnă că Domnul avea să nu ia deloc aminte la rugăciunile poporului Său. Dar când poporul avea să strige să fie scăpat de necazul prezis, Dumnezeu nu avea să înlăture pedeapsa. Domnul ştia ce era mai bine pentru poporul Său. Disciplina era menită să fie salutară. Deşi nu era nici o scăpare din nenorocirea naţională cu care se ameninţa, Domnul era la fel de pregătit şi dispus să asculte orice rugăciune de căinţă personală şi să împlinească orice cerere individuală de iertare aşa cum fusese totdeauna. Nelegiuirea lui Iuda ca un tot este arătată în v. 9 şi

10.


12 Atunci cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului se vor duce să strige[[xr:1]] către zeii cărora le aduc tămâie, dar aceștia nu-i vor izbăvi în vremea nenorocirii lor.

Să cheme pe dumnezei. Compară experienţa împăratului Saul. Când, din cauza apostaziei, Domnul a refuzat să răspundă la întrebarea împăratului cu privire la rezultatul luptei iminente, Saul s-a îndreptat la vrăjitoarea din En-dor (vezi comentariul la 1Samuel 28,6.7). Că naţiunea ca întreg era nepocăită este arătat limpede prin graba cu care oamenii s-au întors către dumnezeii lor mincinoşi.


13 Câte cetăți,[[xr:1]] atâția dumnezei ai, Iuda! Și câte străzi are Ierusalimul, atâtea altare închinate Rușinii[[fn:a]] – pentru tămâierea lui Baal!

Câte cetăţi ai. Vezi comentariul la cap. 2,28.

Altare. Literal, ruşine, despre care se arată în propoziţia următoare că se referă la chipul lui Baal (vezi comentariul la cap. 2,26). Cu privire la reînnoirea cultului lui Baal produsă de Manase, fiul şi urmaşul lui Ezechia, vezi comentariul la 2Cronici 33,1-3.


14 Tu însă nu mijloci[[xr:1]] pentru poporul acesta, nu înălța strigăte și rugăciuni pentru ei, fiindcă nu-i voi asculta, când Mă vor chema în vreme de necaz.

Tu însă nu mijloci. Această dă de înţeles că în iubirea sa faţă de poporul său Ieremia mijlocise stăruitor pentru el (vezi comentariul la cap. 7,16). Continuarea lor în nelegiuire a făcut inutilă această mijlocire. Ei nu dăduseră pe faţă nici un spirit de pocăinţă, iar strigătul lor nu era nimic altceva decât expresia dorinţei lor de a scăpa de pedeapsă (vezi comentariul la v. 11).


15 Ce drept[[xr:1]] mai are iubita Mea în Casa Mea, când se dedă la cea mai josnică trădare[[xr:2]]? Oare grăsimile și carnea sfințită[[xr:3]] îți vor îndepărta vina, sau vei fi curățită astfel de răutatea ta?[[fn:a]]

Nelegiuiri. Ebr. mezimmeh, literal, un plan rău.

Mulţime. Textul ebraic al acestei părţi a versetului este obscur, iar legătura gramaticală a cuvântului pentru mulţime este imprecisă. În loc de mulţime LXX redă prin euchai, rugăciuni sau juruinţe, care s-ar părea că este sensul intenţionat aici. Pasajul ar putea fi tradus atunci: De ce iubitul Meu a săvârşit nelegiuirea în casa Mea? Oare rugăciunile şi jertfele sfinte vor îndepărta răutatea de la tine, sau voi scăpa de aceste lucruri? Carnea sfântă vrea să însemne carnea sfinţită, adică carnea de jertfă.


16 «Măslin[[xr:1]] verde, frumos și roditor» este numele pe care ți-l dăduse DOMNUL, dar cu pârâitul unui trosnet puternic, un foc îți va cuprinde frunzișul și ramurile tale nu vor mai fi bune de nimic.

Măslin verde. Compară Psalmi 54,8; Romani 11,1-24. Cuvântul tradus verde denotă bogăţia şi abundenţa frunzelor.


17 DOMNUL Oștirilor, care te-a sădit[[xr:1]], ți-a hotărât nenorocirea, din cauza răului pe care l-au făcut casa lui Israel și casa lui Iuda, ca să Mă mânie, aducându-i tămâie lui Baal.”

Te-ai sădit. Cel care sădeşte un pom are dreptul să-l smulgă dacă se dovedeşte că este neroditor. Dumnezeu a avut un plan deosebit pentru vechiul Israel (vezi p. 26, 27). Când poporul a dat greş în misiunea sa divină, Dumnezeu a îndepărtat de la ei drepturile şi privilegiile lor speciale (vezi Matei 21,33-43; Isaia 5,1-7; Ieremia 2,25).


