1 Acum acestea sunt poruncile, statutele și judecățile, pe care a poruncit DOMNUL Dumnezeul vostru să vă învăț să le împliniți în țara în care mergeți să o stăpâniți;

Poruncile. Aceleaşi cuvinte ebraice în aceeaşi ordine ca în cap. 5,31.


2 Ca să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău, să ții toate statutele lui și poruncile lui, pe care ți le poruncesc, tu și fiul tău și fiul fiului tău, în toate zilele vieții tale; și ca să ți se lungească zilele.

Să te temi de Domnul. Cuvântul ebraic a se teme înseamnă a sta cu teamă evlavioasă, a venera, a cinsti (vezi comentariul pentru cap. 4,10).


3 Ascultă de aceea, Israele, și ia seama să le împlinești; ca să îți fie bine și ca să creșteți foarte mult, precum ți-a spus DOMNUL Dumnezeul părinților tăi, în țara în care curge lapte și miere.

Înmulţiţi mult. Compară cu făgăduinţa lui Dumnezeu făcută patriarhilor (Geneza 12,2; 17,6; 22,17.18).


4 Ascultă, Israele, DOMNUL Dumnezeul nostru este un singur DOMN;

Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Literal, Iehova, Dumnezeul nostru, singurul Iehova (este). În contrast izbitor cu naţiunile din jur, care erau politeiste, evreii credeau într-un singur Dumnezeu adevărat. Această mărturisire de credinţă a fost lozinca neamului evreiesc timp de mai mult de 3000 de ani (vezi Marcu 12,29). Apostolul Pavel mărturiseşte acelaşi adevăr ca doctrină a creştinătăţii (1 Corinteni 8,4-6; Efeseni 4,4-6).

Înainte de descoperirea sulurilor de la Marea Moartă, cel mai vechi manuscris ebraic existent din oricare parte a Vechiului Testament a fost papirusul Naş din primul secol al erei creştine, care conţine Decalogul şi Deutronom 6,4.5.


5 Și să iubești pe DOMNUL Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.

Să iubeşti. Cuvântul ebraic tradus aici iubeşte este un termen general care sugerează şi ideea de dorinţă, afecţiune, înclinaţie, o apropiere mai intimă între două suflete. Legătura credinciosului cu Dumnezeu este întemeiată pe iubire (1 Ioan 4,19) şi iubirea este principiul fundamental al legii Lui (Marcu 12,29.30). A iubi cu desăvârşire înseamnă a asculta din toată inima (Ioan 14,15; 15,10).

Inima ta. Creştinismul cere tot ceea ce un om este şi are – mintea, iubirea şi toată capacitatea lui de acţiune (1 Tesaloniceni 5,23). Cuvântul tradus aici inimă, la general, se referă la motive, afecţiune, simţăminte, dorinţe şi voinţă. Este izvorul acţiunii şi centrul gândirii şi simţirii (vezi Exod 31,6; 36,2; 2 Cronici 9,23; Eclesiast 2,23). Cuvântul tradus suflet înseamnă principiul de viaţă din om, viaţa, dar cuprinde şi poftele şi dorinţele lui trupeşti (vezi Numeri 21,5). El este redat poftă în Proverbe 23,2; Eclesiast 6,7.

Cuvântul tradus putere este de la un verb care înseamnă a înmulţi. Substantivul, ca aici, înseamnă belşug şi poate să se refere la lucrurile de care a avut parte un om în viaţa lui.


6 Și aceste cuvinte, pe care ți le poruncesc astăzi, să fie în inima ta;

În inima ta. Literal, pe inima ta (vezi cap. 11,18).


7 Și să le întipărești în copiii tăi și să vorbești despre ele când șezi în casa ta și când mergi pe cale și când te culci și când te scoli.

Să le întipăreşti. Cuvântul tradus aici întipăreşti înseamnă a ascuţi, (vezi Deutronom 32,41; Psalmi 64,3; 140,3; Isaia 5,28). Apelul acesta este pentru a lămuri învăţături tăioase. Părinţii au răspunderea dificilă de a instrui zi de zi pe copiii lor cu privire la îndatorire şi scop.


