1 Cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia a doua oară, pe când era încă închis[[xr:1]] în curtea gărzilor:

Era încă închis. Profetul este încă în locul întemniţării lui menţionat în cap. 32 (vezi comentariul la cap. 32,2).


2 „Așa vorbește DOMNUL, care[[xr:1]] a făcut planul, DOMNUL care îl pune la cale și îl înfăptuiește – DOMNUL[[xr:2]] este Numele Lui:

Face aceste lucruri. Adică pământul, cum se înţelege din implicaţie (vezi Ieremia 10,11; comp. Ioan 45,18). Domnul. Ebr. Yahweh, tetragrama (vezi Vol. I, p. 171-173).


3 «Cheamă-Mă[[xr:1]], și-ți voi răspunde, îți voi vesti lucruri mari, lucruri tainice, pe care nu le cunoști.»

Lucruri mari. Literal, lucruri cu neputinţă de cuprins.


4 Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetății acesteia și despre casele regilor lui Iuda, care au fost dărâmate pentru a zădărnici meterezele[[xr:1]] și sabia caldeenilor:

Surpate. Vezi comentariul la cap. 32,24.


5 «Apărătorii se vor duce să lupte cu caldeenii, dar vor umple cetatea cu trupurile moarte ale oamenilor pe care-i voi lovi în mânia Mea și în urgia Mea, când îmi voi ascunde Fața de această cetate, din pricina tuturor răutăților ei.»

Vor înainta să lupte. Israeliţii s-au năpustit împotriva Babilonienilor numai pentru a fi respinşi, şi asta cu preţul multor trupuri moarte ale oamenilor (vezi comentariul la cap. 32,24).


6 «Iată, le voi aduce sănătate[[xr:1]] și vindecare; îi voi vindeca și le voi arăta belșug de pace și de credincioșie.

Vindecare şi sănătate. Dumnezeu trece acum de la o prezentare a mustrării poporului Său la

o făgăduinţă a aşezării lor din nou, când ei urmau să aibă un izvor bogat în pace şi credincioşie. Versetele 6-26 prezintă un tablou viu al slavei pe care ar fi putut-o avea Israel după întoarcerea lui din captivitate dacă poporul ar fi luat aminte la lumina din Ceruri şi ar fi conlucrat cu Dumnezeu în realizarea planurilor şi scopurilor Lui pentru salvarea lumii. Din nefericire, ei s-au abătut iarăşi şi iarăşi de la destinul lor măreţ şi în felul acesta au realizat numai în mică măsură fericirea prezisă aici. Odată cu transferarea făgăduinţelor la Israelul spiritual multe din preziceri vor vedea o împlinire în Biserica Creştină (vezi p. 25-38).


7 Voi întoarce[[xr:1]] soarta lui Iuda și a lui Israel, îi voi zidi iarăși ca mai înainte[[xr:2]].

Ai lui Israel. Israel şi Iuda, este cuprins în făgăduinţa reîntoarcerii din exil.


8 Îi voi curăți[[xr:1]] de toată vina păcatelor lor față de Mine, le voi ierta[[xr:2]] toate nelegiuirile prin care au păcătuit față de Mine și prin care s-au răzvrătit împotriva Mea.

Îi voi curăţi. Bucuria simţită pentru binecuvântările temporare era dependentă de împlinirea unor anumite cerinţe spirituale (vezi p. 27). Pentru a gusta din slava descrisă în v. 6-26 era necesar ca Israel să-şi lepede păcatele. Pentru aceia care se pocăiau sincer, Dumnezeu prezenta făgăduinţa iertării, o iertare deplină şi fără plată. Oamenii nu trebuiau să fie descurajaţi de mărimea abaterilor lor trecute, gândind că situaţia lor era fără de nădejde. Nu numai că Dumnezeu le-ar fi iertat păcatele dar le-ar fi dar şi har pentru ascultare viitoare (Ezechiel 36,25-28).


