Fericita surpriză a lui Dumnezeu

Îți amintești de primele noastre relatări din Biblie? Din ce carte a Bibliei erau? Din prima carte a Bibliei. Care este numele cărții? Geneza. Din acele relatări am aflat că Isus, Fiul lui Dumnezeu, a creat lumea și tot ce este în ea. Am aflat despre Satana și cum a apărut păcatul în lume. Am mai descoperit că păcatul întotdeauna aduce moarte.

Când Adam și Eva au ales să creadă minciunile nemiloase ale lui Satana, în loc să se încreadă în Dumnezeul nostru iubitor, și ei au păcătuit. Și de atunci până astăzi, toți au păcătuit. În mod firesc, noi suntem egoiști și vrem să se facă după placul nostru. Dacă Dumnezeu nu ar fi pus la cale un plan minunat de a ne salva, noi toți am fi fost pierduți pentru totdeauna. Dar tocmai datorită acelui plan minunat niciunul dintre noi nu trebuie să moară pentru totdeauna, chiar dacă cu toții am făcut greșeli.

Satana a spus că nimeni nu poate păzi Legea lui Dumnezeu. A spus că noi am fi mai fericiți dacă am asculta de el. Este adevărat? Nu. Este o minciună cruntă. Niciunul dintre cei care aleg să asculte de Satana nu este fericit la final.

În planul plin de iubire al lui Dumnezeu de a ne salva, Isus a făgăduit că El va deveni om. Ca om, El dorea să arate că Dumnezeu îi poate ajuta pe oameni să asculte de Cele Zece Porunci ale Sale. Isus urma să moară pentru noi, ca noi să nu trebuiască să murim. Ioan 3:16. Dar pentru că Isus a trăit o viață perfectă, El urma să revină la viață.

Toți cei cărora le pare rău că au păcătuit și care Îl aleg pe Isus îi pot cere ajutorul ca să trăiască la fel ca El. Chiar dacă poate vor muri, nu va fi pentru totdeauna. Într-o zi, Isus va reveni și îi va readuce la viață, îi va învia, așa cum și El a fost înviat.

Aproape sosise timpul ca Isus să devină om și să trăiască pe acest pământ, așa cum a făgăduit. Toți îngerii așteptau. Toate celelalte lumi priveau cu atenție. Oare și poporul lui Dumnezeu aștepta și veghea? Vom afla mai târziu. 

Gândeşte-te:

Dacă te-ar întreba cineva despre planul lui Dumnezeu pentru a ne salva, ce ai putea să îi spui?

De ce Și-a învățat Dumnezeu poporul să jertfească un miel nevinovat la serviciile de închinare? El dorea ca ei să își amintească întotdeauna de făgăduința Lui că, într-o zi, Isus urma să vină ca adevăratul Miel al lui Dumnezeu, pentru a muri în locul lor. De fiecare dată când jertfeau un miel, ei trebuiau să se gândească la Isus care murea în locul lor.

Poporul lui Dumnezeu aștepta venirea lui Isus. Ei Îl numeau Mesia, care înseamnă același lucru cu „Hristos”. Ei credeau că El urma să vină curând. Dar de unde știau acest lucru?

Știau acest lucru deoarece cu sute de ani înainte Dumnezeu a trimis prorocilor Săi solii speciale despre Isus. Dumnezeu i-a spus lui Daniel, unul din prorocii Lui, că Mesia urma să vină după o lungă perioadă de timp. El chiar i-a spus când urma să înceapă acea perioadă de timp și când urma să se încheie. Daniel 9:25.

Acum acea lungă perioadă de timp de peste 400 de ani era aproape de final. Desigur, oamenii care au înțeles acea profeție din Daniel au știut că era aproape timpul ca Mesia să apară. 

Gândeşte-te:

Crezi că tu ai fi fost încântat dacă ai fi știut că era aproape timpul ca Isus să vină? Acea profeție din Daniel este uimitoare. Poate cândva vei afla mai multe despre ea, dar și despre alte profeții din Daniel.