18 DOMNUL mi-a făcut cunoscut, și astfel am aflat; Tu mi-ai descoperit mai dinainte ce voiau ei să facă.

Mi-a dat de ştire. Anume, despre faptele lor rele. Întorcându-se de la păcatele lui Iuda şi Israel în general, profetul îşi îndreaptă atenţia în restul capitolului la faptele concetăţenilor săi din Anatot şi la complotul lor de a-i lua viaţa.


19 Dar eu eram ca un miel blând dus la înjunghiere și nu știam planurile[[xr:1]] pe care le făceau ei împotriva mea, zicând: „Să nimicim pomul cu rodul lui[[fn:a]], să-l stârpim[[xr:2]] de pe tărâmul[[xr:3]] celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.”

Un miel blând. Un bou [KJV]. Ebr. ’alluph. Când este folosit ca substantiv înseamnă prieten, un amic intim (vezi comentariul la cap. 3,4), sau uneori vită (vezi comentariul la Psalmi 144,14). Ca adjectiv el înseamnă blând. Aşa că în loc să se traducă acest pasaj în forma ebraică un miel sau un bou (ca în KJV), el poate fi tradus un miel blând sau un miel dezmierdat. LXX redă expresia prin un miel nevinovat.


20 O, DOAMNE, Dumnezeul Oștirilor, Tu, dreptule judecător, cel care cercetezi[[xr:1]] rărunchii și inima, îngăduie să văd răzbunarea Ta împotriva lor, pentru că Ție Ți-am încredințat pricina mea!

Răzbunarea. Ieremia apelează la Dumnezeu spre a-i face dreptate. Unii au socotit că vorbirea aceasta este oarecum răzbunătoare, dar acesta nu este în mod necesar cazul. Ieremia era conştient de faptul că el săvârşea lucrarea Domnului. Deci orice îi încurca lucrarea era un atac împotriva lui Dumnezeu (vezi Vol. III, p. 624).


21 „De aceea așa vorbește DOMNUL împotriva oamenilor din Anatot care caută să-ți ia viața,[[xr:1]] zicând: «Nu profeți[[xr:2]] în Numele DOMNULUI, că vei muri de mâna noastră!»

Oamenii din Anatot. Anatotul fusese rânduit pentru preoţi (Ioan 21,18), şi era localitatea de origine a lui Ieremia (Ieremia 1,1). Deci oamenii din Anatot erau preoţi, ba mai mult, ei erau rude apropiate ale lui Ieremia (vezi cap. 12,6). Fusese greu pentru Ieremia să-şi dea seama de adâncimea apostaziei lui Iuda (cap. 11,9-11; vezi comentariul la cap. 10,19). Acum, Dumnezeu îl înştiinţează pe Ieremia de complotul tainic împotriva vieţii lui (cap. 11,18.19.21) şi când profetul află despre uneltirea lor împotriva lui însuşi începu să înţeleagă atitudinea împotriva lui Dumnezeu (v. 20; vezi cap. 12,1; 17,18).

Nu prooroci. Compară experienţa lui Amos (Amos 7,10-13) cu cea a lui Isus (Luca 4,16-30) şi a lui Pavel (Fapte 9,23; 23,12).


22 De aceea așa vorbește DOMNUL Oștirilor: «Iată, îi voi pedepsi; tinerii lor vor muri de sabie, iar fiii și fiicele lor vor muri de foamete.

Tinerii. Adică bărbaţii de vârsta militară, după cum reiese din faptul că urmau să moară ucişi de sabie.


23 Nu le va rămâne nicio rămășiță, când voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul pedepsirii lor[[xr:1]].»”

Nici unul nu va scăpa. Dacă rămăşiţa se referă la cei care aveau să se întoarcă din robie, atunci evident că profeţia se aplica numai la aceia care uneltiseră împotriva lui Ieremia, deoarece unii dintre bărbaţii din Anatot s-au înapoiat (vezi Ezra 2,23; Neemia 7,27). Pe de altă parte, profetul s-ar putea să se refere la ducerea în exil a tuturor locuitorilor cetăţii. Faptul că Anatotul era în apropierea Ierusalimului acea să aducă asupra lui toată forţa invaziei babiloniene.

Pedeapsă. Literal cercetare. Scopul cercetării este pedepsirea (vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5). Ieremia foloseşte această expresie ca în mod deosebit să se refere la timpul hotărât de Dumnezeu pentru pedepsirea apostaţilor (vezi Ieremia 8,12; 10,15; 23,12; 46,21; 48,44; 50,27; 51,18).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2 PK 466

5 1T 203

6 PK 414