8 Și să le legi ca semn pe mâna ta și să îți fie ca fruntarii între ochii tăi.

Să le legi. Mai târziu, iudeii au aplicat acest cuvânt literal, purtând filacterii pe cap şi pe partea interioară a braţului stâng (vezi Exod 13,9).


9 Și să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale.

Pe uşiori. În unele ţări orientale este astăzi un obicei de a scrie cuvinte de binecuvântare şi făgăduinţa dorită pe uşiorii uşii. Aceasta o fac musulmanii şi hinduşii, precum şi chinezii, mai ales în timpul anului nou.


10 Și se va întâmpla, când DOMNUL Dumnezeul tău te va fi adus în țara pe care a jurat-o părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob, că îți va da cetăți mari și frumoase, pe care nu tu le-ai zidit,
11 Și case pline de toate bunătățile, pe care nu tu le-ai umplut, și fântâni săpate, pe care nu tu le-ai săpat, vii și măslini, pe care nu tu i-ai sădit; după ce vei mânca și te vei sătura,
12 Ia seama ca nu cumva să uiți pe DOMNUL, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.

Vezi. Versetele 10-12 rămân ca o avertizare pentru Israel când au intrat într-o ţară în care toate lucrurile bune ale vieţii se găseau din belşug. Ei nu trebuiau să fie atât de absorbiţi de bunurile lor noi, încât să-şi uite îndatoririle faţă de Dumnezeu. O dată cu înmulţirea bunurilor materiale există întotdeauna tendinţa de a uita pe Domnul, prin a cărui putere au venit.

Casa robiei. Literal, casa sclavului. Aici se face referire la fostul lor loc de şedere, Egiptul, ca la o casă.


13 Să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău și să îi servești și să juri pe numele lui.

Să juri. Adică cineva să se lege printr-un jurământ. Cuvântul tradus astfel este din aceeaşi rădăcină cu numeralul şapte. Implicaţia este că atunci când un om jură, el se leagă de şapte ori, în sensul că ia asupra sa o obligaţie de care nimic nu-l poate elibera.


14 Să nu umblați după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care sunt împrejurul vostru;

Alţi dumnezei. Porunca aceasta este în strânsă legătură cu v.13; ei nu trebuiau nici măcar să amintească numele altor zei (Exod 23,13; Iosua 23,7; Ieremia 5,7).


15 (Pentru că DOMNUL Dumnezeul tău este un Dumnezeu gelos printre voi) ca nu cumva să se aprindă mânia DOMNULUI Dumnezeul tău împotriva ta și să te nimicească de pe fața pământului.

Un Dumnezeu gelos. Vezi Exod 20,5; 34,14; Deutronom 4,24. Rădăcina cuvântului tradus gelos înseamnă a deveni foarte colorat la faţă, adică de emoţii adânci, precum iubirea, zelul sau mânia. Prin însăşi natura Lui, Dumnezeu nu poate fi altfel; cum ar putea El să împartă afecţiunea poporului Său cu alţi zei (2 Corinteni 6,14-17)? Lumina şi întunericul nu pot fi împreună; pentru ca cineva să primească întunericul în suflet, trebuie ca întâi să alunge lumina.


16 Să nu ispitiți pe DOMNUL Dumnezeul vostru, precum l-ați ispitit la Masa.

Ispitiţi. Literal, a încerca, a pune la încercare. Aici el nu are sensul modern de seducere, de atragere în păcat. Acelaşi cuvânt este folosit despre Dumnezeu ca probând, sau punând la încercare pe oameni pentru a-şi clădi caracterul şi a-şi întări credinţa şi loialitatea faţă de El (vezi Geneza 22,1; Exod 20,20; Deutronom 8,2.16; Daniel 1,14). Cuvântul englezesc încercare este din aceeaşi rădăcină latină ca şi cuvântul a ispiti. O perioadă de probă este o perioadă de încercare, sau probare. La Masa, Israel a inversat procesul şi în mod sfidător a pus pe Dumnezeu la încercare (Exod 17,2.7). Când Satana L-a provocat să sară de pe aripa templului, Hristos a citat din Deutronom 6,16 (Matei 4,7). Dacă Hristos ar fi fost de acord cu sugestia, ar fi dovedit încredere în sine şi nu credinţă. Încrederea în sine este contrafacerea credinţei.