Aproape că se împlinise timpul ca Isus să vină. Majoritatea oamenilor din lume nu se închinau lui Dumnezeu și iudeii erau printre puținii oameni care știau despre El. Dar majoritatea iudeilor nu au înțeles pe deplin cele scrise de profeți despre Mesia. Ei doreau să redevină o națiune măreață și puternică, așa cum fusese pe timpul împăraților David și Solomon. În schimb erau dominați acum de puternica împărăție a Romei și, desigur, lor nu le plăcea acest lucru.

Profeții le spuseseră multe lucruri despre Mesia – de ce venea, când și unde urma să Se nască și chiar modul în care urma să moară. Dar prea puțini se gândeau la aceste lucruri importante.

Unii oameni credeau că Dumnezeu îi iubea doar pentru că proveneau din familia lui Avraam. Crezând că ascultau de Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu, erau siguri că ei erau poporul favorit al lui Dumnezeu. Erau siguri că aveau nevoie doar de un împărat puternic, care să îi elibereze de vrăjmașii lor, romanii.

Dar ei nu înțelegeau că cea mai mare nevoie a lor era eliberarea de sub puterea lui Satana, cel mai nemilos vrăjmaș din univers. Dumnezeu avea nevoie de cineva care să ajute poporul să înțeleagă de ce venea Isus și El a știut exact cine putea îndeplini această misiune.

Zaharia, un preot credincios, și Elisabeta, soția lui, locuiau printre dealurile din Iudeea. Amândoi erau înaintați în vârstă și nu aveau niciun copil. Ei auziseră despre profețiile date de Dumnezeu și știau că aproape se împlinise timpul ca Mesia să vină. Luca 1:5-7.

Cum putea să îi folosească Dumnezeu pe cei doi vârstnici ca să Îl ajute? Vom afla mâine. 

Gândeşte-te:

Faptul că mergem la biserică și spunem că suntem creștini ne păzește de Satana? De ce da sau de ce nu?

Preotul Zaharia era la Ierusalim și îi venise rândul să ajute la serviciile de închinare de la templu. Într-o zi s-a întâmplat ceva uimitor. Luca 1:8-11.

Zaharia s-a înspăimântat. El nu și-a amintit de faptul că, dacă îngerul stătea în partea dreaptă a altarului, acest lucru însemna că aducea vești bune. Când a vorbit, îngerul i-a spus lui Zaharia că el și soția lui vor avea un fiu și că îi vor pune numele Ioan. Luca 1:12,14.

Apoi îngerul i-a spus lui Zaharia cum să îngrijească de Ioan. El a mai spus că Ioan urma să fie plin de Duhul Sfânt, ca să poată ajuta oamenii să se pregătească pentru venirea lui Isus. Multora avea să le pară rău de păcatele lor și mulți urmau să aleagă să se schimbe. Luca 1:15–17.

Zaharia a auzit ce spunea îngerul, dar nu îi venea să creadă că acele lucruri puteau fi adevărate. El și Elisabeta erau prea bătrâni pentru a avea un copil. Cum putea fi sigur că toate acele lucruri se vor întâmpla? I-a dat îngerul Gabriel vreun semn? Luca 1:18–20.

Oamenii din curtea templului au început să se agite. De ce stătea Zaharia atât de mult în Sfânta? Când în cele din urmă a ieșit, ei au știut că s-a întâmplat ceva special. Când a încercat să vorbească, nu a putut rosti niciun cuvânt. Luca 1:21,22.

De îndată ce și-a terminat toate îndatoririle la templu, Zaharia a pornit grăbit spre casă. El a trebuit să scrie tot ce a vrut să transmită pentru că încă nu putea vorbi.

Îți poți imagina cât de încântată a fost Elisabeta? Urmau să aibă un fiu și el avea să facă ceva special pentru poporul lui Dumnezeu. Nici nu este surprinzător că ea era fericită. La fel au fost și toate prietenele ei. Luca 1:57,58. 

Gândeşte-te:

Îți mai amintești de alți oameni care au avut un băiat? Cine?

