1 Și David s-a sfătuit cu căpeteniile miilor și a sutelor și cu fiecare conducător.

David a ţinut sfat. Capitolul 13 se ocupă de transferarea chivotului de la Chiriat-Iearim în casa lui Obed-Edom şi este paralel cu 2 Samuel 6,1-11. Succesiunea evenimentelor relatate în Cronici nu e totdeauna aceeaşi cu cea din Samuel. Astfel, în Samuel, raportul despre întâlnirea lui David cu filistenii în valea Refaim (2 Samuel 5,22-25) precede raportul transferării chivotului (2 Samuel 6,1-11), în timp ce în Cronici vine după acesta (cap. 14,13-16).

Cu căpeteniile. Înainte de a convoca o adunare generală a poporului (v. 5), David a ţinut un sfat cu conducătorii naţionali. Raportul din Samuel nu e atât de amănunţit. El nu menţionează sfatul preliminar, ci descrie adunarea generală (2 Samuel 6,1).


2 Și David a spus întregii adunări a lui Israel: Dacă vi se pare bine și dacă este de la DOMNUL Dumnezeul nostru, să trimitem peste tot la frații noștri de jur împrejur, care sunt rămași în toată țara lui Israel și cu ei de asemenea la preoți și la leviți care sunt în cetățile și împrejurimile lor, să se adune la noi;

Întregei adunări. Adică, în acest caz, reprezentanţii principali ai adunării, David a recunoscut "căpeteniile peste mii şi peste sute cu toţi mai marii" (v. 1) ca reprezentanţi ai poporului, urmând să fie consultaţi în probleme publice şi să se pronunţe în afaceri naţionale.

Cari au rămas. Adică aceia care erau încă acasă, nefiind invitaţi la adunarea prezentă.


3 Și să aducem din nou chivotul Dumnezeului nostru la noi, fiindcă nu am cerut sfat de la el în zilele lui Saul.
4 Și întreaga adunare a spus că ar dori să facă astfel, căci lucrul era drept în ochii întregului popor.
5 Astfel David a adunat tot Israelul împreună, de la Șihor din Egipt chiar până la intrarea din Hamat, pentru a aduce chivotul lui Dumnezeu de la Chiriat-Iearim.

Tot Israelul. David a strâns 30.000 de oameni aleşi din toate seminţiile lui Israel (2 Samuel 6,1).

Şilhor în Egipt. În anumite referiri (Isaia 23,3; Ieremia 2,18) Şilhor pare să desemneze Nilul. Dar în împrejurarea de faţă nu prea pare să fie cazul. Cuvântul shi-kor, "iazul lui Hor", apare în documente egiptene ca adunare la hotarul răsăritean al deltei, dar amplasarea exactă nu e cunoscută. Intrarea Hamatului. Vezi la Numeri 34,8; Iosua 13,5; 1 Regi 8,65.


6 Și David și tot Israelul s-a urcat la Baala, care este, la Chiriat-Iearim, care a aparținut lui Iuda, pentru a aduce de acolo chivotul lui Dumnezeu, DOMNUL, care locuiește între heruvimi, al cărui nume este chemat acolo.

Şi David... s-a suit. În ce priveşte cele relatate de v. 6-14, vezi la 2 Samuel 6,2-11.

Tot Israelul. Adică "tot poporul care era cu el" (2 Samuel 6,2).

Baala. Alt nume pentru Chiriat-Iearim (Iosua 15,1-11.60; 18,14). Chivotul fusese dus în casa lui Abinadab, în Chiriat-Iearim, după revenirea lui de la filisteni (1 Samuel 6,21; 7,1-2).

Între heruvimi. Compară cu 1 Samuel 4,4; 2 Samuel 6,2; Psalmi 80,1; Isaia 37,16.


7 Și au dus chivotul lui Dumnezeu într-un car din casa lui Abinadab; și Uza și Ahio au condus carul.
8 Și David și întregul Israel au jucat înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cu cântare și cu harpe și cu psalterioane și cu tamburine și cu chimvale și cu trâmbițe.
9 Și când au ajuns la aria lui Chidon, Uza și-a întins mâna pentru a ține chivotul; fiindcă boii s-au poticnit.

A întins mâna. Chivotul era sfânt, aşa cum sfântă era şi prezenţa lui Dumnezeu. Se dăduseră instrucţiuni detaliate cu privire la chivot pentru ca aceia care aveau de-a face cu el "să trăiască şi să nu moară" (Numeri 4,19,20; cf. Numeri 1,51; 4,15; 7,9).


10 Și mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Uza și l-a lovit, deoarece și-a pus mâna pe chivot și acolo a murit înaintea lui Dumnezeu.

A murit. Domnul a luat în consideraţie toţi factorii implicaţi. El ştia că Uza era un om păcătos, nesfânt. El avea pe conştiinţă păcate nemărturisite şi nu acorda atenţie suficientă sfinţeniei lui Dumnezeu şi gravităţii fărădelegii. Moartea acestei singure persoane urma să se dovedească o avertizare solemnă pentru mulţi şi în felul acesta avea să prevină judecăţile divine care altfel s-ar fi abătut asupra a mii de persoane (vezi PP 706; vezi mai multe la 2 Samuel 6,6).


11 Și David a fost nemulțumit, deoarece DOMNUL făcuse o spărtură asupra lui Uza, de aceea acel loc este numit Pereț-Uza până în această zi.

David s-a mâniat. [David s-a supărat, KJV]. Pentru că n-a înţeles de ce a acţionat Dumnezeu astfel, David şi-a permis să se supere din cauza purtării Domnului. El a pus la îndoială dreptatea lui Dumnezeu (vezi PP 705, 706; vezi la 2 Samuel 6,8).


12 Și David s-a temut de Dumnezeu în acea zi, spunând: Cum voi aduce chivotul lui Dumnezeu acasă la mine?

David s-a temut. David s-a temut din cauza păcatului existent în propria sa viaţă. Fiindcă fusese martor al judecăţii evidente a lui Dumnezeu asupra lui Uza, s-a temut ca nu cumva vreo greşeală din propria sa viaţă să aducă şi asupra sa judecata divină.


13 Astfel David nu a adus chivotul acasă la el, în cetatea lui David, ci l-a dus deoparte, în casa lui Obed-Edom, din Gat.

Obed-Edom. Obed-Edom din cap. 26,1-4 a fost un levit coreit, dar nu este sigur dacă el este personajul relatării prezente. "Din Gat" ar putea să însemne că era de origine din Gat-Rimon, o cetate levitică atribuită copiilor lui Chehat (Iosua 21,20,24). Chehatiţii aveau răspunderea de a purta chivotul (Numeri 4,15). Vezi mai multe detalii la 2 Samuel 6,11.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-14 PP 704-706

1-7 �

PP 704

8-11 �

PP 708


14 Și chivotul lui Dumnezeu a rămas cu familia lui Obed-Edom, în casa lui, trei luni. Și DOMNUL a binecuvântat casa lui Obed-Edom și tot ce avea.