17 Să păziți cu atenție poruncile DOMNULUI Dumnezeul vostru și mărturiile lui și statutele lui, pe care ți le-a poruncit.
18 Și să faci ce este drept și bine înaintea ochilor DOMNULUI, ca să îți fie bine și să intri și să stăpânești țara cea bună, pe care DOMNUL a jurat-o părinților tăi,

Ca să fii fericit. Îndeplinirea cu credincioşie a îndatoririlor face posibil ca Dumnezeu să acorde binecuvântări suplimentare. Moise scoate tot mereu în evidenţă necesitatea credincioşiei neabătute faţă de Iehova.


19 Alungând pe toți dușmanii tăi dinaintea ta, precum a vorbit DOMNUL.

Toţi vrăjmaşii tăi. Adică toţi cei care s-au împotrivit ocupării ţării făgăduite. Prin refuzul lor continuu de a-L onora pe adevăratul Dumnezeu, ei ajunseseră vrăjmaşii Lui şi astfel ai poporului Său ales.


20 Și când te va întreba fiul tău în viitor, spunând: Ce înseamnă mărturiile și statutele și judecățile pe care vi le-a poruncit DOMNUL Dumnezeul nostru?

Fiul tău te va întreba. Vezi Exod 13,14. Întotdeauna hotărârea lui Dumnezeu a fost că părinţii trebuie să-şi asume răspunderea de a-i instrui pe copiii lor cu privire la răspunderile faţă de El.


21 Atunci să spui fiului tău: Eram robi ai lui Faraon în Egipt; și DOMNUL ne-a scos din Egipt cu mână puternică,
22 Și înaintea ochilor noștri DOMNUL a arătat semne și minuni mari și grozave asupra Egiptului, asupra lui Faraon și asupra întregii lui case,
23 Și ne-a scos de acolo, ca să ne aducă aici, să ne dea țara pe care a jurat-o părinților noștri.

Ne-a scos. Eliberarea lor miraculoasă din robia literală trebuia să fie mereu amintită ca dovadă a puterii lui Dumnezeu şi a pretenţiilor Sale asupra lor. Eliberarea din Egipt înseamnă şi eliberarea din păcat (vezi Romani 6,12-23; 8,21).


24 Și DOMNUL ne-a poruncit să împlinim toate aceste statute, să ne temem de DOMNUL Dumnezeul nostru, spre binele nostru totdeauna, ca să ne păstreze în viață, ca în ziua aceasta.

Ca să fim fericiţi. Tot ce cere Dumnezeu de la noi este spre propriul nostru bine. Restricţiile pe care le pune El sunt pentru ocrotirea noastră în faţa pericolelor spirituale care pot să nu fie vizibile. Un păstor nu trebuie să ridice un staul împrejurul oilor lui pentru a le împiedica să petreacă bine cu lupii, ci pentru ca el să le poată păstra în viaţă.

Să ne ţină în viaţă. Adică atât ca naţiune cât şi ca indivizi.


25 Și aceasta va fi dreptatea noastră, dacă vom lua seama să împlinim toate aceste porunci înaintea DOMNULUI Dumnezeul nostru, precum ne-a poruncit.

Îndurarea Lui. Literal, dreptatea ne va fi (acordată). Ideea este că ascultarea de voia descoperită a lui Dumnezeu, în puterea pe care el ne-o dă (Romani 8,3.4; Galateni 2,20) este considerată de El ca şi când dreptatea ar fi a noastră. Omul este îndreptăţit numai prin credinţă (Romani 5,1), dar credinţa fără fapte este moartă (Iacov 2,20).Comentariile lui Ellen G. White

1 PK 296

4,5 PP 305, 373

5T 328

4-9 TM 140