1 Mai mult, împăratul David a spus întregii adunări: Solomon, fiul meu, pe care Dumnezeu singur l-a ales, este încă tânăr și plăpând și lucrarea este măreață, căci palatul nu este pentru om, ci pentru DOMNUL Dumnezeu.

Împăratul David a zis. David relatează din nou pregătirile pe care le-a făcut pentru construirea templului şi apelează la cei cu avere şi cu răspundere din Israel să aducă daruri (v. 1-9). Compară cu experienţa lui Moise, care, ca răspuns la instrucţiunile Domnului, a făcut apel la popor să aducă daruri pentru ca să poată fi construit sanctuarul (Exod 25,1-8; 35,4-9), şi a primit un răspuns generos (Exod 35,20-29).

Tânăr şi plăpând. Compară cu 1 Cronici 22,5; 1 Regi 3,7; Proverbe 4,3.

Casa. [Palatul, KJV]. Birah, un cuvânt acadian de împrumut, care de obicei înseamnă palat sau fortăreaţă (Neemia 1,1; 7,2; Estera 1,2.5; 2,3.5.8; 3,15; Daniel 8,2). Aici şi în v. 19 este folosit pentru templu.


2 Acum am pregătit, cu toată puterea mea pentru casa Dumnezeului meu, aurul pentru lucrurile din aur și argintul pentru lucrurile din argint și arama pentru lucrurile din aramă, fierul pentru lucrurile din fier și lemn pentru lucrurile din lemn; pietre de onix și pietre să fie montate, pietre strălucitoare și de diverse culori și tot felul de pietre prețioase și pietre de marmură în abundență.

Toate puterile. Punându-şi tot sufletul în efortul acesta, David a izbutit să adune mari cantităţi de materiale (cap. 22,14). Iubirea din toată inima naşte slujire din toată inima.


3 Mai mult, deoarece mi-am pus dragostea pentru casa Dumnezeului meu, am dat din propria mea avere, din aur și argint, casei Dumnezeului meu, peste și deasupra a tot ceea ce am pregătit pentru casa sfântă,

În dragostea mea. [Pentru că am pus toată afecţiunea mea, KJV]. Datorită iubirii şi consacrării faţă de Dumnezeu, David a fost dispus să dea cu mână largă din propria sa vistierie pentru ca templul să poată fi zidit. El a dat exemplu de dărnicie şi acum putea face apel la dărnicie.


4 Trei mii de talanți de aur, de aur din Ofir și șapte mii de talanți de argint curat, pentru a îmbrăca zidurile caselor în întregime;

Trei mii de talanţi. Dacă acesta era un talant obişnuit, socotit la 34 kg (vezi vol. I p. 164), cantitatea de aur colectată de David ar fi de 113 tone. Totuşi, nu putem fi siguri cu privire la valoarea exactă a vechilor standarde de greutate. Vezi detalii la p. 122, 123.

Şapte mii de talanţi. Plecând de la talantul de 34 kg (vezi vol. I p. 164), cantitatea de argint cu care s-a contribuit a fost de aproximativ 263 tone. Vezi mai sus la "trei mii de talanţi".


5 Aurul pentru lucrurile de aur și argintul pentru lucrurile de argint și pentru tot felul de lucrări, să fie făcute de mâinile meșteșugarilor. Și cine voiește să își consacre serviciul în această zi, DOMNULUI?

Să-şi mai aducă de bună voie. [Să-şi consacre serviciul, KJV]. David s-a dedicat de bunăvoie Domnului şi acum putea să invite şi pe poporul său să facă la fel. El punea semnul egal între planul de construire a templului şi slujirea lui Dumnezeu. Prin credincioşia lor în aceasta privinţă poporul urma să arate cât erau de credincioşi lui Dumnezeu. Slujirea plăcută lui Dumnezeu este slujirea de bunăvoie, bucuroasă şi neîntârziată.


6 Atunci mai marii părinți și prinții triburilor lui Israel și căpeteniile a mii și a sute, cu conducătorii lucrării împăratului, s-au oferit de bunăvoie,
7 Și au dat pentru serviciul casei lui Dumnezeu: aur, cinci mii de talanți și zece mii de drahme și argint, zece mii de talanți și aramă, optsprezece mii de talanți și o sută de mii de talanți de fier.

Fier. Plecând de la talantul de 34 kg (vol. I, p. 164), cantitatea de fier strânsă totalizează aproximativ 3770 tone (vezi la v. 4 cu privire la vechile standarde de greutate). Vezi mai mult la p. 122, 123. Fierul era mult mai valoros decât este în prezent.


8 Și la cei la care s-au găsit pietre prețioase, le-au dat la tezaurul casei DOMNULUI, prin mâna lui Iehiel gherșonitul.
9 Atunci poporul s-a bucurat pentru că au dat de bunăvoie, deoarece cu o inimă desăvârșită le-au oferit de bunăvoie DOMNULUI; și împăratul David de asemenea s-a bucurat cu mare bucurie.

