„De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.” Matei 12:12
Isus era din nou în Ierusalim și participa la o sărbătoare specială. Era Sabat și Se plimba singur. Probabil că Se gândea cum să îi ajute pe oameni și totodată să păzească ziua sfântă a lui Dumnezeu. Fuseseră întocmite atât de multe reguli stricte și inutile în privința păzirii Sabatului, încât era greu să le respecți pe toate. Pentru majoritatea oamenilor, Sabatul își pierduse semnificația și nu mai era o zi de fericire pentru ei.
În plimbarea Sa, Isus S-a oprit într-un loc numit scăldătoarea de la Betesda. În jurul ei erau terase acoperite, pentru ca oamenii care așteptau să poată sta la umbră. De asemenea, acele terase erau un adăpost pentru ei când ploua.
Cine erau cei care se adăposteau sub terase și ce așteptau? Ioan 5:2-4. Poți fi sigur că fiecare își dorea să ajungă primul la scăldătoare. Când apa se tulbura, întotdeauna se crea o zarvă mare. Desigur, cei mai puternici ajungeau primii. Mulți alții erau răniți, fiind împinși și călcați și unii chiar mureau.
Când a văzut mulțimea de oameni, Isus Și-a dorit foarte mult să îi vindece pe toți. Dar acest lucru nu era înțelept. Conducătorii religioși credeau că a ajuta oamenii bolnavi în Sabat era păcat. Dar Isus știa că nu era deloc adevărat.
Privind în jur la oamenii săraci și bolnavi, Isus a observat un bărbat mai bolnav și mai neajutorat decât toți ceilalți. Isus a mers la el și bărbatul a privit spre Isus când i s-a pus întrebarea: „Vrei să te faci sănătos?” Ioan 5:5,6.
De cât timp era în acea situație acel bărbat? Cum te-ai fi simțit dacă ai fi fost în locul lui și un străin ți-ar fi pus acea întrebare?
Când Isus i-a vorbit bolnavului de la scăldătoarea Betesda, bărbatul bolnav a simțit o licărire de speranță pentru o secundă. Dar apoi a privit în jur. Ce I-a spus lui Isus? Ioan 5:7. Probabil bărbatul a fost șocat de ce i-a spus Isus după aceea. Ioan 5:8.
Gândește-te la ce s-ar fi putut întâmpla când Isus i-a spus bărbatului neajutorat ce să facă. Bărbatul ar fi putut spune: „Dar nu pot.” Și ar fi fost adevărat. Doar prin puterea lui nu avea cum să asculte de Isus. El trebuia să aleagă să creadă că Isus avea puterea de a-l ajuta.
Chiar dacă bărbatul a ales să creadă, el ar fi putut sta unde era, întins pe pătura lui, așteptând ca Isus să îl ridice. Însă, deși știa că trupul lui era neajutorat, el de îndată a încercat să se miște. Încercând, trupul lui l-a ascultat prin puterea dată de Isus. Cât de minunat!
Acum bărbatul era perfect sănătos. Ah, ce fericit era! Știa că nu merita ce făcuse Isus pentru el. Deși boala lui era cauzată de lucrurile greșite pe care le făcuse, Isus l-a vindecat. Repede și-a împachetat rogojina și pătura, le-a luat și s-a întors să Îi mulțumească lui Isus. Dar El dispăruse în mulțime.
Știai că Isus ne vindecă de păcat la fel cum l-a vindecat pe acel bărbat? Noi singuri nu putem înceta să mai păcătuim sau să ne schimbăm. Dar când alegem să ne schimbăm și când ne încredem în puterea Lui de a ne ajuta când noi facem tot ce putem, atunci ne schimbăm; și învățăm să devenim ca El. Noi nu trebuie să păcătuim. Dacă greșim însă, El este dornic să ne ierte și să ne ajute să începem din nou.
