Copilul Isus

Nelegiuitul Irod murise. Iosif, Maria și Isus erau încă în Egipt. Cum puteau să afle când era sigur pentru ei să se întoarcă în țara lor? Dumnezeu știa. Și când a sosit timpul, El i-a spus lui Iosif. Matei 2:19,20.

Iosif se aștepta ca acum să locuiască în Betleem, deoarece acolo Se născuse Isus, exact cum fusese profetizat. Împăratul David se născuse acolo și Isus era din seminția lui David. Dar când Iosif a aflat că noul împărat, unul din fiii lui Irod, era la fel ca tatăl lui, el a început să își facă griji. Cum a hotărât ce să facă? Matei 2:22.

Astfel că, într-un final, Iosif și Maria s-au întors la casa lor din Nazaret. Matei 2:23. Nazaret? Toți cunoșteau Nazaretul. De ce? Pentru că oamenii de acolo erau foarte răi. Dar acela era locul în care urma să trăiască Isus până în jurul vârstei de treizeci de ani. Probabil că Satana a fost foarte mulțumit. Ce loc bun pentru a-L ispiti pe Isus să nu asculte de Legea lui Dumnezeu!

Dar pentru că Dumnezeu era Tatăl Lui adevărat, nu ar fi fost mai ușor pentru Isus să nu asculte de ispitele lui Satana? Nu. Dacă Lui I-ar fi fost mai ușor avându- L pe Dumnezeu ca Tată, atunci Satana ar fi spus: „Nu este corect. Isus nu este o ființă umană adevărată. El Își folosește puterea de Dumnezeu pentru a-I fi mai ușor. El nu dovedește că oamenii adevărați pot să nu mai păcătuiască. El nu poate muri în locul lor, așa cum credeau oamenii când jertfeau mieii aceia nevinovați.”

Toți îngerii și toate ființele din alte lumi ar fi fost obligați să spună că Satana avea dreptate. Dar Satana, toți îngerii și toate ființele din alte lumi știau că, deși Isus încă era pe deplin Dumnezeu, El totodată era pe deplin om. Deși noi nu putem înțelege acest lucru, este adevărat. 

Gândeşte-te:

Dorește Satana să credem că Isus nu a fost om și că noi nu putem fi niciodată ca El? Putem să fim ca El dacă alegem ca El să locuiască în noi? Ioan 17:23.

Copil fiind, Isus era întotdeauna vesel, fericit și săritor. Mariei îi plăcea să Îl privească cum crește și învață. Pentru că școlile de atunci îi învățau pe copii lucruri care nu erau în Scripturi, ea L-a educat acasă. Ea și Iosif erau fericiți să vadă cât de repede învăța El.

Duhul Sfânt a ajutat-o pe Maria să Îl învețe pe Isus să citească și să înțeleagă Cuvântul lui Dumnezeu și Cele Zece Porunci. El a învățat despre multele lucruri pe care le-a creat Dumnezeu. Lui Îi plăcea să se trezească dimineața devreme pentru a privi răsăritul și pentru a petrece timp în liniște cu Dumnezeu, Tatăl Lui. Lui Îi plăcea să cânte laudă lui Dumnezeu împreună cu păsările. Psalmii 59:16.

Isus știa aceleași povestiri biblice care ne plac și nouă – de la relatarea despre cum a creat Dumnezeu lumea până la ultima carte a Vechiului Testament. A aflat cum a intrat păcatul în lumea noastră. A fost trist că atât de mulți au ales să asculte de Satana și să îl creadă.

Isus a aflat că jertfirea mieilor avea ca scop să îi reamintească poporului lui Dumnezeu că El făgăduise să-L trimită pe Mesia să moară în locul lor. De asemenea, El a mai aflat că ce făceau preoții cu sângele mieilor în templu arăta spre modul în care sunt iertate păcatele noastre. Isus a ascultat cu mare atenție la planul minunat pe care îl făcuse Dumnezeu. El a aflat că fiecare persoană care alege să se încreadă în Mesia avea să fie salvată. 

Gândeşte-te:

A început Isus să înțeleagă că El era Mesia care urma să moară pentru a ne salva? Probabil că nu încă, dar El asculta în timp ce Dumnezeu vorbea minții Lui.

Încă de când păcatul a intrat în lumea noastră, Isus, Dumnezeu-Fiul, a fost Cel care ne vorbește. Dumnezeu-Tatăl a fost auzit vorbind despre Isus când El a fost pe pământ. Dar, în afară de acele câteva ocazii, de acele locuri în care Biblia menționează că Dumnezeu a spus ceva, Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost Cel care a vorbit. Totul din frumosul templu vorbea despre El.

Acum, Dumnezeul-Fiul era om și totodată și Dumnezeu. Dar El nu Și-a folosit puterea de Dumnezeu pentru a face să Îi fie mai ușor ca om. El a învățat pe de rost versete și Cele Zece Porunci – chiar cuvintele pe care El le rostise – la fel ca noi. La fel ca altor copii, lui Isus Îi plăcea să alerge și să Se joace. Dar El nu înșela și nu spunea minciuni.

