1 Ascultă, Israele: Astăzi treci Iordanul, ca să intri să stăpânești națiuni mai mari și mai tari decât tine, cetăți mari și întărite până la cer,

Astăzi. Timpul fixat pentru luarea în stăpânire a Canaanului era aproape. Israel trebuia să se pregătească să treacă în viitorul apropiat. Înainte de trecerea cu adevărat a Iordanului mai urmau să aibă loc moartea lui Moise şi o jelire pentru el.


2 Un popor mare și înalt, copiii anachimilor, pe care îi cunoști și despre care ai auzit spunându-se: Cine poate sta înaintea fiilor lui Anac?

Popor. Vezi Numeri 13,28.32.

Anac. Literal, cei cu gâtul lung. Ei par să fi fost descendenţii lui Arba, întemeietorul Hebronului (Iosua 14,15; 15,13). Ei erau răspândiţi în regiunile muntoase ale Iudeii (vezi Numeri 13,22; 28,33).

Copiii lui Anac. După cucerirea izraelită n-a mai rămas în Iudea nici un Anachim, dar o mică rămăşiţa a supravieţuit în Filistia (Iosua 11,22; 2 Samuel 21,16; 1 Cronici 20,4). Se crede că Goliat a fost un descendent al lui Anac (Numeri 13,33; Iosua 11,22; 1 Samuel 17,4).


3 Înțelege de aceea astăzi, că DOMNUL Dumnezeul tău este cel care trece înaintea ta; ca un foc mistuitor îi va nimici el și îi va supune înaintea ta; astfel îi vei alunga și îi vei nimici repede, precum ți-a spus DOMNUL.

El îi va nimici. Pronumele El este emfatic; El care merge înaintea ta, El îi va nimici, şi El va smeri. Cucerirea Canaanului avea să fie adusă la îndeplinire prin puterea LUI – şi tu (Israel) îi vei izgoni. Slava avea să fie a Lui, nu a lor (vezi Iosua 3,1-11; 11,21-23).


4 Să nu vorbești în inima ta, după ce DOMNUL Dumnezeul tău îi va fi alungat dinaintea ta, spunând: Pentru dreptatea mea m-a adus DOMNUL să stăpânesc această țară, căci pentru stricăciunea acestor națiuni le alungă DOMNUL dinaintea ta.

Bunătatea mea. Purtarea lor rea de când au părăsit Egiptul dovedea clar că nu li s-a dat ţara Canaanului pentru că au meritat-o (v.7-27).

Răutăţii. Când Avraam se afla în Canaan nelegiuirea amoriţilor nu şi-a ajuns încă vârful (Geneza 15,16). În timpul celor 215 ani al lor din Canaan, Avraam şi urmaşii lui au depus o mărturie credincioasă pentru Dumnezeul cel adevărat, aşa că locuitorii ţării să poată avea ocazia să-şi îndrepte căile. Numai când naţiunile din Canaan păcătuiseră iremediabil până ce a trecut ziua lor de har, Dumnezeu i-a deposedat de ţara lor (vezi Levitic 18,24-28; 1 Regi 14,23.24; 21,26).


5 Nu pentru dreptatea ta sau pentru integritatea inimii tale intri tu să stăpânești țara lor, ci pentru stricăciunea acestor națiuni le alungă DOMNUL Dumnezeul tău dinaintea ta și pentru a împlini cuvântul, pe care l-a jurat DOMNUL către părinții tăi: Avraam, Isaac și Iacob.

Le izgoneşte. La început, Dumnezeu repartizase Canaanul amoriţilor şi altor triburi pe care izraeliţii le-au găsit acolo (Deutronom 32,8; Fapte 17,26), dar ei au pierdut dreptul lor asupra lui din cauza căii lor rele. Dacă Israel ar fi imitat căile acestor naţiuni ei ar fi fost izgoniţi la fel. Aceasta s-a şi întâmplat până la urmă (vezi Exod 34,24; Deutronom 4,38; 11,23; Iosua 23,5.9).


6 Să înțelegi de aceea, că nu pentru dreptatea ta îți dă DOMNUL Dumnezeul tău această țară bună ca să o stăpânești, pentru că tu ești un popor îndărătnic.