Fericitul bărbat pe care îl vindecase Isus la scăldătoarea Betesda acum umbla cu rogojina și pătura sub braț. Nu putea să se oprească din a aduce laude lui Dumnezeu cu glas tare. Când s-a întâlnit cu fariseii, pur și simplu a trebuit să le spună ce i se întâmplase.
Dar, în loc să se bucure de vindecarea bărbatului, fariseii s-au încruntat și nici măcar nu l-au lăsat să termine de relatat minunea. Ioan 5:9,10. Bărbatul era atât de fericit, încât uitase că era Sabat. El a încercat să le explice de ce își ducea patul cu el. Ioan 5:11–13.
Fariseii știau cine îl vindecase. O singură Persoană avea o asemenea putere. Știau că era Isus. Acest lucru i-a înfuriat și mai tare. Isus încălcase două din regulile lor privitoare la Sabat. El îl vindecase pe bărbat în Sabat și apoi îi spusese să își ia patul și să meargă. Ei credeau că neapărat trebuia găsită o cale de a-L opri pe Isus din lucrarea Lui.
Pentru a arăta cât de recunoscător era, bărbatul care fusese vindecat a adus o jertfă la templu. Vă puteți imagina cât de fericit a fost când Isus l-a găsit acolo. Isus i-a vorbit cu bunătate și l-a avertizat să nu mai păcătuiască. Ioan 5:14.
Deoarece bărbatul nu știa că fariseilor nu le plăcea de Isus, el era sigur că ei ar dori să știe cine făcuse o minune atât de mare. Ioan 5:15.
De fapt, Isus deja știa că liderii religioși aveau să fie supărați din cauză că vindecase pe cineva în Sabat. Dar mai știa că trebuia să le arate oamenilor cum dorește Dumnezeu să păzim ziua Lui sfântă.
Adevărata păzire a Sabatului nu era deloc cum au fost învățați oamenii. Avea dreptate Isus în privința simțămintelor iudeilor? Ioan 5:16.
Crezi că Satana încă dorește să ne împiedice să înțelegem cât de minunat este Sabatul și cum ar vrea Isus să îl păzim? Ție ce îți place la ziua de Sabat? Există vreun lucru care nu îți place?
Isus încălcase regulile inventate de ei pentru păzirea Sabatului, dar Dumnezeu nu dăduse niciodată acele reguli. Acum conducătorii religioși credeau că au un motiv bun pentru a-L aresta pe Isus și a-L duce înaintea Sinedriului. În zilele noastre aceasta s-ar asemăna cu a fi dus la judecată și a ți se spune că trebuie să plătești o amendă, să mergi la închisoare sau chiar să mori. Isus era acuzat de încălcarea Sabatului și acest lucru era foarte grav. Ioan 5:16.
Când Isus le-a reamintit că Dumnezeu nu încetează niciodată să facă anumite lucruri pentru noi, nici chiar în Sabat, El L-a numit pe Dumnezeu Tatăl Lui. Ioan 5:17,18.
Aceasta însemna că Isus Se autoproclama Fiul lui Dumnezeu. Ei nu doreau să recunoască faptul că acest lucru era adevărat. Dar, pe măsură ce Isus a continuat să vorbească, El L-a tot numit pe Dumnezeu Tatăl Lui. Și a vrut ca ei să știe că, în calitate de om, El depindea total de Tatăl Lui. Ioan 5:30.
Isus le-a spus că, deși citeau Cuvântul lui Dumnezeu, ei nu lăsau ca acesta să pătrundă în mintea lor, deoarece chiar lucrurile pe care le citeau dovedeau că El era Mesia. Ei nu erau dispuși să creadă că El era Cel pe care Îl așteptaseră de atâta timp. Deși El era Singurul care îi putea elibera de Satana și le putea da viața veșnică, tot ce doreau ei era să îi elibereze din mâna romanilor. Ioan 5:38–40.