Poporul s-a bucurat. O dăruire de bunăvoie pentru Dumnezeu aduce bucurie în inimă. Creştinii care dăruiesc sunt creştini fericiţi. Lipsa de bucurie în viaţă este adesea datorată lipsei de dărnicie din suflet.

Şi împăratul David de asemenea s-a bucurat. David a găsit bucuria dăruirii şi s-a bucurat de bucuria pe care a primit-o poporul său din dăruire. Un creştin darnic ar trebui să fie un creştin bucuros.


10 De aceea David a binecuvântat pe DOMNUL înaintea întregii adunări; și David a spus: Binecuvântat fii tu, DOMNUL Dumnezeul lui Israel, tatăl nostru, pentru totdeauna și întotdeauna.
11 A ta, DOAMNE, este măreția și puterea și gloria și victoria și maiestatea, fiindcă tot ce este în cer și pe pământ este al tău; a ta este împărăția, DOAMNE și tu ești preamărit ca și cap deasupra tuturor.

A Ta este, Doamne. Prin relaţia personală cu Dumnezeu, David a întrezărit ceva din nemărginita măreţie şi slavă a Cerului şi din totala nevrednicie şi nimicnicie a omului. Cuprins de o adevărată smerenie, el a acordat toată lauda şi cinstea lui Dumnezeu. Compară cu expresia din rugăciunea Domnului: "Căci a Ta este Împărăţia, şi puterea şi slava în veci. Amin!" (Matei 6,13).


12 Deopotrivă bogății și onoare vin din tine și tu domnești peste toate; și în mâna ta este putere și tărie; și în mâna ta stă să faci lucruri mari și să dai tărie tuturor.
13 Și de aceea, Dumnezeul nostru, îți mulțumim și lăudăm numele tău glorios.

Te lăudăm. [Îţi mulţumim, KJV]. Închinarea, în semnificaţia ei cea mai înaltă, cuprinde o recunoaştere a măreţiei şi bunătăţii lui Dumnezeu şi răspunsul inimii printr-o recunoştinţă plină de bucurie.


14 Dar cine sunt eu și ce este poporul meu, ca să fim în stare să îți oferim de bunăvoie în acest fel? Căci toate lucrurile vin din tine și din al tău ți-am dat noi.

Ce simt eu? David recunoştea propria sa nevrednicia şi totala incapacitate a sa şi a poporului său de a da lui Dumnezeu, dacă nu ar fi pus Dumnezeu Însuşi în inima lor spiritul dăruirii şi în mâinile lor ceea ce să dăruiască.

Din mâna Ta. [Dintr-al Tău, KJV]. David recunoştea sincer că pământul şi toate câte sunt în el sunt ale Domnului şi că prin darurile aduse în ziua aceea el şi poporul său nu făceau altceva decât să întoarcă lui Dumnezeu puţin din ceea ce le dăduse El.


15 Fiindcă suntem străini înaintea ta și locuitori temporari, precum au fost toți părinții noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră și nu este nimeni să rămână.
16 DOAMNE Dumnezeul nostru, toată această avere pe care am pregătit-o pentru a-ți construi o casă pentru numele tău sfânt, vine din mâna ta și este tot a ta.

Toate aceste bogăţii. Adică tot acest belşug de materiale şi de bogăţie.

Din mâna Ta. Tot acest belşug de lucruri de valoare pe care Israel l-a dat pentru Templu venise din mâna lui Dumnezeu şi îi aparţinea Lui de drept. Tot ceea ce are omul vine din mâna darnică şi bogată a lui Dumnezeu (Psalmi 104,28).


17 Cunosc de asemenea, Dumnezeul meu, că tu încerci inima și ai plăcere în integritate. Cât despre mine, în integritatea inimii mele, am oferit de bunăvoie toate aceste lucruri; și acum am văzut cu bucurie poporul tău, care este prezent aici, că ți-au oferit de bunăvoie.

Cercetezi inima. Compară cu Psalmi 7, 9; 11,4; 26,2; 139,1; Ieremia 11,20; Apocalipsa 2,23.

Curăţenia de inimă. [în dreptate, KJV]. Ceea ce-L interesează pe Dumnezeu sunt dreptatea şi mila şi nu formalismul religios şi conformarea exterioară faţă de lege. Integritatea din interior are ca rezultat blândeţea, dreptatea şi bunătatea în exterior. Dumnezeu cere o religie a inimii, care are ca rezultat roadele unei vieţuiri drepte, neprihănite (vezi Mica 6,8).

Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie. Nu era nici un semn de făţărnicie în rugăciunea aceasta. Ea pornea dintr-o inimă sinceră. Ceea ce făcuse David, făcuse de bunăvoie şi bucuros, găsind într-o astfel de dăruire cea mai vie bucurie a lui.