9 Cetatea aceasta va[[xr:1]] ajunge faima, bucuria, lauda și onoarea Mea printre toate neamurile pământului, care vor auzi tot binele pe care îl voi face poporului Meu; vor fi răscoliți și înfiorați[[xr:2]] de toată bunăstarea și fericirea pe care o va primi Ierusalimul din partea Mea.»

O pricină de laudă. Sau Un nume de bucurie. Cu toate că Israel păcătuise grozav, Dumnezeu nu-Şi retrăsese nici una din făgăduinţele Sale de îndurare. Acestea, normal, erau condiţionate de ascultare. Era cu putinţă ca Israel, după captivitate, să ajungă la deplina slavă făgăduită a poporului vechi (vezi p. 31, 32). Prin Zaharia era dată asigurarea: Vor fi ca şi când niciodată nu i-ar fi lepădat (Zaharia 10,6). Aşa este şi în cele spirituale. Indiferent de cât de mult sar fi depărtat un om de cărarea purtării drepte el poate fi primit înaintea lui Dumnezeu ca şi cum n-ar fi păcătuit.


10 Așa vorbește DOMNUL: «Da, în locul acesta, despre[[xr:1]] care veți zice: ‘Este pustiu, lipsit de oameni și de animale’, în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului care vor fi pustiite, lipsite de locuitori și de animale,

Lipsit de oameni. Vezi comentariul la cap. 32,43.


11 se vor auzi iarăși strigăte[[xr:1]] de bucurie și de veselie, cântecele mirelui și ale miresei, glasul cântăreților care strigă: ‘Lăudați-L[[xr:2]] pe DOMNUL Oștirilor, căci DOMNUL este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!’, glasul celor ce aduc jertfe[[xr:3]] de mulțumire în Casa DOMNULUI. Voi întoarce[[xr:4]] soarta țării acesteia ca odinioară», zice DOMNUL.

Strigătele de bucurie. O repetare a bucuriilor prezise de care va avea parte poporul lui Dumnezeu. Aceleaşi sunete de bucurie care aveau să dispară în timpul exilului (vezi comentariul la cap. 7,34) urmau să fie auzite acum din nou în ţară.

Jertfe de mulţumire. Vezi comentariul la cap. 32,44.

12 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: «În locul[[xr:1]] acesta pustiu, lipsit de oameni și de animale, și în toate cetățile acestea, vor fi iarăși locuințe de păstori, care-și vor odihni turmele.
13 În cetățile de la munte[[xr:1]], din Șefela, din Neghev, din ținutul lui Beniamin și din vecinătatea Ierusalimului, în cetățile lui Iuda, iarăși vor trece[[xr:2]] turmele pe sub mâna celui ce le numără», zice DOMNUL.”

Sud Vezi capitolul 32, 44


14 „Iată[[xr:1]], vin zile”, zice DOMNUL, „când voi împlini[[xr:2]] cuvântul cel bun pe care l-am rostit despre casa lui Israel și despre casa lui Iuda.

Voi împlini. Vezi comentariul la cap. 23,5-7.


15 În zilele acelea și în vremea aceea voi face să îi răsară lui David un Vlăstar[[xr:1]] al Dreptății, care va înfăptui judecată și dreptate pe pământ.

Odraslă neprihănită. Vezi Isaia 11,1; vezi comentariul la Zaharia 38,6.12.


16 În zilele[[xr:1]] acelea, Iuda va fi mântuit și Ierusalimul va locui în siguranță. Și cetatea se va numi astfel: «DOMNUL – Dreptatea Noastră.»”

Cum îl vor numi. Cu toate că v. 16 repetă prezicerea din cap. 23,6, el diferă de acea referire prin faptul că aici cetatea este numită Domnul, Neprihănirea noastră. Dacă Ierusalimul ar fi trăit conform cu ceea ce Dumnezeu intenţiona ca el să fie, viitorul lui ar fi fost mult mai slăvit (vezi p. 30).


17 Așa vorbește DOMNUL: „David nu va[[xr:1]] fi lipsit niciodată de un urmaș care să domnească pe tronul casei lui Israel.