Conducătorii religioși nu Îl puteau contrazice pe Isus, pentru că tot ce spunea El era adevărat. Dar ei se hotărâseră deja. Pur și simplu nu voiau să Îl accepte ca Mesia. Ei încă așteptau pe cineva care să îi elibereze de sub puterea romană. Acești oameni nu știau că, prin faptul că Îl respingeau pe Isus, deveneau robi ai lui Satana. Cât de trist! Isus îi iubea și niciodată nu a încetat să îi iubească. Dar nu i-ar fi obligat niciodată să Îl iubească. Ei trebuiau să aleagă acest lucru.
Încă sunt mulți oameni la fel ca cei cu care a vorbit Isus în acea zi? Ei spun că citesc și cred în Biblie, dar nu vor să schimbe lucrurile greșite pe care le fac.
Isus era foarte bucuros când vedea că mulți oameni Îl ascultau când îi învăța despre Dumnezeul nostru iubitor și despre Cele Zece Porunci. El știa că, la final, mulți dintre ei urmau să aleagă să creadă că era Mesia. Dar într-un loc care era special pentru El oamenii au refuzat să creadă în El. Ei spuneau că era imposibil ca El să fie Mesia. Acest loc era Nazaret, orașul natal al lui Isus.
Oamenii din Nazaret știau că Isus era special. Ei auziseră despre minunile făcute de El și erau foarte mulțumiți. Dar de ce să creadă El că era Fiul lui Dumnezeu? Credeau că era o nebunie. Ei Îl știau de mulți ani. Știau că era învățător, dar El nu putea fi Mesia. El era fiul lui Iosif și al Mariei.
Când Isus a mers în vizită acasă, în Nazaret, toți au fost entuziasmați. Probabil că urma să facă minuni. În Sabat, când a mers la sinagogă împreună cu familia Lui, oamenii Îl priveau cu nerăbdare. Și El îi privea pe ei. Știa totul, crescuse împreună cu ei. Și îi iubea.
Pentru că Isus era un învățător și un musafir, responsabilul L-a invitat să citească din Scriptură. Luca 4:16-19.
Ce cuvinte frumoase! Știau oamenii că ele făceau referire la Mesia? Acele cuvinte descriau ce făcea Isus deja.
Când Isus a terminat de citit acele cuvinte frumoase din Isaia în acel Sabat petrecut la sinagoga din Nazaret, oamenii nu au putut să nu spună: „Amin”. Luca 4:20,22. Dar apoi Isus a spus ceva care a schimbat totul. Luca 4:21.
Pentru o clipă, ei au rămas cu gândul tot la frumoasa profeție citită de Isus. Apoi, brusc, și-au amintit că Isaia vorbea despre niște oameni care erau săraci, robi și orbi. Cele spuse de Isus însemnau că El îi numea săraci, robi și orbi. Spunea că El era Cel trimis de Dumnezeu să îi ajute. Cine Se credea El?
Isus cunoștea cu exactitate gândurile din mintea lor. El le-a reamintit că poporul lui Dumnezeu nu ascultase de profeții Lui în trecut. De fapt, Dumnezeu uneori revărsase peste popoarele păgâne binecuvântări pe care le-ar fi dat poporului Său dacă ei ar fi ales să se încreadă și să asculte de El. Le-a reamintit de văduva care l-a ajutat pe Ilie și de Naaman, care a fost vindecat de lepră. Luca 4:23–27.
Dintr-odată, ei s-au mâniat. Isus spusese că Dumnezeu binecuvântase păgânii înaintea poporului lor. Era ca și cum El ar fi spus că ei erau mai răi decât păgânii. Luca 4:28.
În doar câteva secunde, ei și-au lăsat mintea pradă lui Satana. Cineva a sărit în sus și a strigat la Isus. Alții L-au apucat și L-au împins afară pe ușă. „Aruncați-L în prăpastie!”, a strigat cineva. Cu toții se îndreptau în acea direcție cu El. Dar, dintr-odată, Isus a dispărut. S-a făcut nevăzut. Luca 4:29,30.