Încăpăţânat. Cuvântul tradus cu încăpăţânat provine dintr-o rădăcină semnificând a fi tare, a fi greu şi astfel, figurat, a fi încăpăţânat. Un gât ţeapăn este un gât care a fost înţepenit (2 Regi 17:14; Neemia 9:16, 17, 29; Proverbe 29:1). Acelaşi cuvânt este folosit în dreptul lui Faraon, descriind împietrirea inimii lui (Exod :3). Dumnezeu cere poporului Său să nu-şi împietrească inima (Psalmi 95:8). Totuşi aceasta s-a întâmplat adesea (Exod 32:9; 33:3, 5; 34:9; vezi comentariul la Exod 4:21). /IND


7 Amintește-ți și nu uita cum l-ai provocat la furie pe DOMNUL Dumnezeul tău în pustiu, din ziua în care ai ieșit din țara Egiptului, până ați venit la locul acesta, ați fost răzvrătiți împotriva DOMNULUI.

Răzvrătiţi. La cea mai mică provocare închipuită ei se răsculau împotriva lui Dumnezeu în aşa măsură încât Moise i-a numit răzvrătiţi (Numeri 20,10).


8 De asemenea la Horeb ați provocat la furie pe DOMNUL, astfel încât DOMNUL s-a mâniat pe voi ca să vă nimicească.

La Horeb. Răzvrătirea de la muntele Sinai a fost cea mai condamnabilă având în vedere dovezile impresionante pe care le dăduse Dumnezeu cu puţin timp în urmă (Exod 32,7.8). Ei s-au răzvrătit chiar în prezenţa Lui.


9 Când m-am urcat pe munte să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut DOMNUL cu voi, atunci am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, nu am mâncat pâine nici nu am băut apă;

M-am suit. Vezi Exod 24,18; 34,28.

Fără să mănânc pâine şi fără să beau apă. Exod nu aminteşte postul în legătură cu primele 40 de zile şi nopţi ale lui Moise pe Sinai, ci îl aminteşte în legătură cu a doua urcare (Exod 34,28). Adesea postul însoţeşte perioade consacrate meditaţiei asupra subiectelor sacre, pentru că el tinde să clarifice vedenia spirituală.


10 Și DOMNUL mi-a dat două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu; și pe ele era scris conform cu toate cuvintele, pe care vi le-a vorbit DOMNUL pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.

Table de piatră. Vezi şi Exod 31,18; 32,15.16. Ziua când poporul era adunat. O referire la ocazia însemnată când Israel a fost adunat să audă pe Dumnezeu proclamând sfânta Sa Lege (cap. 10,4; 18,16).


11 Și s-a întâmplat la sfârșitul celor patruzeci de zile și patruzeci de nopți, că DOMNUL mi-a dat cele două table de piatră, adică tablele legământului.
12 Și DOMNUL mi-a spus: Ridică-te, coboară-te repede de aici, pentru că poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat; repede s-au abătut de la calea, pe care le-am poruncit-o, și-au făcut un chip turnat.
13 Mai mult, DOMNUL mi-a vorbit, spunând: Am văzut poporul acesta și, iată, este un popor îndărătnic,
14 Lasă-mă să îi nimicesc și să le șterg numele de sub cer și voi face din tine o națiune mai puternică și mai mare decât ei.

Să-i nimicesc. Îndepărtarea intenţionată a lui Israel de voia descoperită a lui Dumnezeu i-a lăsat fără scuză înaintea Lui, şi ei nu mai meritau îndurarea Lui. Păcatul deliberat, premeditat, poate să aducă pe neaşteptate încheierea zilei de probă. Trebuie să aibă loc un început nou, o reformă adevărată spre a abate ceasul judecăţii (vezi Exod 32,10).


15 Astfel m-am întors și am coborât de pe munte și muntele ardea cu foc; și cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele.
16 Și am privit și, iată, ați păcătuit împotriva DOMNULUI Dumnezeul vostru, v-ați făcut un vițel turnat; repede v-ați abătut de la calea pe care v-a poruncit-o DOMNUL.

Viţel turnat. Vezi Exod 32,19. Vă depărtaserăţi. Numai cu câteva săptămâni mai înainte poporului i se poruncise să nu-şi facă chipuri cioplite (Exod 20,4) şi făgăduise să asculte (Exod 24,3).


17 Și am luat cele două table și le-am aruncat din amândouă mâinile mele și le-am spart înaintea ochilor voștri.

Le-am sfărâmat. Sfărâmarea tablelor de piatră simbolizează sfărâmarea şi ruperea legământului (Exod 32,19). Dumnezeu a rupt legăturile cu Israel, şi legământul care fusese ratificat cu o lună mai înainte, a devenit nul şi neavenit. Numai datorită mijlocirii lui Moise Israel a fost primit din nou în favoarea divină şi aceasta pe bază condiţionată şi doveditoare (Exod 32,10-14, 32-34).