Lui Îi părea rău când vedea un animal rănit. Îi părea rău pentru oamenii triști sau răniți. Nu doar o dată El Și-a împărțit prânzul cu cei flămânzi. Isus era întotdeauna vesel, bun și altruist și nu Se plângea. Asculta de părinții Lui de îndată și cu plăcere. Nu devenea nerăbdător și nu Își pierdea cumpătul. Nu era mândru sau îngâmfat și nu Se purta ca și cum ar fi fost mai bun decât alți oameni. Filipeni 2:3-5.

Încă de la nașterea Sa, Isus a avut frați și surori vitrege. Prima soție a lui Iosif murise, așa că Maria a devenit mama vitregă a copiilor lui. Astfel, Iosif a devenit tatăl vitreg al lui Isus când El S-a născut, pentru că adevăratul Tată al lui Isus era Dumnezeu.

Frații mai mari ai lui Isus adesea Îl tachinau și râdeau de El. Erau enervați de faptul că El nu li Se alătura când făceau rele. Deși adesea ei Îi răneau simțămintele, El îi iubea și întotdeauna Se purta cu bunătate față de ei. 

Gândeşte-te:

A râs vreodată cineva de tine când ai ales să nu faci ceea ce știai că este greșit? Isus știe ce simți când se întâmplă acest lucru.

În fiecare an, părinții lui Isus mergeau să sărbătorească Paștele la Ierusalim. Datina spunea că, atunci când băiatul împlinea doisprezece ani, nu mai era considerat copil; era tânăr și putea merge la sărbătoarea pascală. Astfel că, atunci când Isus a avut doisprezece ani, Iosif și Maria L-au luat cu ei la sărbătoarea pascală. Luca 2:41,42.

De la Nazaret la Ierusalim erau aproximativ o sută zece kilometri, așa că au făcut câteva zile pe drum. Bătrânii și femeile mergeau pe boi sau măgăruși, ceilalți mergeau pe jos. La lăsarea nopții, toți se opreau.

Îți poți imagina cât de entuziasmat era Isus? El auzise multe povestiri despre Ierusalim și despre frumosul templu și era nerăbdător să ajungă acolo. Apropiindu- se de cetate, toți au început să cânte psalmi de bucurie și laude, și Isus a cântat împreună cu ei.

Isus fusese consacrat la templu când era doar un copilaș, dar, desigur, El nu Își amintea. Nerăbdător, îi urmărea cu privirea pe preoții îmbrăcați în haine albe. A văzut mielul nevinovat că este ucis și a privit cum a fost pus pe altar ca jertfă. A îngenuncheat și S-a rugat împreună cu ceilalți în timp ce norul de tămâie se ridica înaintea lui Dumnezeu în templu. Privind, Isus părea să înțeleagă tot mai mult semnificația acelor lucruri pe care le făceau preoții. El era foarte tăcut și dorea să fie singur pentru a gândi. Era sigur că toate lucrurile pe care le vedea arătau cumva spre El. Isus a început să Își pună întrebări. Oare era posibil ca El să fie adevăratul Miel?

Când a trecut Paștele și oamenii au început să se întoarcă la casele lor, Isus a mai rămas în urmă. Părinții Lui și prietenii lor au pornit înapoi spre Nazaret și nu și-au dat seama că El era încă la templu. Credeau că El era cu prietenii sau cu rudele din grupul de călători. Luca 2:43,44. 

Gândeşte-te:

Prin mintea lui Isus treceau gânduri mărețe. El știa că nu putea vorbi cu nimeni despre ele. Știa că nimeni nu L-ar înțelege.

Într-o parte din frumosul templu era un loc în care discipolii erau învățați multe legi. Unele din acele legi au fost date de Dumnezeu. Dar multe dintre ele au fost inventate de cărturari. Totuși, cărturarii îi învățau pe oameni să asculte de legile inventate ca și când ar fi fost date tot de Dumnezeu.

Iosif, Maria și restul familiei au respectat și s-au supus tuturor legilor făcute de cărturari și au crezut că și Isus trebuia să facă la fel. Dar Isus cunoștea diferența dintre legile adevărate și importante ale lui Dumnezeu și legile neimportante pe care oamenii le respectau. El S-a supus cu atenție legilor lui Dumnezeu, dar nu le-a respectat pe cele adăugate de cărturari. Părinții Lui sperau că, în timpul petrecut la Ierusalim, Isus urma să asculte de cărturari și să aleagă să îi respecte pe ei și multele reguli pe care le propovăduiau.

Cât Isus a fost la sărbătoarea Paștelui, Duhul Sfânt L-a învățat. El deja înțelegea mai mult decât cărturarii cu privire la profeții și la marele plan al lui Dumnezeu de a ne salva.

Isus a mers la câteva ore de la templu și a ascultat cu respect. El dorea să învețe. Cărturarii își dădeau seama din întrebările pe care le punea El că știa Scripturile foarte bine, în special profețiile despre Mesia. Când ei, la rândul lor, I-au pus întrebări, cu greu le venea să creadă cât de bine răspundea. Pe măsură ce El le-a pus mai multe întrebări despre diverse profeții, ei au început să vadă o semnificație mai profundă în ele. Isaia 53:4-7.

