1 Și Moise a adunat toată adunarea copiilor lui Israel și le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care DOMNUL le-a poruncit, să le faceți.

Toată adunarea. Acum izraeliţii erau gata să înceapă construirea şi ridicarea Cortului Întâlnirii care fusese plănuit (cap. 25-31), dar au întârziat din cauza apostaziei lor (cap. 32; PP 343) şi a necesităţii de a reînnoi legământul (cap. 33, 34). Deoarece acesta a fost un proiect în care era cuprins şi interesat în mod vital tot poporul prin darurilor lor (cap. 25,2-7) şi prin munca lor (vezi cap. 28,3; 35,10; 36,4; 39,42), Moise i-a strâns pentru instrucţiuni preliminarii.


2 Șase zile se va face lucrarea, dar ziua a șaptea vă va fi o zi sfântă, un sabat de odihnă DOMNULUI: oricine va face vreo lucrare în ea va fi dat la moarte.

Şase zile. Evreii aveau să fie angajaţi într-o întreprindere sfântă şi aceasta puteau s-o socotească drept scuză pentru lucrarea în Sabat. Dar nu le era îngăduit să fie înşelaţi de natura sfinţită a lucrării lor spre a neglija păzirea sfântă a acelei zile, sau a umbla în mod nepăsător în sfântul ei timp. Aici se află o lecţie evidentă pentru slujbaşi şi alţii care fac lucrarea lui Dumnezeu în ziua lui Dumnezeu. Construirea Cortului Întâlnirii cu diferitele lui dibăcii şi materiale necesare pentru el era o chestiune laică şi, de aceea, nu era o ocupaţie potrivită pentru ziua sfântă a lui Dumnezeu.


3 Să nu aprindeți foc în locuințele voastre în ziua de sabat.

Să nu aprinzi foc. În vremurile de demult aprinderea focului cerea o muncă considerabilă. Clima relativ caldă a regiunii Sinai făcea ca încălzirea artificială să nu fie necesară, şi focul urma să fie aprins numai cu scopul de a fierbe mâncarea. Nefiind principal pentru sănătate într-o astfel de climă, în Sabat nu trebuie să fie gătită hrană caldă (vezi comentariul pentru cap. 16,23). Porunca aceasta încă mai este ţinută cu stricteţe de iudeii caraiţi, chiar şi în climele reci, iar aceştia nu permit în căminele lor nici foc, nici lumină în ziua Sabatului. Totuşi, mulţi iudei consideră această obligaţie ca fiind numai temporară ca natură, şi au chiar în Palestina, atât foc cât şi lumină. Dar iudeii strict ortodocşi astăzi nu gătesc hrană în sabat.


4 Și Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel, spunând: Acesta este lucrul pe care Domnul l-a poruncit, spunând:
5 Luați dintre voi ofrandă DOMNULUI; oricine are inimă voitoare să aducă o ofrandă DOMNULUI: aur și argint și aramă,
6 Și albastru și purpuriu și stacojiu și in subțire și păr de capre,
7 Și piei de berbeci vopsite roșu și piei de bursuc și lemn de salcâm,
8 Și untdelemn pentru lampă și mirodenii pentru untdelemnul pentru ungere și pentru tămâia dulce,
9 Și pietre de onix și pietre să fie montate pentru efod și pentru pieptar.
10 Și fiecare om înțelept în inimă dintre voi să vină și să facă tot ceea ce DOMNUL a poruncit:
11 Tabernacolul, cortul lui și acoperământul lui, copcile lui și scândurile lui, drugii lui, coloanele lui și soclurile lui,
12 Chivotul și drugii lui, cu șezământul milei și perdeaua acoperământului,
13 Masa și drugii ei și toate vasele ei și pâinile punerii înainte,
14 Sfeșnicul de asemenea pentru lumină și vasele lui și lămpile lui, cu untdelemnul pentru lumină.
15 Și altarul tămâiei și drugii lui și untdelemnul pentru ungere și tămâia dulce și perdeaua pentru ușă la intrarea în tabernacol,
16 Altarul ofrandei arse, cu grătarul de aramă, drugii lui și toate vasele lui, ligheanul și piciorul lui,
17 Perdelele curții, stâlpii ei și soclurile lor și perdeaua pentru ușa curții,
18 Țărușii tabernacolului și țărușii curții și frânghiile lor,

Ţăruşii. Aceştia erau ţăruşi înfipţi în pământ spre a ţine funiile care susţineau cortul ce acoperea tabernacolul şi stâlpii din peretele curţii.