18 Și m-am prosternat înaintea DOMNULUI, ca întâia dată, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, nici nu am mâncat pâine, nici nu am băut apă, din cauza tuturor păcatelor voastre pe care le-ați păcătuit, făcând ce este stricat înaintea ochilor DOMNULUI, ca să îl provocați la mânie.

M-am aruncat cu faţa la pământ. Pentru mijlocire în favoarea poporului. În ţările orientale chiar şi astăzi prosternarea este o atitudine de supunere completă. Ca mai înainte. Adică, ca în timpul primelor 40 de zile şi nopţi. Aceasta a fost dimineaţa după ce sfărâmase viţelul de aur (Exod 32,30-32). Păcatelor care le săvârşiserăţi. De trei ori înainte de aceasta, existaseră neascultări majore din partea lui Israel - la Mara (Exod 15,23), în pustia Sin (Exod 16,2.3) şi la Masa (Exod 17,2-7).


19 Pentru că m-am temut de mânia și de nemulțumirea încinsă cu care s-a înfuriat DOMNUL împotriva voastră să vă nimicească. Dar DOMNUL mi-a dat ascultare și în timpul acela.
20 Și DOMNUL s-a mâniat pe Aaron, ca să îl nimicească, dar m-am rugat și pentru Aaron în același timp.

Aaron. Aaron a considerat pe Moise ca prea sever cu poporul şi a crezut că este mai bine să fie mai conciliant şi să vină în întâmpinarea în parte a dorinţelor lui. Dar un astfel de compromis cu păcatul a fost dezastruos. Nu este de mirare că Dumnezeu a fost gata să-l nimicească; vina lui a fost mai mare decât cea a poporului. De ce n-a făcut Dumnezeu aşa nu este spus. Faptul că i-a îngăduit să trăiască şi să ajungă mare preot mărturiseşte despre îndurarea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu.


21 Și am luat păcatul vostru, vițelul pe care l-ați făcut, și l-am ars în foc și l-am zdrobit foarte mărunt, până a fost mărunt ca praful; și i-am aruncat praful în pârâul care cobora din munte.

Păcatul vostru. Sau, lucrul păcătos (RVS), ideea evidentă (Isaia 31,7). L-am ars. Aşa cum este raportat în Exod 32,20. Viţelul fusese probabil scos din foc (v.24) şi de aceea era numai potrivit încredinţat flăcărilor încă o dată. Pârâul. Adică pârâul care curgea din stânca Horeb, pe care o lovise Moise cu toiagul său (Exod 17,6) şi care alcătuia aprovizionarea lor cu apă.


22 Și la Tabera și la Masa și la Chibrot-Hataava, ați provocat la furie pe DOMNUL.

Tabeera. Vezi Numeri 11,1-3.

Masa. Vezi Exod 17,2-7.

Chibrot-Hataava. Vezi Numeri 11,4-34.


23 De asemenea când v-a trimis DOMNUL de la Cades-Barnea, spunând: Urcați-vă și stăpâniți țara pe care v-am dat-o, atunci v-ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI Dumnezeul vostru și nu l-ați crezut și nu ați dat ascultare vocii lui.

Cades-Barnea. Vezi Numeri 13 si 14.


24 Ați fost răzvrătiți împotriva DOMNULUI din ziua în care v-am cunoscut.

Adu-ţi aminte de robii Tăi. Un apel la legământul făgăduinţelor ca un motiv de a nu lepăda încă pe Israel, în ciuda stricăciunii lui (Exod 32,13).


25 Astfel m-am prosternat înaintea DOMNULUI patruzeci de zile și patruzeci de nopți, cum m-am prosternat prima dată, pentru că DOMNUL a spus că voiește să vă nimicească.
26 M-am rugat de aceea DOMNULUI și am spus: Doamne Dumnezeule, nu nimici poporul tău și moștenirea ta, pe care ai răscumpărat-o prin măreția ta, pe care l-ai scos din Egipt cu mână tare.
27 Amintește-ți de servitorii tăi, Avraam, Isaac și Iacob; nu privi la încăpățânarea acestui popor, nici la stricăciunea lui, nici la păcatul lui;
28 Ca nu cumva țara din care ne-ai scos să spună: Pentru că DOMNUL nu a fost în stare să îi ducă în țara pe care le-a promis-o și pentru că i-a urât, i-a scos ca să îi ucidă în pustiu.

N-avea putere. Vezi comentariul pentru Exod 32,12.

Comentariile lui Ellen G. White

1 PP 487

7-29 3T 319

10 PP 314

18 PP 329; 3T 319

20 PP 323

21 PP 313, 320

24 3T 319


29 Totuși ei sunt poporul tău și moștenirea ta, pe care ai scos-o prin puterea ta cea mare și prin brațul tău cel întins.