Isus, Prietenul păcătoșilor

Îți amintești de cetatea aglomerată de lângă Marea Galileei, Capernaum? Acolo Se afla Isus când s-a întâmplat un lucru uimitor. Isus era în casa lui Petru, și în casă era plin de oameni care Îl ascultau vorbind. Marcu 2:1,2.

Ucenicii lui Isus erau aproape de El, și la fel erau și fariseii. Duhul Sfânt era prezent pentru a impresiona mințile lor, dar fariseii nici măcar nu știau acest lucru. Luca 5:17. Isus știa că acei farisei și învățători ai legii erau de fapt spioni. El știa că ei doreau să găsească un motiv pentru a-L opri să mai predice, să mai învețe și să mai vindece.

Dintr-odată, în timp ce Isus vorbea, s-au auzit zgomote chiar de deasupra locului în care vorbea Isus. Probabil că toți au privit în sus. Ce se întâmpla? Se putea auzi că cineva făcea ceva pe acoperișul de deasupra. Dintr-un motiv oarecare, patru bărbați erau pe acoperiș și încercau să facă o gaură. Oamenii au privit cum gaura s-a făcut tot mai mare.

Probabil că cineva dinăuntru a mers pe acoperiș pentru a vedea ce se întâmplă. Poate că bărbații de acolo au strigat și le-au spus și celorlalți ce făceau. Posibil că Isus stătea, privind și așteptând tăcut. El știa exact ce se întâmplă și de ce.

Într-un final, toți i-au văzut pe cei patru bărbați de pe acoperiș că lasă în jos cu atenție pe cineva într-un pat. Oamenii s-au îngrămădit pentru a face loc celui care cobora în timp ce bărbații țineau strâns de sforile cu care coborau patul chiar la picioarele lui Isus. Îți poți imagina fețele lor în timp ce priveau pentru a-și da seama ce se întâmplă? Luca 5:19. 

Gândeşte-te:

Cine era acel bărbat? Cine erau cei patru care priveau în jos prin gaură și așteptau nerăbdători să vadă ce se întâmplă? Ți-ar fi plăcut să urmărești și tu scena?

Ce era în neregulă cu bărbatul care a fost coborât prin gaura din acoperiș și care acum se afla la picioarele lui Isus? Marcu 2:3,4.

La fel ca bărbatul pe care Isus îl vindecase în Sabat la scăldătoarea Betesda, acest sărman om era neajutorat. Și la fel ca bărbatul de la scăldătoare, boala lui venise ca rezultat al faptului că făcuse lucruri greșite cu mintea și trupul lui. El știa acest lucru. Doctorii îi spuseseră că nu exista niciun tratament. Fariseii îi spuseseră că merita ce se năpustise asupra lui și că Dumnezeu îl pedepsea pentru păcatele lui. Lor nu le era deloc milă de el.

Acum bărbatul era pe moarte. Nu s-ar fi supărat dacă murea știind că Dumnezeu putea să îl ierte pentru acele păcate. Dar lui i se spusese că nu exista nicio speranță ca Dumnezeu să facă acest lucru.

Apoi bărbatul a auzit despre Isus. Prietenii lui i-au spus că Isus vindeca orice fel de boală – chiar și bolile despre care se credea că erau pedepse îngrozitoare din partea lui Dumnezeu. El vindecase chiar și lepra, cea mai rea dintre boli. Așa că s-au gândit să meargă la Isus.

Ah, cât de mult își dorea bărbatul să Îl poată vedea pe Isus! Dacă Isus i-ar spune că Dumnezeu îl iertase, el ar fi mai mult decât fericit și pregătit să moară. Dar cum putea să ajungă la Isus? 

Gândeşte-te:

Ce își dorea cel mai mult bietul om? Să fie sănătos din nou sau să știe că Dumnezeu încă îl iubea? Ne mai iubește Dumnezeu chiar și atunci când greșim?