19 Hainele serviciului, pentru a face serviciul în locul sfânt, veșmintele sfinte pentru preotul Aaron și veșmintele fiilor săi, pentru a servi în serviciul de preot.
20 Și toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din prezența lui Moise.
21 Și a venit fiecare om a cărui inimă l-a stârnit și fiecare om al cărui duh l-a făcut voitor și au adus ofranda DOMNULUI pentru lucrarea tabernacolului întâlnirii și pentru tot serviciul lui și pentru veșmintele sfinte.
22 Și au venit, deopotrivă bărbați și femei, atâția câți au fost cu inimă voitoare, și au adus brățări și cercei și inele și table, toate bijuterii din aur; și fiecare om care a oferit, a oferit o ofrandă de aur DOMNULUI.
23 Și toți la care s-a găsit albastru și purpuriu și stacojiu și in subțire și păr de capre și piei roșii de berbeci și piei de bursuci, le-au adus.
24 Și fiecare om care a oferit o ofrandă din argint și aramă a adus ofranda DOMNULUI; și toți la care s-a găsit lemn de salcâm pentru orice lucrare a serviciului, l-au adus.
25 Și toate femeile care au fost înțelepte în inimă au tors cu mâinile lor și au adus ceea ce au tors, deopotrivă din albastru și din purpuriu și din stacojiu și din in subțire.

Au tors. Torsul era o artă obişnuită printre femeile acelor zile, de la cea mai de sus, la cea mai de jos. La facerea cortului şi a mobilierului lui era de lucru pentru toţi. Dumnezeu consideră orice lucrare făcută pentru El de mare valoare şi importanţă, atât aceea a căpeteniilor care au adus pietre de onix şi pietre preţioase şi mirodenii scumpe (v.26), cât şi a femeilor umile care au tors covoare de păr de capră (v.26).

Pentru alte informaţii cu privire la instrucţiunile pentru ridicarea tabernacolului vezi comentariul pentru capitolele 25 la 31.


26 Și toate femeile ale căror inimi le-au stârnit la înțelepciune au tors păr de capre.
27 Și conducătorii au adus pietre de onix și pietre să fie montate pentru efod și pentru pieptar;
28 Și mirodenii și untdelemn pentru lumină și pentru untdelemnul pentru ungere și pentru tămâia dulce.
29 Copiii lui Israel au adus din bunăvoință o ofrandă DOMNULUI, fiecare bărbat și femeie, a cărui inimă i-a făcut voitori să aducă pentru toate felurile de lucrări, pe care DOMNUL le poruncise a fi făcute prin mâna lui Moise.

Daruri de bună voie. Spiritul bunăvoinţei manifestat de poporul lui Israel trebuie să fi fost foarte plăcut în ochii lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu iubeşte pe dătătorul voios (2 Corinteni 9,7). Înaintea Lui nu contează atât de mult cantitatea (Luca 21,3), ci spiritul în care este dăruit (v.4). Bunăvoinţa şi credincioşia sunt ceea ce face ca slujirea noastră să fie primită de El (COL 402), şi El ne răsplăteşte după generozitatea intenţiei Lui (COL 397).

Comentariile lui Ellen G. White

5 WM 2914

20-22 SR 151

21 Ed 286; PK 61; WM 291

21,22 PP 344

21-25 6T 468

22 5T 268

23-28 PP 344

30,31 PP 343

30-35 PK 62


30 Și Moise le-a spus copiilor lui Israel: Vedeți, DOMNUL a chemat pe nume pe Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din tribul lui Iuda;
31 Și l-a umplut cu duhul lui Dumnezeu în înțelepciune, în înțelegere și în cunoaștere și în orice fel de meșteșug;
32 Și pentru a concepe lucruri iscusite, pentru a lucra în aur și în argint și în aramă,
33 Și în tăierea pietrelor, pentru a fi montate și în sculptarea lemnului, pentru a face orice fel de lucrare iscusită.
34 Și lui și lui Aholiab, fiul lui Ahisamac, din tribul lui Dan, le-a pus în inimă să îi învețe pe alții.
35 I-a umplut cu înțelepciune a inimii, pentru a lucra tot felul de lucrări, ale gravorului și ale meșteșugarului iscusit și ale lucrătorului în broderie, în albastru și în purpuriu, în stacojiu și în in subțire și ale țesătorului, chiar al celor ce fac orice fel de lucrare și al celor ce concep o lucrare iscusită.