Gândeşte-te:

Au încercat unii oameni să elimine din regulile date de Dumnezeu sau să adauge la acestea? Îți vine în minte vreun exemplu de schimbare?

Părinții lui Isus erau pe drum spre casă de la sărbătoarea pascală. Dar Isus era încă la Ierusalim.

Iosif și Maria au crezut că Isus era cu alți oameni din grupul cu care călătoreau. Ei se bucurau atât de mult de întâlnirea cu prietenii și rudele, încât nu I-au simțit lipsa până a sosit vremea să oprească și să se odihnească pe timpul nopții. Dintr-odată, și-au dat seama că El nu era cu ei.

Unde era? De obicei era chiar acolo, gata să ajute. Dar, de această dată, nu era nicăieri. Când L-au căutat, nu L-au găsit nicăieri. Luca 2:44.

Lui Iosif și Mariei nu le venea să creadă că fuseseră atât de neatenți. Unde era Isus? Ce se întâmplase cu El? El era Fiul lui Dumnezeu și ei erau responsabili de El. Trebuiau să Îl găsească numaidecât. Atunci și-au amintit că Irod voise să Îl omoare. Dacă I s-a întâmplat ceva îngrozitor?

Deja erau la o oarecare depărtare de Ierusalim. Au pornit în mare grabă înapoi. Luca 2:45. Când au ajuns înapoi la templu, foarte agitați, L-au căutat cu privirea peste tot printre oamenii care se închinau acolo. Chiar au căutat și în încăperile de la templu. Dar nu era de găsit nicăieri. Apoi, dintr-odată, I-au auzit glasul. Era la școala de acolo. Ce ușurare! Ce au văzut când au privit înăuntru? Luca 2:46,47.

Chiar și părinții lui Isus au fost uimiți când L-au ascultat. Dar când Maria L-a mustrat, ce răspuns i-a dat Isus? Luca 2:48,49. Era prima dată când Isus arăta că El știa că Iosif nu era tatăl Lui adevărat. Dar Iosif și Maria nu au înțeles semnificația răspunsului Lui. Luca 2:50. 

Gândeşte-te:

Ce crezi că a vrut să spună Isus? De ce venise în această lume?

Furtuna – partea a 3-a. Adaptare de Amy Sherrard după The Spirit of Prophecy Emphasis Stories

Ellen, Sarah și dl Gurney se întorseseră în siguranță înapoi la Fairhaven cu barca credinciosului adventist pe care îl vizitaseră pe insulă. Dar acum se întrebau cum să procedeze în privința bărcii pierdute în timpul furtunii. Dl Gurney împrumutase acea barcă de la un prieten.

Toți cei care erau în barca fratelui adventist se rugau în taină. Doreau să afle cum să îi spună omului de la care împrumutaseră barca că o pierduseră. „Isuse, când am strigat la Tine după ajutor, Tu ne-ai salvat din acea furtună îngrozitoare noaptea trecută. Acum marea este liniștită, dar noi din nou avem probleme. Tu știi unde este barca împrumutată, fie undeva departe, în larg, fie pe fundul apei. Isuse, Tu știi că noi nu avem cum să îi plătim barca pro-prietarului. Te ru- găm să ne ajuți din nou!”

Pe măsură ce se apropiau tot mai mult de locul în care proprietarul bărcii o ținea întotdeauna legată, ei au continuat să se roage. În cele din urmă, i-au zărit casa. Apoi, apropiindu-se tot mai mult, i-a cuprins entuziasmul. Oare era adevărat ce vedeau în fața ochilor? Era posibil așa ceva?

– Este! Este! au exclamat ei. Barca pierdută este legată în siguranță de docul unde era întotdeauna! Acum, rugăciunea lor s-a schimbat. „Isuse, nu știm cum a ajuns acolo, dar Îți mulțumim! Mulțumim!” Au mers repede la casa proprietarului bărcii.

– Văd că barca vi s-a întors deja, a spus dl Gurney. Cum a ajuns aici? a întrebat el nerăbdător. Prietenul lui era surprins.

– Nu tu ai adus-o dimineață și ai legat-o? a întrebat el.

– Nu, nu eu am adus-o, i-a răspuns dl Gurney, zâmbind. Apoi i-a povestit prietenului său cum s-a pierdut barca în acea furtună puternică și cât de triști au fost gândindu-se cum să îi spună. Proprietarul s-a uitat la barca lui și a dat din cap. Îi era greu să creadă ce se întâmplase.

– Cine crezi că a adus-o înapoi în siguranță din acea furtună și a pus-o unde îi era locul? l-a întrebat dl Gurney pe prietenul lui. Proprietarul i-a răspuns:

– Fără îndoială că a fost un înger. Doar un înger ar fi putut face acest lucru.

Apoi au îngenuncheat cu toții și I-au mulțumit lui Dumnezeu pentru modul în care El le-a purtat de grijă – lor și bărcii. Îți amintești de un moment în viața ta când un înger ți-a purtat de grijă ție sau cuiva cunoscut? (Sfârșit)