Sărmanul și neajutoratul om care dorea ca păcatele să îi fie iertate găsise o singură modalitate de a ajunge la Isus. El plănuia să le ceară prietenilor lui să îl ducă la Isus. Ace;tia i-au spus că îl vor duce bucuroși la Isus. Așa au și făcut. Au mers la casa lui și l-au luat, cu pat cu tot.

Când au ajuns la casa în care era Isus, ei au încercat orice modalitate la care se pu- teau gândi pentru a trece de mulțime și a ajunge în casă; dar nimeni nu se mișca pentru a-i lăsa să treacă. Ce puteau să facă?

Sărmanul om se simțea atât de frustrat pentru că era atât de aproape și totuși nu putea să Îl vadă pe Cel care îl putea ajuta. „Vă rog, duceți-mă pe acoperiș și faceți o gaură prin care să mă coborâți!”, i-a implorat el. Așa au făcut prietenii lui. Luca 5:18,19.

Prietenii bărbatului l-au urcat scările pe umeri și l-au dus pe acoperișul drept. Au scos câteva bucăți din acoperiș, până au făcut o gaură suficient de mare pentru ca omul să încapă. Au legat niște frânghii la capetele patului, l-au lăsat ușor în jos și iată-l ajuns chiar la picioarele lui Isus.

Ce avea să facă Isus? Toți priveau, în special fariseii și învățătorii. Chiar ei îi spuseseră acelui bărbat că nu mai era nicio speranță pentru el. Dacă Isus îl vindeca, poporul urma să creadă în Isus mai mult decât oricând și în ei mai puțin decât oricând. Isus l-a privit cu bunătate pe bolnav. El știa exact ce gândea el și după ce tânjea cel mai mult. Care au fost primele cuvinte pe care i le-a spus Isus? Marcu 2:5.

Când a privit la Isus, bărbatul a fost iertat. Ah, cât de minunat! 

Gândeşte-te:

Isus a știut exact ce gândeau spionii. Știa că nu credeau că El era Fiul lui Dumnezeu. Știa că din cauza faptului că îi spusese bărbatului că păcatele i-au fost iertate, ei aveau să spună că El pretindea că era Dumnezeu. Știa că aveau să încerce să folosească acele cuvinte ca motiv pentru care El trebuia să moară. Ce urma să facă El?

Fariseii și învățătorii au privit unii la alții. Cu toții aveau același gând. Ei se gândeau că Isus trebuia oprit, că urmau să folosească chiar cuvintele rostite de Isus către bolnav pentru a face acest lucru. Ei credeau că și ceilalți care Îl auziseră pe Isus spunând că îi iartă păcatele acelui bărbat știau că doar Dumnezeu putea face acest lucru. Marcu 2:6,7.

Când Isus S-a întors și a privit spre farisei și învățători, dintr-odată ei s-au înspăimântat și au încercat să se dea înapoi. Au simțit că El știa exact ce era în mintea lor, iar când a vorbit, atunci au știut exact că El știa. Marcu 2:8,9.

Apoi Isus S-a întors spre bărbatul neajutorat. Ce i-a spus acestuia? Marcu 2:10,11. Bărbatul a sărit de îndată de pe podea și a stat în picioare, lăudându-L pe Dumnezeu. El și-a luat patul de parcă ar fi fost o pană și toți s-au dat înapoi pentru a-l lăsa să treacă. Ce își spuneau oamenii unii altora în timp ce bărbatul pleca? Marcu 2:12.

Marele nostru Creator tocmai vindecase un om care murea din cauza păcatelor. Dar lucrul cel mai frumos, El îi iertase păcatele. 

Gândeşte-te:

Cum crezi că s-a simțit familia acelui bărbat când el a mers acasă în acea zi? Care erau singurii oameni care nu erau bucuroși? De ce? Îi iubea Isus pe acei spioni mânioși? I-a părut Lui rău de alegerile pe care le făceau ei? Este El trist când și noi facem alegeri greșite?