Când a sosit timpul să îi dea nume băiețelului, toți au crezut că trebuiau să îi pună numele Zaharia, la fel ca tatăl lui. Dar ce le-a spus Elisabeta? Luca 1:60. Ioan? De ce să îi pună numele Ioan? Nicio rudă nu avea acest nume. Ce s-a întâmplat când l-au întrebat pe Zaharia? Luca 1:61–64.

Acum oamenii știau că Ioan urma să fie un copil special. Văzându-l crescând, ei și-au dat seama că Dumnezeu avea în plan ca el să facă ceva important. Luca 1:65,66.

Pe măsură ce a crescut, Ioan a știut că Dumnezeu îl alesese să îi ajute pe oameni să se pregătească pentru venirea lui Mesia. Dumnezeu chiar a spus acest lucru. Luca 1:69,70.

Ioan nu a mers la o școală obișnuită, el a învățat acasă. Când a mai crescut, el a ales să trăiască în pustiu, printre dealurile stâncoase, prin văi și peșteri. El a știut că o astfel de viață nu avea să fie ușoară, dar a mai știut că nu trebuia să fie într-un loc în care să vadă și să audă lucruri rele zi după zi. Citește în Isaia 40:3,4 ce a spus Dumnezeu că avea să facă Ioan.

Ioan urma să fie asemenea lucrătorilor de la drumuri, care merg înaintea călătorilor importanți pentru a repara zonele stricate din drum. Înainte ca Isus să Își înceapă lucrarea, Ioan urma să meargă înainte, la fel ca acei lucrători, să îi ajute pe oameni să afle ce trebuiau să facă, astfel încât învățăturile lui Isus să poată pătrunde în mintea lor. Când a sosit timpul ca Ioan să-și înceapă lucrarea importantă, ce a spus el și cum s-a îmbrăcat? Matei 3:1-4.

Dumnezeu știa că poporul Său avea nevoie de ajutor. Ei aveau idei greșite despre El și despre multe alte lucruri importante. Învățătorii lor le spuneau lucruri greșite. Ioan avea să îi ajute să înțeleagă că greșeau. Ioan avea să îi ajute să înțeleagă mai mult despre păcat, despre părerea de rău pentru păcat și despre a face alegeri diferite. L-au ascultat oamenii? Matei 3:5,6. 

Gândeşte-te:

Ioan era un profet curajos. Mai știi vreun profet căruia nu i-a fost frică? Ce poți spune despre Ilie?

Tot felul de oameni veneau de pretutindeni pentru a-l asculta pe Ioan – veneau cu sutele. Prinți, rabini, soldați, vameși și oameni obișnuiți se adunau pentru a-l asculta. Iar lui Ioan nu îi era frică să le vorbească. El chiar i-a spus unui împărat ceva ce făcea greșit. Unii oameni au crezut cu tărie că Dumnezeu înviase pe unul din profeții Lui curajoși.

Ioan știa că unora dintre conducătorii care veneau să îl asculte predicând nu le părea cu adevărat rău pentru păcatele lor. Ei doreau doar ca oamenii – în special Mesia, când avea să vină – să creadă că ei erau oameni buni. De fapt, erau egoiști, mândri și răi. Ioan chiar i-a numit pui de năpârci. „De ce ați venit aici?” i-a întrebat el. Matei 3:7-9.

Ioan dorea ca oamenii să știe că simplul fapt că erau urmașii lui Avraam nu îi făcea automat copii ai lui Dumnezeu. Ei trebuiau să se încreadă și să asculte de Dumnezeu așa cum a făcut Avraam. Cei care sunt cu adevărat copiii lui Dumnezeu o demonstrează prin ceea ce fac, la fel cum mărul face mere, și nu lămâi acre.

Adevărații copii ai lui Dumnezeu acționează la fel ca Isus, nu ca Satana. Cuvintele lui Ioan erau asemenea unei securi ascuțite, care tăia copacii care nu făceau rod bun. Oamenii trebuie să aleagă să se încreadă și să asculte de Dumnezeu, altfel se vor supune lui Satana. Matei 3:10.