Dumnezeu a trimis îngeri pentru a-L proteja pe Isus. Încă nu sosise timpul ca El să moară. A încetat Isus să îi iubească pe acei oameni? Nu. Dar ei nu au ales niciodată să creadă în El. Cât de trist!
Când Ellen nu își mai putea aminti – partea a 2-a. Adaptare de Amy Sherrard
Isus îi dăduse lui Ellen White o viziune importantă, dar, de fiecare dată când încerca să o spună și altora, ea nu își putea aminti partea cea mai importantă. Acum, la câteva luni după aceea, ea se întâlnea cu liderii bisericii.
– Seara trecută ai fost foarte obosită și ai hotărât să nu mergi la prima întâlnire din această dimineață. Cum de te-ai răzgândit, mamă? a întrebat-o Willie White când a văzut că era îmbrăcată, gata să iasă din casă.
– Isus a trimis un înger la mine puțin înainte de ora trei dimineața, a spus Ellen. Așa că m-am trezit și am scris viziunea, pentru că trebuie să le-o spun lucrătorilor în această dimineață. Willie și-a amintit că de mai multe ori o auzise începând să spună viziunea, dar de fiecare dată nu reușise să o termine. Chiar avea să o spună de această dată? Lucrătorii tocmai se ridicau de la rugăciune când Willie și mama lui au intrat în încăpere. Președintele Conferinței Generale i-a urat bun-venit.
– Suntem bucuroși să vă vedem, soră White, a spus el. Aveți o solie pentru noi?
– Da, am, a răspuns ea în timp ce mergea în față. Un înger m-a trezit puțin înainte de ora trei și mi-a spus că trebuie să vă relatez viziunea care mi-a fost dată în New York. Ellen a spus că în viziune ea a fost condusă de un înger într-o încăpere unde un grup de bărbați încercau să hotărască ce ar trebui tipărit într-o anume revistă publicată de biserică. Bărbații nu puteau cădea de acord și unii dintre ei erau foarte nerăbdători.
– Dacă aceste articole despre Sabat și a Doua Venire nu sunt scoase din revistă, nu o putem folosi, a spus unul dintre ei, ridicându-se în picioare și ținând revista deasupra capului. Ellen a mai spus ce a văzut și auzit la acea întâlnire, dar și ce i-a spus îngerul că dorea Isus să fie tipărit în publicație. Apoi s-a așezat. Președintele Conferinței Generale nu știa ce întâlnire îi arătase îngerul lui Ellen. Dar apoi, un bărbat din spatele sălii s-a ridicat și a început să vorbească.
– Eu am fost la întâlnire noaptea trecută, a spus el. Sora White a fost surprinsă și nedumerită.
– Noaptea trecută? Am crezut că îngerul mi-a arătat o întâlnire care a avut loc cu multe luni în urmă, a exclamat ea.
– Nu, întâlnirea a fost noaptea trecută și eu sunt bărbatul care a ridicat revista sus și a spus acele cuvinte, a mărturisit bărbatul. Am greșit, dar vreau să fiu de partea corectă a lucrurilor. Apoi s-a așezat și s-a ridicat un alt bărbat.
– Și eu am fost acolo și totul s-a întâmplat exact cum a spus sora White. Acum toți știau de ce Isus o împiedicase pe Ellen să își amintească viziunea. Nimeni nu putea spune că cineva îi spusese despre întâlnire sau despre ce s-a întâmplat acolo. Nimeni nu putea spune că ea inventa mesajul. Cu toții știau că era de la Isus și că El știa ce urma să se întâmple, dar și ce se întâmplase deja. Întotdeauna ne putem încrede în El și în soliile pe care El ni le-a dat în Biblie și prin ajutorul Său special. (Sfârșit)