Isus alesese cu grijă cine să fie ucenicii Săi speciali. Cu toții și-au lăsat ocupațiile obișnuite de bunăvoie și au rămas cu El tot timpul, pentru a putea să învețe cât de mult posibil. Deși unii dintre ei aveau familii cărora să le poarte de grijă, ei se încredeau în Isus că Se va asigura să aibă suficient. Și Isus S-a îngrijit de ei. Ei nu trebuiau să se îngrijoreze.

Fiecare dintre ucenici era diferit. Probabil că majoritatea dintre ei erau bărbați care trebuiau să trudească din greu pentru a-și câștiga traiul. Cel puțin unul dintre ei lăsase în urmă o slujbă despre care se știa că aducea mulți bani. Numele lui era Levi Matei, dar de obicei oamenii îi spuneau doar Matei. El se ocupa cu strângerea taxelor pentru guvernul roman. Oamenii îi numeau vameși pe cei care strângeau taxele și nu le plăcea de ei, pentru că de obicei aceștia înșelau și le cereau mai mulți bani decât trebuia. Banii în plus rămâneau la ei.

Matei Îl ascultase pe Isus și Isus știa acest lucru. El știa că Duhul Sfânt vorbea inimii lui Matei și că el își dorea foarte mult să își schimbe locul de muncă și să facă ce era bine și corect. Dar Matei știa ce simțeau conducătorii iudei despre vameși. El era sigur că Isus, marele Învățător, nici măcar nu l-ar fi observat. Dar într-o zi, când a trecut pe lângă Matei, ce a spus Isus? Matei 9:9.

Matei nici măcar nu se gândea la banii pe care îi făcea la locul de muncă. Isus îi cerea să fie unul din ucenicii Lui! El și-a lăsat locul de muncă și L-a urmat pe Isus. Era atât de fericit, încât a dat o masă pentru Isus și și-a chemat toți prietenii, ca să Îl cunoască. Luca 5:29.

Ce părere și-au făcut conducătorii iudei despre faptul că Isus a stat la acea masă? Luca 5:30. Isus auzise ce le spuneau aceștia ucenicilor Lui și chiar El le-a răspuns. Le-a spus că se credeau atât de înțelepți și îndreptățiți, încât nu considerau că au nevoie de ajutor. Luca 5:31.

Gândeşte-te:

Cine avea nevoie cel mai mult de ajutor – acei conducători care se credeau perfecți sau vameșii care știau că erau păcătoși? Dacă privim la alții și credem că suntem mai buni decât ei, acest lucru îl bucură pe Satana pentru că asta înseamnă să fii mândru, și oamenii mândri nu pot ajunge niciodată în cer.

Isus Își pregătea ucenicii să fie unși. Asta însemna că El urma să ceară ca Duhul Sfânt să fie cu fiecare dintre ei într-un mod foarte special, așa cum îi învățase El. Ei urmau să fie ajutoarele Sale speciale. În timp ce le vorbea, s-a apropiat cineva de ei și a vrut să fie și el ajutorul special al lui Isus, deși El nu îl alesese. Numele lui era Iuda. Matei 8:19.

Iuda era înalt, chipeș și deștept. Ucenicii erau bucuroși că el dorea să fie unul din ajutoarele speciale ale lui Isus. Dar Isus era trist, pentru că știa ceva ce ucenicii nu știau. El cunoștea adevăratul motiv pentru care Iuda dorea să li se alăture. Iuda iubea banii. El era sigur că Isus urma să pună bazele împărăției pe care o așteptau cu toții și dorea să facă parte din ea. Atunci avea să fie bogat.

Isus îl iubea pe Iuda. Dacă Iuda și-ar fi predat cu adevărat inima lui Isus, ar fi fost un lucrător extraordinar. Dar Isus știa că el nu avea să facă niciodată acest lucru. Mai știa că ceilalți ucenici credeau că Iuda era cu adevărat credincios. A hotărât să îl lase pe Iuda să fie unul din ajutoarele Sale speciale și avea să îi acorde toate șansele să aleagă să Îl iubească mai mult pe El decât iubea banii. Dar cum l-a avertizat Isus că a fi cu El nu era ușor? Matei 8:20.