David nu va fi lipsit niciodată. Aceasta repetă făgăduinţa din 2Samuel 7,16; 1Regi 2,4; Psalmi 89,20.29.35.36. Vezi comentariul la 1Regi 2,4.


18 Nici preoții și leviții nu vor fi lipsiți vreodată înaintea Mea de urmași care să aducă arderi-de-tot[[xr:1]], să înalțe fum de ofrandă și să aducă jertfe în toate zilele.”

Darurile de mâncare. Adică, darurile de făină, sau daruri de cereale (vezi Vol. I, p. 703, 704).


19 Cuvântul DOMNULUI i-a vorbit lui Ieremia astfel:
20 „Așa vorbește DOMNUL: «Dacă ați[[xr:1]] putea rupe legământul Meu cu ziua și cu noaptea, așa încât ziua și noaptea să nu mai vină la timp,

Legământul meu cu ziua. Din nou, ca mai înainte, Dumnezeu garantează siguranţa legământului cu poporul Său, referindu-Se la siguranţa legii naturale (vezi comentariul la cap. 31,35).


21 atunci s-ar putea rupe și legământul[[xr:1]] Meu cu robul Meu David, ca să nu mai aibă un fiu care să domnească pe tron; la fel și legământul Meu cu leviții preoți, care sunt slujitorii Mei.
22 Ca[[xr:1]] oștirea cerurilor, care nu se poate număra, și ca nisipul mării, care nu se poate măsura, așa voi înmulți sămânța robului Meu David și pe leviții care-Mi slujesc.»”

Oştirea cerurilor. Numărul infinit al corpurilor cereşti este folosit pentru a ilustra marea mulţime care va fi socotită ca sămânţă a lui David.


23 Cuvântul DOMNULUI i-a vorbit lui Ieremia astfel:
24 „N-ai băgat de seamă ce spune poporul acesta, că «DOMNUL a lepădat cele[[xr:1]] două neamuri pe care le alesese»? Atât de mult disprețuiesc ei poporul Meu, încă nu-l mai consideră un singur neam.”

Ce zic oamenii aceştia. Unii comentatori au înţeles pasajul acesta ca fiind o luare în râs din partea păgânilor din cauza aparentei căderi a celor două familii, pe care aceşti comentatori le interpretează ca fiind cele două regate ale israeliţilor, Israel şi Iuda (vezi Ezechiel 35,10; 36,19-20).

Alţii interpretează cuvântul oamenii ca fiind israeliţii înşişi (vezi Ieremia 4,10; 5,14.23; 6,19), care, în necredincioşia, lor făcuseră loc disperării (vezi. 32,42.43; 23,10), din cauză că chiar cele două familii, familia lui David şi a lui Levi (cap. 33,21.22) păreau să fi fost părăsite de Dumnezeu.


25 Așa vorbește DOMNUL: „După cum am făcut legământ[[xr:1]] cu ziua și cu noaptea, punând legi cerului[[xr:2]] și pământului,

Dacă... legământul meu. Dumnezeu întâmpină această disperare înfăţişând siguranţa legii naturale ca dovadă a siguranţei făgăduinţelor Sale pentru poporul Său (vezi comentariul la v. 20).


26 tot astfel[[xr:1]] nu-i voi lepăda pe urmașii lui Iacov și ai robului Meu David; din seminția lui voi face domnitori peste urmașii lui Avraam, Isaac și Iacov. Le voi întoarce soarta[[xr:2]] și mă voi îndura de ei!”

Sămânţa lui iacov. Unii sugerează că cele două familii (v. 24) pot fi casa lui Iacov şi Casa lui David. Dumnezeu dă răspunsul Său la batjocorirea dispreţuitoare din partea păgânilor sau la exprimarea de descurajare din partea poporului Său (vezi comentariul la v. 24). El le făgăduieşte să-i readucă la slava lor de mai înainte (vezi comentariul la v. 9).

Comentariile lui Ellen G. White

1–14PK 472–474

1 PK 472

2–96T 228

2–12PK 473

3 Ed 127, 282; ML 23; 8T 335

13, 14 PK 474

16 MB 106; 6T 228

17, 18 AA 223