18 DOAMNE Dumnezeul lui Avraam, Isaac și al lui Israel, părinții noștri, ține aceasta pentru totdeauna în închipuirea gândurilor inimii poporului tău și pregătește inima lui pentru tine;

Ţine totdeauna. Adică păstrează totdeauna în inima poporului lui Dumnezeu gândul şi spiritul manifestate astăzi.

Întăreşte-i inima. Sau "îndreaptă-i inima". Lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra inimii oamenilor şi aşezarea iubirii lui Dumnezeu în sufletele oamenilor îi fac să-şi îndrepte gândurile către Cer.


19 Și dă-i lui Solomon, fiul meu, o inimă desăvârșită, să țină poruncile tale, mărturiile tale, statutele tale și să facă toate aceste lucruri și să construiască palatul, pentru care am făcut pregătiri.
20 Și David a spus întregii adunări: Acum binecuvântați pe DOMNUL Dumnezeul vostru. Și toată adunarea a binecuvântat pe DOMNUL Dumnezeul părinților lor; și și-au plecat capetele și s-au închinat DOMNULUI și împăratului.

S-au închinat. Cuvântul tradus aici prin "închinat" înseamnă în principiu "a se pleca până la pământ", "a se prosterne". Prin laude pline de recunoştinţă, poporul şi-a înălţat inima închinându-se lui Dumnezeu. De asemenea printr-o recunoaştere voioasă a ceea ce datorau exemplului şi îndemnului lui David, ei au prezentat omagii regelui lor.


21 Și au înjunghiat sacrificii DOMNULUI și au adus oferiri arse DOMNULUI, a doua zi după acea zi, o mie de tauri, o mie de berbeci și o mie de miei, cu oferirile lor de băutură și sacrificii din abundență pentru tot Israelul;
22 Și au mâncat și au băut înaintea DOMNULUI în acea zi cu mare veselie. Și l-au făcut pe Solomon, fiul lui David, împărat a doua oară și l-au uns pentru DOMNUL să fie mai marele guvernator, și pe Țadoc să fie preot.

A doua oară. Cu privire la prima dată când a fost făcut Solomon rege, vezi la 1 Cronici 23,1; 1 Regi 1,32-40.


23 Atunci Solomon a șezut pe tronul DOMNULUI, ca împărat în locul tatălui său David, și a prosperat; și tot Israelul a ascultat de el.

În locul tatălui său David. Cu toate că David era încă în viaţă, la data aceasta, toată

conducerea efectivă a treburilor statului a fost încredinţată lui Solomon.


24 Și toți prinții și războinicii și de asemenea toți fiii împăratului David, s-au supus împăratului Solomon.

S-au supus. Adică au făgăduit să asculte de Solomon. Lucrul acesta era deosebit de important având în vedere conspiraţia lui Adonia (1 Regi 1,5-53).


25 Și DOMNUL a preamărit pe Solomon, peste măsură, în ochii întregului Israel și i-a dăruit o astfel de maiestate împărătească ce nu mai fusese peste vreun împărat înaintea lui, în Israel.
26 Astfel David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul.
27 Și timpul cât a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani; șapte ani a domnit în Hebron și treizeci și trei de ani a domnit în Ierusalim.

Patruzeci de ani. Potrivit cronologiei folosite probabil în acest comentariu (vezi vol. II, p. 134, 162, 77), David a domnit aproximativ între anii 1011 şi 971 î.Hr. Şapte ani. Compară cu 2 Samuel 5,5 (vezi vol. II, p. 133).


28 Și a murit la o bătrânețe frumoasă, plin de zile, bogății și onoare; și Solomon, fiul său, a domnit în locul său.
29 Și faptele împăratului David, cele dintâi și cele din urmă, iată, ele sunt scrise în cartea lui Samuel, văzătorul, și în cartea profetului Natan și în cartea lui Gad, văzătorul,

Cartea lui Samuel. Versetul 29 îndreaptă atenţia asupra existenţei unui număr de cărţi importante care raportau istoria timpurie a lui Israel.


30 Cu toată domnia lui și puterea lui și timpurile care au trecut peste el și peste Israel și peste toate împărățiile țărilor.

Ce s-a petrecut. Adică vremurile bune şi rele prin care a trecut, diferitele primejdii prin care au trecut el, poporul său şi popoarele din jur.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-20 PP 751-753

1 �

�

PK 37

1-9 �

PP 751

5 �

�

CS 127; PK 62; 8 T 45

10-17 �

5T 735

18-20 �

PP 752

11.12 �

MB 176

12 �

3T 549

14 �

COL 362; CS 18,46, 157, 198, 300; FE 82; MYP 313; PP 753; 4 T 78, 596; 5T 268, 271, 382, 737; 6T 480, 481.

15 �

Ed 165

16 �

4T 78