Gândeşte-te:

Mai există și astăzi oameni ca cei pe care i-am cunoscut în studiul din această săptămână? Unul era neajutorat din cauza păcatului; dar Isus iubea păcătoșii și l-a iertat bucuros și l-a vindecat. Matei era bogat, dar Îl iubea pe Isus mai mult decât iubea banii. Iuda spunea că Îl iubea pe Isus, dar el iubea banii mai mult decât pe Isus.

Plasa de păr a lui Ellen – partea a 2-a. Adaptare de Amy Sherrard

Plasa de păr a lui Ellen White lipsea. Doar Eva știa unde era și ei îi era teamă să spună. Într-o zi, când Ellen a mers în camera Evei, a auzit o voce vorbindu-i. Vocea spunea așa: „Ridică capacul de la cufăr.” Dar Ellen nu credea că este frumos să se uite în cufărul altcuiva. Atunci vocea i-a vorbit din nou: „Ridică capacul de la cufăr.” Acum știa că un înger îi vorbea. S-a supus tăcută și iată că acolo era plasa ei de păr. A lăsat-o acolo, a pus capacul la cufăr și și-a continuat treaba. Dar acum nu se mai gândea la plasa de păr. Se gândea la Eva și era tristă. Eva furase și, pretinzând că nu știa nimic despre plasa de păr, ea și mințise. Cât de trist!

În acea seară, la altar, Ellen a întrebat din nou fetele despre plasa de păr. Dar din nou, împreună cu celelalte fete, Eva s-a comportat de parcă nu știa nimic despre acest lucru. Și din nou Ellen nu a mai spus nimic. Ah, cât de îngrozitor trebuie să se fi simțit Eva acum! Deja mințise de două ori.

Câteva zile mai târziu, Ellen era ocupată cu scrisul lângă șemineu. După câteva ore, a obosit și, când s-a oprit să se odihnească, ea a privit la focul din șemineu. Chiar atunci Isus i-a dat o viziune scurtă. Ea a văzut o mână în care era o plasă de păr. Mâna se îndrepta spre o candelă care ardea pe o masă și ținea plasa de păr deasupra flăcării. Într-un moment, flacăra a cuprins plasa de păr și aceasta a dispărut. Apoi viziunea s-a sfârșit. Probabil a fost una din cele mai scurte viziuni pe care i le dăduse Isus. Dar acum știa ce făcuse Eva pentru a scăpa de plasa de păr.

În acea seară la altar, Ellen a mai întrebat o dată despre plasa de păr. Cât spera ca Eva să mărturisească! Dar din nou nu a vorbit nimeni. Ziua următoare, Ellen a vorbit cu Eva. Ea i-a spus despre glasul care i-a vorbit și despre ce a văzut când a deschis cufărul. De asemenea, i-a povestit despre scurta viziune în care a văzut că arsese plasa de păr. Eva a plâns puternic în timp ce a mărturisit fapta ei și cât de nefericită se simțise de când cedase ispitei lui Satana. Ea i-a cerut iertare sorei White și, desigur, Ellen a iertat- o cu bucurie. Ea o iubea pe Eva și era foarte fericită că în cele din urmă a mărturisit. Plasa de păr nu era la fel de importantă ca mărturisirea Evei și îndreptarea lucrurilor.

Crezi că și Eva a fost bucuroasă? Crezi că a uitat vreodată că Isus și îngerii întotdeauna văd și aud tot ce facem sau spunem? Poți fi sigur că Ellen a fost bucuroasă să audă glasul îngerului și să primească acea viziune scurtă din partea lui Isus, pentru a o putea ajuta pe Eva. (Sfârșit)