Gândeşte-te:

Acum, înainte ca Isus să vină din nou, tu le spui oamenilor cum să se pregătească pentru venirea Lui? Asta făcea Ioan înainte de prima venire a lui Isus. Și, la fel ca Ioan, noi le putem spune oamenilor cum să aleagă să fie liberi de sub puterea lui Satana și să fie pregătiți să meargă la cer când Isus va reveni a doua oară.

Cea mai lungă viziune – partea 1. Adaptare de Amy Sherrard

În ultimele două trimestre, am învățat despre Ellen White, o doamnă pe care Dumnezeu a chemat-o să fie un sol special pentru poporul Său înainte de venirea lui Isus. Sperăm că îți face plăcere să afli mai multe despre Ellen White și despre primii pionieri. Ei au împărtășit altora solia despre apropiata venire a lui Isus, și asta vei învăța și tu să faci.

Ellen Harmon era încă în adolescență când a avut cea mai lungă viziune, care a durat aproape patru ore. Majoritatea credincioșilor adventiști erau bucuroși că Dumnezeu îi ajuta să afle adevărul din Biblie. Dar alții nu doreau să creadă că Isus alesese pe cineva atât de tânăr precum Ellen să fie ajutorul Său important; ei nu credeau că El îi vorbea în vise și viziuni.

Dl Sargent și dl Robbins erau doi dintre cei care nu credeau în viziunile lui Ellen. Ei susțineau că erau foarte sfinți și afirmau că nu păcătuiseră niciodată. Ei le-au spus oamenilor că viziunile și visele lui Ellen erau de la Satana. De asemenea, ei mai spuneau că, dacă ar fi fost în aceeași cameră cu ea, Ellen nu ar fi fost în stare să aibă o viziune.

Într-o casă frumoasă, nu departe de orașul Boston, locuiau doi credincioși adventiști, fratele și sora Nichols. Alți credincioși adventiști care locuiau în apropiere se întâlneau adesea în casa lor, pentru a se închina împreună. Când familia Nichols a invitat-o pe Ellen să îi viziteze și să le vorbească credincioșilor, ea a acceptat invitația. Într-o zi, în timp ce Ellen era acolo, dl Sargent și dl Robbins au ajuns cu trăsura și dl Nichols le-a ieșit în întâmpinare.

– Am venit la tine în vizită, i-a spus bărbatul, și am vrea să rămânem peste noapte. Dl Nichols era fericit.

– Mă bucur că ați venit, a spus el. Ați dorit să o cunoașteți pe sora Ellen Harmon, iar ea este aici. Cei doi bărbați s-au uitat unul la celălalt și apoi unul dintre ei a răspuns rapid:

– Tocmai ne-am amintit că trebuie să fim în alt sat; trebuie să pornim într-acolo numaidecât.

– Dar ați dorit să o cunoașteți pe Ellen, le-a reamintit dl Nichols.

– Dacă veți plănui o întâlnire în Boston Sabatul următor, cu siguranță vom fi acolo și o vom întâlni atunci, au promis ei. Așa că dl Nichols a spus că va programa întâlnirea. Apoi cei doi bărbați și-au luat rămas-bun și au plecat fără ca măcar să se dea jos din trăsură. Dl Nichols a făcut pregătirile pentru întâlnirea de la Boston.

Vineri seara, Isus i-a transmis un mesaj lui Ellen. „Nu trebuie să mergi mâine la Boston. În schimb, du-te la Randolph”, i-a spus El. Randolph era în direcția opusă față de Boston și Ellen nu putea înțelege de ce Isus dorea să își schimbe planurile, dar a învățat să se încreadă în El.

Sâmbătă dimineața, Ellen i-a spus domnului Nichols că trebuiau să își schimbe planurile și să meargă la Randolph, nu la Boston. Dl Nichols a fost supărat.

– Cum putem face acest lucru când noi am promis că vom fi în Boston în Sabat? Oamenii și cei doi bărbați ne așteaptă, a spus el. Ellen nu îi putea da un răspuns, doar că ea știa că trebuia să facă ce îi spusese Isus. (Va urma)